rasism

Ne vom opri azi asupra tehnicii „revoluţiei colorate” deoarece e o modalitate extrem de simplă, aproape banală, de distrugere a unei ţări. Culmea, se dezvoltă ca efect al neatenţiei autorităţilor care, de cele mai multe ori, tratează ceea ce se întâmplă cu zâmbete. Asta deoarece tacticile iniţiale sunt atât de prosteşti încât ai impresia că duşmanul este extrem de slab şi-ţi vezi de treburile tale. Aşa devii superficial, nu te mai uiţi unde trebuie, iar când te trezeşti e prea târziu. La fel s-a întâmpat peste tot!

Iniţial se înfiinţează un număr imens de ONG-uri cu scopuri extrem de diverse: de la protecţia copilului la digitalizarea societăţii. Aşa te trezeşti cu organizaţii pentru drepturile minorităţilor sexuale, pentru drepturile animalelor, anticorupţie, ecologie, monitorizarea justiţiei s.a.m.d. Ele, de cele mai multe ori, au 1-2 membri care, culmea, mai şi activează în mai multe ONG-uri în acelaşi timp. Este deci, o mică mână de oameni care îşi croiesc nişte instrumente pentru agitaţie. Sunt însă nişte instrumente atât de ineficiente încât eşti tentat să le treci cu vederea. Doar că acestea se constituie în fundaţia revoluţiei colorate.

Treptat, încep să apară o mulţime de ziare şi reviste „sensibile” la doleanţele acestor ONG-uri. Nu ONG-urile sunt acţionarii instituţiilor respective. Noua media e „independentă”, dar e sensibilă la „problemele” acestor ONG-uri, cărora le oferă o platformă prin care se produce conţinut, iar personalul ONG-istic devine astfel „baza de expertiză” a „noii prese”. Iată cum, de la o mână de smintiţi, ONG-iştii devin experţii noilor instituţii media.

Exploziv, „noua presă” creşte în complexitate datorită surselor de finanţare: începe să deţină posturi de radio şi TV „independente”, se dezvoltă la nivel naţional. De unde au bani? Aici e şmecheria: ele nu sunt finanţate direct de la „sursa de lumină”, ci primesc tot felul de contracte „de pe piaţa liberă”. Toate firmele multinaţionale care vând în ţara ţintă încep să facă tot soiul de campanii publicitare la instituţiile respecive de presă, chiar dacă acele campanii nu sunt justificate din punct de vedere al eficienţei economice. Astfel se pompează continuu şi insistent publicitate pe canalele nou create, ajungându-se la o prosperitate a acestor instituţii, diametral opusă atmosferei cenuşii a presei tradiţionale. Iată cum, brusc, apar „farurile succesului” care nu ţine de vreo performanţă deosebită ci strict de finanţarea generoasă.

Pasul doi al revoluţiei colorate constă în acapararea pieţei. Cu o asemenea finanţare, noua presă începe să cumpere organe de informare în masă pe care le „modernizează”. De fapt modernizarea constă în conectarea la „sursa unică de ştiri” – de cele mai multe ori o agenţie de presă controlată de „noua media” – şi în eliminarea „incomozilor”. Astfel, organul de presă acaparat arată „mai lucios”, dar cu o relevanţă a informaţiilor din ce în ce mai mică. Se merge pe instinctualizarea cititorilor, ascultătorilor, telespectatorilor etc., pe o pondere mai mare a divertismentului vulgar, pe frivolitate şi superficialitate. Asta în timp ce, pe la tot felul de emisiuni sunt strecurate „remarci nevinovate” care mai scapă câte unui invitat. Vreţi un exemplu? Să presupunem că într-un show de divertisment, o divă promovată promite să-şi arate sânii la ora de maximă audienţă. Publicul e incitat cu titluri stroboscopice: „mai sunt trei minute până când diva ne arată tot!” s.a.m.d. La momentul ales, diva se răzgândeşte într-un picaj emoţional în care-şi aminteşte că are un soţ sau un iubit căruia „nu-i poate face aşa ceva”. Ei bine, în acel moment, apare în prim plan cineva care, cu năduf, îi spune divei cava de genul: „Te-ai sucit ca nea X”, unde X e vreun factor de putere local, de tipul preşedintelui sau premierului. Respectiva remarcă e viralizată prin reţea şi ajunge ştire esenţială, iar „te-ai răzgândit ca nea X” devine şablon popular. Iată momentul în care deja dinozaurul a crescut şi e gata să muşte.

De-aici se merge direct la incitare. Orice mizerie e transformată de noua media în păcat capital al regimului. A căzut o cărămidă de la un bloc în construcţie rănind un trecător? Clar guvernul e de vină pentru „haosul din construcţii”! S-a dărâmat un pod? E jihadul: „corupţia generalizată e de vină”. Şi uite-aşa, pe modelul descris, prostimea e incitată continuu. De altfel e şi simplu de făcut asta în condiţiile în care schema, cu toate că e pentru proşti, prinde de minune: „tot ceea ce ţi se întâmplă rău nu e din cauza ta, ci din cauza conducerii corupte a ţării”. Iată cum, din acel moment nu mai eşti sărac pentru că eşti leneş, ci din cauză de Iliescu, Năstase sau mai ştiu eu a cui. N-ai niciun ban în buzunar nu pentru că i-ai jucat a păcănele, ci pentru că „statul te fură”. Aşa se întreţine şi se creşte nervozitatea publică. Apar nemulţumiri la toate eşaloanele, oamenii sunt revoltaţi de „ceea ce fac autorităţile”. Peste toate acestea vin „rapoartele internaţionale” care, de fapt, sunt editate prin sediile ONG-urilor din reţea. Iar nemulţumirea populară creşte. Mai ţineţi minte cum în Interbelic ieşea un spion englez din politica noastră cu sintagma „Vuieşte Occidentul!”? Ei bine, cam la fel se petrece treaba cu schema de fraudare colorată.

Din momentul acaparării discursului public lupta e pierdută pentru factorii de putere. Aceştia se simt prizonieri ai propriului aparat care e influenţat de „mass media” şi de nemulţumirile populare tot mai mari. În mentalul colectiv e indus „viermele” conform căruia tot ce e rău vine de la actuala conducere. Şi asfel, într-o tensiune din ce în ce mai mare, nu mai e nevoie decât de un element declanşator pentru generarea revoltei generalizate şi a dezastrului politic pentru ţara victimă. Dacă se vor trezi, oamenii se vor trezi mai târziu într-un setup atât de radical încât vor refuza să-şi asume responsabilitatea.

Dacă vreţi exemple, uitaţi-vă către Ucraina, Libia, Liban, Siria, Egipt s.a.m.d. Toate sunt „reuşite” ale revoluţiilor colorate. În Ucraina mafia americană extrage şi spală bani într-un mod de-a dreptul porcesc, în Libia au reuşit să pape averea strânsă de Gaddafi pentru ţară, au împărţit-o în două, iar acum prăduiesc petrolul mai ceva decât nişte bandiţi însetaţi de jaf. În Siria ţara e distrusă, în Liban, de asemenea. Peste tot numai haos, dezordine şi scandal. Colac peste pupăză, viermele cu „altcineva e de vină pentru nefericirea mea” rămâne întipărit în capul prostimii care astfel devine o masă imatură de manevră. Uitaţi-vă la noi!

Dan Diaconu

O comisie parlamentară din Texas condamnă publicațiile care îi îndeamnă pe școlari să conștientizeze problemele legate de rasism și de identitatea de gen, din cauză că „îi fac pe copiii albi să se simtă vinovați”, conform Le Figaro. Nu mai puțin de 850 de lucrări sunt momentan în vizor. O carte de benzi desenate care vorbeste despre micro-atacurile neintenționate pe care le suferă un copil afro-american din cauza culorii pielii a fost retrasă în octombrie din bibliotecile școlare din West Houston.

New Kid, de Jerry Craft, face parte dintr-o listă de 850 de lucrări întocmită de o comisie parlamentară care investighează cărțile care evocă rasismul sau sexismul instituțional în școli. Dezbaterile pe marginea acestor cărți „se vor multiplica în toată țara, în zonele urbane unde există presiune conservatoare la nivel de stat, dar unde există conducere democrată la nivel local”, explică pentru AFP Brandon Rottinghaus, profesor de științe politice la Universitatea din Houston.

Alte state urmează direcția

La nivel de țară, noul guvernator republican al Virginiei promite părinților că vor avea un cuvânt de spus în ceea ce privește alegerea cărților aflate în programa școlilor publice. În timpul campaniei, el a difuzat mărturia unei mame care era șocată că fiul ei de liceu a avut coșmaruri după ce a studiat Beloved, un clasic al romancierului afro-american Toni Morrison.

Autorul distins cu Pulitzer în 1988 spune povestea unei foste sclave care alege să-și omoare copilul pentru a-l scăpa de suferința caracteristică sclaviei. Conservatorii denunță, de asemenea, predarea „teoriei rasei critice”, o școală de gândire care analizează rasismul în Statele Unite ca un sistem, cu legile și logicile sale de putere în avantajul oamenilor albi, mai degrabă decât „o prejudecată individuală împotriva minorităților”. Este vorba despre lupta împotriva culturii woke, termen dezvoltat de stânga americană pentru a desemna conștientizarea nedreptăților legate în special de culoarea pielii sau de gen și care a dus la includerea pe lista neagră a cărților care conțin stereotipuri rasiale.

Vezi – Codrin Goia, Comunitatea Identitară: Suntem bombardați zilnic de către sistem cu lozinci precum: „Credeți în știință!” sau „Aveți încredere în specialiști!”

În anumite regiuni franceze, imigranții care s-au stabilit acolo hărțuiesc populația locală, iar acest lucru reprezintă „curățare etnică”, a declarat Gilles Platret, primarul orașului francez central Chalon-sur-Saône, în cadrul programului de știri la canalul CNews, potrivit Remix News.

„În anumite cartiere, și voi folosi un cuvânt puternic care va duce la arcuirea sprâncenelor, simt o anumită curățare etnică, ceea ce înseamnă că sunt oameni de origine străină care vânează încet ceea ce experții demografici numesc nativi, adică oameni care sunt din acel departament, pentru a-și face loc pentru ei înșiși”, a spus Platret, care face parte din partidul condus de Marine le Pen.

„Vedem imigranți în cartiere care atacă fizic și verbal persoanele în vârstă. Ei le spun că trebuie să se îndepărteze”, a spus Platret.

„Să încetăm să ne complacem în cuvinte și să înfruntăm realitatea: în unele cartiere asistăm la o adevărată curățare etnică, cu indivizi care aparțin culturii islamice și care urmăresc populația de origine franceză și folosesc insulte, amenințări și violență”, a mai spus primarul.

Declarația sa a provocat câteva controverse în studio, dar Platret a continuat:

„Cuvintele nu contează. În termeni mai concreți, oamenii care nu aparțin unui grup musulman sunt expulzați prin violență, amenințări și insulte. Sunt expulzați din aceste cartiere și asta este o realitate.”

Spre deosebire de alte țări din Europa de Vest, dezbaterea privind imigrația continuă să crească, sondaj după sondaj arătând că majoritatea populației este împotriva acceptării mai multor imigranți. Un număr de jurnaliști, intelectuali și autori francezi proeminenți au discutat subiectul „Marelui înlocuitor”, despre care susțin că are loc atât în ​​Europa, cât și în Statele Unite și implică migrația în masă care deplasează popoarele europene.

În orașele franceze, multe cartiere foste franceze s-au transformat în totalitate în enclave imigrante majoritare, multe dintre ele asumându-și propria cultură, una care este adesea ostilă atât față de femei, cât și de bărbați.”. conform r3media.

Un tribunal din Franţa cere o amendă de 25.000 de euro împotriva actriţei Brigitte Bardot pentru injurii rasiale

Un tribunal francez a cerut joi o amendă de 25.000 de euro împotriva actriţei Brigitte Bardot pentru declaraţiile acesteia privind locuitorii din Reunion despre care a spus că sunt “autohtoni care şi-au păstrat genele de sălbatici”, într-o scrisoare adresată în 2019 prefectului acestei insule franceze din Oceanul Indian.

O amendă de 5.000 de euro a fost, de asemenea, cerută împotriva lui Bruno Jacquelin, ataşatul de presă al lui Brigitte Bardot, care este urmărit penal pentru complicitate la insulte publice. La cererea angajatorului său, el a transmis scrisoarea mai multor mass-media, inclusiv AFP. Nici Brigitte Bardot, nici Bruno Jacquelin, nu au fost prezenţi în sala de judecată a tribunalului din Saint-Denis, relatează AFP. Creatoare a unei fundaţii care-i poartă numele şi care se ocupă de protecţia animalelor, Brigitte Bardot, în vârstă de 85 de ani, i-a trimis în martie 2019 o scrisoare deschisă lui Amaury de Saint-Quentin, pe atunci prefect al insulei franceze Reunion.

Susţinând că este “invadată de scrisori care denunţă actele de barbarie pe care locuitorii din Reunion le comit asupra animalelor”, Brigitte Bardot a declarat că “autohtonii şi-au păstrat genele de sălbatici”.

De asemenea, ea a comparat Reunion cu o “insulă a diavolului”, având “o populaţie degenerată încă impregnată de tradiţiile barbare din care îşi trage rădăcinile”.

Aceste remarci au provocat reacţii de indignare pe insula franceză. Annick Girardin, pe atunci ministru francez pentru Teritoriile de peste mări, i-a trimis o scrisoare deschisă actriţei. “Rasismul nu este o opinie, este o infracţiune”, a afirmat ea, mai scrie sursa citată de Agerpres.

Mai multe asociaţii franceze care luptă împotriva rasismului şi discriminării (Licra, Mrap, SOS Racisme), liga pentru drepturile omului şi asociaţii şi grupuri religioase hinduse au depus plângere împotriva actriţei franceze.

Pentru a crește diversitatea printre membrii săi, English Touring Opera se va despărți de 14 dintre muzicienii săi albi. Zhang Zhang, violonista Orchestrei Filarmonicii Monte-Carlo consideră că decizia drept scandaloasă. Și respinge acuzațiile de rasism împotriva lumii muzicii clasice.

Le Figaro: English Touring Opera (ETO), o companie care reunește muzicieni independenți și are turnee în Marea Britanie pentru a promova accesul la operă, nu va reînnoi contractele a 14 dintre muzicienii săi albi, deși șe recunoasc abilitățile, pentru a realiza „o mai mare diversitate în orchestră”. În calitate de violonist profesionist, cum vedeți această decizie?

Zhang ZHANG: Nicio discriminare nu este pozitivă. În numele progresului, justificăm nedreptățile. Datorită etniei lor, artiștilor de la English Touring Opera – din care unii fac parte de 20 de ani – li s-a spus că nu vor mai avea un loc de muncă. Decizia nu are nicio legătură cu muzica, este pur ideologică. Carierele lor vor fi distruse, iar familiile probabil împinse spre sărăcie. Cum putem vedea dreptate și progres în toate astea?

Pentru a justifica decizia, directorul Operei, James Conway, a invocat lipsa artiștilor care reprezintă minorități etnice din orchestra sa. Este admisibil acest argument?
Justificarea în sine este discriminatorie. În loc să considerăm toți muzicienii drept artiști care împărtășesc aceeași pasiune și aceeași profesie, îi examinăm și îi evaluăm în funcție de culoarea pielii sau de originea lor etnică. Nu asta numim rasism? Mai mult, când și de ce a devenit inacceptabil ca muzicienii de origine europeană să cânte în orchestre europene? În alte părți ale lumii există orchestre formate în întregime din muzicieni asiatici, africani sau hispanici. Și ei sunt criticați pentru că nu includ suficient de mult minoritățile?

Alegerea artiștilor pe alte criterii decât talentul este meritocratică?
Am citit recent un articol care cerea ca marile orchestre simfonice din America să-și aleagă interpreții într-un mod care să reflecte demografia orașelor în care își au sediul. Nimănui nu i-ar trece prin minte ca un club de fotbal, de exemplu, să își selecteze sportivii în funcție de aceste criterii. Deci, de ce ar trebui să acceptăm pentru artele muzicale?

Oricine poate să dea într-o minge și să se distreze, dar asta nu înseamnă că toată lumea are nivelul de a concura la o Cupă Mondială. De asemenea, există o diferență între iubitorii de muzică, cei cărora le place să cânte ocazional și cei care își dedică tinerețea învățării acestei arte. Nu devii muzician de nivel profesionist dintr-un moft, este unul dintre puținele lucruri pentru care nu există comenzi rapide. Indiferent de culoarea pielii tale sau de cât de norocoși sunt părinții tăi, va trebui totuși să petreci ani în care să studiezi câteva ore zilnic.

Directorul English Touring Opera spune că „abordarea sa este în conformitate cu liniile directoare ferme ale Arts Council England”, un organism atașat Departamentului Britanic de Cultură. Ne îndreptăm către o instituționalizare a discriminării pozitive în lumea muzicii clasice sau este un fenomen marginal?
S-ar putea crede că sunt fapte minore și izolate: o orchestră din Marea Britanie discriminează un grup etnic, o personalitate postează un tweet care acuză lumea muzicii clasice că este rasistă, statuile demonlate… Văd că evenimentele de acest tip se multiplică, în numele schimbării, al progresului social și al activiștilor autoproclamați. Ca și cum, prin distrugerea totală a societății existente, lumea ar deveni în mod miraculos mai dreaptă, mai sigură și mai plină de speranță. Aceste evenimente nu sunt de bun augur dacă nu rezistăm acestei ideologii.

În China, Revoluția Culturală [pe care a trăit-o familia Zhang Zhang] trebuia, de asemenea, să promoveze justiția socială și progresul societății, dar a dus la un deceniu de haos, frică, vieți pierdute și pierderi de neînlocuit.

Uniunea Muzicienilor a reacționat și a spus că este „îngrozită”. În lumea muzicii clasice, vocile se ridică și se îndepărtează? După controversa ta cu Ibrahim Maalouf, ai primit vreun mesaj de la colegii tăi?
În ultimele luni, deși nimeni nu a exprimat-o în mod public, am primit mult sprijin de la colegii mei. Mi-au încurajat eforturile de a apăra arta noastră, în special prin demitizarea multor prejudecăți prin fapte, cum ar fi accesul la concerte și lecții de muzică. Orchestra Filarmonică Monte-Carlo și Guvernul din Monaco mi-au acordat sprijin și le sunt recunoscătoare.

Muzicienii au capacitatea de a juca și de a crea muzică împreună, cea mai mare parte a artei noastre este să ne învățăm și să ne ascultăm reciproc. Suntem mult mai mult decât „animatori”. În loc să îndepărtăm unii artiști, ar trebui să ne străduim să creăm locuri de muncă noi, pentru a ne afirma în continuare pasiunea pentru muzică.

Separarea artiștilor după culoarea pielii și etnie este opusul a ceea ce suntem noi. Cred mai degrabă în acțiune decât în ​​acuzație, mai degrabă în creație decât în ​​„cancel culture”. Artiștii de muzică clasică nu sunt dușmanii oamenilor, ci aliatul lor. În loc să ne respingi, vino și ascultă-ne.

Cum răspundeți celor care acuză muzica clasică că este, în esență, elitistă?
Cuvântul elitist sugerează că această activitate este rezervată exclusiv unui anumit grup de oameni, ceea ce ar fi opusul universalismului. Este absolut fals. Muzica clasică este una dintre cele mai incluzive și accesibile forme de artă de pe planetă. Orice om, indiferent de origine și vârstă, poate cânta sau cânta muzică clasică. Există orchestre, coruri, în toată lumea, care cântă cu aceleași instrumente și aceleași compoziții.

În Europa, accesibilitatea la muzica clasică este remarcabilă, ceea ce este destul de natural, deoarece muzica clasică este un element esențial al patrimoniului cultural european. Sunt multe inițiative care fac accesul mai facil: se organizează concerte gratuite, bisericile oferă și spectacole muzicale excelente.

Prețul pentru un concert simfonic al Orchestrei de la Paris, dirijat de mari dirijori internaționali, costă între 10 și 52 de euro. Spre comparație, prețul unui concert în Bercy pentru a vedea vedete precum rapperul Kalash sau Ibrahim Maalouf variază între 40 și 95 EUR. Pentru a ajunge la „Fun Radio Ibiza Experiences”, trebuie să plătești minimum 39 €. Cine sunt elitiștii?

Alexandru Muraru împreună cu guvernul Cîțu au decis să deschidă un Muzeu al Istoriei și Culturii Romilor chiar în 2 august, ziua comemorării așa zisului Holocaustul împotriva Romilor pentru 25 000 de așa ziși ,,romi” expulzați în Transnistria. Pentru așa ceva va demara un program pilot de spălare a creierului pe copiii românilor numit „Holocaustul împotriva Romilor – Samudaripen” – realizat cu coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu participarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului în România – Elie Wiesel, cu Agenţia Naţională pentru Romi . Deci, o întreagă armada de profitori și de abonați la banii publici ca asistați sociali de lux ca un nou NKVD pe modelul sovietic când îi lua pe basarabeni și îi ducea la mumia lui Lenin .

Experimentul psihologic pentru ștergerea identității copiilor de români și pentru cultivarea antiromânismului ca dogmă sub semnul culpabilizarii e condus de Centrul Wiesenthal cu o întreagă armată de consilieri sovietici, scuze, de la Agenția Națională pentru Romi – fabrică de diplome doar pe considerente etnice.

Concluzii
Centrul Wiesenthal încalcă Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru că nu au acordul semnat al părinților și așa ceva e un abuz prin care își asumă și responsabilități penale și civile. Centrul Wiesenthal nu are acordul semnat al părinților ca să se folosească de copiii în experimente psihologice , sociale și etnice de spălare a creierului motiv pentru care avocatul poporului e obligat să se autosesizeze și să-i trimită în judecată pe inițiatorii acestui program pilot psihologic la fel și CNCD-ul pentru că în fapt reprezintă discriminare ca o asociație etnică să profite de copiii și să-i umilească pe motive etnice- pe români.

Autor: Ion Coja

Sursa: Incorect Politic

Departamentul Românilor de Pretutindeni i-a făcut criminali pe Românii de pretutindeni, acuzându-i de un “holocaust al romilor”.

Anunțul invocă o rezoluție adoptată de Uniunea Europeană și promovează un documentar obscur produs de ikultura.

Iată postarea:

Astăzi, 2 august, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni aduce un omagiu tuturor victimelor de etnie romă care au suferit în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Aproape jumătate de milion de copii, femei și bărbați romi au fost uciși în timpul ocupației naziste din Europa. În România au fost recenzați peste 40.000 de romi și împărțiți pe mai multe categorii în vederea deportării, 25.000 dintre acestia au fost deportaţi în vederea exterminării în Transnistria, la ordinul dictatorului român și aliatului naziștilor, Ion Antonescu. Aproximativ 11.000 de romi și-au pierdut viața în condiții greu de imaginat.

Parlamentul European a instituit, prin rezoluţia din 15 aprilie 2015, ziua de 2 august drept ”Zi europeană de comemorare a Holocaustului împotriva romilor”. În lagărul Auschwitz – Birkenau , în noaptea de 2 august 1944, au fost ucişi 2.897 de romi, în majoritate femei, bătrâni şi copii.

„În numele statului. Holocaustul Romilor”,este o producție de tip docudramă realizată de Centrul Național de Cultură a Romilor-Romano Kher în anul 2015.

Anunțul pe Facebook are relativ puține comentarii pentru că s-au înlăturat majoritatea care erau critice la adresa țiganilor.

Totuși s-a strecurat o întrebare pertinentă:

Un documentar antiromânesc făcut pe banii Românilor
Videoclipul obscur este disponibil pe YouTube și are deja peste 30.000 de vizualizări (probabil boți, întrucât comentariile sunt puține (58)). În videoclip se condamnă faptul că Ion Antonescu este considerat de unii Români un erou național, se condamnă revizionismul istoric și se lacrimogenizează povestea deportării unui popor inadaptat civilizației și incapabil de a se asimila.

Există numeroase conturi de propagandă, goale, fără nimic la profil, care activează pe videoclip în rubrica de comentarii pe YouTube.

Cine conduce acest departament?
Departamentul Românilor de Pretutindeni ar trebui să se ocupe de Românii din jurul granițelor și de dincolo de oceane, dar ei strică banii pe holocoastele Țiganilor.

Wikipedia:

Oana Ursache (n. ?) a fost numită la conducerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni în februarie 2021, cu rang de Secretar de Stat.

Claudiu Târziu a spus în ianuarie 2021 : “Putem presa pentru acordarea unui buget satisfăcător pentru Departamentul românilor de pretutindeni astfel încât să fie acoperite necesitățile de păstrare a identității fraților noștri de peste hotare“.

A spus asta înainte să fie numită Oana Ursache la conducerea departamentului și probabil că nu se referea la finanțarea departamentului pentru propagandă antiromânească, dar iată unde s-a ajuns.

Redăm și poziția profesorului Ion Coja:

Ni se pregătește o nouă „gogoriță”: holocaustul țiganilor!

Toți parlamentarii și miniștrii USR-iști și liberali au început să posteze pe așa zisul holocaust pe țigani și așa ceva după ce au inițiat un proiect de lege cu baze de date și cu liste negre pe copiii foștilor ofițeri de Securitate ce deconspiră o serie de protocoale în care abuzurile pe copiii foștilor securiști nu mai ajung în justiție…. Observați cu atenție jocul duplicitar al USR-ului care pe Români fac abuzuri și acte de poliție politică pe origine și pe de cealaltă parte vin cu spălarea creierului pe un holocaust pe țigani. Cum naiba? În România o generație întreagă a fost fragmentată și încurajată să se canibalizeze reciproc pe origini politice pentru care o țară întreagă a fost purtată ca o turmă de 31 de ani și pusă să voteze ,,răul cel mai mic” al asasinilor economici în politici de depopulare și de extincție etnică pe majoritatea română în timp ce pozează ca patrioți.

Așa ceva deconspiră o serie de protocoale și de înțelegeri secrete sub patronajul serviciilor secrete și a instituțiilor statului român impuse de afară prin care e permisă poliția politică pe origine dar numai pe Români și pe minoritari victimizarea și încurajarea natalității. ca Român sunt marginalizat de trei ori pe origine…

Incorect Politic propune Soluția Reală:

Dialog în vederea separării

Soluția reală pe care le-o propunem instituțiilor care sprijină interesele Țiganilor cât și liderilor comunităților țigănești este dialogul în vederea separării. E timpul să ne maturizăm și să înțelegem că adunarea unor grupuri diferite, cu interese diferite, pe același spațiu geografic duce inevitabil la conflict. Babilonul nu e sustenabil. Cea mai bună politică de evitare a discriminării, a urii și a conflictului inter-etnic este separarea. Spre deosebire de Jidani, Țiganii au avut dintotdeauna o țară mamă și nu oricare, ci India, care este o putere nucleară și se preocupă, pe lângă altele, de cercetare spațială. În India deja s-au făcut pași spre recunoașterea țiganilor. Repatrierea lor spre o viață mai bună depinde de voința politică a liderilor politici și de activismul civic al organizațiilor care dacă susțin interesele Țiganilor ar milita pentru separare.

Fenomenele pe care unii pretind că le combat, ale “antisemitismului” și “antițigănismului”, fenomene răspândite în toată lumea civilizată, au cauze ușor explicabile prin raporturile respectivelor etnii față de populațiile gazdă. În cazul Țiganilor amintim incapacitatea lor de a se asimila, predispozițiile spre infracționalitate cauzate de tarele culturale adânc înrădăcinate care îi determină să perceapă munca cinstită ca fiind umilitoare. Ar fi o barbarie înjositoare să pretindem că-i putem schimba prin reeducare, iar cea mai mare eroare pe care o putem face este aceea de a  perpetua comportamentele lor antisociale prin politici de toleranță și antidiscriminare.

Ion Antonescu a urmărit o soluție pragmatică pentru binele etniei majoritare din țară, într-o vreme în care perspectiva războiului și instabilitatea politică nu permiteau metode democratice de soluționare a problemelor, probleme impuse sau apărute fără consultarea poporului (nu s-a făcut vreodată un Referendum în România pentru dezrobirea Țiganilor sau pentru acceptarea imigranților cazari). – Incorect Politic

Problema îngenuncheatului echipelor de fotbal înainte de începutul partidelor a ieșit în evidență la meciurile amicale disputate de Anglia în compania Austriei și a României. Atunci, la partida Anglia – România, singurii care au refuzat să îngenuncheze pentru Black Lives Matter (BLM) au fost doi români.

Mulți au fost curioși să vadă câte echipe naționale vor face acest gest la Euro 2020.

După ce a trecut deja o săptămână de la debutul competiției și toate echipele au evoluat deja într-o partidă, R3media poate face o trecere în revistă a atitudinii naționalelor europene față de BLM.

Astfel, după vizionarea primei etape de partide și a unei părți din a doua, se poate spune fără a greși că majoritatea reprezentativelor de la Euro 2020 NU au îngenuncheat pentru BLM.

Cel mai simplu este să trecem în revistă echipele care au îngenuncheat: este vorba de naționalele Angliei, Țării Galilor și a Belgiei.

Dacă la britanici era de așteptat, dat fiind că au făcut acest lucru și înainte, belgienii au argumentat decizia prin lupta pentru respectul egal.

„Lupt pentru diversitate. Nu doar pentru comunitatea de culoare, dar și pentru femei. Culoarea, sexualitatea, credința nu contează. Toți ar trebui respectați”, a spus Romelu Lukaku, vedeta Belgiei.

Așa cum au anunțat înainte de turneu, Croația și Ungaria nu au îngenuncheat pentru Black Lives Matter.

La fel au procedat și naționalele Italiei, Danemarcei, Finlandei, Rusiei, Olandei, Austriei, Macedoniei de Nord, Ucrainei, Cehiei, Spaniei, Suediei, Poloniei, Slovaciei, Portugaliei, Franței și Germaniei.

Un caz ciudat este al Scoției, care a anunțat înainte de turneu că nu va îngenunchea, dar apoi s-a răzgândit.

Scoțienii au declarat că vor îngenunchea numai în meciul contra Angliei, dar în celelalte, nu.

Dacă v-am şocat cu titlul, ar trebui să vă gândiţi că realitatea este infinit mai şocantă şi descurajantă. O anumită parte a intelectualilor de stânga, cei conectaţi la ideologie globalistă, au reuşit să pună semnul egalităţii între inapetenţa la manele şi rasism. Este revoltător, monstruos, dar se întâmplă. Cam pe chestiuni din acestea, pe lângă problema homalăilor şi a lesbi sunt ei învârtoşaţi, nu fiindcă marele capital distruge felul de viaţă pe care l-am cunoscut. Sunt cu ciocul vivace pe subiecte minore, cu miză asemenea, extrem de convenabile neoliberalismului.

Până în prezent, s-a pus stavilă pe erupţia manelelor pe posturile publice. Corect, pe considerentul că sunt o dejecţie, nicidecum un produs cultural. Mâine-poimâine, după cum evoluează lucrurile, o să fii blamat dacă o să le crititici, fiind etichetat rapid de rasist. Dacă interpreţii sunt romi, înseamnă că e necesar să le permitem orice şi să-i admirăm.
Loredana Groza, cu ultimul ei clip, superlativ al hidoşeniei, a încins spiritele. Am ajuns ca lumea aptă la cap să nu se amestece în discuţie, de teama hoardelor de spălaţi pe creier, care proclamă că diva a făcut ce se cere, ce se aşteaptă şi prin urmare treaba este ok. Loredana a fost catalizatorul, nu contează ea în sine, tendinţa rămâne.

Ce să vă mai zic? Atenţie la ce glăsuiește Costi Rogozanu în ziarul Libertatea: „În orice caz, m-am gândit să scriu pentru a mia oară că, dacă nici hituri precum „Fericire”-a Loredanei, atât de cumințel, nu intră pe la radio, e mai clar ca niciodată că noi nu cu muzica avem probleme, ci cu un rasism scârbos tradițional, ăla conform căruia lăutarul trebuie să stea la locul lui, să nu vină să mănânce cu noi la masă, ăla conform căruia nu trebuie să locuiască cu noi în sat, ci undeva mai la margine.”
Fiţi sănătoşi şi să vă bubuie manelele în cap, de vă trage inima spre ele!

Alexandru Petria, scriitor

Poliţia italiană a destructurat luni o grupare care răspândea pe reţele de socializare idei antisemite şi rasiste, vizând 12 presupuşi neonazişti, inclusiv o femeie aleasă ”Miss Hitler” în cadrul unui concurs rusesc de frumuseţe, relatează AFP.

Gruparea desfăşura, de asemenea, „activităţi de planificare, aflată încă într-un stadiu embrionar, a unei acţiuni împotriva unei structuri NATO, cu ajutorul unor dispozitive explozive fabricate cu ajutorul unr instrucţiuni găsite pe Internet şi în claborare cu anumiţi activişti care fac parte din asociaţii străine asemănătoare, active în Portugalia”, precizează poliţia.

O anchetă a Parchetului din Roma, lansată la sfârşitul lui 2019, a vizat activităţile grupării „Ordine Ario Romano” (”Ordnul Arian Roman”), din care fac parte persoane cu vârsta cuprinsă între 26 şi 62 de ani.

Gruparea a publicat pe Facebook şi pe reţeaua rusă de socializare VK texte, înregistrări video şi imagini cu conţinut rasist, antisemit şi negaţionist, precizează într-un comunicat poliţia.

Poliţia a descoperit „o incitare la comiterea unor acţiuni violente vizând persoane de origine evreiască şi cetăţeni străini”, precizează ea.

Percheziţii au fost efectuate în întreaga ţară.

Între persoanele anchetate se află şi o femeie din Milano, care a câştigat în 2019 concursul de frumuseţe „Miss Hitler” – organizat de către reţeaua rusă de socializare VK, potrivit agenţiei italiene de presă Agi.

Anglia – România, amicalul de gală disputat la Middlesbrough, a debutat cu un gest idiot devenit tradiție la meciurile din Anglia: jucătorii au îngenuncheat în semn de solidaritate cu mișcarea „Black Lives Matter” și lupta împotriva rasismului.

Nedelcearu și Stanciu au refuzat să îngenuncheze pe Riverside

Nicolae Stanciu a mai trecut printr-un asemenea episod, când el și colegii de la Slavia nu au îngenuncheat la meciul cu Arsenal din această primăvară, refuzul lor fiind la acea vreme criticat de englezi.

De unde a pornit gestul de a îngenunchea
Prima persoană care a îngenuncheat la un eveniment sportiv în semn de protest a fost fundașul de fotbal american Colin Kaepernick, în 2016.

Nu a vrut să stea în picioare în timpul intonării imnului național al SUA înainte de meciuri, motivând că „nu mă voi arăta mândru de un steag al unei țări oprimă negrii și oamenii de culoare”. Kaepernick a vorbit cu veteranul de război și fostul jucător al NFL, Nate Boyer, și a decis să îngenuncheze în timpul imnului național, pentru că a considerat că este mai respectuos decât să stea jos, scrie BBC.

După moartea lui George Floyd, în 2020, îngenuncherea a devenit o imagine frecventă la demonstrațiile pentru egalitatea rasială din întreaga lume. Mesajul a fost politizat de mișcarea Black Lives Matter, cea care susține că reprezintă cetățenii de culoare de peste Ocean îngrijorați de „rasismul sistemic din societatea americană”.

Un psihiatru din New York declara în timpul unei conferințe organizate de Yale School of Medicine în aprilie că are fantezii în care își imaginează că „golește un încărcător de pistol în capul oricărui alb care i-ar sta în cale”. Dr. Aruna Khilanani a rostit discursul rasist – în care a menționat și că albii „îi fac sângele să fiarbă” și „sunt dezaxați mintal, nu de ieri de azi” – la Centrul de Studii pentru Copii care aparține instituției membră a Ivy League.

Inregistrarea audio a fost postată online de Bari Weiss, fostă jurnalistă la New York Times. Ea a etichetat discursul „Problema psihopatică a minții albe” și a setat „obiective de învățare” cum ar fi „Identificarea lipsei de empatie a albilor pentru problema persoanelor de culoare drept o problemă” și „A înțelege cum oamenii albi sunt psihologic dependenți de furia născută în cei negri”.

„Noi suntem calmi, suntem generoși, prea generoși, iar când ne înfuriem, ei folosesc asta pentru a demonstra că suntem nebuni și avem probleme emoționale”, spune Khilanani. „Nimic nu mă înfurie mai mult decât o persoană albă care îmi spune să nu fiu furioasă”, completează ea, înainte să menționeze că și-a îndepărtat „sistemic” toți prietenii albi, în urmă cu „aproximativ cinci ani”.

„Nu mă mai uit la știri. Este spre binele public. Aveam fantezii în care goleam un încărcător de pistol în capul unui alb care mi-ar fi stat în cale, îngropam cadavrul și mă ștergeam pe mâini de sânge, părăsind locul fără să simt vreo vină. Am făcut lumii o favoare”, spune ea.

Psihiatrul, care menționează pe profilul de pe site-ul Independent Doctors of New York că „este expert în tratarea pacienților care au probleme în a-și înțelege propria identitate”, susține că Yale i-a promis să publice înregistrarea discursului imediat după conferință.

După mai multe amânări, a fost făcut disponibil doar pentru uz intern, pentru cei din cadrul instituției.

După cum se observă, în relaţiile interetnice dintre români şi romi, datorită forţei de atracţie a identităţii românilor, în identitatea etnică a romilor au loc mutaţii ce constau în absorbţia de către romi a trăsăturilor fundamentale specifice etniei române, precum limba, modul de viaţă, ocupaţiile, obiceiurile, urmate de declararea etniei lor ca români la recensământul populaţiei.

Bineînţeles că declararea ca român sau înregistrarea ca român a romului nu înseamnă că el s-a transformat în român peste noapte. El continuă să manifeste trăsături specifice romilor, dar va încerca efortul de adaptare la comportamentul românilor. O bună perioadă de timp, dacă nu toată viaţa, el va rămâne în străfundurile sale rom/ţigan, cu deosebirea că se va ataşa în mod crescând de stilul de viaţă al românilor. Trecerea de la identitatea univocă de rom/ţigan la identitatea de român semnifică zdruncinarea etniei primare şi începutul bi-culturalităţii, fenomen propriu celor ce se află în faza de asimilare a elementelor unei alte culturi. În fapt, atributul de bi-culturalitate este specific aproape tuturor ţiganilor din România, ei comunicând şi trăind după standardele societăţii româneşti ai cărei cetăţeni sunt. Însă el devine o necesitate înţeleasă pentru cei care vor cu toată fibra lor să se identifice în faţa lor şi a celor din jur ca români.

Definindu-se ca români, romii renunţă la identitatea moştenită de la părinţi în favoarea celei române pe care o adoptă de bună voie. Dar ei vor rămâne totuşi legaţi prin mii de fire de rude, de vechii prieteni co-etnici romi alături de care s-au format şi au trăit. Renunţând la identitatea moştenită vor rămâne, în parte, tributari identităţii atribuite, adică identităţii pe care le-o conferă cei din jur după unele trăsături fizice, comportamentale sociale sau de limbaj, ca şi identităţii trăite, simţite până atunci. Simţămintele, trăirile, bucuriile, necazurile sunt stări afective puternice care nu se pot şterge cu buretele prin însuşirea unei noi identităţi. Ele îi vor defini o bună perioadă de timp pe autorii lor, rămânând ca un „container” intim al vieţii lor. Și totuși, nu arareori, deşi locuitorii dintr-o zonă spuneau despre o familie că este de ţigani, ajungând acolo şi stând de vorbă cu membrii respectivei familii, aceştia afirmau natural, firesc, că nu sunt ţigani sau romi, ci români. Aceste stări de lucruri semnifică deosebita dinamică a procesului de identificare etnică a romilor/ţiganilor. Pentru aceştia, esenţială era identificarea cu comunitatea largă a românilor.

Identificarea cu românii, etnia majoritară, se dovedeşte a fi un proces individual, opţional şi selectiv. Adoptarea identităţii naţionale de români este expresia asimilării dorite, voite, prin însuşirea trăsăturilor culturale distinctive ale românilor în modul de viaţă cotidian. Ambivalenţa sau bi-culturalitatea lor este exprimată şi prin atitudinea faţă de limbă, liant spiritual, sufletesc şi cultural ce leagă membrii unei comunităţi între ei. Romii şi-au însuşit în majoritate limba română şi vor s-o înveţe şi copiii lor. Adulţii, deşi ştiu limba ţigănească nu vor ca aceasta să devină limba în care copiii lor să înveţe carte la şcoală, motivând că nu s-ar descurca în viaţă în relaţiile cu românii şi cu ceilalţi vorbind în limba ţigănească. De aceea, 89,3 la sută s-au pronunţat pentru limba română în şcoală. Important este şi faptul că sentimentul apartenenţei la etnia română, afirmat prin răspunsul că se consideră români, a fost confirmat şi chiar excedat prin răspunsul că la fiecare recensământ s-au declarat români.

Prima formă de integrare socială a romilor în societate s-a dovedit a fi asimilarea de către aceştia a limbii române şi a modelelor şi valorilor fundamentale ale societăţii româneşti. Dacă acestui proces îi adăugăm pe cel de asimilare structurală sau de pătrundere a romilor în organizaţiile şi instituţiile economice şi sociale ale comunităţii urbane ploieştene şi pe cel de asimilare maritală prin căsătorii mixte între romi şi românce, mai ales când situaţia materială a romilor este net superioară românilor, avem un spectru larg al canalelor de integrare socială a romilor din Ploieşti în comunitatea oraşului.

De altfel, renunţarea liber consimţită a romilor la propria lor etnie şi adoptarea identităţii de români este un fapt recunoscut de mulţi romi, circa 67 la sută, de aceea realizarea unei statistici reale cu privire la ponderea lor demografică în comunităţile de viaţă şi în ţară, dincolo de datele date de recensământ, rămâne o operaţie dificilă şi de fiecare dată cu un coeficient ridicat de aproximaţie.

Vineri, șefa Procuraturii din Baltimore, Marilyn Mosby, care este și cea mai tânără persoană din Statele Unite ce ocupă un astfel de post, a anunțat încetarea urmăririi penale pentru mai multe infracțiuni ușoare, după un an în care a fost adoptată o „abordare progresivă” a acestora. Procurorul general Marilyn Mosby a explicat, într-o conferință de presă, că politicile adoptate în acest sens în ultimul an au avut ca rezultat scăderea numărului arestărilor, fără să aibă un impact negativ asupra ratei criminalității, dar nu a menționat și faptul că restricțiile impuse pentru limitarea pandemiei au făcut ca poliția să stea mai mult pe străzi, în timp ce populația a fost ținută mai mult în case, ceea ce a redus și posibilitatea săvârșirii multor infracțiuni, fie ele ușoare sau grave.

„Astăzi, războiul american împotriva consumatorilor de droguri s-a încheiat în orașul Baltimore. Lăsăm în urmă era urmăririi penale și a poliției cu toleranță zero și nu mai respectăm status quo-ul care incrimina majoritatea persoanelor de culoare pentru dependență”, a declarat pentru presă Marilyn Mosby.

Adoptarea permanentă a noii politici privind infracțiunile mai ușoare a fost motivată și de prioritizarea urmăririi penale a infracțiunilor de siguranță publică față de infracțiunile non-violente.

Urmărirea penală va înceta pentru următoarele infracțiuni: posesia de droguri, încercarea de distribuție a drogurilor, pătrunderea într-un spațiu privat fară aprobarea proprietarului, deschiderea containerelor ori a pachetelor fără aprobarea proprietarului, urinarea și defecarea în public, prostituția.

În același timp, comisarul Michael Harrison a dat asigurări că Departamentul de Poliție din Baltimore va continua să lucreze în colaborare cu Procuratura statului pentru a se concentra asupra crimelor violente și reducerii violenței în oraș.

„Vom continua să răspundem nevoilor de siguranță publică ale rezidenților noștri și să facem responsabili infractorii violenți”, a mai declarat comisarul Michael Harrison, pentru a risipi temerile cetățenilor speriați de noua politică a membrilor și susținătorilor Partidului Democrat din Statele Unite.

Promotorii progresismului modern, ai luptei pentru justiție socială (social justice warrior), ai rescrierii istoriei și ai culturii de anulare (cancel culture) iau în derâdere eticheta de “sexo-marxism” care li se aplică. Desigur, nici unei personalități publice, mai ales din țările fost comuniste, nu îi pică bine să fie asociat cu o ideologia criminală care a produs direct și indirect peste 100 de milioane de victime. (Ce-i drept, în Occident, acolo unde armata americană și planul Marshall i-a ținut departe de dezastrul dictaturii colectiviste, lumea e mai “deschisă”, acolo învățăturile lui Marx sunt încă privite cu simpatie, ca fiind niște idei frumoase cărora ar merită să li se dea o șansă).

Am privit interviul dintre Bill Maher și Megan Kelly, două personalități media din Statele Unite cu vederi liberale, oameni favorabili partidului democrat. Acest interviu confirmă ceea ce mulți dintre cei ce urmăresc evoluția societății occidentale o știau deja – că asistăm la o impunere tot mai agresivă a unei agende social-politice periculoase – cu scopul ultim de a obține controlul complet al populației.

Insistența cu care stânga progresistă dorește introducerea orelor de educație sexuală în școli de la vârste foarte fragede nu are de-a face, așa cum se pretinde, cu evitarea sarcinilor nedorite, nici măcar cu practica toleranței față de minoritățile sexuale, ci urmărește de-a dreptul generarea confuziei în rândul tinerilor cu privire la orientarea lor sexuală și la identitatea de gen. De altfel în țările unde educația sexuală a fost introdusă de la vârste fragede, numărul celor ce se declară aparținând minorităților sexuale și identitare a crescut exploziv.

Un alt efect (nu știu dacă urmărit sau secundar) al impunerii educației sexuale este că mulți copii devin de-a dreptul dezgustați de sexualitate, materiale prezentate în orele din clasa fiind foarte explicite și șocante pentru vârsta lor.

În paralel cu educația sexuală din școli, stânga progresistă acționează și în plan legislativ, exercitând presiuni pentru încurajarea operațiilor de schimbare de sex subvenționate public, banalizarea avortului, relativizarea noțiunii de căsătorie prin încurajarea modelelor de familie alternative, sinuciderea voluntară asistată, liberalizarea consumului de droguri, prioritatea statului asupra părinților în creșterea copiilor, și bineînțeles restrângerea până la eliminare a dreptului de a critica aceste măsuri.

Toate acestea au ca rezultat evident limitarea creșterii populației, iar ținta lor politică este impunerea unui regim autoritar, în care cetățeanul trebuie să accepte tot ce i se prescrie de la centru fără să crâcnească.

Tot în interviul menționat, se mai pomenește de presiunea pe care ideologii anti-rasismului sistemic o exercită în școli asupra elevilor: copiii albi sunt îndemnați să se considere apriori vinovați pentru culoarea pielii, cei de altă culoare să vadă în colegii lor albi un viitor opresor. Iată încă un element de incitare la ură în numele toleranței, încă o dovadă că războinicii de justiție socială de tip Black Lives Matter nu au în vedere o societate de pace și armonie, după cum își dorea Martin Luther King, ci un nou rasism ideologic alimentat de ură și resentimente.

Paralela dintre metodele stângii progresiste de azi și cele ale mișcărilor comuniste de pe vremuri este izbitoare: se reia tema luptei de clasă (de data asta în clasă!), a conflictului între oprimați și opresori, iar activiștii își arogă rolul de salvatori, cu scopul dezbinării populației și preluării puterii. De aceea acestor neo-revoluționari le este atât dragă politica identitară – pentru ei individul nu contează decât în măsura în care poate fi băgat într-un sertar, ca membru al unei colectivități, fie ea opresoare (bărbat, alb, heterosexual, creștin), sau opresata (femeia, minorități rasiale, sexuale sau religioase).Talentele, eforturile și capacitățile personale nu au pentru ei nici un fel de importanță practică.

Termenul de sexo-marxist atribuit acestora este așadar cât se poate de potrivit. Atenție sporită așadar la partidele, politicienii, ziariștii și activiștii, de la noi sau de aiurea, care promovează sexualizarea timpurie a copiilor, egalitatea prin privilegii și armonia socială prin ură și revanșă: sunt exponenții unei alte utopii, care poate nu poate duce decât la un alt dezastru.

PS. Interviul menționat îmi lasă totuși și un motiv de optimism. Tot mai mulți americani, cetățeni sau personalități publice, chiar dacă sunt suporteri ai partidului democrat, încep să se opună acestor învățături, numeroși părinți retragându-și copiii din sistemul public pentru a-i educa acasă. Asta arată că soluția pentru a opri nebunia se află încă la îndemână noastră, chiar dacă presupune ieșirea din zona de confort: pur și simplu să spunem NU, clar și răspicat, acestor aberații și promotorilor lor. Pentru că “ei” nu se vor opri singuri.

Sursa: r3media

Președintele Joe Biden a emis un memorandum care interzice în mod efectiv utilizarea unor termeni precum „virusul chinezesc” pentru a desemna COVID-19 de către oficialii guvernamentali și ai administrației, relatează LifesiteNews.

Memorandumul pentru combaterea „rasismului, xenofobiei și intoleranței împotriva americanilor asiatici și a insulelor din Pacific din Statele Unite” a fost publicat ieri pe site-ul Casei Albe.
Fără să-l menționeze pe Donald Trump, Biden a acuzat guvernul că este complice în promovarea rasismului: „Guvernul federal trebuie să recunoască faptul că a jucat un rol în promovarea acestor sentimente xenofobe prin acțiunile liderilor politici, inclusiv referințe la COVID -19 pandemie după localizarea geografică a originii sale”.

Aceste declarații, spune Biden, au condus la o creștere a „infracțiunilor de agresiune, hărțuire și ură” împotriva „americanilor asiatici și insulelor din Pacific”.

Ca urmare a ordinului lui Biden, departamentelor și agențiilor guvernamentale li s-a impus să „se asigure” că orice „acțiuni, documente și declarații” oficiale referitoare la COVID-19 sunt libere de limbajul pe care Biden îl consideră rasist față de americanii asiatici și insulele din Pacific.

În plus, Biden a ordonat viitorului său secretar pentru sănătate și servicii umane – pro-avort, Xavier Becerra, încă neconfirmat de Senat – să emită „îndrumări” pentru a promova „competența culturală, accesul lingvistic și sensibilitatea față de americanii asiatici și insulele din Pacific în contextul răspunsului COVID-19 al guvernului federal. ”

„În elaborarea oricărei astfel de îndrumări, secretarul ar trebui să ia în considerare cele mai bune practici stabilite de organizațiile de sănătate publică și experți pentru atenuarea limbajului discriminator rasial în descrierea pandemiei COVID-19.

Anul trecut, ăn martie, președintelee Donald Trump a apărat termenul de „virus chinezesc” pe care l-a folosit pentru noul coronavirus și care a provocat furia Beijingului.

Virusul „a venit din China. Cred că este o formulare foarte exact”, spuneaea președintele Trump.

„China difuza informații eronate potrivit cărora armata noastră le-ar fi transmis virusul. În loc de lansarea într-o polemică, am spus: o să-l numesc folosind țara de unde vine’” a explicat Trump.

MAE a elaborat un proiect de Hotărâre de Guvern intitulat „Strategie națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură”, rezultat al unor Consultări între diverse instituții, printre care Ministerul Public, Institutul Național pentru Magistratură, MAE, MAI, Avocatul Poporului, CNCD, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România – Elie Wiesel, precum și organizații precum Federația Comunităților Evreiești din România, Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului și Bnai Brith, cunoscuta fraternitate evreiască.

Proiectul este avizat, printre alții, de Ion-Marcel Vela, ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, ministrul Justiției, Alexandru Florian, directorul INSHR-EW, Eduard Hellvig, directorul SRI.

Autorii Strategiei motivează proiectul pornind de la amenințarea recrudescenței antisemitismului, precum și a extremismului și terorismului pe plan internațional, invocând anumite incidente violente din diverse state europene. Cu toate că admit că în România nu s-a atins acest grad de agresiuni antisemite, autorii consideră necesară Strategia pentru „prevenirea replicării în România a evoluțiilor negative înregistrate pe acest palier în alte țări”. Cu alte cuvinte, cel puțin sub acest aspect, inițiatorii Strategiei nu vor o țară ca afară. Tot în această secțiune, inițiatorii invocă, probabil drept circumstanțe care justifică o astfel de strategie, o serie de acte de vandalism, dar și radicalizarea  și proliferarea discursului instigator la ură pe rețelele de socializare. Este menționat și fenomenul de „auto-radicalizare” a unor cetățeni români expuși mesajelor „extremiste, radicale, teroriste” din mediul virtual.

Cu toate acestea și cu toate că fac obiectul strategiei, autorii nu au reușit să ofere o definiție – cu atât mai puțin o operaționalizare – a ceea ce înțeleg prin „radicalizare” și „discurs instigator la ură”. În Codul penal există art. 369, despre „incitare la ură”, fiind practic același din Codul Penal comunist, singurul termen schimbat în Codul modern fiind cel de „instigare” (refolosit însă de autorii Strategiei).

Într-o altă secțiune a Strategiei, denumită „Definirea problemei”, inițiatorii enumeră „problemele care justifică” crearea proiectului. Printre acestea: deficitul de date statistice cu privire la fenomenele antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură; proliferarea în mediul online a teoriilor conspiraționiste și a știrilor false; colaborarea internațională a unor nenumite grupări care ar promova antisemitismul, radicalizarea și discursul instigator la ură cu scopul de a devansa statele care vor să combată aceste fenomene (așadar, autorii strategiei sunt îngrijorați de conspirația grupărilor antisemite, radicale și instigatoare la ură).

Obiectivele specifice propuse în Strategie sunt:

• 1) asigurarea protecției „grupurilor vulnerabile” în fața antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură;
• 2) promovarea toleranței și „rezilienței” societății românești față de fenomenele precizate;
• 3) continuarea demersurilor internaționale pentru același scop enunțat.

Publicul țintă include elevii din învățământul pre-universitar, studenții, angajații instituțiilor publice și societatea civilă în general.

În ceea ce privește primul obiectiv enunțat, acesta este coordonat de MAI care va constitui un grup de lucru ce va standardiza procedurile de colectare a datelor privind „infracționalitatea motivată de ură” și va derula programe de îmbunătățire a procesului de înregistrare și identificare a acestora. INSHR-EW va avea un rol esențial în cadrul acestui obiectiv, fiind responsabil cu elaborarea unei „metodologii proprii de identificare și raportare a manifestărilor antisemite”, Institutul monitorizând sesizările și autosesizările privind aceste manifestări, investigațiile întreprinse și defalcarea lor pe județe. Tot în cadrul acestui obiectiv, INSHR-EW va coordona cercetări sociologice în comunitatea evreiască și cea națională pentru a evalua percepțiile privind amenințările ridicate de antisemitism, radicalizare și discursul instigator la ură.

Sunt prevăzute și programe de formare și pregătire profesională a ofițerilor și agenților de poliție pentru combaterea antisemitismului și celorlalte fenomene precizate. La nivelul Academiei Naționale de Informații, sub coordonarea SRI, INSHR-EW, Avocatul Poporului și CNCD, se va realiza o „evaluare a conținuturilor academice” specifice.

Obiectivul al doilea presupune: evaluarea programelor de învățământ din pre-universitar și universitar și elaborarea unor propuneri pentru modernizarea acestora în domeniile istoriei României, istoriei mentalităților, istoriei Holocaustului, istoriei comunismului, educației civice; evaluarea pregătirii profesionale a profesorilor care predau materii relevante pentru obiectivele Strategiei; înființarea unor programe de masterat și doctorat în domenii relevante. Instituțiile responsabile pe aceste axe sunt MEC, CNPPE, alături de INSH-EW, FCER, CNDC și altele. Sunt prevăzute, de asemenea, și elaborarea și promovarea unor Coduri de conduită pentru prevenția antisemitismului, precum și a xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură pentru universitățile din România.

Sunt menționate ca activități și elaborarea unor sesiuni de informare pe aceste teme pentru instituțiile culturale din România, „pentru a evita promovarea accidentală a unor personalități culturale legionare și fasciste”.

Acestea sunt doar o parte din acțiunile vaste care presupun implementarea acestei strategii care va fi evaluată periodic. Sunt obiective ambițioase, care presupun sesiuni de training și (re)educare a ofițerilor de poliție și a celor (viitori) din securitate, revizuirea metodologiilor de raportare a infracțiunilor motivate de ură, a programelor școlare, elaborarea de coduri de conduită specifice în universități, sesiuni de informare în instituțiile culturale etc. Față de aceste obiective ambițioase, care presupun fonduri și resurse publice apreciabile, enumerarea vagă și neconvingătoare a unor „probleme” generice, precizate vag, care ar trebui rezolvate de implementarea Strategiei, este de natură să atragă atenția.

De asemenea, organizarea de sesiuni cu personalul instituțiilor culturale pentru a se evita, pe viitor, „promovarea accidentală” a personalităților culturale (sbl.n.) legionare și fasciste, poate ridica neliniști cu privire la măsura în care se vor mai putea organiza evenimente, de către respectivele instituții, despre, de pildă, Mircea Eliade sau Emil Cioran, pentru a numi doar două vestite astfel de personalități.

Un rol important în toate aceste activități îi revine INSHR-EW, care, printre altele, va elabora metodologia identificării infracțiunilor antisemite și va monitoriza investigarea lor, în acest scop fiind prevăzută suplimentarea organigramei Institutului cu un post cu jumătate de normă.

Potrivit paginii oficiale a INSHR-EW, acesta are ca atribuții principale:

• a) desfăşoară proiecte de cercetare, de educaţie şi culturale, în ţară şi în străinătate, pe bază de contracte, pentru aprofundarea cunoaşterii fenomenului Holocaustului;
• b) achiziţionează sau primeşte ca donaţii orice mărturie, publicaţie ori document privind Holocaustul sau în legătură cu acesta;
• c) identifică, aduce în ţară şi conservă documentele privind Holocaustul din România, în original sau în copie, pe orice suport, răspândite în diferite ţări ale lumii;
• d) constituie o arhivă care să cuprindă publicaţiile, cărţile, colecţiile de reviste, ziare, manifeste şi alte înscrisuri care au legătură cu Holocaustul din România, alcătuind şi instrumente de lucru în domeniu;
• e) lansează proiecte de istorie orală, în scopul salvării memoriei istorice a Holocaustului;
• f) organizează manifestări ştiinţifice consacrate Holocaustului şi contribuie la reprezentarea cercetării naţionale în acest domeniu în întâlnirile ştiinţifice internaţionale;
• g) finanţează editarea, tipărirea şi publicarea de memorii, cărţi, studii, articole, corespondenţă, memorie fotografică şi video, colecţii de documente, albume fotografice referitoare la Holocaust;
• h) organizează şi sprijină realizarea de acţiuni cu caracter ştiinţific, social-cultural şi educaţional privind Holocaustul, pe bază de proiect;
• i) constituie un punct de referinţă şi de comunicare cu supravieţuitorii Holocaustului;
• j) contribuie prin expertiză la conservarea patrimoniului spiritual al comunităţilor din România afectate în perioada Holocaustului;
• k) iniţiază, prin Secretariatul General al Guvernului, şi avizează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate.
• l) iniţiază acţiuni cu caracter cultural, ştiinţific, educaţional şi legal pentru protejarea memoriei victimelor Holocaustului;
• m) coordonează activităţile în vederea realizării unui muzeu de istorie al evreilor din România.

Reamintim că INSHR-EW a făcut presiuni asupra Patriarhiei Române, în mai multe rânduri, pentru a solicita ca Biserica să nu promoveze personalități precum Mircea Vulcănescu. – Preluat din Justitiarul

Radu URSAN, R3media

Și totuși… de ce noi, românii, suntem atât de xenofili? Atât de românofobi? De ce faptul că nu ești cetățean român sau nu ai origini românești îți conferă un avantaj ab initio în orice competiție electorală sau nonelectorală? De ce Clotilde Armand? De ce Dominic Samuel Fritz? De ce Hubert Thuma? De ce Allen Coliban sau de ce Iohannis, de ce Orban, de ce Hellvig, de ce Siegfried? De unde voluptatea asta perversă a majorității de a alege oameni care nu doar ca nu empatizează cu tine, alegătorul, dar
te și disprețuiesc profund, așa cum o fac majoritatea nemților, franțujilor și a occidentalilor în general? De ce o „țară ca afară” e proiectul de țara al României sau de ce, deși nu suntem nici cei mai săraci și nici cei mai oprimați, avem cel mai mare exod de populație după o țara aflată in război precum Siria?
De ce?!

Să fie efectul „revoluției informatice” și al „social media” asupra tinerelor sau mai puțin tinerelor generații, să fie consecința pe plan politic a lumii acesteia de glam și silicon în care vrem să copiem orice și pe oricine doar pentru a ascunde golul din mințile și sufletele noastre?

Sau o fi faptul că după ‘90 noile generații au fost educate corect politic de școliții pe la fundațiile Soros „pentru o societate deschisă”, acolo unde ni s-a spus că este greșit ce și cum suntem și că trebuie să copiem niște modele de import?

Sau poate cauza vine mai de demult, din anii ante-„revoluționari”, când prin anii ‘80 copiii de atunci ne făceam idoli din eroii holywoodieni și bibelouri din cutiile de Coca-Cola?

Sau poate și mai demult… din anii ‘60 – ‘70, când intelectualitatea noastră dizidentă pe atunci (devenită azi „de dreapta”) era educata in spiritul cel mai progresist și stângist în spiritul universităților marxiste din vest, in ideologia „Școlii de la Frankfurt”?

Sa fie mimetismul și franțuzismele sfârșitului de secol XIX- început de secol XX (de care făcea bășcălie Caragiale)?

Să fi fost un semn prevestitor al tristului destin al acestui neam faptul că am acceptat bucuroși în 1866 o dinastie străină – probabil singura alegere mai puțin nociva din cele enumerate aici.

Sau poate toate astea au fost pregătire încă înainte de 1848, atunci când tineretul nostru era educat în „spiritul schimbării” și al „iluminismului” occidental, în spiritul revoluției și al lepădării de tradiții si origini.

Și poate că ghimpele otrăvit al umilinței și slugărniciei noastre vine de și mai departe: din sutele de ani in care am fost șerbi și vasali ai unor străini, ai unor stăpâni străini indiferent că au fost romani, turci, unguri, polonezi, ruși sau, mai nou, americani, nemți, francezi, austrieci, olandezi…î fine, mai oricine e în trecere și cere de pe aici pământ și apa.

Știu că aceste întrebări vor deranja pe mulți. Asta și vreau! Să vă scot din confortul psihic al lumii voastre virtuale în care scopul suprem e un telefon cu ecran mai mare, o vacanța „în afară” și o mașină germană nouă… și din iluzia că luându-vă stăpâni străini le veți căpăta mai ușor!

Treziți-vă! Și dacă tot vreți să copiati străini, copiați-le mândria, aroganța sau chiar xenofobia, lăcomia pentru interesul național, dorința de a domina și de a avea sclavi, așa, ca voi! Sau poate fiți doar cum suntem noi, românii, de sute de ani: excesiv de primitori și de smeriți. Dar nu sclavi și nu umili!

Dan CHITIC

Un pensionar a mâncat bătaie într-un autobuz, după ce i-a numit pe câțiva călători „maimuțe”. Bătrânul a folosit remarcile sale adevarate de mai multe ori, iar într-un final a primit câțiva pumni în figură, ieșind destul de șifonat din confruntare.

Incidentul a avut loc recent într-un autobuz londonez, în zona Edgware, North West London, relatează publicația The Sun.

În imaginile filmate de ceilalți călători se poate observa că pensionarul repetă de mai multe ori apelativul „Maimuțe” către un grup de bărbați de culoare.

Aceștia încercă de mai multe ori să se apropie de pensionarul agitat care nu mai contenea cu jignirile, aflat pe unul din scaune, dar două femei îi împiedică, strigând „Nu-l atinge”.

În timpul scandalului unul din bărbații de culoare îl amenință pe bătrân „O să te omor! O să-l omor pe nenorocitul ăsta”.

Poliția nu i-a prins pe suspecți

Bătrânul a fost dus la spital pentru îngrijiri medicale, având un ochi umflat și un cucui în frunte, iar polițiștii au ridicat înregistrările și îi caută acum pe agresori, arată sursa citată.

Potrivit inspectorului Daniel Mount, de la Poliția Transporturi, nu a fost reținut până acum niciun suspect: „Tratăm cu seriozitate toate acuzațiile de rasism și violență, iar eu și colegii mei vom audia pe toți cei care au fost implicați sau au fost martori la incident” a declarat polițistul.

Potrivit unuia dintre martori, care a relatat ulterior pe Twitter, scandalul a început după ce bătrânul a fost deranjat că unul din bărbații de culoare se sprijinea de bara din fața scaunului său, astfel că l-a împins cu cotul.

O „miserioasă confrerie” a ales să părăsească Franţa cu gândul de a „regenera rasa albă” în Europa Centrală şi de Est, inclusiv în România, relatează săptămânalul „Marianne”.

Plecând de la o cercetare a jurnalistului Paul Conge expusă în cartea „Les grands-remplacés” („Marii înlocuitori”), publicată recent, „Marianne” face o invitaţie la cunoaşterea „dreptei radicale «next gen»”, adică de tip nou.

Este o mişcare care „îşi duce bătălia culturală peste tot şi acolo unde nu te aştepţi”, cum ar fi platformele de jocuri video, cluburile auto sau cursurile de seducţie. Este inspirată din filmuleţele vloggerului Papacito, scrierile distopice ale jurnalistului Laurent Obertone şi postările absolventului de filosofie Daniel Conversano.

Adepţii săi îşi consideră ţara pierdută în faţa imigranţilor şi caută să răspundă „marii înlocuiri” cu „marea mutare”. „Marea înlocuire” este o teorie conspirativă a scriitorului naţionalist francez Renauld Camus conform căreia elitele globale complotează împotriva albilor din Europa şi îi înlocuiesc cu non-europeni în propria ţară.

Francezii exasperaţi de „marea înlocuire” sunt îndemnaţi să se regăsească în Europa Centrală şi de Est, în special în Bulgaria, Ucraina, Ungaria şi România, prezentate ca ţări cu femei fecunde şi ferite de imigranţii musulmani sau de culoare. Aici îşi găsesc de muncă, formează „cămine albe”, se regrupează în comunităţi, de pildă „Oppidum Magyar” sau „Coqs”, şi încearcă să şi le extindă, susţine Paul Conge.

„În opinia lor, «marea mutare» este prea avansată, pentru că există prea mulţi imigranţi, arabi, negri şi islamişti în Franţa. Pentru ei, bătălia este deja pierdută şi cel mai bine este să-şi facă un «safe place» («loc sigur») alb, un spaţiu de regenerare a rasei albe. Şi cel mai potrivit loc este Europa de Est, teren pe care îl consideră ferit de migraţie”, explică jurnalistul francez într-un interviu acordat portalului streetpress.com.

Potrivit lui Conge, „marea înlocuire” a început în jurul anului 2016, adică la scurt timp de la intrarea migraţiei în atenţia presei şi a politicienilor europeni.

Circa 200 de francezi au fost atraşi până acum de mirajul Estului prin prisma acestei mişcări, iar mulţi alţii sunt pe cale să îi urmeze în curând. Unul dintre ei este Florent, care s-a mutat la periferia unui oraş din Ucraina şi s-a căsătorit cu o localnică. Acum are un copil, un „cămin alb” şi se înconjoară de un grup de oameni care gândesc la fel ca el.

Ideologul mişcării care i-a adus în Ucraina este Daniel Conversano, fost colaborator al umoristului antisemit Dieudonné, afirmă jurnalistul. În vârstă de 34 de ani, Daniel Conversano, născut Didier, este un absolvent de filosofie al Universităţii Grenoble-II care încearcă să îşi facă un loc în cercul ideologilor de extrema dreaptă. A început cu conţinuturi video şi a continuat cu diverse scrieri. Este foarte prezent online, inclusiv pe reţelele ruse vKontakte şi Telegram. Profilul său de Twitter are ca locaţie oraşul Bucureşti. Sub sloganul „Trăiască Europa şi europenii”, pozează în apărător al albilor în faţa celor de culoare. Şi promovează România care se opune predării identităţii de gen.

Stilul său este asemănător cu cel al lui Alain Soral, un franco-elveţian în vârstă de 61 de ani care a început ca membru al Partidului Comunist Francez şi s-a împlinit ca ideolog al extremei drepte. Soral se prezintă drept un „naţional-socialist francez” şi este obişnuit deja cu procesele din cauza declaraţiilor sale foarte controversate. În 2019, a fost condamnat la închisoare cu suspendare pentru „defăimare” şi „instigare la ură rasială”.