america

Revolte de stradă şi jafuri au avut loc duminică noaptea în Ferguson, statul Missouri, după ce un adolescent de culoare a fost împuşcat mortal cu o zi înainte de poliţie. Imediat după incident, tineri aparţinând minorităţilor etnice şi rasiale au ieşit pe străzi în semn de protest, demonstraţiile degenerând în acte de violenţă şi spargerea mai multor magazine.

Michael Brown, un tânăr de 18 ani, a fost împuşcat sâmbătă de poliţiştii din Ferguson, un orăşel cu puţin peste 21.000 de locuitori. Conform spuselor autorităţilor, adolescentul a fost împuşcat într-o maşină de poliţie în timp ce a încercat să ia cu forţa arma unui ofiţer cu 6 ani de experienţă.

Pentru ca lucrurile să nu degenereze şi mai mult, 150 de ofiţeri de poliţie din regiune au patrulat străzile din oraş.

La apogeul revoltelor, circa 1.000 de persoane au scandat împotriva forţelor de ordine. Nu s-a aflat până la această oră o cifră exactă a persoanelor rănite.

Conform unui recensământ din 2010, albii alcătuiesc 29 la sută din locuitorii oraşului Ferguson. Populaţia majoritară este de culoare, acestă comunitate alcătuind peste 67 de procente. Sursa: FrontPress.ro

VIDEO:

https://www.youtube.com/watch?list=UU5aeU5hk31cLzq_sAExLVWg&v=Z8XckAaEiys&feature=player_embedded

Vicepreședintele american Joe Biden a declarat că protecția drepturilor minorităților sexuale ar trebui să fie la un rang mai înalt decât culturile naționale și cele sociale, raportează RIA Novosti cu referire la “Vocea Americii”.

“Nu-mi pasă de cultura pe care o împărtășiți. Lipsa de umanitate, rămâne lipsă de umanitate, iar prejudecăţile – prejudecăţi”, afirma Joe Biden, într-o declaraţie din timpul unei întâlniri cu un grup de susținători ai drepturilor minorităților sexuale din SUA și alte țări.

Vicepreședintele american a declarat că toate structurile guvernamentale ale SUA au fost instruite să acorde prioritate promovării drepturilor homosexualilor în străinătate.

Țările care nu consolidează drepturile comunităților LGBT ar trebui să “plătească pentru lipsa de umanitate”, a declarat Biden.

Anterior, consilierul Casei Albe pentru securitate naţională Susan Rice a numit protecția drepturilor homosexualilor una dintre cele mai dificile probleme din domeniul drepturilor omului cu care se confruntă Statele Unite. De pe Moldova Ortodoxa

Templul Satanic construieste o statuie care il arata pe Lordul Intunericului așezat în fața unei pentagrame inversate și flancat de doi copii care îl privesc cu admirație in semn de protest fata de cele 10 porunci ale lui Moise.

La inceputul lunii ianuarie, Templul Satanic aduna fonduri pentru realizarea proiectului. Au strans 30 de mii de dolari, iar in acest moment, un artist din New York se ocupa de realizarea statuii, care va fi suflata in bronz. Satanistii spera sa fie expusa in Oklohama.

Statuia este un protest fata de monumentul Celor Zece Porunci instalat de stat în fața Capitoliului în 2012.

Satanistii se bazeaza pe lege. Astfel, conform regulilor impuse de societatea din Oklohama„Indivizii și grupurile pot depune cereri pentru plasarea unui monument sau a unei statui sau opere de artă.”

Statul insa nu le-a dat niciun permis si asteapta rezolvarea procesului intentat de ACLU împotriva monumentului lui Ritze cu Cele Zece Porunci. „Dacă, la finalul procesului, monumentul cu mesaj creștin are voie să rămână pe terenul Capitoliului, atunci nici propunerea Templului Satanic nu poate fi respinsă doar pentru că aparține unei religii diferite.”

Templul Satanic crede ca statuia va fi terminat în câteva luni, iar apoi o va plasa în fata clădirii Oklahoma Statehouse, indiferent de rezultatul procesului dintre Comisia Capitoliului și ACLU.

Un document secret NASA, dezvaluit de presa americana inainte de a fi publicat chiar de agentia spatiala, dezvaluie ca majoritatea angajamentelor cu Rusia au fost suspendate, in urma anexarii peninsulei ucrainene Crimeea.

Unul dintre putinele proiecte comune ferite de boicotul american este Statia Spatiala Internationala, unde si rusii si americanii au astronauti, scrie Time.

Documentul, prezentat ulterior si de agentie, vorbeste in limbaj direct despre racirea relatiilor cu Rusia pentru “violarea continua a suveranitatii si integritatii teritoriale a Ucrainei”.

“NASA si Roscosmos vor continua, cu toate acestea, sa munceasca impreuna pentru a mentine in continuare si in siguranta operatiunile la bordul Statiei Spatiale Internationale”, se arata in document. NASA este decisa, cu toate acestea, sa revina la lansarile de zboruri spatiale cu echipaj uman de pe sol american, pentru a pune capat dependentei de Rusia in acest sens.

Intrucat Congresul a redus finantarea NASA, acest obiectiv va fi reluat insa abia in 2017, nu 2015, cum se spera pana acum. “Alegerea este intre a finanta pe deplin planul de a avea lansari spatiale din America sau de a continua sa trimitem milioane de dolari rusilor. Este simplu. Administratia Obama alege sa investeasca in America si speram ca si Congresul sa faca la fel”, se mai arata in document.

În ultimele zile, tot am văzut diferite opinii ale neoconilor români, aserviţi celor americani, care se tot bat cu cărămida patriotismului în piept, acuzând în stânga şi-n dreapta pe toţi cei care nu-s de-acord cu ei, de trădare a României în favoarea Rusiei.

Se fac liste negre cu rusofonii/rusofilii, exact aşa cum în Ucraina extrema dreaptă şi-a făcut liste cu cei care trebuiesc lichidaţi. Cei care la ora actuală ucid, violează şi jefuiesc prin Ucraina, au început şi ei de undeva mai demult, exact cum fac astăzi aceşti domni la noi.

Aş dori să lămuresc câteva chestii pentru aceşti domni. În primul rând, vreau să subliniez faptul că România nu mai este un stat independent, poate domnii R. Tudor, M. Guran şi cei de la ÎLD nu au observat. Constituţia ţării a devenit simplă maculatură pe care o încalcă exact cine doreşte, iar primii care fac acest lucru sunt exact cei care sunt puşi acolo de noi ca să vegheze asupra respectării ei. Resursele materiale ale ţării nu mai sunt ale acestui popor, aşa cum e stipulat în Constituţie, libertatea cuvântului nu mai există. Toate valorile care ne unesc pe noi ca popor şi care sunt de fapt fundamentul constituirii acestei ţări au fost demolate sistematic, la ora actuală iubita noastră ţară, România, a ajuns să fie un colos cu picioare de lut, gata a se prăbuşi în fiecare clipă. Am ajuns să existăm ca stat doar prin inerţie, toate bazele noastre au fost atacate şi desfiinţate. Industria a fost eradicată, în locul fabricilor s-au construit mall-uri. Armata, garantul suveranităţii şi al integrităţii patriei a fost desfiinţată şi a ajuns să fie formată din câţiva mercenari care sunt folosiţi de către americani aiurea prin lume. Serviciile noastre secrete care trebuiau să ne apere de ORICE interferenţă străină, indiferent din partea cărei ţări vin aceste interferenţe, au fost penetrate până la vârf, la ora actuală sunt o extensie a celor americane, sunt îndreptate împotriva propriului popor din buzunarul căruia sunt plătiţi aceşti domni. Am putea discuta foarte mult pe acest subiect, cu multe argumente, dar nu acesta e scopul textului de faţă.

Colonizarea României s-a făcut cu largul şi generosul concurs al presei, al instituţiilor media. Au prostit poporul, cu televizorul. Dacă e să căutăm trădători în România de astăzi, acest lucru trebuie privit prin altă prismă, ar trebui ca fiecare cetăţean român să-şi folosească aparatul propriu de gândire şi să-şi pună întrebarea „Qui prodest?”. Cine anume beneficiază mai exact de pe urma colonizării României? Care putere străină ne stoarce de resurse şi ne foloseşte doar piaţă de desfacere şi sursă de mână ieftină de lucru? Rusia cumva? Care sunt cozile de topor autohtone? Cei câţiva voluntari care din lipsa unei alternative necenzurate şi neobediente în presa românească au ajuns să-şi scrie părerile pe site-ul Vocea Rusiei, sau cei care toarnă toată ziua lături prin presa românească, făcând bani grei din îndobitocirea poporului acesta? De ce scriem la Vocea Rusiei? Pentru că nu ne cenzurează ca dvs domnilor! Dl. Radu Tudor sunt convins că înţelege exact cum e treaba deoarece un mare democrat cum e domnia sa, imediat banează, blochează, şterge, bagă pumnul în gură oricărei opinii decente care nu coincide cu a sa. De ce eu sau alţii ca mine, care ne scriem opiniile (atenţie!) pro-România pe o platformă rusească de limba română pentru că în ţara noastră suntem cenzuraţi, suntem consideraţi trădători de ţară, iar părinţii celor de la ÎLD care aşteptau paraşutiştii americani să ne invadeze ţara sunt consideraţi eroi? De ce părinţii dlui Tismăneanu nu sunt consideraţi trădători de ţară, doar au fost colaboratori frecvenţi la Vocea Rusiei pe vremea când acest post de radio făcea propagandă bolşevică, bolşevism care ne-a ocupat ţara? (Bine, bolşevicii au ocupat-o şi pe a ruşilor, dar aici intrăm în alt subiect.) De ce aceste standarde duble?

Noi, ca şi cetăţeni ai României, avem dreptul şi datoria de a ne apăra patria, fiecare dintre noi. Trebuie să lăsăm deoparte inepţiile astea cu anti-americanismul, anti-rusismul, anti-maghiarismul, etc şi să vedem exact, în mod pragmatic care anume sunt interesele noastre, ale românilor. Orice discuţie despre patriotism trebuie să fie dezbrăcată de istericale rusofobe şi să conţină în mod obligatoriu şi interesele noastre româneşti, nu doar pe ale americanilor. Este evident faptul că suntem aşezaţi într-o poziţie strategică care nu poate fi ignorată nici de ruşi, nici de americani/UE. De ce să nu obţinem şi nişte avantaje pentru noi ca popor şi ţară, de ce trebuie să renunţăm la toate interesele noastre naţionale în favoarea altora? Acum, în momentul în care influenţele se schimbă, harta geopolitică este în reorganizare dorim neapărat să ne surprindă coana Istorie din nou cu pantalonii în vine ca de atâtea ori în trecut? Toată lumea internaţională fierbe de ultimele evenimente, încercând fiecare să tragă toate avantajele posibile spre propria ţară iar noi ce facem? Avem nişte lideri politici inepţi special numiţi de la o anume ambasadă, care toată ziulica nu ştiu cum să-şi ridice fustele mai tare în cap, pe banii noştri. Opiniile oficiale româneşti sunt spuse de dnii Soros şi Ghitănştain, e normal aşa ceva? Interesele poporului şi ale ţării sunt măturate sub preş, sunt promovate doar interesele găştilor de la conducere. Singurul lucru important a rămas numărul zerourilor din coada comisioanelor încasate. Ne cumpărăm propriul gaz de la americani, terenurile şi rezervele de apă potabilă ne sunt distruse, aurul ne va fi luat urmând ca noi să rămânem să reparăm pe banii noştri toate daunele de mediu şi să înghiţim cianura rămasă în urmă. Chiar am orbit şi ne-am tâmpit cu toţii?

Dragi români, când vom înţelege şi noi oare cum e cu relaţiile astea internaţionale? Că nu există mari iubiri între ţări, fiecare încearcă să-şi apere cât mai bine propriile interese şi dacă e să facem ceva pentru acest popor, trebuie s-o facem noi! Degeaba un anume partid chiar are „Prin noi înşine!” ca motto din moment ce singurul lucru pe care-l face e să se poziţioneze cât mai avantajos la biberonul licuriciului. Dezamăgitor!

Adevărata trădare survine atunci când laşi la o parte interesele poporului care ţi-a dat mandat să-l reprezinţi şi începi să reprezinţi interesele unei terţe părţi în locul celor legitime. Adică exact ceea ce fac politicienii noştri de 25 de ani încoace. Pe noi, cei care încercăm să apărăm interesele României, imediat ne etichetează ca fiind rusofoni/rusofili şi gata, au închis problema. Nimeni nu se gândeşte că poate nu e vorba de rusofilie/rusofonie, ci poate e vorba de românofilie, sau mai bine zis patriotism pur românesc. De exemplu eu sunt un anglofon şi un amerofil convins. Le admir cultura, muzica, filmele, stilul de viaţă. Nu vorbesc o boabă de rusă, nu-mi place muzica rusească, pe de altă parte vorbesc engleza aproape ca limba maternă, am gândit în engleză timp de 7 ani şi jumătate. Dar totodată, sunt un patriot român care nu uită nicio clipă faptul că la ora actuală, interesele României trec prin Rusia. Dacă vrem să vorbim despre patriotism, trebuie să lăsam deîndată isteria rusofobă deoparte şi să ne uităm la lumină, indiferent de unde vine ea. Pentru binele nostru şi al generaţiilor următoare! Urgenţa maximă este să recăpătăm controlul asupra resurselor minerale proprii, asupra pământului ţării şi asupra economiei generatoare de plusvaloare şi să încercăm să hrănim de urgenţă ACEST popor românesc, nu pe cel american sau de-aiurea. Prietenie, prietenie, dar brânza-i pe bani! Generaţiile următoare ne vor blestema dacă vom continua la modul inconştient la care o facem acum, deja imediat trecem de „the point of no return” de la care nu vom mai putea repara nimic, orice am mai face. După ce ne vom trezi că nu mai avem apă potabilă, nu mai avem teren pentru agricultură, nu mai avem resurse minerale, nu mai avem pământ proprietate românească pentru agricultură va fi mult prea târziu domnilor, dezastrul total şi ireversibil e foarte aproape. Eu vă întreb doar atât: cât de inept poate fi cineva încât să-şi cumpere propriul gaz românesc de şist de la americani la preţul la care ruşii ne vând gazul LOR rusesc, extras din solul lor, nu pe-al nostru? Nu mai vorbesc de faptul că redevenţa este minusculă (statul subvenţionează firma Chevron cu 90% din preţ pe banii noştri, cum s-ar zice) iar distrugerile provocate mediului sunt ireversibile, această tehnică a fracturării fiind incompatibilă cu viaţa? Americanii îşi permit la ei acasă, au teritorii mari şi pustii, noi nu ne permitem acest lux. Adică ei ne pun rău cu ruşii, ne stârnesc rusofobia atavică astfel încât să nu mai cumpărăm gazul rusesc şi ne aduc în situaţia paradoxală în care ne cumpărăm PROPRIUL gaz la preţul gazului rusesc iar noi suntem suficient de tâmpiţi încât să o facem? Oameni buni, chiar îmi vine să vă desenez o schiţă pentru a înţelege mai bine grozăvia acestei enormităţi, în ce hal ne-au adus!

Aţi văzut cumva vreo mare investiţie strategică americană, vreun obiectiv important, ceva? Vreun Transfăgărăşan (probabil făcut de Bechtel), vreun Porţile de Fier, ce alte investiţii americane există în România în afară de sondele Chevron care ne vând nouă propriul gaz, la preţ de gaz rusesc? Ce alte investiţii există în afară de faimosul scut de la Deveselu care de fapt e în interesul americanilor, nu al nostru? Acel scut se va face şi pe bani româneşti dar NU este pentru a apăra România ci dimpotrivă, o va transforma într-o ţintă sigură. Scopul lui este de a bloca rachetele ruseşti să ajungă mai departe de teritoriul ţării noastre, noi suntem doar carnea de tun, teritoriul protejat de acel scut e mai departe şi n-are nicio legătură cu interesele noastre naţionale.

Am întâlnit pe Facebook un domn care-mi sugera să emigrez în Coreea de Nord sau în Rusia dacă nu apreciez valorile şi civilizaţia euro-atlantică. Problema nu se pune aşa. Am trăit 7 ani şi jumătate în acele „valori” şi pot să le apreciez foarte bine. Ele au un dublu standard şi li se aplică doar lor, nu sunt pentru naţiunile colonizate de mâna a 2-a, a 3-a cum suntem noi consideraţi de către Vest. Pe noi nu ne-au invitat la masa lor pentru a servi noi masa împreună cu ei, ci suntem doar chelnerii care-i servesc pe ei. Ce-i al lor e doar al lor, ce-i al nostru e şi al lor. Vestul are o civilizaţie avansată deoarece au colonizat ţările sărace şi au cărat totul de-acolo. La ce valori au jefuit de pe tot globul de-a lungul istoriei, ar fi chiar culmea să nu aibă infrastructură şi civilizaţie în lumea lor! Problema e că acea civilizaţie are nevoie de resurse tot mai multe pentru a nu degenera, or resursele se cam termină. Astfel că s-a născut neo-colonialismul mascat care e în floare zilele astea, de aici apar şi eternele standarde duble. Ce au voie să facă şefii lumii, n-au voie să facă pârliţii. Noi sau Crimeea nu avem voie să utilizăm mijloacele democratice, cum ar fi nişte referendumuri de exemplu, aceste valori democratice sunt scoase de sub preş doar atunci când are NATO nevoie de un pretext de război pentru a-şi face o bază militară, cum a fost în Iugoslavia de exemplu. – Sursa: Vocea Rusiei

Televiziunea Russia Today a difuzat astăzi, cu ocazia împlinirii a 15 ani de la bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, un reportaj intititulat sugestiv “De ce?”.

În timpul operaţiunilor militare din 1999, aproximativ 2.500 de sârbi au fost ucişi, inclusiv a 89 de copii. Avioanele NATO au bombardat pe lângă obiective militare şi şcoli, spitale, televiziuni, poduri şi alte construcţii şi infrastructuri civile, stârnind indignarea unei lumi întregi.

O consecinţă directă a bombardamentelor NATO, a fost proclamarea ulterioară a independenţei Kosovo, o regiune separatistă, locuită în proporţie majoritară de etnici albanezi de religie islamică. Sursa: FrontPress.ro

“Plecati in America – Nu va dorim in Rusia!”

Curvele elibertate recent din inchisoare,Nadezhda Tolokonnikova și Maria Alyokhina de Pussy Riot au fost din nou atacate joi, de data aceasta în timp ce luau micul dejun la un McDonalds în orașul Nijni Novgorod, aproximativ 250 de km est de Moscova.

Sase tineri au venit la ele, au aruncat mancarea lor, le-au stropit cu vopsea și le-au spus că locul lor nu este in Rusia, acestea fiind indemnate sa plece in America unde societatea toleranta si denaturata le permite astfel de actiuni pe care curvele de la Pussy Riot le promoveaza.

Rețineți că acesti tineri nu sunt “naționaliști”, în sensul de skinheads, cum ar fi Maxim Martsinkevich, ei sunt doar oameni normali ruși care nu doresc sa vada pe străzile din țara lor cum isi fac de cap depravatele de la Pussy Riot.

“Nacist” inseamna “Nazist.”  …desi ei nu arata ca niste nazisti.

Cu putin timp in urma cele de la Pussy Riot au fost biciuite (la propriu) de cazaci și apoi urmarite de bărbați în costume de blană de la Soci în timp ce încercau să filmeze un videoclip pentru o piesa de protest fata de țar.

Este chiar hilar pentru ca că aceste “femei” nu pot merge oriunde în Rusia, fără a se tipa la ele  sau a fi atacate pe stradă. Rusii sunt ca celulele albe din sânge, ataca infecția. Instinctiv, ei înțeleg că aceste femei reprezintă o amenințare pentru familiile lor, pentru viitorul copiilor lor nenăscuți și nepoți.

Rusia știe ce este America și nu doreste sa fie ca ea.

“Săracele victime…” de parca nu ele au inițiat un război împotriva societății. Ele sunt “nevinovate”, “încearcă doar să aducă libertatea”… :))

Al Qaida ii incurajeaza pe americani si alte persoane straine din Siria sa participe la antrenamente speciale in urma carora sa fie pregatiti pentru o posibila intoarcere in tarile lor natale cu scopul de a lansa atacuri, au declarat oficiali americani.

Acestia sunt ingrijorati de faptul ca in mijlocul masacrelor din razboiul civil ce are loc in Siria, al Qaida a gasit un loc sigur in care poate face recrutari, poate planui si antrena persoane pentru ca acestea sa deruleze operatiuni in SUA, anunta Security Clearance.

“Este un mare efort sa ii cercetam si sa ii facem sa se intoarca in Vest”, a declarat un oficial american. Acesta a adaugat ca diversi luptatori straini care vin in Siria sunt recrutati de catre al Qaida si antrenati pentru atacuri externe.

Reporterii CNN au vorbit cu mai multi oficiali care au sustinut acelasi scenariu. Nu se stie insa cati americani au fost recrutati de catre al Qaida. Se estimeaza ca 70 de americani au calatorit in Siria cu scopul de a se alatura gruparilor extremiste.

Exista insa si o alta amenintare legata de strainii care vin in Siria, care pot reprezenta o amenintare la securitatea SUA, pentru ca acestia nu au nevoie de vize pentru a intra pe teritoriul american.

Taberele de antrenament isi pot schimba locatia, iar armele sau alte materiale necesare se pot achizitiona online, astfel ca sansele de identificare ale acestora sunt minime.

O alta amenintare este prezenta in Siria a luptatorilor si trupelor afiliate al Qaida din Peninsula Arabica. Se crede ca fabricantul de bombe Ibrahim al-Asiri ar fi dezvoltat bombe subterane si un explozibil ascuns in cartuse de imprimanta.

Bill Clinton este singurul fost presedinte in viata care se afla in topul 10 al celor mai bogati sefi de stat ai SUA. In schimb, actualul presedintele al Americii, Barack Obama, nu este unul dintre cei mai instariti printre cei care au detinut aceasta functie.

Obama avea anul trecut un salariu de 400.000 de dolari, care, desi generos, nu se apropie de salariile directorilor executivi de astazi, potrivit 24/7 Wall St..

Venitul anual al presedintelui chiar a scazut substantial de la preluarea mandatului. Daca in 2009 Obama avea un venit net ajustat de 5,5 milioane de dolari, acesta a scazut la 1 milion de dolari in 2012. 24/7 Wall St. estimeaza averea neta a presedintelui la 7,5 milioane de dolari.

Averile presedintilor americani variaza considerabil.

Situatia lor financiara este deseori legata de situatia economica a vremii lor. In timp, s-a schimbat si modul in care presedintii au facut bani. De la Washington, in urmatorii 75 ani, presedintii erau proprietari de pamant.

Din 1850, istoria financiara a acestora a intrat intr-o noua era. Incepand cu Millard Fillmore, cei mai multi presedinti erau avocati care activasera multi ani in sectorul serviciilor publice. Rareori adunau averi insemnate, iar veniturile lor proveneau aproape exclusiv din salarii.

Buchanan, Lincoln, Johnson, Grant, Hayes si Garfield aveau averi modeste atunci cand au murit.

La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX a fost consemnata o noua schimbare importanta in economie. Corporatiile mari din industria petroliera, miniera, financiara sau cai ferate le-au permis acestora sa acumuleze active uriase.

Cei din familia Kennedy erau bogati datorita imperiului financiar construit de Joseph Kennedy. Herbert Hoove a facut milioane de dolari din compania miniera pe care o detinea. De la inceputul secolului XX, averile multor presedinti, printre care Theodore Roosevelt, Franklin D. Roosevelt, John F. Kennedy si cei doi presedinti Bush erau bazate pe mosteniri.

In ceea ce-l priveste pe Bill Clinton, acesta a facut milioane de pe urma cartilor scrise, iar peste 100 de milioane de dolari a castigat din sustinerea unor conferinte.

Sotia sa, fostul secretar de Stat Hillary Clinton, considerata principalul candidat democrat in alegerile prezidentiale din 2016, a castigat la randul ei sute de mii de dolari din conferintele sustinute. 24/7 Wall St. estimeaza averea neta a sotilor Clinton la 55 de milioane de dolari.

Averile nete ale presedintilor din top 10 sunt calculate la cursul din 2010 si reprezinta cel mai ridicat nivel atins.

• 10. John Fitzgerald Kennedy (1961 – 1963): 1 miliard de dolari – nu a mostenit niciodata averea de la tatal sau

• 9. William Jefferson Clinton (1993 – 2001): 55 milioane de dolari

• 8. Franklin Delano Roosevelt (1933 – 1945): 60 milioane de dolari

• 7. Herbert Clark Hoover (1929 – 1933): 75 milioane de dolari

• 6. Lyndon Baines Johnson (1963 – 1969): 98 milioane dolari

• 5. James Madison (1809 – 1817): 101 milioane dolari

• 4. Andrew Jackson (1829 – 1837): 119 milioane dolari

• 3. Theodore Roosevelt (1901 – 1909): 125 milioane dolari

• 2. Thomas Jefferson (1801 – 1809): 212 milioane dolari

• 1. George Washington (1789 – 1797): 525 milioane dolari

Deşi din vara anului trecut Iranul are un preşedinte catalogat ca fiind moderat, statul islamic continuă să fie în alertă în legătură cu un potenţial atac armat. În acest sens, generalul Hossein Salami, liderul formaţiunii de elită “Gardienii Revoluţiei”, a declarat recent că ţara sa este pregătită pentru un eventual atac american, adăugând că Washingtonul ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru consecinţele grave ale unei eventuale agresiuni.

“Ameninţarea SUA privind folosirea opţiunii militare nu ne îngrijorează. Pot folosi această opţiune, dar ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru consecinţele distructive ale unei astfel de decizii”, a declarat generalul Salami, într-un interviu pentru postul naţional de telviziune din Iran, relatează agenţia Fars, în ediţia electronică.

“Statele Unite pot avea diferite scenarii privind Iranul, inclusiv bombardamente sau incursiuni limitate pe teritoriul iranian. Toate aceaste scenarii au fost identificate, toate posibilităţile au fost analizate şi avem informaţii complete privind toate aceste strategii şi strategiile operaţionale”, a adăugat el.

Oficialul iranian a mai menţionat că Iranul este pregătit pentru orice ameninţare şi a adăugat că Teheranul “a identificat regiuni în care Statele Unite au interese vitale”, fără a oferi detalii.

Declaraţia generalului Hossein Salami intervine după ce secretarul de stat american a afirmat, luna trecută, într-un interviu acordat la Geneva, că opţiunea militară este în continuare pe masă în ceea ce priveşte Iranul, dacă această ţară nu-şi va respecta angajamentele privind activităţile nucleare, în conformitate cu acordul de la Geneva, aminteşte Mediafax.

Teheranul şi marile puteri au încheiat în noiembrie anul trecut, în ciuda protestelor israeliene, un acord interimar, prin care Iranul se angajează să suspende activităţile sensibile, în schimbul unei ridicări parţiale a sancţiunior occidentale. Acordul, intrat în vigoare la 20 ianuarie, este prima etapă înaintea unui acord care vizează garanţii referitoare la natura paşnică a programului nuclear iranian. Sursa: FrontPress.ro

Vizita subsecretarului de stat Victoria Nuland şi recentele declaraţii făcute de premierul Victor Ponta au lăsat „comunitatea de experți” de la Bucureşti în ofsaid. Niciuna dintre explicațiile vehiculate în presă nu este validă, motivul fiind inabilitatea presei şi experţilor de tinichea de a înţelege că situaţia geopolitică globală se schimbă radical şi nu mai corespunde clişeelor de odinioară.

Vizita la Bucureşti a subsecretarului Nuland a avut câteva scopuri precise. În primul rând, administraţia Obama a dorit să-şi exprime nemulţumirea faţă de apropierea „excesivă” a guvernului USL de China. Victoria Nuland este un negociator dur şi este cunoscută pentru stilul agresiv prin care îi „sparge psihic”” pe cei care nu doresc să îndeplinească ordinele venite de la Înalta Poartă. Decizia strategilor PSD de a evita cu orice preţ o întâlnire personală Nuland-Ponta, fie şi cu preţul unui incident diplomatic, a fost înţeleaptă, deoarece premierul român nu este pregătit pentru o confruntare directă cu unul dintre cei mai duri negociatori ai Departamentului de Stat.

A doua misiune a doamnei Nuland a fost frânarea avântului unionist al preşedintelui Băsescu. Aşa cum am mai scris în repetate rânduri, elita politică de la Washington nu este un monolit, iar Traian Băsescu are proasta obişnuinţă să fie receptiv la sugestiile grupărilor radicale (neoconservatori, „clanul Clinton”, etc.), ignorând viziunea pragmatică a administraţiei Obama. Victoria Nuland a venit la Bucureşti pentru a-i explica în termeni duri şi clari că Băsescu trebuie să se ocupe de „problema Ponta” şi nu de scheme geopolitice care pot dinamita regiunea şi nu corespund intereselor administraţiei Obama. Judecând după declaraţiile preşedintelui, el nu a înţeles sau nu a dorit să înţeleagă mesajul transmis. Se pare că Băsescu, după ce a fost luat la palme de diplomaţia germană, insistă ca diplomaţia americană să repete procedura.

Interviul lui Victor Ponta arată că vizita subsecretarului de stat a avut un efect nul. În zona diplomatică circulă o glumă ce are un sâmbure de adevăr: „pentru încă 10 miliarde de dolari din China, Victor Ponta se va transforma în Viktor Orban”. Până acum, retorica în stilul lui Orban a fost adoptată de Gyorgy Frunda, consilier al primului ministru care avertiza că România „nu este o colonie”.

Guvernul de la Bucureşti nu s-a reorientat definitiv, dar începe să dea semne că înţelege schimbările de conjunctură geopolitică care se petrec în regiune şi în lume. Din perspectiva personală, Ponta şi întregul „grup Sârbu” din cadrul PSD şi-au ars orice punte spre Washington, deoarece americanii sigur nu vor ierta afrontul. Totodată devine din ce în ce mai clar că decidenţii psd-işti au primit garanţii ferme din alte zone şi nu mai manifestă vreun interes faţă de modul în care sunt percepuţi la Washington. În Europa de Est, la fel ca şi în întreaga lume, se schimbă atmosfera. Analiştii de la Stratfor au descris perfect situaţia: Europa slăbeşte, America se retrage, Rusia este în ascensiune. Unii decidenţi de la Bucureşti au înţeles că paradigma se schimbă, alţii insistă să ignore noua realitate. Încet, dar sigur România intră pe un nou drum şi într-o nouă eră în care doar cei care s-au reorientat la timp mai pot spera la un viitor. De Valentin Mândrăşescu – Vocea Rusiei

In aceste zile, Congresul SUA discuta externalizarea dreptului de a declara razboi catre Israel. Se presupune ca SUA este o republica democratica. Potrivit Constitutiei sale, Congresul decide cand sa declare razboi iar Presedintele este comandantul suprem.

Astazi cu aproape 1000 de baze militare in toata lumea, SUA arata mai mult ca un imperiu decat ca o republica. Dar cine este imparatul? Este America condusa de un “presedinte dictator”? Sau adevaratul imparat al Americii isi are tronul la Tel Aviv?

Un proiect de lege introdus de senatorul Chuck Schumer (Democrat de New York), intitulat “Nuclear Weapon Free Iran Act of 2013”, transfera dreptul de a declara razboi catre Israel si Primul Ministru al acestuia, Benjamin Netanyahu. Potrivit unui expert de frunte in problemele iraniene, profesorul Gary Sick de la  Columbia University, “proiectul externalizeaza orice decizie cu privire la actiunile militare catre guvernul Israelului prin faptul ca promite in orice circumstanta implicarea neconditionata a Statelor Unite in orice actiune militara intreprinsa de Israel”.

Acest lucru ii transfera de fapt lui Netanyahu atat puterile Congresului cat si cele ale Presedintelui SUA. De fapt, aceasta il va face pe Netanyahu imparatul SUA, imputernicit sa conduca America in orice razboi, in orice moment sau in orice loc va alege.

Ieri, intr-un interviu in exclusivitate cu Truth Jihad Radio, Gary Sick a indemnat la actiune impotriva proiectului de lege initiat de Schumer “trebuie argumentat foarte convingator in Washington si in Congres ca aceasta e o idee foarte proasta… Sigur, eu sunt un analist, stau si privesc probelemele, in acest caz insa, consider ca este atat de grav incat am fost gata sa ies in fata si sa spun ca “trebuie sa facem ceva”.

Cum de poate Senatul SUA sa ia la modul serios in considerare o lege care ar da Israelului dreptul de a atrage dupa sine America in razboi?!

“Statele Unite, in special in esaloane superioare ale puterii, au fost in intregime penetrate de catre agenti ai statului Israel. In cartea sa de referinta, October Surprise, Gary Sick (expert de top in problema Iraniana al Consiliului de Securitate Nationala sub trei presedinti) discuta puterile imense pe care serviciul secret israelian Mossad le exercita printr-o armata de voluntari evrei raspanditi in jurul lumii cunoscuti sub numele de “sayanim”. Disponibilitatea sayanimilor, impreuna cu ultra-profesionalismul si marea motivare a unui numar limitat de agenti Mossad, inseamna ca acesta cu oameni relativ putini si un buget limitat poate egala sau depasi performanta altor servicii secrete care il depasecs de multe ori ca dimensiune. In multe cazuri banii nu pot cumpara tipul de flexibilitate in operatiuni si amploarea operatiunilor de care beneficiaza Mossadul prin armata sa de voluntari” (October Surprise, p. 65).

Este Senatorul Chuck Schumer un sayanim, descendent al unor emigranti evrei din Estul Europei? Depinde cum definim expresia “a fi platit”.

Senatorul Schumer  si cei mai multi dintre colegii lui din Congres iau mita masiv de la israelieni prin ceea ce se numeste eufemistic “contributii de campanie”. Deci ei nu sunt sayanimi (voluntari neplatiti pentru Israel). Schumer si majoritatea Congresului sunt de fapt pe statele de plata ale Israelului.

Sayanimii sunt oameni care actioneaza din atasament. Schumer si ceilalti tradatori din Congres o fac pentru bani.

Schumer si colegii lui primesc mita de la oameni cum sunt “nasul” mafiei din Las Vegas Sheldon Adelson, cel mai mare contribuitor al Partidului Republican si unul din principalii finantatori ai lobby-ului pro-Israelian. Acesta, acum doua luni, in cadrul unei ceremonii dedicate atragerii de fonduri pentru Israel la Yeshiva University din New York, a declarat ca Statele Unite ar trebui sa arunce o bomba nucleara asupra Iranului, nu pentru a apara interesele Americane ci pentru a ajuta Israelul.

De unde are Israelul (inclusiv oamenii cu dubla cetatenie, voluntarii- sayanim si ceilalti agenti loiali traind in strainatate) bani sa cumpere sistemul politic american? Miliardele lui Adelson vin din jocuri de noroc – care din punct de vedere istoric reprezinta un segment cheie al crimei organizate, care adesea la nivelele ei cele mai inalte a fost dominata de Sionisti. Ziarul englez The Guardian a confirmat ca din cei sapte  oligarhi care in anii 1990 controlau 50% din economia Rusiei, sase erau evrei: Berezovsky, Vladimir Guzinsky, Alexander Smolensky, Mikhail Khodorkovsky, Mikhail Friedman and Valery Malkin.” Acesti oligarhi “rusi” ca si atatia altii din alte tari au legaturi puternice cu Israelul, liderul mondial per capita in trafic de finte umane, trafic de organe si alte actiuni ilegale. Crima organizata la nivel global este una din sursele cheie, desi adesea trecute sub tacere, de bani si putere pentru sionisti.

O sursa si mai importanta de bani si putere pentru sionisti o constituie sistemul bancar international. “Asasinul economic” John Perkins a dezvaluit ca marile organizatii bancare internationale inclusiv banca mondiala, FMI, bancile care le constituie au propriile servicii de informatii care exercita presiuni asupra natiunilor prin dobanzi camataresti sau chiar ucigand lideri de state necooperanti, in varii accidente in incercarea de a creea primul imperiu cu adevarat global – cel pe care unii l-au numit Noua Ordine Mondiala.

Actorii cheie ai Noii Ordini Mondiale sunt in numar disporportionat de mare Sionisti. Acest fapt important, pe care nimeni nu are voie sa il remarce fara a fi automat etichetat ca “antisemit” a fost evidentiat si prin recenta nominalizare de catre Obama a unui sionist ultra-radical in persoana lui Stanley Fischer, o persoana cu dubla cetantenie american si israeliana ca si Vice-Presedinte al Bancii Centrale a Statelor Unite (Federal Reserve).

In articolul sau “Candidatul AIPAC la conducerea Fed, Stanley Fischer, spre un razboi impotriva Iranului”, Grant Smith scrie: “in timp ce usile guvernamentale au fost demult deschise pentru cei doriti de lobby-ul Israelian care si-au alocat majoritatea daca nu chiar tot interesul pentru un stat strain, cei care erau cu dubla cetatenie erau tinuti la secret. Acum cei care l-au sustinut pe Fischer, inclusiv organizatia lobbyului israelian American Israel Public Affairs Committee (AIPAC), vor probabil sa ii obisnuiasca pe americani sa accepte persoane cu cetatenie dubla americana si israeliana in postura de conducatori de frunte ai guvernului”.

Potrivit site-ului Departmanetului de Stat American “cetatenii cu dubla nationalitate datoreaza credinta atat Statelor Unite cat si unei tari straine”. De ce lasa americanii ca oameni care datoreaza loialitate unei tari straine sa ocupe pozitii de frunte in guvernul Statelor Unite?

Raspunsul este ca Statele Unite de astazi nu mai sunt o republica democratica sau o natiune suverana. Asa cum explica John Perkins, un nou imperiu global bazat pe plutocratii internationali este in curs de aparitie. Iar structura de putere a acestuia este din ce in ce mai dominata de Sionisti radicali ca si Stanley Fischer.

Dupa atacurile din 11 septembrie premierul de atunci al Israelului, Ariel Sharon s-a laudat propriului cabinet ca “noi evreii controlam America”! Sharon, ca si Netanyahu astazi s-a vazut ca un imparat international si credea ca SUA sunt complet controlate de catre lobby-ul israelian. A avut dreptate Sharon?

Daca proiectul de lege al lui Schumer trece de Senat, Sharon ar trebui sa se trezeasxa pentru cateva secunde din coma si sa sopteasca “V-am spus eu”  – iar apoi sa isi dea duhul si sa se infatiseze la judeacata vesnica pentru nenumaratele crime pe care le-a comis in aceasta lume.

Articol de Dr. Kevin Barrett via Press TV, traducere FrontPress.ro

Dr. Kevin Barrett specialist in studii arabe si islamice este unul dintre cei mai cunoscuti critici ai “Razboului Impotriva Terorismului”. Dr. Barrett a aparut in numeroase ocazii la Fox, CNN, PBS si pe alte canale media, si a inspirat editoriale in New York Times, Christian Science Monitor, Chicago Tribune si in alte publicatii de varf. Dr. Barrett a predat cursuri la universitati din San Francisco, Paris si Wisconsin unde a si candidat pentru Congress in anul 2008. Este co-fondator al Muslim-Christian-Jewish Alliance si autor al cartilor “Jihadul Adevarului: Lupta mea impotriva minciunili 11 Septembrie” (2007) si “Intrebari in Razboiul Impotriva Terorismului: Prioritar pentru votantii lui Obama (2009).

In cel putin patru state americane au fost primite sute de de plangeri privind contaminarea surselor de apa cu petrol sau gaz, iar poluarea a fost confirmata in cazul unora, se arata intr-un raport care arunca indoieli pe pretentiile industriei petroliere ca asemenea probleme apar rareori.

Associated Press a cerut date privind plangerile legate de exploatarile de gaze de sist in Pennsylvania, Ohio, Virginia de Vest si Texas, si a gasit diferente mari in felul in care autoritatile dezvaluie aceste probleme. Cel mai transparent s-a dovedit statul Texas, scrie ABC News.

AP a aflat ca numai in Pennsylvania s-au inregistrat in 2013 398 de reclamatii privind poluarea cu petrol sau gaz a surselor locale private de apa potabila, iar in 2012 au existat 499 de plangeri.

Printre motivele plangerilor se numara reducerea debitului de apa, poluarea cu gaz sau alte substante. Mai mult de 100 de astfel de cazuri au fost confirmate in ultimii 5 ani.

Una dintre familiile care a depus plangeri a obtinut o intelegere cu firma de exploatare, primind 1,6 milioane de dolari despagubire.

Extragerea combustibililor din depozitele de sist presupune pomparea a sute de mii sau chiar milioane de litri de apa, sare si substante chimice in pamant pentru a sparge roca si a elibera gazul. O parte din acea apa, impreuna cu apa subterana, urca apoi spre suprafata. Pe acest parcurs ascensional, lichidul ajunge in apa freatica, contaminand-o. Sursa: Ziare.com

O familie de TIGANI din România a provocat un scandal de proporţii într-un complex de apartamente din oraşul texan Houston. Se pare că romii au furat o bicicletă pe care copilul unor americani o primise cadou de Crăciun. Când familia de americani şi-a revendicat bicicleta, romii au sărit la bătaie, înarmaţi cu sticle şi bâte, scrie site-ul kvue.com.

„Poliţistul a încercat să-l ia pe soţul meu, soţul meu nu are nicio vină”, s-a apărat o româncă.

Păgubitul spune că bicicleta, un dar de Crăciun pentru copilul lui, a fost furată de pe veranda casei de un  grup de copii români.

„Eu, soţia mea şi fiul meu, am luat bicicleta înapoi şi am dus-o în casă. Apoi, aceşti oameni au venit înarmaţi cu beţe şi sticle”, a povestit păgubitul.

Tiganii susţin însă că ei au fost agresaţi.

Mai multe persoane au ajuns la spital iar forţele de ordine au fost nevoite să cheme întăriri după ce doi poliţişti au fost loviţi cu pumnii în faţă.

Tony Blair a „vândut” Marea Britanie Statelor Unite, iar Reagan a „vândut” Statele Unite corporaţiilor

Patrick Basham de la C.A.T.O. Institute l-a uns pe Victor Ponta drept „Blair al Balcanilor”. Nu ştim cum şi unde l-a uns Premierul Ponta pe dl Basham. Dar ştim că, în 2010, Daniel Mitchell de la acelaşi C.A.T.O. Institute l-a proclamat pe Traian Băsescu drept „următorul Ronald Reagan”. În viziunea neoliberalilor sau libertarienilor agresivi de la C.A.T.O., Băsescu e un nou Reagan pentru că susţine ideea neoliberală a „statului minimal” şi a reducerii pensiilor, ajutoarelor sociale şi salariilor bugetarilor. Ponta e un Blair balcanic pentru că, îşi freacă mâinile analistul C.A.T.O., vrea să deschidă România investiţiilor străine de genul celor ale companiei R.M.G.C.. Hotărârile lui Ponta de a sprijini exploatările de genul Chevron, Exxon şi Roşia Montană Gold Corporation în România ar fi, conform domnului Basham, tot ce stă în calea invaziei (economico-politice) ruseşti a României. Sunt perfect de acord că Băsescu e un nou Reagan şi că Ponta e o clonă a lui Blair. Tony Blair a „vândut” Marea Britanie Statelor Unite, iar Reagan a vândut Statele Unite corporaţiilor. Ambii au erodat clasa de mijloc a ţărilor lor. Ambii au pus pe butuci economia, bugetul şi instituţiile statului în numele „liberalizării” şi al luptei împotriva ameninţării comuniste/comunisto-fasciste/islamo-fasciste ş.a.m.d. Sub Reagan şi Blair, inegalităţile dintre bogaţi şi săraci au crescut, la fel a crescut şi deficitul bugetar al statului, iar economia reală a fost exportată („outsourced”). Deci comparaţiile mi se par apte. Şi nu mă surprind. Mai ales că vin de la persoane precum Patrick Basham, afiliate unor think tankuri precum „C.A.T.O.” Institute, „Democracy Institute” sau „Fraser Institute”. Toate, obişnuite să lucreze cu materialul clientului.

Nişte obscurantişti opuşi progresului şi bunăstări au contracte de exploatare a resurselor naturale ale României

Fraser Institute (Vancouver) a primit 120.000 de dolaro de la „Exxon Mobil” pentru a „cerceta” chestiunea încălzirii globale. Deloc surprinzător, rezultatele cercetării celor de la Fraser Institute au fost că încălzirea globală e o gogoriţă a ecologiştilor. Ca atare, Fraser Institute a promovat opera soţilor Phelim McAleer şi Ann McElhinney, autori de filme documentare precum „Not Evil Just Wrong” (2009, film care contrazice ideea încălzirii globale), „FrackNation” (2013, film care susţine exploatarea gazelor de şist) şi „Mine Your Own Business” (2006). „Mine Your Own Business” a fost finanţat de Gabriel Resources şi susţine că toţi cei care se opun proiectului exploatării cu cianuri a aurului de la Roşia Montana sunt nişte agenţi străini şi nişte obscurantişti opuşi progresului şi bunăstării aduse de Roşia Montana Gold Corporaţion. Şi „R.M.G.C.” şi „Exxon Mobil” au contracte de exploatare a resurselor naturale ale României: R.M.G.C., în Apuseni, Exxon, la Marea Neagră.

Democracy Institute – The Institute of Economic Affairs – Exxon Mobil & Co.

„Democracy Institute” (Washington), think-tank fondat de Patrick Basham, a publicat lucrări de susţinere a industriei tutunului finanţate de gigantul corporat Imperial Tobacco. Basham şi cu John Luik au publicat sub egida lui „Democracy Institute” o serie de lucrări în care atacau politicile anti-fumat şi anti-obezitate duse de guvernele din S.U.A. şi Marea Britanie. Conform unui articol publicat de cercetătorul Jacqui Drope în revista de studii medicale „Journal of Epidemiology and Community Health”, în 1993 Luik a corespondat intens cu John Legere, preşedintele Confederaţiei Producătorilor de Ţigarete din Uniunea Europeană, în privinţa conţinutului şi locului de publicare a cărţii sale de suţinere a industriei tutunului, „Pandora’s box: the dangers of politically corrupted science for democratic public policy”. Înfiinţarea lui Fraser Institute a fost sprijinită de Anthony Fisher, fondatorul lui The Institute of Economic Affairs (Londra), unul din think-tankurile de bază ale lobby-ului pro-tutun. Ca atare, Fraser Institute a primit bani nu doar de la industria extractivă, ci şi de la cea a tutunului. The Institute of Economic Affairs a organizat conferinţe de susţinere a lucrărilor pro-industria tutunului semnate de Basham şi de Luik. Ca şi Fraser Institute, The Institute of Economic Affairs a primit bani (cel puţin 50.000 de dolari) de la „Exxon Mobil”, prin intermediul organizaţiei The American friends of Institute of Economic Affairs.  În 2006, The Institute of Economic Affairs a promovat în Anglia filmul pro-R.M.G.C. „Mine Your Own Business”. Mark Littlewood, actualul director al I.E.A., a vorbit la ambasada României de la Londra, iar în vara lui 2013 a participat în calitate de profesor/mentor la o şcoală de vară neoliberală din Bled, Slovenia. Din partea României a participat o membră a Noii Republici, partid de butonieră care cere privatizarea tuturor resurselor subsolului. Nu întâmplător, în darea ei de seamă pe blogul partidului, reprezentanta Noii Republici se declara emoţionată de „profesorii şi mentorii” de la C.A.T.O. şi I.E.A. care au vorbit tinerilor care, asemenea ei, „şi-au făcut din libertate o religie”. Cât despre libertatea exportată de mentorii de la C.A.T.O., ajunge să precizez două lucruri. John Yoo, autorul celebrelor „Memorii ale Torturii” prin care administraţia Bush Jr. justifica tortura prin „waterboarding”, detenţia fără condamnare în justiţie (la Guantanamo) şi ascultarea convorbirilor telefonice fără mandat, era membru al colegiului revistei de studii juridice a lui C.A.T.O. Institute la vremea când lucra pentru administraţia Bush. Roger Pilon, vicepreşedinte al lui C.A.T.O. pentru probleme legale şi fondator al Centrului de Studii Constituţionale al lui C.A.T.O., a susţinut şi el interceptările telefonice fără mandat.

Directorul departamentului de politici sociale al lui C.A.T.O. e Jose Pinera, fost ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale şi ministru al Minelor în timpul dictaturii militare a Generalului Pinochet. Ca ministru al Muncii sub Pinochet, Pinera a distrus puterea sindicatelor. După care a privatizat fondurile de pensii şi sistemul de sănătate. La C.A.T.O. Institute, Pinera nu este doar co-preşedinte al lui Project on Social Security Choice, ci şi fondator şi preşedinte al Centrului Internaţional pentru Reforma Pensiilor. În această ultimă calitate, Pinero urmăreşte să convingă cât mai multe state să îşi privatizeze sistemele de pensii, după modelul pus în practică de el însuşi în Chile, sub Pinochet.

Pinera şi C.A.T.O. – Privatizarea fondului de pensii din România

Preşedintele Bush Jr. l-a recrutat pe Pinera împreună cu alţi experţi C.A.T.O. pentru a privatiza sistemul de pensii american. Nu i-a reuşit. Dar Pinera şi C.A.T.O au reuşit să privatizeze sistemul de pensii din Slovacia, în 2003, în timpul guvernării creştin-democratului Mikulas Dzurinda. În 2005, ambasadorul Americii lui Bush Jr. în Slovacia împreună cu un alt membru C.A.T.O au publicat un articol foarte elogios despre programul de reforme pus în aplicare de Dzurinda sub bagheta celor de la C.A.T.O. Ulterior, au ieşit la iveală uriaşe scandaluri de corupţie legate de privatizarea patrimoniului statului slovac. Domnul Pinera a lucrat din 2000 până în 2007 şi la privatizarea fondului de pensii din România. Ne-a vizitat ţara. În 2007, domnul Pinera a felicitat România Preşedintelui Băsescu pentru că a adoptat sistemul de pensii private. Cu acea ocazie, Pinera îi asigura pe români că sunt „pe calea cea bună” alăturându-se unui „club select” de alte 31 de ţări cu fonduri private de pensii. Între timp, în 2012, guvernul slovac a redus contribuţiile la fondurile private de la 9% la 4% din salariul brut. În 2011, Polonia a procedat la fel, reducând contribuţiile de la 7,3% la 2,3% din salariul brut. Ungaria lui Orban a naţionalizat de-a dreptul fondurile private de pensii, echilibrând astfel bugetul Ungariei. Până şi Chile a abandonat sistemul lui Pinera şi a început să revină la vechiul sistem al pensiilor de stat, după ce atât chilienii obligaţi să contribuie la fondurile private de pensii, cât şi un raport al Băncii Mondiale au constatat că planul lui Pinera redistribuia banii în favoarea celor bogaţi şi oferea pensii extrem de modeste. Raportul Băncii Mondiale arăta ca managerii fondurilor private de pensii, pe lângă „profituri”, reţineau între 25% şi 33% din banii contribuabililor pe motiv de comisioane, asigurări şi alte costuri administrative.

Preşedintele Băsescu a deschis corporaţiilor şi speculanţilor la bursă posibilitatea de a pustii România şi din punctul de vedere al pensiilor

Astăzi, pe harta ţărilor care au adoptat „modelul chilian” al pensiilor, Jose Pinera ne arată cu mândrie Columbia, Kazahstan, Mexic sau Rusia. Mă întreb aşadar de ce, conform experţilor C.A.T.O, România dă semne că alunecă în sfera de influenţă a Rusiei dacă respinge catastrofa ecologică, economică şi naţională de la Roşia Montană, dar se alătură unui „club select”, conform domnului Pinera, dacă adoptă un sistem de pensii practicat nu de democraţii solide precum Statele Unite ale Americii sau Canada, ci de ţări dominate de regimuri autoritare, carteluri ale drogurilor şi junte militare. De ce era Preşedintele Băsescu lăudat de C.A.T.O Institute drept un al doilea Reagan, pentru că a deschis corporaţiilor şi speculanţilor la bursă posibilitatea de a pustii România şi din punctul de vedere al pensiilor?

Cum putem fi independenţi cu miniştri sau prim-miniştri care sunt pe statele de plată ale corporaţiilor şi fundaţiilor stăine?

Ce putem înţelege din toate aceste încrengături? Că nimic, mai ales elogiile de la afiliaţi ai think-tankurilor neoliberale, nu vine gratis. Totul se plăteşte. De obicei, din buzunarul public. Noi îi plătim cu bucăţi de ţară, ei ne dau în schimb vorbe. Oamenii politici de mâna a doua îşi cumpără laude de la think tankuri iar corporaţiile îşi cumpără politicieni şi ţări prin intermediul think tankurilor, fundaţiilor şi altor fronturi care menţin iluzia „pluralismului”. Sunt, cu toţii, oameni politici corupţi şi think tankuri de închiriat, interdependenţi. Atunci de unde insistenţa Preşedintelui Băsescu şi a Premierului Ponta pe ideea de „independenţă energetică” a României? Şi Ponta şi Băsescu susţin că de contractul cu Chevron pentru exploatarea gazeor de şist depinde „independenţa energetică” a României. Mai ieri, Băsescu ne spunea că România trebuie să cedeze „masiv” suveranitate către Europa dacă vrea să îi fie bine. De unde atunci fixaţia de acum pe „independenţă”, fie ea şi energetică? Cum pot micile caractere duse în lesă de marile corporaţii să ne vorbească de independenţă? Cum putem fi independenţi cu miniştri sau prim-miniştri care sunt fie ei înşişi, fie membri apropiaţi ai familiilor lor, pe statele de plată ale corporaţiilor şi fundaţiilor stăine?

Au fost ani de zile pe statele de plată ale Fundaţiei Sörös din România

De unde până unde îngrijorarea domnului Basham faţă de influenţa foarte mare pe care o are George Sörös în România? Ştie domnul Basham câţi dintre actualii promotori ai neoliberalismului, neoconservatorismului, statului minimal şi privatizării patrimoniului naţional au fost ani de zile pe statul de plată şi în structurile de conducere ale Fundaţiei Sörös din România? Nu e „piaţa globală liberă” promovată pe banii corporaţiilor de dl Basham parte a „societăţii deschise” vestite în întreaga lume de domnul Sörös? Dacă vrea să ajute România să iasă din sfera de influenţă ideologică şi instituţională a unora dintre marile fundaţii, dl Basham ar trebui să efectueze pro-bono un studiu referitor la influenţa fundaţiilor germane Konrad Adenauer şi Hans Seidel în România. Institutul de Studii Populare al PDL şi Fundaţia Creştin-Democrată a îmbătrânitului în băsism Teodor Baconsky sunt sprijinite şi inspirate de aceste două fundaţii germane.

„Începutul unei noi ere” nu e decât revenirea uneia vechi. Iar „independenţa energetică” nu e decât înrobirea totală.

Domnul Basham ar putea cere informaţii de la celălalt iubitor de România, domnul Pinera. În anii ’60-’70, în America Latină, chiar şi în Chile, ţara de baştină a domnului Pinera, Fundaţia „Konrad Adenauer” era cunoscută ca şi conductă a fondurilor C.I.A. către politicienii „creştin-democraţi” şi către juntele militare opuse socialiştilor, ţăranilor, universitarilor şi clerului catolic care refuzau să îşi dea ţările, cu mine, cu terenuri agricole şi cu fonduri de pensii cu tot, pe mâna corporaţiilor americane. Conform jurnalistei americane Penny Lernoux, care citează un raport al Senatului American, C.I.A. i-a ajutat pe oamenii de afaceri şi economiştii chilieni care au complotat la înlăturarea în 1973 a preşedintelui Salvador Allende (democratic ales) să întocmească planul pentru transformare a economiei chiliene conform teoriilor lui Milton Friedman. În S.U.A., monetarismul represiv al neoliberalilor reprezentaţi de un Pinera şi oblăduiţi de Pinochet a fost considerat un mare succes, iar junta militară a lui Pinochet a primit de la băncile americane împrumuturi de peste un miliard de dolari la nivelul anilor ’70. Printre băncile care au susţinut regimul Pinochet s-a numărat şi Chase Manhatan, deţinută ca şi Exxon de familia Rockefeller. Exxon a devenit primul mare investitor în Chile sub dictatura militară a lui Pinochet, cumpărând o mină de cupru care fusese iniţial naţionalizată de Salvador Allende.[1]  Privatizarea sectorului de stat din Chile sub miniştrii neoliberali ai lui Pinochet s-a numit „tratamentul de şoc” (vă amintiţi de expresia similară apărută ca din senin la începutul anilor ’90 în dezbaterile referitoare la viitorul economiei româneşti?). Pentru reuşita reformei neoliberale a economiei, junta militară a procedat la depolitizarea societăţii, la îngenuncherea vocilor interesate de binele public şi de democraţia participativă. „Chicago Boys” au procedat la reforme care au „sărăcit serviciile de asistenţă socială, au menţinut salarii foarte joase şi au crescut şomajul” (Lernoux, „Cry of the People”, 207-8). În 1982, Chile era o ţară falimentară, cu un sistem bancar corupt şi şomaj de peste 20%. Din 1982, pentru a reface economia statului, Pinochet a fost silit să re-naţionalizeze industriile care fuseseră naţionalizate sub Allende.

Printre cei îmbogăţiţi de pe urma privatizărilor lui Pinochet s-a numărat, conform documentelor C.I.A. obţinute de presa chiliană, şi clanul Pinera, poziţionat strategic la confluenţa dintre Ambasada Statelor Unite, Curtea Supremă de Justiţie din Chile şi Pinochet. Sebastian Pinera, fratele lui Juan, e actualul preşedinte de „centru-dreapta” în Chile, are o avere estimată la aproape un miliard de dolari, deţine un club de fotbal şi reţele de televiziune. E considerat un „Berlusconi de Chile”. Victoria lui în alegeri a fost salutată de Fundaţia „Konrad Adenauer” drept „începutul unei noi ere în Chile”. Cu alte cuvinte: „business as usual”. „Începutul unei noi ere” nu e decât revenirea uneia vechi. Iar „independenţa energetică” nu e decât înrobirea totală.

Am dat aur pe mărgele din plastic

Dacă ne uităm cu atenţie, în ultmii ani, regimul Băsescu s-a sprijinit tot pe lobby-ul Amabasdei S.U.A. şi al Creştin-Democraţilor germani (Angela Merkel şi Fundaţiile „Konrad Adenauer” şi „Hans Seidel”) şi pe Curtea Supremă de Justiţie. Şi au privatizat tot ce au putut. Până şi rezultatele referendumului din vara lui 2012. Cât despre securitatea energetică a României, conform chiar schiţei Acordului de Parteneriat al României cu U.E. (2014-2020) din octombrie 2013 rezultă că am putea,  cu puţintică răbdare şi bunăvoinţă, să atingem acest obiectiv apelând la foarte importantul potenţial energetic regenerabil  al României, mai ales la cel hidroelectric şi la cel bazat pe biogaz. Dar securitatea noastră energetică nu e totuna cu profitul şi comisioanele veşnic regenerabile ale altora.

Câte ţări din Africa sau din America Latină şi-au câştigat independenţa economică pe bază de industrii extractive? Nu putem vorbi de independenţa, fie şi energetică, a României, atât timp cât suntem conduşi de slugi la mai mulţi stăpâni. Oricât de multe exploatări miniere am deschide, nu vom ajunge independenţi energetic fără a fi mai întâi suverani politic. Degeaba extragem cu cianuri aurul din munţi şi „fracturăm” radioactiv dealurile dacă nu găsim în noi şi în cei care ne conduc nici o fărâmă de demnitate. Orice negociere cu marile corporaţii şi orice laudă adusă liderilor noştri de marile think tankuri americane trebuie privite în lumina celebrului Memo PPS23 scris la 28 februarie 1948 de George Kennan, unul din principalii arhitecţi ai structurilor de securitate americane postbelice: „Avem cam 50% din bogăţia lumii şi doar 6,3% din populaţia globului […] Principala noastră sarcină în perioada care urmează e să punem la punct un model de relaţii internaţionale care să ne permită să menţinem această poziţie de disparitate fără a pune în pericol securitatea naţională. Pentru a face acest lucru va trebui să abandonăm orice sentimentalism şi aiureală şi va trebui să ne concentrăm atenţia, în toate ocaziile, pe interesele naţionale concrete. Nu putem să ne auto-iluzionăm cum că ne putem permite luxul altruismului şi al bunăstării globale […] Trebuie să abandonăm dorinţa de a fi «plăcuţi» sau de a fi priviţi ca apărători ai idealismului şi altruismului internaţional […] Trebuie să încetăm să vorbim despre obiective vagi şi ireale precum drepturile omului, ridicarea standardelor de viaţă şi democratizarea. Nu e departe ziua când va trebui să operăm folosind conceptele puterii pure. Cu cât ne împiedicăm mai puţin în sloganuri idealiste, cu atât mai bine”.

„Relaţiile speciale” dintre SUA şi Israel se destramă rapid. Mass-media americane dau alarma: Washingtonul şi Tel Aviv, care anterior au acţionat împreună nu pot ajunge la o opinie comună nici în privinţa situaţia din Siria, nici în privinţa programului nuclear iranian. În plus, după cum relevă observatorii, s-au intensificat divergenţele în rândul evreilor americani, care s-au împărţit în susţinători şi adversari ai legăturilor cu Guvernul israelian de centru-dreapta. Verdictul unor analişti este dur: SUA au pierdut poziţia de „garant al stabilităţii” în Orientul Mijlociu.

Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a promis să salveze lumea de un „acord prost” cu Iranul. Aşa sunt numite la Tel Aviv propunerile Teheranului privind programul nuclear, care au fost examinate la Geneva la sfârşitul săptămânii trecute. De fapt, Netanyahu, şi-a îndeplinit promisiunea, dar grupul celor şase mediatori internaţionali nu a reuşit din nou să se înţeleagă cu Iranul.

Divergenţe semnificative există şi în planurile SUA şi Israelului cu privire la Siria. De la începutul conflictului sirian, Tel Aviv nu a bucurat lumea cu declaraţii zgomotoase, ci din când în când a aplicat lovituri aeriene asupra vreunei baze militare, după care iarăşi tăcea. Iar SUA, care l-au ameninţat pe Assad cu pedepse cumplite, s-au răzgândit brusc să bombardeze Damascul, dând ascultare propunerilor rezonabile ale Moscovei referitoare la transferul armelor chimice siriene sub control internaţional. Este posibil că Israelul a aşteptat o asemenea turnură a evenimentelor, însă nu şi-a exprimat nemulţumirea.

Timp de aproape o jumătate de secol, politica SUA în Orientul Mijlociu a avut drept scop să nu deterioreze relaţiile cu aliatul său principal şi în acelaşi timp să menţină influenţa asupra ţărilor arabe (cel puţin asupra unora din ele). În final, în zonă s-au înmulţit „punctele de tensiune”. Iar în prezent suntem martorii unui proces logic: autoritatea SUA în Orientul Mijlociu se reduce la zero, consideră politologul Oleg Matveicev.

„Situaţia este tensionată, toate divergenţele s-au adâncit şi este tot mai greu să fie menţinut un echilibru între arabi şi evrei. Din ambele părţi se aud pretenţii. Problema constă nu numai în faptul că relaţiile SUA cu Israelul s-au deteriorat, ele s-au înrăutăţit şi cu Arabia Saudită. În acest mod, Washingtonul pierde autoritatea unui „garant al stabilităţii” în Orientul Mijlociu”.

Se pare că în prezent, SUA nu au prea mulţi aliaţi în Orientul Mijlociu. După toate jocurile şi promisiunile neîndeplinite legate de Siria, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Qatar s-au supărat pe Washington. Este puţin probabil că în viitorul apropiat, Siria şi Libanul vecin vor avea sentimente calde faţă de „bastionul democraţiei”. Egiptul încearcă să-şi revină după seria de lovituri de stat şi judecând după toate probabilităţile, Cairo s-a săturat de experimentele americane şi autorităţile încep din nou să-şi arunce privirile în direcţia Rusiei. Deci, Washingtonul nu poate sub nicio formă să se certe şi cu Tel Aviv. De Igor Sileţki – Vocea Rusiei

FED-ul tipareste peste 85 de miliarde de dolari lunar si culmea preturile nu explodeaza si inca nu avem inflatie. Iata o scurta explicatie a acestui fenomen care demonstreaza cum reusesc americanii sa exporte pe langa o moneda fara valoare, un sistem financiar corupt, instabil si total defazat de lumea reala si inflatie:

1) FED tipareste dolari cu care cumchipara obligatiunile guvernului;

2) cu banii primiti de la FED, guvernul plateste salarii, le da americanilor cecuri gratuite pentru mancare (foodstamps), plateste furnizorii, etc;

3) americanii cu banii primiti de la guvern se duc la hypermarket si cumpara produse “made in china”;

4) banii ajung la chinezi care au moneda “lipita” de dolar; adica 1 dolar american = x yuani chinezesti, oricand; rareori acest curs se schimba si e batut in cuie de guvern; deci chinezii, daca tot au dolarii primiti de la americani pe marfurile lor, ce sa faca cu ditamai cisterne de dolari? pentru fiecare dolar primit, tiparesc si ei x yuani si platesc salariile la chinezi care chinezi care mai aveau oricum destui yuani si de data trecuta si care oricum nu cheltuiesc la fel de mult ca americanii; deci preturile lor cresc si in plus le mai raman si dolari la nivelul guvernului ca sa mai cumpere obligatiuni americane si sa incurajeze guvernul sa mearga mai departe pe acelasi model.Cum exportă americanii inflația în toată lumea

Acum, pentru a vedea impactul in toata lumea, inlocuiti China cu alte tari de la care americani cumpara produse: Japonia, India, Taiwan etc. Unele dintre aceste tari au insa moneda libera, si prin urmare fluxul de dolari intareste moneda respectiva DACA banca nationala a tarii respective nu face nimic. Asa au ajuns japonezii sa fie obligati sa tipareasca si ei yeni ca sa mentina yenul scazut in raport cu dolarul si sa poata exporta in continuare. Unele tari insa nu reusesc sa tipareasca in volum atat de mare incat sa faca fata fluxului de dolari (moneda lor nu e prea ceruta) si ajung la inflatie accelerata si devalorizarea monedei, cum s-a ajuns in India sau Turcia.

In shimb, in tarile in care nu se tipareste moneda prea mult (cum este Romania), moneda tarii se intareste si exporturile devin mai scumpe, prin urmare comertul exterior al tarii respective are de suferit. Daca insa tara respectiva tipareste si nu are o economie eficienta si flexibila care sa se adapteze fluctuatiei monedei si sa aiba costuri de productie cat mai optime, aceste mici valuri in cursul de schimb distrug total exporturile si le fac imposibila iesirea pe piata externa. De aceea in tarile care mai si importa materie prima si adaosul tehnologic este minimal, exportul nu prea face fata si pierde in fata celorlalte tari care fie folosesc materie prima interna, fie au costurile de productie mult mai mici (ex: India, Turcia), prin urmare un nivel de trai inferior, fie au costurile mai optime si administrarea cheltuielilor mai eficienta (ex: Germania, Japonia).

Identificarea modelului de export pentru o tara anume este vital pentru succesul exportului deoarece banca centrala a tarii respective trebuie sa faca orice miscare constienta fiind de acest model, de cum afecteaza miscarile cursului valutar exporturile tarii respective. In plus, pe langa ajutorul dat de cursul valutar, fiecare tara, in functie de modelul de export adoptat, are grija sa sprijine exporturile in mod specific prin legislatie, subventii sau stimularea anumitor sectoare. De exemplu, India interzice cumpararea actiunilor companiilor de catre straini. Germania ofera facilitati investitorilor in imobiliare care construiesc spatii pentru firme (hale, bioruri etc) prin garantarea colateralului bancar si prin scutirea unor taxe. Japonia are grija foarte mare ca yen-ul sa nu se intareasca prea mult si intrarea pe minus in balanta de comert exterior i-a determinat sa ia masuri extreme – adica sa tipareasca – , chiar daca a fost cauzata de problemele cu taifunul si importul masiv de carbuni si petrol care sa compenseze lipsa energiei nucleare si prin urmare erau toate sansele ca aceasta sa isi revina peste cativa ani.

In cotinuarea exemplelor de tari care si-au adoptat si asumat un model de export specific posibilitatilor si potentialului fiecaruia as aminti mai ales Bulgaria. Bulgaria pana nu mai demult era o tara mica, cu mana de munca ieftina dar fara prea mare interes. Investitorii o ocoleau tocmai pentru ca nu avea bogatii prea mari (aur, gaze, teren agricol), deci nu se putea imprumuta la FMI ca sa plateasca salarii si pensii si sa stimuleze consumul si fiind putini (cred ca sub 6-7 mil) nu erau relevanti ca piata de consum. Pusi in fata acestei probleme, bulgarii au dezvoltat infrastructura rutiera, au eliminat birocratia si coruptia, au simplificat fiscalitatea si au introdus cele mai mici taxe pe profit si dividende. Astfel au reusit sa atraga investitorii si sa stimuleze cresterea economica, “tragand” nenumarate companii din Romania si investitori din Grecia care atrasi de forta de munca ieftina, strazile bune si taxele mici au investit masiv si au ajutat Bulgaria sa mentina o rata de indatorare de sub 20% in toti anii crizei de la peste 40% inainte de 2005.

Ungaria a ales insa un model cu totul aparte, fiind nevoita sa faca nenumarate manevre pentru a evita o deraiere fatala avand in vedere “viteza” pe care o prinsese inainte de criza. Pusa in fata retragerii masive a capitalului strain cu o rata de indatorare masiva, fara resurse interne care sa ii permita atragerea interesului unor creditori si cu o populatie expusa imens pe monezi care au explodat in raport cu moneda curenta, ungurii au strans cu usa bancile, companiile furnizoare de utilitati si cele mai profitabile companii, toate acestea cu scopul de a se mentine pe linia de plutire si de a mentine pe cat posibil nivelul de trai al populatiei. Astfel, Ungaria nu a mai incercat sa faca orice pentru a atrage investitorii pentru ca deja avea destule investitii si nu de “investitori” genul GDF Suez, CEZ sau Petrom aveau ei nevoie care sa le suga resursele pe redevente de nimic si sa faca profituri imense pe spinarea unei populatii captive. Ungurii s-au orientat asadar spre companiile mici si mijlocii pentru care au garantat credite de miliarde de euro in timp ce Romania a turnat fonduri in garantarea programelor Prima Casa care nu a facut decat sa tina pe linia de plutire profiturile bancilor.

Una peste alta, influenta dolarului asupra tarilor de la periferie este imensa si socurile se vor simti din ce in ce mai puternic. In special Romania are o problema prin incapatanarea guvernatorului BNR de a se considera mai destept decat speculantii. Cand se va hotara insa vreun nebun ca Soros sau vreun trader cu porecla “Whale” care are pe mana miliarde de dolari, sa bage in targetul botilor automati perechea “RONEUR” si sa inceapa sa suga din arbitraje atunci sa vezi distractie … De Gigel Chiazna

Oficialii europeni se tem că serviciile de securitate americane ar fi înregistrat ilegal date financiare personale ale cetăţenilor Uniunii Europene (UE), de la care nu fac excepţie nici românii, şi discută posibila suspendare a acordului SWIFT, în baza căruia se realizează, încă din 2010, transferul de astfel de informaţii între SUA şi UE. Practic, Autoritatea Naţională de Securitate din Statele Unite (NSA), implicată în ultimul timp în mai multe scandaluri de abuz de putere, ar fi accesat datele financiare personale ale europenilor, fără a respecta traseul normal al unei astfel de cereri, încălcând astfel prevederile acordului.

“Este inadmisibil. Acordul este foarte unilateral. Americanii cer, noi dăm tot fără să mai verificăm nimic. Dezvăluirile arată că ei au avut acces direct la SWIFT şi au luat tot ce au avut”, a declarat pentru gândul Renate Weber.

Prin urmare, membrii Parlamentului European (PE) au adoptat săptămâna trecută o rezoluţie cu privire la suspendarea temporară a acordului SWIFT , înţelegere care face parte dintr-un program ce permite urmărirea finanţărilor organizaţiilor teroriste. Rezoluţia din PE nu este însă legislativă, ea având mai degrabă rolul de a pune presiune asupra Comisiei Europene pentru a suspenda de facto tratatul şi, în acelaşi timp, de a expune poziţia legislativului european cu privire la acest subiect de mare importanţă pentru cetăţenii pe care îi reprezintă. Mai mult, acest vot vine după suspendarea negocierilor, tot din cauza scandalului NSA, pentru semnarea Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP), acordul de liber schimb UE-SUA, cea mai ambiţioasă înţelegere de aces fel din istorie.

Deşi refuză să meargă într-atât de departe încât să renunţe la controversatul acord de transfer de date financiare, Comisia Europeană a formulat, ca urmare a rezoluţiei Parlamentului, o serie de întrebări părţii americane legate de acuzaţiile care i se aduc şi aşteaptă un răspuns înainte de a lua o decizie concretă. Totuşi, dacă la începutul anului, scenariul suspendării acordului ar fi fost considerat unul mai mult decât improbabil, dezvăluirile făcute în ultimele luni de către fostul consultant al Autorităţii Naţionale de Securitate (NSA), Edward Snowden, şi recentul scandal al interceptării înalţilor demnitari europeni (între ei şi cancelarul german Angela Merkel) au făcut acest scenariu să pară din ce în ce mai posibil.

Reacţia la vot a Parlamentului European la scandalul NSA

Sursă: Vote Watch Europe

Cu 280 de voturi pentru şi 250 împotrivă, europarlamentarii au cerut, în timpul ultimei sesiuni plenare de la Strasbourg, suspendarea acordului dintre UE şi SUA privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară din UE către SUA în Programul de Urmărire a Finanţărilor în Scopuri Teroriste cunoscut sub numele de TFTP (Terrorist Finance Tracking Programme) şi elaborat în urma atentatelor teroriste de la 11 septembrie 2001.

Deşi nu fără o dezbatere aprinsă, eurodeputaţii au decis în favoarea unei rezoluţii propuse de către membrii grupului socialiştilor (S&D), al liberalilor (ALDE) şi al Verzilor, cu susţinerea Stângii unite (GUE-NGL). Rezoluţia nelegislativă a fost motivată de informaţiile conform cărora angajaţii NSA ar fi interceptat, fără acord, date financiare personale din SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunications – companie belgiană ale cărei servicii sunt utilizate inclusiv de români la transferurile financiare internaţionale), potrivit Vote Watch Europe.

GRAFIC: Votul Parlamentului European pentru rezoluţia de suspendare a acordului UE-SUA

Sursă: Vote Watch Europe

SWIFT este un serviciu  financiar de mesagerie extins la nivel mondial care facilizează transferurile internaţionale de bani, potrivit Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). Prin intermediul său sunt stocate mesaje pe o perioadă 124 de zile în două centre, unul aflat pe teritoriul UE (Belgia), iar celălalt aflat pe teritoriul SUA, lucru care reprezintă “o formă de prelucrare <în oglindă> a datelor”.

Mesajele stocate conţin practic date personale precum numele plătitorului sau cel al destinatarului sumei de bani transferate.

Serviciul poate fi accesat şi prin intermediul băncilor cu sediul în România, care le cer acordul şi îi informează pe clienţi că există posibilitatea ca datele să ajungă la autorităţile americane.

Datele românilor ar fi putut fi accesate de americani

Clic pentru a mări/ Europarlamentarii români care s-au împotrivit suspendării. Pe lângă aceştia, trei au votat pentru, trei s-au abţinut, trei au fost absenţi şi zece nu au votat // Sursa: VoteWatch.eu

Cei mai mulţi dintre europarlamentarii români s-au împotrivit, suspendării acordului UE-SUA, votând chiar şi împotriva propriului grup politic, ceea ce arată că, pentru delegaţia română, votul a fost mai degrabă unul naţional decât politic.

“A fost o decizie a delegaţiei. Am cumpănit foarte serios interesul României şi aceasta a fost decizia”, a declarat pentru gândul europarlamentarul Minodora Cliveti (PSD – S&D).

Doar trei dintre oficialii delegaţiei României au votat pentru suspendarea lui. Printre aceştia s-a numărat şi Renate Weber (PNL/ADLE) care susţine că informaţiile conform cărora americanii ar fi accesat datele SWIFT fără acordul autorităţilor europene sunt “picătura care a umplut paharul”, mai ales după ce ani de zile s-au discutat modalităţi de schimbare a lucrurilor în bine.

“Este inadmisibil. Acordul este foarte unilateral. Americanii cer, noi dăm tot fără să mai verificăm nimic. Dezvăluirile arată că ei au avut acces direct la SWIFT şi au luat tot ce au avut”, a declarat pentru gândul Renate Weber.

Europarlamentarul român susţine că acordul dintre UE şi SUA “a fost negociat prost de către Comisia Europeană” pentru că nu cuprinde destul de multe măsuri de protecţie a datelor şi pentru că transferul lor nu a fost gândit corect.

“Americanii cer datele X despre persoana Y şi extragerea acestor date ar trebui făcută de Europol. Europolul nu a refuzat nicio singură cerere până acum şi transferul de date se face pe bulk data, nu pe date extrase”, susţine Weber.

“Acordul nu este reciproc. Noi nu cerem nimic de la americani. Europol nu cere nimic”, a mai adăugat europarlamentarul, explicând că există şi nemulţumiri cu privire la reprezentantul Comisiei Europene la Trezoreria americană care are ca îndatoriri supravegherea modului în care sunt făcute cererile pentru obţinerea de date de către partea americană, respectiv modul de transfer al datelor.

“Această persoană este plătită cu bani grei. Nici nu se ştie ce a făcut. Toate datele pe care le avem spun că ea nu face nimic acolo”, a mai spus membra ALDE/ADLE.

Ea ne-a mai explicat, de asemenea, că băncile nu sunt cele care stochează datele şi că acestea sunt înmagazinate în diferite depozite de bănci de date. “Dacă din România există date care au ajuns în astfel de depozite şi americanii le-au cerut, probabil le-au primit”, este de părere Weber care nu crede însă că liderii Comisiei Europene vor lua demersurile necesare în vederea suspendării acordului cu SUA.

FOTO: Frederick Florin/Mediafax Foto/AFP

“De la început au fost voci care au spus că ar fi nevoie de condiţii mai stricte şi că şi respectarea acestor măsuri cuprinse în acord nu poate fi verificată”, a declarat pentru gândul şi europarlamentarul Oana Antonescu (PDL, PPE) care s-a abţinut însă de la votul final pentru că a considerat că este necesară “o investigaţie mai în amănunt dacă într-adevăr au fost folosite date în afara acordului”.

Antonescu explică, totodată, că în această perioadă se discută mult în rândul oficialilor europeni despre modalităţile de protejare a datelor cu caracter personal şi se caută garanţii că statele le manipulează cu grijă.

“Parlamentul a sugerat încheierea acordului şi cred că acest context actual face posibilă suspendarea lui. Nu ştiu dacă este de dorit suspendarea acordului pentru că îngrijorările cu privire la terorism ar trebui să ne intereseze mai mult“, a mai adăugat ea.

Ce este TFTP şi cum funcţionează schimbul de date dintre UE şi SUA

TFTP (Terrorist Finance Tracking Programme) sau Programul de Urmărire a Finanţărilor în Scopuri Teroriste a fost elaborat de către reprezentanţii Trezoreriei Americane la scurt timp după atentatele de la 11 septembrie 2001, când SUA s-a confruntat cu patru atacuri teroriste fără precedent, în urma cărora au murit aproape 3.000 de persoane.

Primul acord dintre UE şi SUA de colaborare în vederea realizării schimbului de informaţii financiare pentru lupta împotriva terorismului a fost respins de către Parlamentul European pentru că nu oferea destulă protecţie confidenţialităţii datelor cetăţenilor statelor membre UE.

Noul acord, pe baza căruia se fac şi azi schimburile de informaţii dintre UE şi SUA, a intrat în vigoare în august 2010. Potrivit prevederilor sale, Oficiul de Poliţie al Uniunii Europene – Europol (Europol cooperează cu autorităţile din statele membre UE pentru a preveni şi pentru a combate terorismul şi criminalitatea internaţională. Tot acesta ajută la aplicarea legii în statele membre UE, în special în cazuri de trafic de droguri, reţele ilegale de imigraţie, terorism, falsificare a monedei euro şi trafic ilegal de persoane, de vehicule şi spălare de bani) are obligaţia de a analiza dacă datele cerute de partea americană sunt necesare în lupta împotriva terorismului şi împotriva finanţării acestui fenomen, potrivit Comisiei Europene.

FOTO: Europol/Facebook

Tot poliţiştii UE trebuie să verifice şi ca fiecare cerere să fie întocmită în aşa fel încât să reducă pe cât posibil volumul de date cerute.

În cazul în care cererea venită din parte americanilor nu întocmeşte toate condiţiile, Europol poate să nu avizeze transferul de date sau să ceară informaţii suplimentare care să justifice transferul datelor.

20 de luni – peste 31.000 de căutări în TFTP

O analiză a Comisiei Europene de la finalul anului trecut, care avea ca temă modul în care a fost implementat acordul UE-SUA, a arătat că deşi volumul de date transferate este important, acesta urmează un trend de scădere faţă de cel înregistrat la scurt timp după intrarea sa în vigoare.

Astfel, pe o perioadă de 20 de luni, au fost realizate 31.797 de căutări în Programul de Urmărire a Finanţărilor în Scopuri Teroriste.

“Acest număr include căutările privind date stocate şi obţinute de la Statele Unite, dar şi date stocate şi obţinute de la Uniunea Europeană în conformitate cu Acordul. Acest număr include căutările de mesaje de plăţi financiare de la instituţiile financiare din întreaga lume”, se explică în documentul Comisiei Europene unde se menţionează totodată că, “potrivit reprezentanţilor Trezoreriei americane”, cele mai multe dintre aceste căutări nu implică Uniunea Europeană sau cetăţenii ei.

În timpul primei analize de acest fel, partea americană nu a vrut să ofere date concrete legate de volumul de date transferat pe baza acordului “reconfirmându-şi părerea că oferind prea multe informaţii legate de volumul de date va oferi de fapt indicaţii legate de tipurile de mesaje şi de regiunile geografice cercetate lucru care i-ar face pe terorişti să încerce să le evite”, potrivit aceleiaşi surse.

Programul Trezoreriei americane care a produs peste 2.000 de rapoarte cu mai multe piste furnizate de către autorităţile europene. În perioada 1 februarie 2011 – 30 septembrie 2012, statele membre UE şi Europolul au primit la rândul lor 606 piste.

Datele TFTP au furnizat totodată informaţii-cheie precum conturi, nume, adrese sau sume tranzacţionate şi au ajutat la anchetele realizate împotriva unor membri ai al-Qaida, ai al-Shabaab sau ai Uniunii Jihadului Islamic.

Sursa: Ziarul Gandul