De ce sunt românii iubitori de străini (xenofili) și românofobi

Și totuși… de ce noi, românii, suntem atât de xenofili? Atât de românofobi? De ce faptul că nu ești cetățean român sau nu ai origini românești îți conferă un avantaj ab initio în orice competiție electorală sau nonelectorală? De ce Clotilde Armand? De ce Dominic Samuel Fritz? De ce Hubert Thuma? De ce Allen Coliban sau de ce Iohannis, de ce Orban, de ce Hellvig, de ce Siegfried? De unde voluptatea asta perversă a majorității de a alege oameni care nu doar ca nu empatizează cu tine, alegătorul, dar
te și disprețuiesc profund, așa cum o fac majoritatea nemților, franțujilor și a occidentalilor în general? De ce o „țară ca afară” e proiectul de țara al României sau de ce, deși nu suntem nici cei mai săraci și nici cei mai oprimați, avem cel mai mare exod de populație după o țara aflată in război precum Siria?
De ce?!

Să fie efectul „revoluției informatice” și al „social media” asupra tinerelor sau mai puțin tinerelor generații, să fie consecința pe plan politic a lumii acesteia de glam și silicon în care vrem să copiem orice și pe oricine doar pentru a ascunde golul din mințile și sufletele noastre?

Citiți și:  Se repetă istoria la Hădăreni! Bătaie cu furci în plină stradă, după un conflict interetnic între mai multe persoane

Sau o fi faptul că după ‘90 noile generații au fost educate corect politic de școliții pe la fundațiile Soros „pentru o societate deschisă”, acolo unde ni s-a spus că este greșit ce și cum suntem și că trebuie să copiem niște modele de import?

Sau poate cauza vine mai de demult, din anii ante-„revoluționari”, când prin anii ‘80 copiii de atunci ne făceam idoli din eroii holywoodieni și bibelouri din cutiile de Coca-Cola?

Sau poate și mai demult… din anii ‘60 – ‘70, când intelectualitatea noastră dizidentă pe atunci (devenită azi „de dreapta”) era educata in spiritul cel mai progresist și stângist în spiritul universităților marxiste din vest, in ideologia „Școlii de la Frankfurt”?

Sa fie mimetismul și franțuzismele sfârșitului de secol XIX- început de secol XX (de care făcea bășcălie Caragiale)?

Să fi fost un semn prevestitor al tristului destin al acestui neam faptul că am acceptat bucuroși în 1866 o dinastie străină – probabil singura alegere mai puțin nociva din cele enumerate aici.

Sau poate toate astea au fost pregătire încă înainte de 1848, atunci când tineretul nostru era educat în „spiritul schimbării” și al „iluminismului” occidental, în spiritul revoluției și al lepădării de tradiții si origini.

Citiți și:  Arhanghelul Mihail sub asediul anti-rasiștilor

Și poate că ghimpele otrăvit al umilinței și slugărniciei noastre vine de și mai departe: din sutele de ani in care am fost șerbi și vasali ai unor străini, ai unor stăpâni străini indiferent că au fost romani, turci, unguri, polonezi, ruși sau, mai nou, americani, nemți, francezi, austrieci, olandezi…î fine, mai oricine e în trecere și cere de pe aici pământ și apa.

Știu că aceste întrebări vor deranja pe mulți. Asta și vreau! Să vă scot din confortul psihic al lumii voastre virtuale în care scopul suprem e un telefon cu ecran mai mare, o vacanța „în afară” și o mașină germană nouă… și din iluzia că luându-vă stăpâni străini le veți căpăta mai ușor!

Treziți-vă! Și dacă tot vreți să copiati străini, copiați-le mândria, aroganța sau chiar xenofobia, lăcomia pentru interesul național, dorința de a domina și de a avea sclavi, așa, ca voi! Sau poate fiți doar cum suntem noi, românii, de sute de ani: excesiv de primitori și de smeriți. Dar nu sclavi și nu umili!

Dan CHITIC

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

94 de vizualizări
loading...
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile