Mutaţii în identificarea etnică a ţiganilor

După cum se observă, în relaţiile interetnice dintre români şi romi, datorită forţei de atracţie a identităţii românilor, în identitatea etnică a romilor au loc mutaţii ce constau în absorbţia de către romi a trăsăturilor fundamentale specifice etniei române, precum limba, modul de viaţă, ocupaţiile, obiceiurile, urmate de declararea etniei lor ca români la recensământul populaţiei.

Bineînţeles că declararea ca român sau înregistrarea ca român a romului nu înseamnă că el s-a transformat în român peste noapte. El continuă să manifeste trăsături specifice romilor, dar va încerca efortul de adaptare la comportamentul românilor. O bună perioadă de timp, dacă nu toată viaţa, el va rămâne în străfundurile sale rom/ţigan, cu deosebirea că se va ataşa în mod crescând de stilul de viaţă al românilor. Trecerea de la identitatea univocă de rom/ţigan la identitatea de român semnifică zdruncinarea etniei primare şi începutul bi-culturalităţii, fenomen propriu celor ce se află în faza de asimilare a elementelor unei alte culturi. În fapt, atributul de bi-culturalitate este specific aproape tuturor ţiganilor din România, ei comunicând şi trăind după standardele societăţii româneşti ai cărei cetăţeni sunt. Însă el devine o necesitate înţeleasă pentru cei care vor cu toată fibra lor să se identifice în faţa lor şi a celor din jur ca români.

Definindu-se ca români, romii renunţă la identitatea moştenită de la părinţi în favoarea celei române pe care o adoptă de bună voie. Dar ei vor rămâne totuşi legaţi prin mii de fire de rude, de vechii prieteni co-etnici romi alături de care s-au format şi au trăit. Renunţând la identitatea moştenită vor rămâne, în parte, tributari identităţii atribuite, adică identităţii pe care le-o conferă cei din jur după unele trăsături fizice, comportamentale sociale sau de limbaj, ca şi identităţii trăite, simţite până atunci. Simţămintele, trăirile, bucuriile, necazurile sunt stări afective puternice care nu se pot şterge cu buretele prin însuşirea unei noi identităţi. Ele îi vor defini o bună perioadă de timp pe autorii lor, rămânând ca un „container” intim al vieţii lor. Și totuși, nu arareori, deşi locuitorii dintr-o zonă spuneau despre o familie că este de ţigani, ajungând acolo şi stând de vorbă cu membrii respectivei familii, aceştia afirmau natural, firesc, că nu sunt ţigani sau romi, ci români. Aceste stări de lucruri semnifică deosebita dinamică a procesului de identificare etnică a romilor/ţiganilor. Pentru aceştia, esenţială era identificarea cu comunitatea largă a românilor.

Citiți și:  Efectul Șoșoacă/Antena 3/Poveste reală cu o pirandă „de valoare” internată în spital: Medicul a fost prins între regulamente şi ameninţările pacientei că vine clanul interlop să dea la oase

Identificarea cu românii, etnia majoritară, se dovedeşte a fi un proces individual, opţional şi selectiv. Adoptarea identităţii naţionale de români este expresia asimilării dorite, voite, prin însuşirea trăsăturilor culturale distinctive ale românilor în modul de viaţă cotidian. Ambivalenţa sau bi-culturalitatea lor este exprimată şi prin atitudinea faţă de limbă, liant spiritual, sufletesc şi cultural ce leagă membrii unei comunităţi între ei. Romii şi-au însuşit în majoritate limba română şi vor s-o înveţe şi copiii lor. Adulţii, deşi ştiu limba ţigănească nu vor ca aceasta să devină limba în care copiii lor să înveţe carte la şcoală, motivând că nu s-ar descurca în viaţă în relaţiile cu românii şi cu ceilalţi vorbind în limba ţigănească. De aceea, 89,3 la sută s-au pronunţat pentru limba română în şcoală. Important este şi faptul că sentimentul apartenenţei la etnia română, afirmat prin răspunsul că se consideră români, a fost confirmat şi chiar excedat prin răspunsul că la fiecare recensământ s-au declarat români.

Citiți și:  Sex și rasă ... În lupta din clasă!

Prima formă de integrare socială a romilor în societate s-a dovedit a fi asimilarea de către aceştia a limbii române şi a modelelor şi valorilor fundamentale ale societăţii româneşti. Dacă acestui proces îi adăugăm pe cel de asimilare structurală sau de pătrundere a romilor în organizaţiile şi instituţiile economice şi sociale ale comunităţii urbane ploieştene şi pe cel de asimilare maritală prin căsătorii mixte între romi şi românce, mai ales când situaţia materială a romilor este net superioară românilor, avem un spectru larg al canalelor de integrare socială a romilor din Ploieşti în comunitatea oraşului.

De altfel, renunţarea liber consimţită a romilor la propria lor etnie şi adoptarea identităţii de români este un fapt recunoscut de mulţi romi, circa 67 la sută, de aceea realizarea unei statistici reale cu privire la ponderea lor demografică în comunităţile de viaţă şi în ţară, dincolo de datele date de recensământ, rămâne o operaţie dificilă şi de fiecare dată cu un coeficient ridicat de aproximaţie.

239 de vizualizări

Susțineți presa independentă. Ne puteți sprijini printr-o donație prin PayPal:

LASA UN COMENTARIU