“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

ion antonescu

  • Disperare mare în mafia PSD-istă! Studiu comandat de Ciolacu și Institutul ELIE WIESEL, realizat de Pieleanu, prin care să-i declare pe români antisemiți!

    marcel ciolacu 1

    Disperare mare în mafia psd-istă de pe malurile Dâmboviței! Și-au pus toate sinecurile la treabă pentru a combate marele pericol: românii nu-i vor mai vota, s-au dumirit cu socialismul bolșevicilor ce-l au în frunte pe șmenarul Marcel Ciolacu. Șmenar mare, cu legături printre interlopi și găinari sioniști, gen Alexandru Florian, de la institutul parazit eLie wieSEL. Ăștia doi au comandat la falsificatorul de sondaje, Pieleanu, o mare mizerie la adresa poporului român, ca să-i terfelească imaginea pe plan extern, arătând cu degetul către alianța românilor ce se ridică împotriva lor.

    Fenomenul antisemitismului nu există în România, decât în măsura provocării făcute de institutul sionist eLie wieSEL, care trebuie să justifice fondurile primite din Israel prin sondaje și fumigene ordinare! Astfel de personaje sunt lesne de înțeles, căci asta au făcut toată viața, așa au fost educați, sunt obișnuiți să trăiască din speculă, înșelătorie și șantaj – mizerii umane. Dar ce te faci când primul ministru al țării își denigrează propriul popor!? Cât de mare să fie disperarea sau cât de slugă să fie intereselor anti-românești al factorului extern?

    Români, nu vă lăsați! Suntem pe drumul cel bun! Faceți față manipulării și trăiți doar în Adevăr! Vom fi liberi începând cu anul viitor! Fiți alături doar de cei care luptă pentru interesele poporului român și apără Biserica neamului românesc!

    Mai jos puteți vedea simulacrul pus la cale de Ciolacu, eLie wieSEL, Pieleanu:

    SONDAJ Avangarde: Unul din trei români crede că în România sunt partide antisemite. Cei mai mulți indică AUR și partidul lui Șoșoacă / 45% cred că mareșalul Antonescu a fost un patriot, iar 17% că a fost salvator al evreilor. 25% spun că trebuie reabilitat.

    32% dintre români cred că în România sunt partide antisemite, iar cei mai mulți dintre aceștia au indicat AUR (45%) și SOS, partidul Dianei Șoșoacă (20%), urmate de UDMR (8%), potrivit unui sondaj Avangarde realizat la comanda Institutului Elie Wiesel. În același timp, 34% cred că în acest moment în România nu sunt partide sau formațiuni politice care au mesaje antisemite și alți 34% nu știu sau nu răspund.

    Cei 32% care au răspuns că sunt partide antisemite au precizat și partidele la care au identificat personal aceste mesaje. 58% dintre respondenți consideră că în România se discută despre Holocaust atât cât e necesar, 13% că se discută mai mult decât e necesar, 20% – mai puțin decât e necesar, iar 9% nu știu sau nu răspund. În același timp, 5% sunt total de acord cu afirmația că „Evreii se folosesc de Holocaust ca să denigreze România”, 17% – oarecum de acord, 29% – oarecum dezacord, 32% – deloc de acord, 17% – nu știu/ nu răspund.

    Tot 5% sunt de acord cu afirmația „Evreii se folosesc de Holocaust ca să șantajeze România”, 18% – oarecum de acord, 28% – oarecum dezacord, 31% – deloc de acord, 18% – nu știu/ nu răspund.

    Două treimi dintre români consideră că trebuie păstrată vie memoria victimelor Holocaustului: 22% – total de acord, 43% – oarecum de acord, 17% – oarecum dezacord, 5% – deloc de acord, 13% – nu știu/ nu răspund.

    Despre mareșalul Ion Antonescu, românii cred că:

    Afirmația „A fost un mare patriot”: 12% – potrivire totală, 33% – se potrivește în mare parte, 17% – nu prea se potrivește, 8% – nu se potrivește deloc, 30% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A fost un mare strateg”: 13% – potrivire totală, 35% – se potrivește în mare parte, 15% – nu prea se potrivește, 7% – nu se potrivește deloc, 30% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A fost un lider democrat”: 7% – potrivire totală, 20% – se potrivește în mare parte, 21% – nu prea se potrivește, 21% – nu se potrivește deloc, 31% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A fost un salvator al evreilor”: 3% – potrivire totală, 14% – se potrivește în mare parte, 21% – nu prea se potrivește, 23% – nu se potrivește deloc, 39% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A reîntregit România Mare”: 6% – potrivire totală, 16% – se potrivește în mare parte, 21% – nu prea se potrivește, 16% – nu se potrivește deloc, 41% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „Trebuie să fie reabilitat pentru ceea ce a făcut pentru România”: 9% – potrivire totală, 16% – se potrivește în mare parte, 21% – nu prea se potrivește, 15% – nu se potrivește deloc, 39% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A fost un criminal de război”: 13% – potrivire totală, 23% – se potrivește în mare parte, 15% – nu prea se potrivește, 12% – nu se potrivește deloc, 37% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A fost un dictator”: 20% – potrivire totală, 19% – se potrivește în mare parte, 17% – nu prea se potrivește, 11% – nu se potrivește deloc, 33% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A condus România la dezastru”: 13% – potrivire totală, 21% – se potrivește în mare parte, 16% – nu prea se potrivește, 14% – nu se potrivește deloc, 36% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „Este responsabil de crime împotriva evreilor”: 17% – potrivire totală, 23% – se potrivește în mare parte, 14% – nu prea se potrivește, 8% – nu se potrivește deloc, 38% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „Este responsabil de crime împotriva romilor”: 18% – potrivire totală, 25% – se potrivește în mare parte, 13% – nu prea se potrivește, 5% – nu se potrivește deloc, 39% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A luptat împotriva comunismului”: 11% – potrivire totală, 17% – se potrivește în mare parte, 16% – nu prea se potrivește, 12% – nu se potrivește deloc, 44% – nu știu/ nu răspund.

    Despre Micarea Legionară, românii cred că:

    „A fost patriotică”: 12% – total de acord, 30% – oarecum de acord, 14% – oarecum dezacord, 14% – deloc de acord, 35% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost democratică”: 5% – total de acord, 19% – oarecum de acord, 17% – oarecum dezacord, 23% – deloc de acord, 36% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost creștină”: 10% – total de acord, 19% – oarecum de acord, 17% – oarecum dezacord, 15% – deloc de acord, 39% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost fascistă”: 18% – total de acord, 19% – oarecum de acord, 15% – oarecum dezacord, 5% – deloc de acord, 43% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost anticomunistă”: 23% – total de acord, 20% – oarecum de acord, 12% – oarecum dezacord, 6% – deloc de acord, 39% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost teroristă”: 17% – total de acord, 22% – oarecum de acord, 13% – oarecum dezacord, 8% – deloc de acord, 40% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost responsabilă pentru crime de război”: 18% – total de acord, 23% – oarecum de acord, 11% – oarecum dezacord, 5% – deloc de acord, 43% – nu știu/ nu răspund.

  • MANIPULAREA ZILEI DOAR LA G4 Media: “Deportat de Antonescu în Transnistria în 1941, ucis de Hamas în 2023”

    Moshe Hersch Ridler 640x400 1 jpg

    Ce manipulări ordinare se mai aud prin presa neo-marxistă:

    G4Media.ro: Moshe Hersch Ridler, un supraviețuitor al Holocaustului în vârstă de 91 de ani, s-a mutat în Kibbutz Hulit în urmă cu aproximativ cinci ani pentru a fi aproape de familia sa. „Era cel mai bătrân bărbat din kibbutz”, a spus nepotul său Amir Tesler. Al lui.” Ridler a fost ucis în urmă cu aproximativ două săptămâni în atacul terorist criminal împreună cu îngrijitorul său, Pietro Bosco, un muncitor străin din Moldova.

    „Era bunicul lui Hulit, dar și bunicul nostru. Când eram mic, era responsabil de toate, ne conducea, venea dimineața și aducea croissants și burek. Îi plăcea să danseze și să plece în excursii în străinătate”, a adăugat. Amir. „De-a lungul anilor, vârsta și-a spus cuvântul, dar nici atunci vârsta lui nu a putut fi deslușită. Cu dragostea lui pentru familia lui și pentru viață, a continuat să ne dea tuturor multă putere chiar și când a trecut de vârsta de 90 de ani”.

    În dimineața sărbătorii iudaice Simchat Torah, 7 octombrie, Moshe se afla în casa lui din kibbutz. „Am auzit că a fost mizerie în Otef, avem o altă familie acolo, iar mesajele au început imediat în grupul de familie”, a spus nepotul Meshav Ridler. „L-am sunat pe îngrojitorul bunicului la 7:20 dimineața. El încă nu prea înțelegea ce se întâmplă. Erau destul de obișnuiți cu rachete și știau să intre în camera de urgență, dar în această etapă încă nu înțelegeam amploarea atacului. După această conversație, ei nu au putut fi contactați.”

    „La început nu am înțeles de ce nu au răspuns”, a adăugat Amir. „Pe măsură ce orele au trecut, a devenit din ce în ce mai îngrijorați. Mătușa noastră a fost în contact cu locuitorii kibbutzului și a primit descrieri îngrozitoare despre ceea ce s-a întâmplat. La 23:15, a fost informată că au fost găsiți acasă, și că erau morți. Până în ziua de azi, nu știm cu adevărat ce era acolo.” .

    Moshe Ridler s-a născut în România în 1931, avea aproximativ 9 ani când a început al Doilea Război Mondial, căruia i-a supraviețuit singur și fără familie. „L-au dus împreună cu mama și sora lui într-un lagăr din Transnistria. Tatăl și sora lui mai mare au fost trimiși într-un lagăr de muncă”, a spus Meshav. „Mama și sora lui au murit în lagăr de tifos, iar la 11 ani a reușit să evadeze din lagăr împreună cu un grup de tineri”.

    „Ne-a spus că nu s-a oprit din alergat, iar ceea ce își amintește este că s-a trezit cu o familie într-un sat din Ucraina și a locuit cu ei în timpul războiului”, a adăugat el. „Era păstor și îi ajuta la treburile fermei. Când a auzit că evreii se întorc în oraș și că războiul s-a terminat, stătea pe treptele sinagogii și i s-a arătat tatăl său. Era sigur că nu trăiește. După aceea, s-a reunit și cu sora lui mai mare.”

    Moshe, care trebuia să sărbătorească cea de-a 92-a aniversare în decembrie, era foarte mândru de arborele genealogic pe care l-a crescut în Israel. „Bunicul spunea mereu că dacă ai ceva de care să fii mândru și să te arăți – atunci fii mândru. Toate aceste povești despre război, acestea sunt povești de speranță, le-ar spune cu multă mândrie. Era important pentru el să transmite această moștenire de a nu renunța”, a spus Amir.

    „Am câștigat cel mai bun bunic pe care l-am putea cere. Până în ultima zi, nu a fost nimic mai important pentru el decât familia lui”, a adăugat el. „Ne întărește teribil, este lucrul care ne dă cea mai mare putere în aceste zile. Chiar și la moartea lui, știm să râdem împreună, să plângem împreună și să ne îmbrățișăm. Vrem să fie amintit nu pentru finalul că nu a venit, ci pentru viața pe care a adus-o oriunde s-a aflat în ea. Aceasta este moștenirea bunicului – să trecem prin tot ce s-a întâmplat și să ne dea totuși putere.”

    Etti Farhi, CEO al Fundației pentru Bunăstarea Victimelor Holocaustului, i-a adus un omagiu: „În loc să îmbătrânească cu demnitate, Moshe a fost ucis cu sânge rece. Noi, cei de la Fundație, suntem șocați de cruzimea teribilă care l-a lovit din nou”.

  • O mărturisire de credinţă. Doctorul Topa, Jilava 1952

    virgil

    Într-o zi, ne-a fost aruncat în camera, ca o zdreanţă, un bătrân numai piele şi oase, bolnav şi gângav în vorbire. Defecţiunea nu o avea din naştere, ci din cauza suferinţelor indurate. Distrofia era evidenta. L-am oblojit şi am început sa vorbim cu dansul. Nu putea deschide gura complet, mai mult bolborosea sau şuiera cuvintele printre cei câţiva dinţi care-i mai rămăseseră.

    Acest cadavru viu era profesorul universitar dr. Topa, ortoped, somitate a medicinei româneşti, descendentul unei familii de macedoneni. Avea multe lucrări şi inovaţii în tehnica operatorie ortopedica, era cunoscut pe plan european şi international. A fost o perioada vice-preşedintele Asociaţiei Europene de Medicina.

    Urmărit de securitate pentru atitudinea anti-atee şi naţionalistă în Universitate, trăise fugar prin casele prietenilor din Bucureşti. Operase în clandestinitate zeci de accidente, la lumina lămpilor de petrol, prin beciuri, magazii sau şoproane. Pentru a nu pune în primejdie pe cei care îl ocrotiseră, se predase. Ca orientare politica a fost un adept al lui Iorga, căruia i-a fost secretar si prieten de familie, dar a fost acuzat de spionaj, legionarism şi tot felul de acţiuni îndreptate împotriva partidului. Groaznic maltratat şi înfometat, când au socotit ca persoana lui nu mai constituie un pericol, l-au condamnat si l-au aruncat în groapa comuna a celor vii, în Jilava. Moralul ridicat l-a ajutat sa-şi recâştige repede şi fortele fizice.

    După vreo doua săptămâni, când a început sa vorbească clar, deşi dantura distrusa ii crea probleme de dicţie, era o adevărata plăcere sa îl asculţi. Îşi presăra prelegerile de medicina, dar mai ales cele de istorie naţională şi europeana, cu anecdote sau întâmplări inedite, din lupta de culise a partidelor politice dintre cele doua războaie mondiale, care dădeau un farmec deosebit expunerilor sale. Cineva l-a întrebat într-o zi:

    -Domnule profesor, de ce va acuza securitatea de legionarism dacă dumneavoastră eraţi iorghist?
    -Domnilor, acest fapt comporta o discuţie mai amplă. Dar eu am sa va spun pe scurt nişte fapte pe care lumea, în general, nu le cunoaşte. Mai mult încă, este acum tendinţa de a fi şterse complet si din amintirea celor de buna credinţă şi de a fi înlocuite cu minciuni, care sa conducă la confuzii şi acuzaţii împotriva luptei cinstite a acelora care au declarat bătălia în chip organizat împotriva comunismului şi ateismului, nu numai la noi în ţară, fiindcă semnalul a fost dat pentru toata lumea.

    Profesorul Nicolae Iorga, prin toata activitatea lui didactica si publicistica, este mentorul spiritului de apărare a neamului romanesc împotriva ideilor de cosmopolitism si alterare a specificului natinonal şi creştin. De aceea toţi romanii creştini l-au iubit. Studenţii lui la Iaşi şi la Bucureşti îl adorau.

    Tinerii care s-au legat prin jurământ în fata lui Dumnezeu în pădurea Dobrina şi şi-au luat ca patron mai târziu pe Arhanghelul Mihail, sa lupte împotriva comunismului, Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Mota şi ceilalţi, erau hrăniţi cu laptele acestei mame spirituale. Cum comunismul era creaţia iudaica pentru îngenuncherea neamurilor, elementele de vârf ale acestei lupte anti-iudeo-masonice şi anti-comuniste, trebuiau anulate. Fie prin compromiterea morala, sociala şi politica, fie prin scoaterea din lupta prin acuzaţia de extremism naţionalist, fie prin lichidare fizica.

    Iorga era o somitate culturala de probitate morala invulnerabila, singura formula de compromitere a lui era atragerea şi implicarea in politica de partid, în arena aceasta unde oricine îşi poate frânge gatul la cel mai mic pas făcut greşit. Argetoianu, care era deja mason, a fost pana care a gâdilat slăbiciunea lui Iorga. Căci avea şi acesta o slăbiciune, un păcat. Era cam mândru de el. Poate nu fără acoperire. Adversarul aceasta slăbiciune ţi-o speculează si prin ea te darama.
    I-a sugerat ideea ca împreună cu el sa scoată ţara din impasul politic si economic al perioadei critice a anilor 1925-1930. Prin formula politica Iorga-Argentoianu, Iorga a fost împins în fata, iar masoneria, stăpână pe forţa financiara, a sabotat şi zădărnicit toate eforturile lui, compromiţându-l în imposibilitatea de a realiza scopul propus. Economia s-a prăbuşit în asa fel încât condiţia de viata a populaţiei ajunse la exasperare. Salariile n-au fost plătite aproape un an de zile, determinând proteste şi manifestaţii de strada ale învăţătorilor, ţăranilor, profesorilor şi funcţionarilor, împotriva politicii lui Iorga. Învăţătorilor, Iorga le-a spus sa cante cu vioara la horele ţărăneşti sau sa vândă ţigări. Îndemnat sa nu cedeze de cei ce trăgeau sforile în spatele lui, Iorga a devenit dezagreabil opiniei publice româneşti.

    Tineretul legionar a simţit cel mai acut compromiterea lui Iorga. Căpitanul i-a trimis scrisoarea prin care-i atrăgea atenţia asupra greşelii de a se aventura în politica, compromiţând personalitatea sa şi ideea naţionalistă, pe care o reprezenta.
    Iudeo-masoneria a avut astfel un argument prin care sa pună în conflict pe Iorga cu proprii săi copii spirituali. Mândria lui nu a putut accepta lecţii de politica şi naţionalism din partea celor pe care-i crescuse în acest spirit. Deşi legionarii au încercat sa tempereze amorul propriu jignit, Iorga a fost hrănit cu aversiune împotriva celor care avuseseră curajul sa-i atragă atenţia asupra primejdiei care pândeşte ideea naţionalistă. Pentru a putea lovi în ceea ce pana atunci iubise, Iorga a devenit mason.

    Mulţi politicieni căzuseră în bratele iudeo-masoneriei, în special pe formula liberala. Pentru ţărănişti s-a găsit alta modalitate de compromitere, din care sa reiasă o viitoare acuzaţie. Maniu era pe plan moral un incoruptibil; sub masca libertăţii ideilor politice, i s-a băgat sub aripa, prin fracţiunea Mihalache, o formula de stânga extremista, comunista. A urmat compromiterea cu “afacerea Skoda” în care acoliţii lui avuseseră rolul principal.

    Legionarii s-au găsit la un moment dat în lupta cu toate formulele politice din ţară care făceau, conştient sau inconştient, jocul iudeo-masoneriei. Semnalul de alarma a fost dur, dar cinstit. Suprimările lui I.G.Duca şi Armand Călinescu nu au fost, asa cum se spune, crime, ci pedepse juste in numele neamului care nu se mai putea apăra prin instituţiile oficiale care erau în mâinile celor fără Dumnezeu. De aceea au şi suportat consecinţele acestor acte, nu fugind, nici ascunzându-se sau negând, ci asumându-şi răspunderea lor. Duca şi Călinescu îşi luaseră obligaţia în fata lojilor masonice sa distrugă spiritualitatea românească şi sa împartă ţara cu străinii. Aceasta a fost politica titulesciană şi carlistă.

    Reacţia masoneriei a fost mult mai dura, mii de legionari au fost internaţi în lagăre şi închisori. Jertfa lui Mota şi Marin în Spania, în 1937, a creat o aureola de mare cinste neamului romanesc, ca simbol al luptei împotriva comunismului ateu şi o stare de nelinişte pentru iudeo-masonerie. Carol, prin Lupeasca, dirija lupta de exterminare fizica a reprezentanţilor idealurilor creştine şi româneşti.

    Prigoana a ajuns la paroxism. Iudeo-masoneria l-a folosit pe rege în uciderea multor fruntaşi legionari; Corneliu Codreanu a fost ucis prin strangulare împreună cu alţi 13 legionari în duba care-i transporta de la Ramnicu-Sarat la Jilava. Apoi, ciuruiţi de gloanţe, au fost ascunşi sub o placa de beton, turnându-se şi var nestins peste cadavrele lor. Represaliile autorităţilor la pedepsirea lui Călinescu în lagăre, în închisori şi în fiecare judeţ au fost sălbatice: legionarii, elita sufletului romanesc, au fost ucişi, apoi aruncaţi la răspântii de drumuri. Oricâtă simpatie as avea pentru Iorga ca om de cultura, nu pot sa spun ca nu a avut contribuţia lui majoră în cazul uciderii lui Corneliu Codreanu.

    Scăpaţi ca prin minune, Mircea Eliade, Constantin Noica şi alţii au fost marginalizaţi, puşi în situaţia sa părăsească ţara sau sa intre în clandestinitate şi în catacomba tăcerii, pentru a nu declanşa altă avalanşă a crimelor împotriva celor ramaşi liberi în ţară. Împotriva lor s-a pornit o acţiune de denigrare camuflata.

    Când Hitler stăpânea centrul Europei, impunând cedarea Ardealului de Nord, legionarii l-au alungat pe Carol, recunoscând dinastia prin Mihai şi au făcut un guvern cu generalul Antonescu, fost ataşat militar în Anglia, deci anglofil. Legionarii au cerut colaborarea partidelor istorice, dar au fost refuzaţi. Au preluat răspunderea guvernării în acele împrejurări. Alegerilor libere li s-a opus Antonescu, care urmarea alte planuri. Si au stat singuri în fata nazismului hitlerist. Atitudinea lor evidenţiază dragostea de neam şi ţară, dar şi conştiinţa răspunderii în fata istoriei şi a lui Dumnezeu.

    Cererii germane de subordonare a armatei romane la războiul antisovietic, legionarii au răspuns: “România nu a făcut niciodată războaie de cucerire. A luptat pentru apărarea şi integritatea statului si pământului strămoşesc. Vom lupta pentru cucerirea pământurilor furate şi a fraţilor noştri subjugaţi din Basarabia şi Bucovina şi Ardeal şi Cadrilater. Dacă va voi cineva sa meargă voluntar mai departe în lupta contra URSS-ului, o poate face. Dar acest comunism rusesc, constituit ca putere de stat, nu poate fi lichidat acum de vreo armata. El va cădea atunci când cei care şi l-au însuşit se vor lămuri aici” ( Si a arătat cu degetul spre frunte ).

    Cererii de control economic, legionarii au răspuns: “Asa ceva nu putem admite. Va vom vinde ceea ce ne prisoseşte. Tara noastră este ciuntita şi problema refugiaţilor este foarte grea”. Dar nemţii s-au gândit sa înlăture guvernul civil legionar, lucru care intra şi în calculele lui Antonescu, şi sa-l şantajeze pe Antonescu, care apoi sa treacă cu armata si economia de partea lor.
    Un punct care a constituit baza răsturnarii legionarilor, a fost asa zisul control al averii ofiterilor superiori. Acest lucru l-au speculat nemtii. Carol, pentru a-si asigura o baza de simpatie si aparare, oferise ofiterilor superiori inlesniri de a cumpara sau a dobandi, mai ales prin casatorii, suprafete de teren agricol, paduri, balti etc. Pe altii ii facuse actionari si participanti la redevente in mai toate sectoarele industriei romanesti: uzine, mine, petrol etc. Peste noapte acestia au devenit participanti la exploatarea bogatiilor tarii, taranul si muncitorul suportand toate platile, impozitele si celelalte angarale cu sudoarea fruntii – in 1937, un taran trebuia sa vanda o caruta de grau sau o pereche de boi pentru plug ca sa-si cumpere incaltaminte pentru familia sa. In acelasi timp nemtii au facut presiuni directe asupra lui Antonescu, pentru a-l convinge ca vor castiga razboiul si ca daca nu se aliaza cu ei, vor ocupa tara.

    A avut loc si pregatirea psihologica a populatiei, caci in timpul acesta a fost ucis Iorga. Eu, care sant iorghist, pot sa afirm ca nu legionarii l-au ucis pe Iorga. Asasinul, Traian Boieru era numele lui, nu a fost legionar cinstit sufleteste. A mai gasit un asa zis legionar, un prostanac, pe Cojocaru, si l-au omorat pe Iorga la Strejnic, langa Ploiesti, apoi au fugit.
    De aici puteti sa intelegeti de ce toata organizatia legionara, in frunte cu Horia Sima, nu si-au revendicat aceasta crima. Pentru ca legionarii nu au fugit niciodata de la locul de pedeapsa, data in numele dreptatii. Nici Nicadorii, nici Decemvirii si nici Pedepsitorii lui Calinescu n-au fugit de raspundere. Boieru a aruncat o pată atât de mare asupra acestor luptatori ai dragostei de neam, care, speculata de adversari, constituie pana astazi piatra de poticnire, chiar si pentru cele mai cinstite cugete. Mai mult, oricine vrea sa-si acopere faradelegile proprii, arata spre legionari.

    Speculand si aceasta intamplare, oamenii masoneriei si ai nemtilor, caci interesele acestora coincideau, au dezlantuit campania de denigrare si au creat conflicte artificiale in toate zonele tarii intre autoritatile legionare si politicieni. Atunci a fost pusa la cale inlaturarea legionarilor. A fost convocata la Bucuresti o intrunire la care au fost obligate sa fie prezente toate autoritatile legionare: prefecti, sefi de judete etc., in ziua de 21 ianuarie 1941. In timpul acestei intruniri, militarii, avand spatele acoperit de nemti, au ocupat institutiile publice in capitalele de judet si in orasele principale.
    Legionarii ramasi acasa au incercat sa protesteze, dar si-au dat seama ca s-ar putea declansa un razboi fratricid. Au cedat, nu inainte de a atrage atentia Generalului ca prin aceasta tradare a intereselor neamului, floarea Romaniei va pieri pe coclaurile Rusiei, economia romaneasca va subventiona razboiul pe care nemtii il vor pierde, pentru ca lupta lor nu este de a aduce biruinta crucii lui Hristos, ci de a castiga un spatiu vital pentru ei, cu toate nedreptatile provocate statelor ocupate: Cehoslovacia, Austria, Yugoslavia, Polonia si neglijand faptul ca evreii din America, sponsorii materiali si spirituali ai comunismului din intreaga lume, nu vor lasa ca nazismul sa triumfe si vor interveni pentru a-si salva fratii de sange din URSS. Nemtii si noi vom fi acuzati ca am participat alaturi la lupta.

    Actiunii de inlaturare a legionarilor, Antonescu si antonescienii i-au zis rebeliune legionara. Impotriva cui facusera legionarii rebeliune? Impotriva propriului lor regim politic? Sa fim seriosi, domnilor. Arestati, condamnati la ani grei de inchisoare [nota mea; mai putin asasinii lui Iorga], acuzati printr-o lucrare masluita, „Pe marginea prapastiei”, ca au ucis la abator sau in alte puncte ale Bucurestiului evrei si militari, au fost stigmatizati ca cei din urma raufacatori.

    Liberalii, care l-au sprijinit pe Carol in actiunile criminale, taranistii, care au oplosit in aripa lor stanga pe comunisti, ca si ofiterii superiori, platesc actul propriei inconstiente sau relei intentii. Atentiona Corneliu Codreanu conducerea de atunci ca va fi vinovata de dezastru, cand tara va cadea sub jugul comunist. Conducerea tarii n-a stiut sa realizeze concordanta intre realitatea materiala si idealul spiritual al acestui neam, ci si-a trait viata de huzur si nepasare fata de cerintele lumii romanesti. Proorocirea lui Corneliu Codreanu prevăzuse prăbuşirea statului roman, determinată de inconştienta conducătorilor, mai ales a lui Titulescu, agentul numărul unu al iudeo-masoneriei de la acea data: “Daca vor intra trupele ruseşti pe teritoriul României, unde este mintea aceea care poate sa creadă ca ele vor pleca înainte de a ne bolşeviza, adică de a ne sataniza?”. Si proorocirea lui s-a împlinit.

    De aceea sunt porniţi evreii şi slugile lor directe, comuniştii, contra legionarilor. Pentru ca le-au deconspirat intenţiile criminale asupra neamurilor si au ridicat steagul luptei, realizand unitatea organizata pe ideea de jertfa, împotriva asasinilor spiritului şi ai trupului romanesc. E urat întreg neamul romanesc pentru ca, nu ca o lauda înfumurată spun aceasta, este singurul neam care are o unitate de credinţă: Ortodoxia. Si unitatea învinge, dincolo de aparentele înfrângeri, orice maşinaţie. Legionarii de aceea erau iubiţi, pentru ca s-au fixat în aceasta valoare spirituala, care nu poate fi biruita: Ortodoxia. Întrebaţi orice legionar care este idealul lui. O sa răspundă: “Dragostea în Iisus Hristos şi neam!“. Si întrebaţi-l cu ce o poate dovedi. Va răspunde “Cu moartea mea!“.

    In testamentul lui Ion Mota, am găsit o mărturisire care ne-a cutremurat; ne-a pus în fata o oglinda în care noi nu putem privi: “Eu asa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El. Nu este adevărat ca dacă as fi rămas în ţară as fi fost mai de folos neamului meu. Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos. Se cutremura aşezarea creştină a lumii. Puteam noi sa stam nepăsători?“

    Nimeni, la acea data, dintre politicienii tarii nu era în stare sa intuiască, nu sa înţeleagă, valoarea acestui act în destinul neamului. Nimeni nu se ridica deasupra intereselor personale, meschine. I-am cunoscut. Pe toţi, la un moment dat, i-a apucat frica. Se vedeau puşi la zid sub povara păcatelor lor. Aveau conştiinţa vinovăţiei şi ştiau ca neamul nu-i va ierta. Legionarii au avertizat neamurile cu privire la primejdia comunista, scula iudeo-masoneriei.

    Biserica însăşi se împrospătează mereu cu martirii şi conducătorii spirituali din rândurile lor. Marii duhovnici sunt dintre ei. Uitaţi-va prin puşcării. Ei sunt cei care ţin tonusul moral-spiritual al tuturor celor în suferinţă şi care se jertfesc şi aici, în tăcere, suportând toate calomniile. “Nu sunteţi voi în stare sa omorâţi atâţia dintre noi câţi suntem noi în stare sa murim pentru Hristos si neam!” a zis Corneliu Codreanu. El era convins ca cel hrănit cu Adevărul lui Hristos, este capabil de jertfa suprema, care se multiplică şi nu încetează.

    Am fost impresionat cand a aparut cartea lui Mota, „Cranii de lemn”. In articolul „La icoana” zice la un moment: „Noi n-am facut si nu facem o singura zi in viata noastra politica. Noi santem robii unei credinte”. Lucrau in politica cu valorile moralei crestine. Aceasta a fost noutatea adusa in veacul asta dominat de rationalismul materialist. Ei coboara pe Dumnezeu pe pamant sa supravegheze actele omenesti. Este cu adevarat cea mai mare revolutie spirituala sa traiesti cu constiinta prezentei dumnezeiesti.

    Numai Apostolii, Martirii, Pustinicii, Sfintii au trait aceasta realitate ca o stare fireasca a lor. S-a facut si politica. Dar Mota sanctioneaza politica decazuta in politicianism, pe care ei n-au facut-o. Responsabilitatea fata de Dumnezeu pentru actul de conducere era politica lor. Orice lege lumeasca poate fi eludata sau calcata. Dar legea sanctiunii divine, nu! Pe aceasta trebuie sa o aiba in vedere cei ce conduc sau vor sa conduca destinele unui neam.

    Nu este adevarat ca legionarismul este totalitar. Aceste doua notiuni se exclud; ele au fost suprapuse de cei interesati sa-si apere interesele. Codreanu ar fi putut da oricand lovitura de stat, daca ar fi speculat popularitatea pe care o avea. Dar el a luptat numai in cadrul legalitatii. Daca in 1937/38 liberalii n-ar fi falsificat voturile, legionarii ar fi iesit primii. Au iesit doar pe locul trei, s-au supus conditiilor democratice.

    Cei care au crezut în Hristos şi şi-au iubit aproapele, neamul, au fost prigoniţi. Mereu vor fi oameni care vor iubi pe Hristos si pe aproapele. Si mereu vor fi prigonitori. Corneliu Codreanu a avut viziunea biruintei legionare si a murit cu aceasta credinta. Eu l-am auzit de doua ori vorbind. La inmormantarea lui Mota si Marin, cand a rostit juramantul care a cutremurat toate sufletele, zeci de mii de oameni, afara de legionari, si cand a citit o circulara la Casa Verde ca biruinta legionara este aproape.

    Acest aproape trebuie inteles in sensul in care si Hristos a spus ca „Imparatia Cerurilor este aproape, bate la usi”. Nu timpul istoric este avut in vedere, ci timpul spiritual, timpul trairii hristice in fata neamului nostru este intr-adevar aproape. Se apropia biruinta chiar din momentul in care ea a fost dorita in sufletul acestui om care a contaminat intraga suflare romaneasca cu dorinta sa. Neamul urca spre aceasta biruinta, in marsul legendar al sfintei tinereti ce se smulge din bucuriile pamantesti pentru a se bucura de cele ceresti.

    Generatia lui Corneliu Codreanu si-a facut datoria fata de Dumnezeu si fata de neam. Noi traim ca fiinta nationala, din momentul jertfelor, si avem datoria sa nu facem zadarnica aceasta jertfa. Ei vor invia! Continuu, pentru ca ei sant deja vii in sufletul neamului romanesc, pentru ca au crezut pana la moarte in invierea lui. Iar cei care i-au ucis, vor trebuie sa-si ceara iertare. Am vazut acel cortegiu al magistratilor in procesiune de penitenta la mormantul lui Codreanu. Dumneavoastra va veti da seama ca prin justitia aservita, adevarul a fost inca o data rastignit in tara romaneasca? Ei bine, cei rastigniti in numele Adevarului cheama la recunoasterea greselii, la pocainta, tot neamul. Si neamul a venit prin toti cei ce isi asuma suferinta ca rasplata pacatelor lor.

    Doctorul Topa si-a fixat ochii in perete, emotionat de ceea ce spusese.
    – De aceea, domnilor, am fost acuzat de legionarism. Cand m-au intrebat de ce-i simpatizez pe legionari, care l-au omorat pe Iorga, le-am spus ceea ce am trait eu alaturi de Iorga, nu ceea ce mi-au spus altii. Eu sant batran. Mai am poate o zi, un ceas, sau mai stiu eu cat de trait. Dar imi pare bine ca am putut spune in fata dumneavoastra, care sunteti mai tineri si care aveti datoria sa spuneti si altora aceasta marturisire. Iorga, Dumnezeu sa-l ierte, n-ar avea nimic sa-mi reproseze. L-am iubit. El n-a stiu sa ramana in dragostea celor care l-au iubit.

    Un singur lucru as fi vrut sa va mai spun: lui Antonescu i s-a întâmplat ce i-au spus legionarii. A plătit cu viata nesăbuinţa sa politica. Meritul in fata istoriei neamului este ca n-a acceptat şi n-a iscălit documentul pe care i-l puneau sovieticii in fata, sa recunoască Basarabia ca pământ rusesc şi a preferat moartea. Iar aici la Jilava, înainte de a fi dus în Valea Piersicilor pentru execuţie, a vrut sa-şi ceara iertare de la legionari. Aceasta o ştiu prea putini. O ştiu mai bine cei care l-au păzit.

    Profesorul Topa obosise. Nimeni n-a mai scos vreun cuvant. Toti au incetat orice comentariu cand dansul s-a intins sa se odihneasca. Adormise si am crezut ca a murit. Privindu-l atent am observat ca respiratia ii era linistita.
    Mi-am insemnat pe o gamela ideile acestui discurs pro veritas. Ma gandeam ca ar trebui scrise cu litere de aur pe un altar in mijlocul tarii. Dar nici un altar, de piatra sau de bronz nu poate inlocui altarul sufletului romanesc, care a pastrat, pastreaza si va pastra toate jertfele aduse de el, marturii ale vesniciei lui nestricacioase in Hristos.
    Dupa catva timp doctorul Topa a fost trimis la Aiud.

    Fragment din „Imn pentru crucea purtată” de Virgil Maxim, subcapitolul Doctorul Topa. O mărturisire de credinţă, pag. 287-289.

  • Tiberius Domozină-Romanați: – Sunt aproape de a publica cea mai completă lucrare ce tratează relația dintre mareșalul Ion Antonescu și Mișcarea Legionară

    image 2023 08 07 010735024

    Domnule Domozină, cine sunteți dumneavoastră și cu ce vă ocupați, în general?

    Sunt fiu de țărani din Romanați. Părinții mei s-au născut în comunele Cezieni (mama) și Ianca (tatăl), dar eu sunt născut în Caracal. Pe linie paternă sunt nepot al iubitului comentator sportiv din Ianca, Sebastian Domozină. Având ca pasiune studiul istoriei, am „săpat” și în istoria familiei mele și am fost mândru să descopăr că la temelia României moderne au stat și oasele strămoșilor mei ce au căzut la Plevna, la Odessa, la Iași și au luptat la Oituz, la Mărășești, apoi pe frontul de est și de vest ale celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu doar atât, dar numele Domozină este curat de orice compromisuri în fața comunismului, fiind prezent în temnițele roșii.

    Este o moștenire morală care obligă și pe care încerc să o port pe umeri, fără a o altera. Legat de profesia mea, sunt un sociolog ce iubește istoria, mai ales perioada secolului trecut, în care țara noastră a oferit lumii cea mai puternică opoziție la expansiunea comunismului în Europa și cele mai multe jertfe. Pentru asta mi-am dedicat timpul studiului arhivelor naționale și CNSAS (unde sunt cercetător acreditat) și al memorialisticii anticomuniste.

    A fost necesar ca toată această muncă de cercetare să o împletesc apoi cu activitatea de scriitor în cadrul Ligii Scriitorilor din România. O privesc ca pe o datorie de onoare, prin prisma moștenirii despre care vă vorbeam mai devreme.

    Credeți că, în vremurile internaționaliste pe care le trăim,  cuvintele patriot, naționalism, neam și țară ar trebui interzise, pe motive de discriminare, extremism, încălcare a drepturilor unor minorități etc.?

    În primul rând aș vrea să fac o diferență clară între naționalism și patriotism. Petre Țuțea spunea că naționalismul este o stare de grație, ce nu poate fii influențată din exterior. Ceva ca un dar cu care te naști. În schimb patriotismul îl definește ca pe o datorie cetățenească. Orice imigrant ce primește cetățenia unei țări va deveni un patriot sub drapelul respectiv. Așadar, două stări complet diferite, chiar  antagonice aș putea spune, patriotismul transformându-se, pentru farisei, într-o dezertare de la naționalism și o armă a globalismului distrugător al identităților naționale.

    Naționalismul este legat de neam, iar patriotismul de țară, ca să folosesc cei patru termeni prezenți în întrebarea dumneavoastră. Naționaliștii nu pot fi atașați decât națiunii creatoare a statului respectiv. Patrioții însă, pot iubi o țară, fără a le păsa de națiunea ce a creat-o. Am jonglat puțin cu aceste concepte, pentru a vă răspunde mai ușor la întrebare. Și răspunsul este că naționalismul este deja înlocuit cu patriotismul, pe măsură ce fondul etnic și cultural al națiunilor se diluează, prin fenomenul imigrației masive și al războiului cultural, pe care neomarxiștii l-au declarat națiunilor creștine europene. Nicio ființă nu acceptă moartea fără a încerca să se apere, iar națiunile, ca ființe vii, colective, nu fac nici ele excepție. Nu cred că mormântul globalist ce li se pregătește va fi primit fără luptă, iar asta se observă deja în rezultatul votului europenilor.

    Ca scriitor pe temele tulburi ale istoriei noastre, cum catalogați agresiunea, invazia și cruzimea Rusiei lui Putin față de Ucraina?

    Din perspectiva naționalistului creștin român, a cărui familie și societate au fost lovite și însângerate de expansionismul rusesc, în ultimul secol, nu pot fi decât șocat, indignat și solidar cu cei atacați. Rusia nu a arătat milă niciodată victimelor sale. Este o caracteristică a psihicului rusesc, format în hăul stepei asiatice. Denazificarea Ucrainei, îmi sună ca denazificarea României după 23 august 1944. Și atunci a început o „vânătoare de vrăjitoare”, în care orice opozant al sovieticilor era internat în lagăr sau executat pentru „denazificare. Să ne imaginăm ce ar fi urmat în Ucraina dacă invazia inițială rusească reușea și țara era ocupată. Era aceeași rețetă veche de un secol: gropi comune, deportări, lagăre, desființarea Statului Ucrainean. Cred că știu asta prea bine și ucrainenii și de aici rezistența fanatică pe care o opun rușilor, ce amintește despre vitejia finlandezilor în fața sovieticilor în Războiul de Iarnă din 1939.

    Pe de altă parte, ca istoric ce privește evenimentele cu un mare ochi critic, îmi este clar că acest conflict este dorit, susținut și chiar provocat de SUA, prin pătrunderea în zona hegemonică tampon rusească. Ucraina este un stat născut dintr-un URSS ce a murit la naștere. Ea deține teritorii cu populații străine, ce au aparținut în trecutul recent tuturor națiunilor ce o înconjoară. Mai mult, Ucraina este un stat profund corupt și antidemocratic ce săvârșește un genocid cultural asupra minorităților naționale. Peste o sută de școli românești au fost închise acolo, în ultimii 20 de ani, iar acum limba română este interzisă cu totul în învățământ. Eu nu pot uita cum la granița Ucrainei trona un afiș pe care scria în limba română: „Interzis accesul cu bunuri culturale. Era vorba evident despre cărți în limba română. Am coordonat campanii de donare de cărți comunităților de români de peste granițe, trimițând peste 10 mii de volume, și vă pot spune că cea mai puternică cenzură a limbii române am întâlnit-o în Ucraina și în Serbia.

    Nu pot uita de asemenea că nu am putut părăsi Ucraina până nu am plătit mită vameșului, deși nu încălcasem nicio lege. Acolo era o regulă: numerele de România înseamnă bani. Luând în calcul cele expuse mai sus, putem trage concluzia că Ucraina a avut ursitoare rele, iar destinul său rămâne un mare semn de întrebare.

    În perioada interbelică, pe vremea Gândirismului lui Crainic, Dimitrie Gusti, Vasile Voiculescu, Blaga, Ion Pillat, Pan. M. Vizirescu și alții, naționalismul românesc era reprezentat de cărturari, nu de indivizi fără ocupație, lumpen proletari ori adepți ai stalinismului și ocupației rusești. Cum se face că intelectualitatea română de azi cântă „Internaționala Socialist”, cu sediul la Casa Albă?

    Naționalismul, prin natura sa, nu poate fi decât un curent elitist. Să nu uităm că părintele naționalismului românesc este Mihai Eminescu. Reprezentanții naționalismului își cunosc și înțeleg istoria și menirea individuală și colectivă, națională. Și pentru destinul național stau gata să lupte și să se sacrifice. Să luăm, spre exemplu, cea mai naționalistă generație a noastră, cea interbelică. A însumat atâtea minți geniale, încât îmi este greu să sper că vom mai dobândi ceva similar, într-un interval atât de scurt, până la sfârșitul istoriei. Și cum au sfârșit acei tineri extraordinari? Cu câteva excepții ce s-au expatriat, au fost mitraliați, în șanțul drumului sau la zid, în temnițele lui Carol al II-lea, au murit, cu miile, pe frontul de est, trimiși de generalul Antonescu, cu ordin special secret de asasinare, sau au putrezit, în închisorile comuniste. Nu a existat în istoria României o generație mai frumoasă, zdrobită cu atâta ură de tiranii zilei.

    Am citit de curând unul dintre interviurile luate slătineanului Pan Vizirescu și acesta face, la un moment dat, o observație extraordinară. Spune el că Ion Moța, liderul legionar ce a murit în Spania, luptând împotriva trupelor comuniste, în războiul civil, era superior ca intelect lui Emil Cioran. Și are dreptate. Dar nu numai în privința lui Moța. Au fost zeci de lideri interbelici ai studențimii românești ce îi depășeau, în intelect și potențial, pe Cioran sau Eliade. Și toți, dar toți au sfârșit asasinați de Carol al II-lea sau Ion Antonescu. Cine a pierdut atunci? Mișcarea Legionară? Aiurea. A pierdut România, Europa și întreg mapamondul. Aceia erau oamenii ce puteau opri comunizarea României și expansiunea roșie către Occident. Puteau așeza cultura națională pe coordonate geografice și istorice globale și universale. Să revenim puțin la Ionel Moța, fiul protopopului ce a ctitorit catedrala din Orăștie. Moța a murit, în Spania, la 13 ianuarie 1937, în fața Madridului ocupat de comuniști. Lângă el, a mai murit un avocat bucureștean, o inteligență remarcabilă, căruia Iuliu Maniu îi oferise, în trecut, postul de ambasador, la Roma. Îl chema Vasile Marin. Interesant este altceva, și anume cum au murit. Aceste detalii s-au aflat, mult mai târziu, când liderii comuniști și-au publicat memoriile. Astfel, aflăm că, în tranșeele din fața lor, se afla Valter Neulander, ce comanda o brigadă internațională comunistă.

    El a auzit vorbe românești în tranșeele naționaliste și a dat artileriei comuniste coordonatele exacte. În bombardamentul ce a urmat, au murit Moța și Marin, un obuz căzând lângă ei în tranșeu. Dar cine era acest Neulander, ce avea alergie la cuvinte românești? Ei bine, era nimeni altul decât tatăl lui Petre Roman. Ba, mai mult decât atât, și tunurile care au tras, se pare, că erau românești, căci Nicolae Titulescu ca ministru de externe al României, renunțase la un lot de armament franțuzesc pe care țara noastră îl plătise Franței și dispusese să fie trimise brigăzii lui Neulander o sută de tunuri și o escadrilă de aviație. A fost unul dintre motivele destituirii sale ulterioare. Și ajungem la întrebarea dumneavoastră. Iată cine sunt mentorii „elitelor intelectuale” de azi ce cântă Internaționala. Pentru că intelectualii postdecembriști au trădat cauza națională și s-au făcut gloabe la căruța partidelor neomarxiste și antinaționale, pentru funcții politice și alte recompense. Spre deosebire de intelectualii interbelici, ce au preferat moartea în masă, refuzând să slujească dictatori susținuți de puteri străine.

    Închei, amintindu-mi de marele Constantin Gane, autorul lucrării „Trecute vieți de doamne și domnițe”, care fusese ambasador al României, la Atena, în guvernul legionar, pentru a-și proteja frații aromâni din Grecia. După lovitura de stat dată de generalul Antonescu, cu ajutorul lui Hitler, în ianuarie 1941, a refuzat să îi servească regimul de dictatură militară. Mai mult decât atât, după venirea comuniștilor, a luat arma în mână și s-a alăturat unui grup de rezistență armată din munți, deși avea 62 de ani. A stat, apoi, ascuns alături de Lucian Blaga, încercând să părăsească țara și a fost arestat, când a încercat să își salveze biblioteca. A murit la Aiud. Toate acestea, în timp ce Sadoveanu cânta ode Partidului Comunist.

    Înțeleg că vă pregătiți pentru o lucrare de doctorat. Pe ce domeniu și ce temă?

    Doctoratul nu putea aborda decât domeniul istoriei. Tema aleasă este una foarte puțin cunoscută de către public – grupurile de rezistență armată anticomunistă din Oltenia. Lucrarea pe care o pregătesc va desființa un mit al istoriei naționale, și anume rezistența doar „din munți”. În Oltenia, nu sunt munți decât în partea de nord. În general, în cele 5 județe, sau 6, dacă includem și Romanațiul istoric, sunt cunoscute doar 4 grupuri de rezistență armată. Este o istorie ocultată, căci, numai în județul Romanați, am identificat, în arhive, 5 grupuri necunoscute până acum.

    Acestea nu au luptat în munți, ci în câmpie, în păduri, în viile de la Dunăre, unde Securitatea a tras cu artileria și pe ulițele satelor. În județul Olt, au fost și două răscoale țărănești anticomuniste, cu zeci de victime și sute de arestați, ce au înfundat temnițele roșii. Liderii acestor grupuri au fost executați și aruncați, în gropi comune, ce au rămas necunoscute, până astăzi. Este o istorie ce obligă, memoria fiind ultima formă de justiție.

    Ce-ați mai scris și ce veți publica în viitorul apropiat sau îndepărtat? 

    Sunt aproape de a publica cea mai completă lucrare ce tratează relația dintre mareșalul Ion Antonescu și Mișcarea Legionară. Cauzele acestui conflict ce a  dinamitat baza politică a României, chiar la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, sunt mistificate, până în ziua de astăzi, când pseudoistorici încă vorbesc despre o „rebeliune”. În spatele dictaturii antonesciene se ascund monstruozități ce întrec imaginația oamenilor normali. Mânat de paranoia pierderii puterii politice, Conducătorul statului a condus o campanie de asasinare sistematică, pe front, a tineretului universitar și a elitei intelectuale formată din elevii Frățiilor de Cruce.

    Cinci mii de elevi și 15 mii de universitari au fost exterminați pe front, cu ordin special secret de asasinare, prin misiuni periculoase sau împușcare, pe la spate. Au căzut victime foști demnitari, miniștrii, ambasadori, profesori, ofițeri, artiști. Nici fiul filozofului Nae Ionescu nu a fost cruțat.   Dintre artiști a fost ucis, în Kuban, Haig Acterian. În Basarabia, este ucis pictorul Alexandru Basarab, specializat în gravură și membru al Cenaclului „Luchian”.

    Antonescu l-a trimis să demineze frontul, cu mâinile goale. Poetul Radu Gyr a scăpat de la moarte doar pentru că soldatul român, ce trebuia să îl împuște pe la spate l-a recunoscut și a refuzat să tragă. Numai până în anul 1942, poetul caracalean Virgil Carianopol identificase 20 de tineri scriitori exterminați pe front, ce ar fi putut deveni stâlpi de nădejde ai literaturii noastre. În închisorile din țară, tot din ordinul generalului dictator, tinerii naționaliști erau sterilizați chirurgical, pentru a nu mai procrea.

    Tot Antoneștii au introdus, în codul penal, infracțiunea de „ajutor legionar”, ce a fost preluată apoi de comuniști. Cu alte cuvinte, dacă donai o sumă de bani sau mâncare pentru cei din închisori, erai, la rândul tău, arestat. Comuniștii au mers până acolo încât au considerat „ajutor legionar”și îngrijirea mormintelor celor morți de către membrii familiei, ce erau condamnați la zeci de ani de închisoare politică din acest motiv. Da, aceste lucruri au fost reale, s-au întâmplat, deși par rupte din cărți de ficțiune. Iată ce război colosal  s-a dus împotriva naționalismului românesc în ultimul secol. De asemenea, pregătesc, în viitorul apropiat, o lucrare despre partizanii anticomuniști ai României în ansamblu. Țara noastră a avut prima, cea mai amplă și îndelungată rezistență anticomunistă armată din Europa, cu peste 1200 de grupuri destructurate de către Securitate și peste 100 de răscoale țărănești. Sunt chestiuni ce trebuiesc cunoscute de tineri și generațiile viitoare și, după cum afirmam mai sus, o consider o datorie și o moștenire primită, ce trebuie trecută intactă urmașilor.

    Ce înseamnă ROMÂNISM”?

    Românismul este mijlocul prin care  slujim idealul național. Românismul este dreptul nostru istoric, originea și limba noastră, România Mare, unionismul, fiecare slujbă în limba română ținută în bisericile din comunitățile istorice românești pe care statele vecine vor să ni le închidă. Românism înseamnă să vorbești românește de sute de ani în familie, în Balcani, chiar dacă nu cunoști scrisul, căci școlile românești au fost închise.

    Românismul, în ultimă instanță, este dorul de România. Dar românismul înseamnă sacrificiu, nu doar o simplă afirmație. Solidaritate cu tragedia națională până la identificarea cu ea. Pe cine nu doare starea României nu poate cunoaște românismul!

    A consemnat Dumitru Sîrghie

    Tiberius Domozină-Romanați: – Sunt aproape de a publica cea mai completă lucrare ce tratează relația dintre mareșalul Ion Antonescu și Mișcarea Legionară.

    sursa: Linia1.ro

  • Miron Manega: George Simion n-are nicio scuză!

    Miron Manega 01

    În data de 4 august, Hotnews.ro titra: „Haaretz: Ministrul israelian de Externe face presiuni pentru reluarea legăturilor cu AUR. Cum a fost reevaluat George Simion”. Citez din articol:

    „Până de curând, ambasada Israelului la București avea o politică oficială de a nu avea niciun contact cu AUR. Acum, Cohen a cerut ministerului să reevalueze acest lucru, sub presiunea personalităților politice israeliene de dreapta care au lucrat îndeaproape cu AUR în ultimul an. Printre cei care fac eforturi pentru a stabili legături cu AUR se numără Yossi Dagan, un lider al mișcării de colonizare din Cisiordania, și câțiva reprezentanți proeminenți ai partidului Likud, scrie sursa citată […]. Publicația israeliană HAARETZ a cerut explicații Ministerului de Externe. 

    „Până de curând, nu au existat contacte între ambasada Israelului în România și AUR, din cauza declarațiilor unora dintre membrii săi care glorificau criminalii de război care au comis crime împotriva evreilor în timpul Holocaustului. Liderul partidului a întreprins recent eforturi pentru a-și schimba abordarea față de Israel și lumea evreiască, inclusiv declarații de acceptare a responsabilității României în timpul Holocaustului, denunțând antisemitismul și descriindu-l pe tiranul Ion Antonescu drept criminal de război. Drept urmare, Ministerul de Externe și ambasada din România examinează, cu asistența Yad Vashem și a altor autorități, dacă aceasta este o schimbare reală care să permită o nouă politică față de acest partid”, a răspuns biroul lui Eli Cohen la solicitarea Haaretz”.

    E greu să-ți dai seama, din aceste referințe trunchiate, ce s-a întâmplat, de fapt. Explicația o avem însă într-un interviu acordat de Geoerge Simion unei alte publicații israeliene, ISRAEL HAYOM, sub titlul „The Holocaust should not be part of the political game: Romania’s 36-year-old right-wing lawmaker makes waves” („Holocaustul nu ar trebui să facă parte din jocul politic: parlamentarul de dreapta al României, în vârstă de 36 de ani, face valuri”. Iată textul în limba română, integral:

    George Simion2

    Holocaustul nu ar trebui să facă parte din jocul politic: parlamentarul de dreapta al României, în vârstă de 36 de ani, face valuri

    „Puteți conta pe prietenia noastră cu Israel, dacă există relații corecte între noi”, spune George Simion, șeful partidului naționalist AUR, într-un interviu exclusiv

    George Simion este unul dintre cele mai cunoscute nume din politica românească în acest moment. Politicianul în vârstă de 36 de ani și-a fondat facțiunea de dreapta Alianța pentru Unirea Românilor în urmă cu doar trei ani și jumătate, dar este deja considerat o amenințare majoră înaintea alegerilor pentru președinție, Camera Deputaților, autoritățile municipale și Parlamentul European, care vor avea loc în 2024.

    La alegerile generale anterioare, care s-au desfășurat la aproximativ un an și jumătate de la înființarea AUR, partidul a primit o zecime din toate locurile în parlament, devenind a patra facțiune ca mărime.

    Q : Israelienii de origine română sunt adesea încurajați să-și obțină cetățenia română. Și tu, și partidul tău ați făcut apel la întoarcerea tuturor românilor în țară. Îi aveți în vedere și pe românii israelieni?

    George Simion: Desigur. Au fost momente în istoria noastră când eram o țară mare și respectată pe arena internațională. Mulți evrei de origine română ne-au ajutat să câștigăm această recunoaștere. De exemplu, Ana Aslan (biolog și fizician) care a inventat Gerovitalul ( medicament anti-imbatranire), care ajuta foarte mult pentru turismul medical in Romania (n. r. Ana Aslan nu era evreică, ci ARMEANCĂ!). Multi evrei care au plecat din Romania în anii 1960 si 1970 sunt, dupa parerea mea, o mare pierdere pentru noi. Acum abia avem 10.000-20.000 de evrei care locuiesc aici. Am avut legături excelente. Minoritățile ne pot ajuta să devenim o societate mai diversă și mai bogată.

    Q : Te referi la minorități religioase?

    George Simion: „La fel ca și la cele etnice. Avem sârbi, maghiari, ucraineni și ruși care au fugit de țar, dar spun că sunt tătari sau turci. E bine că nu suntem singuri. Fiecare popor și națiune are caracteristicile sale. Într-un moment în care eram o țară mare, între cele două războaie mondiale, voi – evreii – ne-ați ajutat.Recent am sărbătorit în Parlamentul României 75 de ani de la recunoașterea Statului Israel și instituirea tratativelor diplomatice între România și Israel în prezență Preşedintelui Knesset (n.r. Parlamentul unicameral al Israelului) , Amir Ohana.

    Interesant este că România a fost singura țară comunistă care nu a rupt legăturile cu Israelul după războiul de șase zile din 1967. Astăzi există o problemă în legăturile dintre noi, este legată de memoria Holocaustului. Această problemă a fost deturnată de un grup de oameni care caută să facă câștiguri. Acești oameni provoacă multe pagube pentru că suntem un partid care cel mai probabil va fi membru al guvernului în România, și putem fi prieteni cu Israelul dintr-o poziție de putere. Sunt sigur, din tot ceea ce văd pe arena internațională, că Israelul are nevoie de prieteni. În viziunea mea despre viitor, sunt interesat să folosesc în mod corespunzător cei 800.000 de cetățeni israelieni de origine română. Aceasta este o oportunitate de care nu profităm.

    Holocaustul nu ar trebui să facă parte din jocurile politice

    Simion nu apreciază bine faptul că unii din România cer ca istoria evreiască și Holocaustul să fie predate în toate liceele ca discipline obligatorii separate – precum limba, istoria și geografia – și chiar au adoptat o lege în acest sens.

    George Simion: „Adevărat, există un număr mic de nebuni aici care susțin că Holocaustul nu a avut loc”, a spus el. „Dar în afară de ei, nimeni în România nu neagă că acesta este unul dintre cele mai teribile evenimente din istoria omenirii.

    „Am spus că este de dorit să predăm materia în cadrul orelor de istorie a României, pentru că face parte din istoria noastră și așa ar trebui predată. Au împins problema prea departe, astfel încât să fie cursuri separate de istorie evreiască și nu cred că asta e bine pe termen lung”.

    „Astăzi nu avem sentimente antisemite în societatea noastră și trebuie să luptăm pentru ca astfel de sentimente să nu existe. Dușmanii lui Israel răspândesc antisemitismul susținând că sunteți conducătorii lumii. Că la școală nu învățați despre istoria României, dar aveți lecții obligatorii despre istoria evreilor, ceea ce s-ar putea să aibă urmări. Mai multe grupuri din România promovează această agendă pentru câștig personal și am auzit acuzații împotriva partidului nostru. Memoria Holocaustului nu ar trebui să facă parte din joc politic în orice împrejurare”.

    Q : Recunoașteți responsabilitatea statului român pentru crimele comise împotriva evreilor în al Doilea Război Mondial?

    George Simion: „Nimeni nu le neagă. Acesta a fost statul român, chiar dacă era condus de un dictator”.

    Q : Au existat pogromuri și legi antievreiești chiar înainte de vremea lui Antonescu, încă din 1938.

    George Simion: „Într-adevăr, a fost o legislație antisemită dusă de regele Carol al II-lea. El a fost dictator, Antonescu a fost dictator, Ceaușescu a fost dictator. Am trăit sub mai multe dictaturi. Au fost atunci probleme etnice și multe atitudini antisemite în societatea noastră. Din fericire, astăzi nu există astfel de atitudini și trebuie să găsim calea potrivită pentru a preveni reapariția lor”.

    Q : Cei care admiră criminali de război precum Antonescu și alți dictatori nu au voie să se alăture partidului dumneavoastră?

    George Simion: „Există în România admiratori ai lui Ceauşescu, ai lui Antonescu, ai lui Zelea Codreanu (întemeietorul Gărzii de Fier). Nu admir pe niciunul. Dar dacă încercăm să dictăm oamenilor cum să gândească şi să conducă o vânătoare de vrăjitoare, aceasta va reînvia trecutul. Partidul nostru a fost înființat în 2019, de sărbătoarea națională a României. Suntem interesați de viitor, nu de o vânătoare de vrăjitoare”.

    Q : Dar tu însuți ai declarat explicit că Antonescu a fost un criminal de război.

    George Simion: „Da, conform unei definiţii etice şi legale”.

    Q : Legile nu sunt întotdeauna aplicate în România, ceea ce este responsabilitatea guvernului. Dacă ajungeți la guvernare, veți implementa legile împotriva venerării criminalilor de război sau împotriva numirii străzilor și locurilor memoriale după ele?

    George Simion: „După 2001, nu mai poartă numele lui Antonescu nici străzi sau locuri. Poate găsiți undeva o placă comemorativă cu numele lui din acele vremuri, dar chestiunea este relativ închisă. Legea trebuie aplicată în toate zonele României, dar este important să nu abuzăm de chestiune pentru că va genera antisemitism, ceea ce nu ne interesează. Există părți ale populației românești care privesc favorabil pe Antonescu, Ceaușescu și alți dictatori. Nu neapărat din motive antisemite, ci pentru că ei erau conducători, și unii oameni cred că sub conducerea lor în România era mai bine.Deci trebuie să avem grijă să nu provocăm aceste sentimente.

    „Regret că nu sunt evrei aici în număr mare. Românii nu puteau părăsi țara sub regimul comunist. Dacă ar fi putut, ar fi plecat și ar fi plătit bani pentru a o face”.

    Q : Este partidul dumneavoastră dispus să adopte definiția IHRA a antisemitismului?

    George Simion: „Nu am citit încă acest document. Înțeleg că se referă și la anumite atitudini negative față de Statul Israel. Recunoaștem Israelul și putem fi partenerul său oficial. Puteți conta pe prietenia noastră cu Israel dacă există relații corecte între două părți”.

    Q : Chiar în spatele tău sunt steaguri ale României și ale Uniunii Europene. Știm că există minorități românești în țările vecine care sunt membre ale UE. Te gândești să schimbi granițele în interiorul UE?

    George Simion: „Respectăm toate tratatele internaționale. Singura țară cu care putem schimba granița este Moldova. Ambele părți sunt interesate de ea. Ultima clauză a acordurilor adoptate la Helsinki în 1975 spunea că dacă o țară dorește să se unească cu o țară existentă sau separată de o ţară existentă, se poate face prin acordul ambelor părţi.Dorim ca drepturile minorităţilor să fie respectate peste tot. De exemplu, în Ucraina – acolo trăiesc jumătate de milion de români”.

    „Suntem un model pentru respectarea drepturilor minorităților. Avem evrei, slovaci, maghiari și țigani în Parlament. Există școli pentru sârbi și ucraineni. Au propriile lor biserici, care primesc sprijinul guvernului. Ne dorim ca aceste oportunități să fie acordate românilor care locuiesc în țările vecine, precum și în Italia, Franța sau Spania – propriile școli și biserici, dreptul de a folosi propria limbă”.

    Q : În ceea ce privește Moldova, dacă Rusia o invadează, va fi un stimulent pentru unirea dintre România și Moldova?

    George Simion: „Presupunând că asta vor cetățenii Moldovei. Poate că unii dintre ei, care încă se gândesc la imperiul rus, se vor răzgândi când îi vor vedea pe acești criminali în acțiune. Aceștia sunt criminali. Vom vedea ce se va întâmpla. E greu de prevăzut opinia publică”.

    Q : Există, de asemenea, temeri că Rusia și-ar putea extinde războiul. Crezi că România ar putea fi o țintă?

    George Simion: „Suntem membri NATO. Nu credem că Rusia, care este slabă acum, va ataca un membru NATO. Trebuie să promovăm pacea prin toate mijloacele”.

    Q : Și dacă războiul se extinde, este România pregătită?

    George Simion: „NATO este cea mai mare și mai puternică alianță militară și sunt sigur că nu va avea nicio problemă în a face față unui astfel de scenariu, ceea ce nu cred că se va întâmpla”.

    Q: Și în ceea ce privește partidul dvs., cum l-ați defini?

    George Simion: „Un partid patriotic care își amintește cuvintele lui Donald Trump, care a spus că lupta este acum între globaliști și patrioți. Suntem patrioți”.

    Q : În zilele noastre, nu auziți pe cineva citându-l pe fostul președinte al SUA.

    George Simion: „Ar putea fi neobișnuit, dar cuvintele lui au fost adevărate. Sentimentul meu este că ne luptăm cu aceiași adversari – stânga și extrema stângă, care încearcă să promoveze o agendă și să desființeze ideea de națiune. Trump a făcut câteva declarații proaste și s-a comportat prost uneori, dar a avut și declarațiile corecte. Întotdeauna îl voi prefera Trump în locul lui Biden”.

    _____________________________

    Nu cred că George Simion este tăiat împrejur. Ar fi singura lui scuză pentru declarațiile josnice pe care le-a făcut ziarului ISRAEL HAYOM. Și-a trădat alegătorii de la care, în mod normal, ar trebui să-și ia adio. Sau ei să-și ia adio de la el. Pe evrei – sau khazari, ce-or fi ei – îi înțeleg. Nu-i accept, dar îi înțeleg. Ei luptă pentru o cauză a lor – poate dreaptă, pentru ei, dar nedreaptă pentru noi – punându-mă pe mine într-o situație beligerantă de apărare. Eu îmi apăr drepturile mele, pe care ei încearcă să mi le ia. Cosider că sunt niște cotropitori iar eu lupt cu cotropitorii. Este un drept fundamental ar oricărui om de pe pământ. Și pentru asta nu sunt antisemit, cum nici strămoșii mei nu erau xenofobi sau șovini când se luptau cu turcii, cu tătarii, cu polonezii sau cu rușii.

    George Simion n-are prezumția apartenenței la neamul lui Israil. George Simion e un cal troian care a confiscat o mare parte din electoratul naționalist pe care-l livrează, iată, statului Israel. Se poate spune și altfel: Israelul poate câștiga alegerile din România prin electoratul AUR. E cea mai perfidă mișcare politică din câte s-au derulat până acum în România… Circumcis sau nu, George Simion ar trebui să-și pună kipa pe cap și să se ducă la Zidul Plângerii din Ierusalim… Ca să ceară iertare poporului român pe care l-a vândut.

    sursa: Revista Certitudinea / Autor: Miron Manega

  • Ion Coja este un nebun în viziunea lui George Simion

    George Simion 770x540 1

    Știre tradusă de pe publicația evreiască: https://www.israelhayom.com/2023/07/12/holocaust-should-not-be-part-of-political-games-romanias-youngest-lawmaker-shaking-up-politics/

    „Holocaustul nu ar trebui să facă parte din jocul politic”: parlamentarul de dreapta al României, în vârstă de 36 de ani, face valuri

    „Puteți conta pe prietenia noastră cu Israel dacă există relații corecte între noi”, spune George Simion, șeful partidului naționalist AUR, într-un interviu exclusiv.

    George Simion este unul dintre cele mai cunoscute nume din politica românească în acest moment. Politicianul în vârstă de 36 de ani și-a fondat fracțiunea de dreapta Alianța pentru Unirea Românilor în urmă cu doar trei ani și jumătate, dar este deja considerat o amenințare majoră înaintea alegerilor pentru președinție, Camera Deputaților, autoritățile municipale. și Parlamentul European, care va avea loc în 2024.

    La alegerile generale anterioare, care s-au desfășurat la aproximativ un an și jumătate de la înființarea AUR, partidul a primit o zecime din toate locurile în parlament, devenind a patra fracțiune ca mărime.

    Q : Israelienii de origine română sunt adesea încurajați să-și obțină cetățenia română. Și tu și partidul tău ați făcut apel la întoarcerea tuturor românilor în țară. Îi considerați și pe acești români israelieni?

    George Simion: “Desigur. Au fost momente în istoria noastră când eram o țară mare și respectată pe arena internațională. Mulți evrei de origine română ne-au ajutat să câștigăm această recunoaștere. De exemplu, Ana Aslan (biolog și fizician) care a inventat Gerovitalul ( medicament anti-imbatranire), care ajuta foarte mult pentru turismul medical in Romania. Multi evrei care au plecat din Romania in anii 1960 si 1970 sunt dupa parerea mea o mare pierdere pentru noi. Acum abia avem 10.000-20.000 de evrei care locuiesc aici. Am avut legături excelente. Minoritățile ne pot ajuta să devenim o societate mai diversă și mai bogată.”

    Q : Te referi la minorități religioase?

    George Simion: “La fel ca și etnici. Avem sârbi, maghiari, ucraineni și ruși care au fugit de țar, dar spun că sunt tătari sau turci. E bine că nu suntem singuri. Fiecare popor și națiune are caracteristicile sale. Într-un moment în care eram o țară mare, între cele două războaie mondiale, voi – evreii – ne-ați ajutat.Recent am sărbătorit în parlamentul României 75 de ani de la recunoașterea Statului Israel și instituirea tratativelor diplomatice între România și Israel în prezență. al Preşedintelui Knesset” Amir Ohana.

    Interesant este că România a fost singura țară comunistă care nu a rupt legăturile cu Israelul după războiul de șase zile din 1967.

    Astăzi „există o problemă în legăturile dintre noi, este legată de memoria Holocaustului. Această problemă a fost deturnată de un grup de oameni care caută să facă câștiguri. Acești oameni provoacă multe pagube pentru că suntem un partid care cel mai probabil va fi membru al guvernului în România, și putem fi prieteni cu Israelul dintr-o poziție de putere. Sunt sigur, din tot ceea ce văd pe arena internațională, că Israelul are nevoie de prieteni. În viziunea mea despre viitor, sunt interesat să folosesc în mod corespunzător cei 800.000 de cetățeni israelieni de origine română. Aceasta este o oportunitate de care nu profităm.”

    Holocaustul nu ar trebui să facă parte din jocurile politice

    Simion nu apreciază bine faptul că unii din România cer ca istoria evreiască și Holocaustul să fie predate în toate liceele ca discipline obligatorii separate – precum limba, istoria și geografia – și chiar au adoptat o lege în acest sens.

    George Simion: „Adevărat, există un număr mic de nebuni aici care susțin că Holocaustul nu a avut loc”, a spus el. „Dar în afară de ei, nimeni în România nu neagă că acesta este unul dintre cele mai teribile evenimente din istoria omenirii.

    „Am spus că este de dorit să predăm materia în cadrul orelor de istorie a României pentru că face parte din istoria noastră și așa ar trebui predată. Au împins problema prea departe, astfel încât să fie cursuri separate de evreiesc. istorie și nu cred că asta e bine pe termen lung.

    „Astăzi nu avem sentimente antisemite în societatea noastră și trebuie să luptăm pentru ca astfel de sentimente să nu existe. Dușmanii lui Israel răspândesc antisemitismul susținând că sunteți conducătorii lumii. Când mergeți la școală și nu învățați despre istoria României, dar aveți lecții obligatorii despre istoria evreilor, s-ar putea să se contracoace. Mai multe grupuri din România promovează această agendă pentru câștig personal și am auzit acuzații împotriva partidului nostru. Memoria Holocaustului nu ar trebui să facă parte din joc politic în orice împrejurare”.

    Q : Recunoașteți responsabilitatea statului român pentru crimele comise împotriva evreilor în al Doilea Război Mondial?

    George Simion: “Nimeni nu neagă. Acesta a fost statul român, chiar dacă era condus de un dictator”.

    Q : Au existat pogromuri și legi antievreiești chiar înainte de vremea lui Antonescu, încă din 1938.

    George Simion: „Într-adevăr, a fost o legislație antisemită dusă de regele Carol al II-lea. El a fost dictator, Antonescu a fost dictator, [fostul președinte al României Nicolae] Ceaușescu a fost dictator. Am trăit sub mai multe dictaturi. Au fost atunci probleme etnice și multe antisemite. atitudini în societatea noastră. Din fericire, astăzi nu există astfel de atitudini și trebuie să găsim calea potrivită pentru a preveni reapariția lor”.

    Q : Cei care admiră criminali de război precum Antonescu și alți dictatori nu au voie să se alăture partidului dumneavoastră?

    George Simion: „Există în România admiratori ai lui Ceauşescu, ai lui Antonescu, ai lui Zelea Codreanu (întemeietorul Gărzii de Fier). Nu-i admir pe niciunul. Dar dacă încercăm să dictăm oamenilor cum să gândească şi să conducă o vânătoare de vrăjitoare, va reînvia trecutul. Partidul nostru a fost înființat în 2019, de sărbătoarea națională a României. Suntem interesați de viitor, nu de o vânătoare de vrăjitoare.”

    Q : Dar tu însuți ai declarat explicit că Antonescu a fost un criminal de război.

    George Simion: — Da, conform unei definiţii etice şi legale.

    Q : Legile nu sunt întotdeauna aplicate în România, ceea ce este responsabilitatea guvernului. Dacă ajungeți la guvernare, veți implementa legile împotriva venerării criminalilor de război sau împotriva numirii străzilor și locurilor memoriale după ele?

    George Simion: „După 2001, nu mai poartă numele lui Antonescu nici străzi sau locuri. Poate găsiți undeva o placă comemorativă cu numele lui din acele vremuri, dar chestiunea este destul de închisă. Legea trebuie aplicată în toate zonele României, dar este important. să nu abuzăm de chestiunea pentru că va duce la antisemitism care nu ne interesează. Există părți ale populației românești care privesc favorabil pe Antonescu, Ceaușescu și alți dictatori. Nu neapărat din motive antisemite, ci pentru că ei erau conducătorii, și unii oameni cred că sub conducerea lor România era mai bine.Deci trebuie să avem grijă să nu provocăm aceste sentimente.

    “Regret că nu sunt evrei aici în număr mare. Românii nu puteau părăsi țara sub regimul comunist. Dacă ar fi putut, ar fi plecat și ar fi plătit bani pentru a o face”.

    Q : Este partidul dumneavoastră dispus să adopte definiția IHRA a antisemitismului?

    George Simion: „Nu am citit încă acest document. Înțeleg că se referă și la anumite atitudini negative față de Statul Israel. Recunoaștem Israelul și putem fi partenerul său oficial. Puteți conta pe prietenia noastră cu Israel dacă există relații corecte între două părți.”

    Q : Chiar în spatele tău sunt steaguri ale României și ale Uniunii Europene. Știm că există minorități românești în țările vecine care sunt membre ale UE. Te gândești să schimbi granițele în interiorul UE?

    George Simion: “Respectăm toate tratatele internaționale. Singura țară cu care putem schimba granița este Moldova. Ambele părți sunt interesate de ea. Ultima clauză a acordurilor de Détente adoptate la Helsinki în 1975 spunea că dacă o țară dorește să se unească cu o țară existentă. ţară sau separată de o ţară existentă, se poate face prin acordul ambelor părţi.Dorim ca drepturile minorităţilor să fie respectate peste tot.De exemplu, în Ucraina – acolo trăiesc jumătate de milion de români.

    “Suntem un model pentru respectarea drepturilor minorităților. Avem evrei, slovaci, maghiari și țigani în parlament. Există școli pentru sârbi și ucraineni. Au propriile lor biserici, care primesc sprijinul guvernului. Ne dorim ca aceste oportunități să fie acordat românilor care locuiesc în țările vecine, precum și în Italia, Franța sau Spania – propriile școli și biserici, dreptul de a folosi propria limbă”.

    Q : În ceea ce privește Moldova, dacă Rusia o invadează, va fi un stimulent pentru unirea dintre România și Moldova?

    George Simion: „Presupunând că asta vor cetățenii Moldovei. Poate că unii dintre ei, care încă se gândesc la imperiul rus, se vor răzgândi când îi vor vedea pe acești criminali în acțiune. Aceștia sunt criminali. Vom vedea ce se va întâmpla. E greu de prevăzut. opinie publica.”

    Q : Există, de asemenea, temeri că Rusia și-ar putea extinde războiul. Crezi că România ar putea fi o țintă?

    George Simion: “Suntem membri NATO. Nu credem că Rusia, care este slabă acum, va ataca un membru NATO. Trebuie să promovăm pacea prin toate mijloacele”.

    Q : Și dacă războiul se extinde, este România pregătită?

    George Simion: „NATO este cea mai mare și mai puternică alianță militară și sunt sigur că nu va avea nicio problemă în a face față unui astfel de scenariu, ceea ce nu cred că se va întâmpla”.

    Q: Și în ceea ce privește partidul dvs., cum l-ați defini?

    George Simion: „Un partid patriotic care își amintește cuvintele lui Donald Trump, care a spus că lupta este acum între globaliști și patrioți. Suntem patrioți”.

    Q : În zilele noastre, nu auziți pe cineva citându-l pe fostul președinte al SUA.

    George Simion: „Ar putea fi neobișnuit, dar cuvintele lui au fost adevărate. Sentimentul meu este că ne luptăm cu aceiași adversari – Stânga și extrema stângă, care încearcă să promoveze o agendă și să desființeze ideea de națiuni. Trump a făcut câteva declarații proaste și s-a comportat prost uneori, dar a avut și declarațiile corecte. Întotdeauna voi prefera Trump în locul lui Biden”.

  • Istoricul Tiberius Domozină-Romanați: “Intelectualii interbelici au preferat moartea în masă, refuzând să slujească dictatori susținuți de puteri străine”

    tiberius domozina caracal net net 565x420 1

    Domnule Domozină, cine sunteți dumneavoastră și cu ce vă ocupați, în general?

    Sunt fiu de țărani din Romanați. Părinții mei s-au născut în comunele Cezieni (mama) și Ianca (tatăl), dar eu sunt născut în Caracal. Pe linie paternă sunt nepot al iubitului comentator sportiv din Ianca, Sebastian Domozină. Având ca pasiune studiul istoriei, am „săpat” și în istoria familiei mele și am fost mândru să descopăr că la temelia României moderne au stat și oasele strămoșilor mei ce au căzut la Plevna, la Odessa, la Iași și au luptat la Oituz, la Mărășești, apoi pe frontul de est și de vest ale celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu doar atât, dar numele Domozină este curat de orice compromisuri în fața comunismului, fiind prezent în temnițele roșii.

    Este o moștenire morală care obligă și pe care încerc să o port pe umeri, fără a o altera. Legat de profesia mea, sunt un sociolog ce iubește istoria, mai ales perioada secolului trecut, în care țara noastră a oferit lumii cea mai puternică opoziție la expansiunea comunismului în Europa și cele mai multe jertfe. Pentru asta mi-am dedicat timpul studiului arhivelor naționale și CNSAS (unde sunt cercetător acreditat) și al memorialisticii anticomuniste.

    A fost necesar ca toată această muncă de cercetare să o împletesc apoi cu activitatea de scriitor în cadrul Ligii Scriitorilor din România. O privesc ca pe o datorie de onoare, prin prisma moștenirii despre care vă vorbeam mai devreme.

    Credeți că, în vremurile internaționaliste pe care le trăim, cuvintele patriot, naționalism, neam și țară ar trebui interzise, pe motive de discriminare, extremism, încălcare a drepturilor unor minorități etc.?

    În primul rând aș vrea să fac o diferență clară între naționalism și patriotism. Petre Țuțea spunea că naționalismul este o stare de grație, ce nu poate fii influențată din exterior. Ceva ca un dar cu care te naști. În schimb patriotismul îl definește ca pe o datorie cetățenească. Orice imigrant ce primește cetățenia unei țări va deveni un patriot sub drapelul respectiv. Așadar, două stări complet diferite, chiar antagonice aș putea spune, patriotismul transformându-se, pentru farisei, într-o dezertare de la naționalism și o armă a globalismului distrugător al identităților naționale.

    Naționalismul este legat de neam, iar patriotismul de țară, ca să folosesc cei patru termeni prezenți în întrebarea dumneavoastră. Naționaliștii nu pot fi atașați decât națiunii creatoare a statului respectiv. Patrioții însă, pot iubi o țară, fără a le păsa de națiunea ce a creat-o. Am jonglat puțin cu aceste concepte, pentru a vă răspunde mai ușor la întrebare. Și răspunsul este că naționalismul este deja înlocuit cu patriotismul, pe măsură ce fondul etnic și cultural al națiunilor se diluează, prin fenomenul imigrației masive și al războiului cultural, pe care neomarxiștii l-au declarat națiunilor creștine europene. Nicio ființă nu acceptă moartea fără a încerca să se apere, iar națiunile, ca ființe vii, colective, nu fac nici ele excepție. Nu cred că mormântul globalist ce li se pregătește va fi primit fără luptă, iar asta se observă deja în rezultatul votului europenilor.

    mota marin 18

    Ca scriitor pe temele tulburi ale istoriei noastre, cum catalogați agresiunea, invazia și cruzimea Rusiei lui Putin față de Ucraina?

    Din perspectiva naționalistului creștin român, a cărui familie și societate au fost lovite și însângerate de expansionismul rusesc, în ultimul secol, nu pot fi decât șocat, indignat și solidar cu cei atacați. Rusia nu a arătat milă niciodată victimelor sale. Este o caracteristică a psihicului rusesc, format în hăul stepei asiatice. Denazificarea Ucrainei, îmi sună ca denazificarea României după 23 august 1944. Și atunci a început o „vânătoare de vrăjitoare”, în care orice opozant al sovieticilor era internat în lagăr sau executat pentru „denazificare. Să ne imaginăm ce ar fi urmat în Ucraina dacă invazia inițială rusească reușea și țara era ocupată. Era aceeași rețetă veche de un secol: gropi comune, deportări, lagăre, desființarea Statului Ucrainean. Cred că știu asta prea bine și ucrainenii și de aici rezistența fanatică pe care o opun rușilor, ce amintește despre vitejia finlandezilor în fața sovieticilor în Războiul de Iarnă din 1939.

    Pe de altă parte, ca istoric ce privește evenimentele cu un mare ochi critic, îmi este clar că acest conflict este dorit, susținut și chiar provocat de SUA, prin pătrunderea în zona hegemonică tampon rusească. Ucraina este un stat născut dintr-un URSS ce a murit la naștere. Ea deține teritorii cu populații străine, ce au aparținut în trecutul recent tuturor națiunilor ce o înconjoară. Mai mult, Ucraina este un stat profund corupt și antidemocratic ce săvârșește un genocid cultural asupra minorităților naționale. Peste o sută de școli românești au fost închise acolo, în ultimii 20 de ani, iar acum limba română este interzisă cu totul în învățământ. Eu nu pot uita cum la granița Ucrainei trona un afiș pe care scria în limba română: „Interzis accesul cu bunuri culturale. Era vorba evident despre cărți în limba română. Am coordonat campanii de donare de cărți comunităților de români de peste granițe, trimițând peste 10 mii de volume, și vă pot spune că cea mai puternică cenzură a limbii române am întâlnit-o în Ucraina și în Serbia.

    Nu pot uita de asemenea că nu am putut părăsi Ucraina până nu am plătit mită vameșului, deși nu încălcasem nicio lege. Acolo era o regulă: numerele de România înseamnă bani. Luând în calcul cele expuse mai sus, putem trage concluzia că Ucraina a avut ursitoare rele, iar destinul său rămâne un mare semn de întrebare.

    În perioada interbelică, pe vremea Gândirismului lui Crainic, Dimitrie Gusti, Vasile Voiculescu, Blaga, Ion Pillat, Pan. M. Vizirescu și alții, naționalismul românesc era reprezentat de cărturari, nu de indivizi fără ocupație, lumpen proletari ori adepți ai stalinismului și ocupației rusești. Cum se face că intelectualitatea română de azi cântă „Internaționala Socialist”, cu sediul la Casa Albă?

    Naționalismul, prin natura sa, nu poate fi decât un curent elitist. Să nu uităm că părintele naționalismului românesc este Mihai Eminescu. Reprezentanții naționalismului își cunosc și înțeleg istoria și menirea individuală și colectivă, națională. Și pentru destinul național stau gata să lupte și să se sacrifice. Să luăm, spre exemplu, cea mai naționalistă generație a noastră, cea interbelică. A însumat atâtea minți geniale, încât îmi este greu să sper că vom mai dobândi ceva similar, într-un interval atât de scurt, până la sfârșitul istoriei. Și cum au sfârșit acei tineri extraordinari? Cu câteva excepții ce s-au expatriat, au fost mitraliați, în șanțul drumului sau la zid, în temnițele lui Carol al II-lea, au murit, cu miile, pe frontul de est, trimiși de generalul Antonescu, cu ordin special secret de asasinare, sau au putrezit, în închisorile comuniste. Nu a existat în istoria României o generație mai frumoasă, zdrobită cu atâta ură de tiranii zilei.

    Am citit de curând unul dintre interviurile luate slătineanului Pan Vizirescu și acesta face, la un moment dat, o observație extraordinară. Spune el că Ion Moța, liderul legionar ce a murit în Spania, luptând împotriva trupelor comuniste, în războiul civil, era superior ca intelect lui Emil Cioran. Și are dreptate. Dar nu numai în privința lui Moța. Au fost zeci de lideri interbelici ai studențimii românești ce îi depășeau, în intelect și potențial, pe Cioran sau Eliade. Și toți, dar toți au sfârșit asasinați de Carol al II-lea sau Ion Antonescu. Cine a pierdut atunci? Mișcarea Legionară? Aiurea. A pierdut România, Europa și întreg mapamondul. Aceia erau oamenii ce puteau opri comunizarea României și expansiunea roșie către Occident. Puteau așeza cultura națională pe coordonate geografice și istorice globale și universale. Să revenim puțin la Ionel Moța, fiul protopopului ce a ctitorit catedrala din Orăștie. Moța a murit, în Spania, la 13 ianuarie 1937, în fața Madridului ocupat de comuniști. Lângă el, a mai murit un avocat bucureștean, o inteligență remarcabilă, căruia Iuliu Maniu îi oferise, în trecut, postul de ambasador, la Roma. Îl chema Vasile Marin. Interesant este altceva, și anume cum au murit. Aceste detalii s-au aflat, mult mai târziu, când liderii comuniști și-au publicat memoriile. Astfel, aflăm că, în tranșeele din fața lor, se afla Valter Neulander, ce comanda o brigadă internațională comunistă.

    El a auzit vorbe românești în tranșeele naționaliste și a dat artileriei comuniste coordonatele exacte. În bombardamentul ce a urmat, au murit Moța și Marin, un obuz căzând lângă ei în tranșeu. Dar cine era acest Neulander, ce avea alergie la cuvinte românești? Ei bine, era nimeni altul decât tatăl lui Petre Roman. Ba, mai mult decât atât, și tunurile care au tras, se pare, că erau românești, căci Nicolae Titulescu ca ministru de externe al României, renunțase la un lot de armament franțuzesc pe care țara noastră îl plătise Franței și dispusese să fie trimise brigăzii lui Neulander o sută de tunuri și o escadrilă de aviație. A fost unul dintre motivele destituirii sale ulterioare. Și ajungem la întrebarea dumneavoastră. Iată cine sunt mentorii „elitelor intelectuale” de azi ce cântă Internaționala. Pentru că intelectualii postdecembriști au trădat cauza națională și s-au făcut gloabe la căruța partidelor neomarxiste și antinaționale, pentru funcții politice și alte recompense. Spre deosebire de intelectualii interbelici, ce au preferat moartea în masă, refuzând să slujească dictatori susținuți de puteri străine.

    Închei, amintindu-mi de marele Constantin Gane, autorul lucrării „Trecute vieți de doamne și domnițe”, care fusese ambasador al României, la Atena, în guvernul legionar, pentru a-și proteja frații aromâni din Grecia. După lovitura de stat dată de generalul Antonescu, cu ajutorul lui Hitler, în ianuarie 1941, a refuzat să îi servească regimul de dictatură militară. Mai mult decât atât, după venirea comuniștilor, a luat arma în mână și s-a alăturat unui grup de rezistență armată din munți, deși avea 62 de ani. A stat, apoi, ascuns alături de Lucian Blaga, încercând să părăsească țara și a fost arestat, când a încercat să își salveze biblioteca. A murit la Aiud. Toate acestea, în timp ce Sadoveanu cânta ode Partidului Comunist.

    Înțeleg că vă pregătiți pentru o lucrare de doctorat. Pe ce domeniu și ce temă?

    Doctoratul nu putea aborda decât domeniul istoriei. Tema aleasă este una foarte puțin cunoscută de către public – grupurile de rezistență armată anticomunistă din Oltenia. Lucrarea pe care o pregătesc va desființa un mit al istoriei naționale, și anume rezistența doar „din munți”. În Oltenia, nu sunt munți decât în partea de nord. În general, în cele 5 județe, sau 6, dacă includem și Romanațiul istoric, sunt cunoscute doar 4 grupuri de rezistență armată. Este o istorie ocultată, căci, numai în județul Romanați, am identificat, în arhive, 5 grupuri necunoscute până acum.

    Acestea nu au luptat în munți, ci în câmpie, în păduri, în viile de la Dunăre, unde Securitatea a tras cu artileria și pe ulițele satelor. În județul Olt, au fost și două răscoale țărănești anticomuniste, cu zeci de victime și sute de arestați, ce au înfundat temnițele roșii. Liderii acestor grupuri au fost executați și aruncați, în gropi comune, ce au rămas necunoscute, până astăzi. Este o istorie ce obligă, memoria fiind ultima formă de justiție.

    Ce-ați mai scris și ce veți publica în viitorul apropiat sau îndepărtat?

    Sunt aproape de a publica cea mai completă lucrare ce tratează relația dintre mareșalul Ion Antonescu și Mișcarea Legionară. Cauzele acestui conflict ce a dinamitat baza politică a României, chiar la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, sunt mistificate, până în ziua de astăzi, când pseudoistorici încă vorbesc despre o „rebeliune”. În spatele dictaturii antonesciene se ascund monstruozități ce întrec imaginația oamenilor normali. Mânat de paranoia pierderii puterii politice, Conducătorul statului a condus o campanie de asasinare sistematică, pe front, a tineretului universitar și a elitei intelectuale formată din elevii Frățiilor de Cruce.

    Cinci mii de elevi și 15 mii de universitari au fost exterminați pe front, cu ordin special secret de asasinare, prin misiuni periculoase sau împușcare, pe la spate. Au căzut victime foști demnitari, miniștrii, ambasadori, profesori, ofițeri, artiști. Nici fiul filozofului Nae Ionescu nu a fost cruțat. Dintre artiști a fost ucis, în Kuban, Haig Acterian. În Basarabia, este ucis pictorul Alexandru Basarab, specializat în gravură și membru al Cenaclului „Luchian”.

    Antonescu l-a trimis să demineze frontul, cu mâinile goale. Poetul Radu Gyr a scăpat de la moarte doar pentru că soldatul român, ce trebuia să îl împuște pe la spate l-a recunoscut și a refuzat să tragă. Numai până în anul 1942, poetul caracalean Virgil Carianopol identificase 20 de tineri scriitori exterminați pe front, ce ar fi putut deveni stâlpi de nădejde ai literaturii noastre. În închisorile din țară, tot din ordinul generalului dictator, tinerii naționaliști erau sterilizați chirurgical, pentru a nu mai procrea.

    Tot Antoneștii au introdus, în codul penal, infracțiunea de „ajutor legionar”, ce a fost preluată apoi de comuniști. Cu alte cuvinte, dacă donai o sumă de bani sau mâncare pentru cei din închisori, erai, la rândul tău, arestat. Comuniștii au mers până acolo încât au considerat „ajutor legionar”și îngrijirea mormintelor celor morți de către membrii familiei, ce erau condamnați la zeci de ani de închisoare politică din acest motiv. Da, aceste lucruri au fost reale, s-au întâmplat, deși par rupte din cărți de ficțiune. Iată ce război colosal s-a dus împotriva naționalismului românesc în ultimul secol. De asemenea, pregătesc, în viitorul apropiat, o lucrare despre partizanii anticomuniști ai României în ansamblu. Țara noastră a avut prima, cea mai amplă și îndelungată rezistență anticomunistă armată din Europa, cu peste 1200 de grupuri destructurate de către Securitate și peste 100 de răscoale țărănești. Sunt chestiuni ce trebuiesc cunoscute de tineri și generațiile viitoare și, după cum afirmam mai sus, o consider o datorie și o moștenire primită, ce trebuie trecută intactă urmașilor.

    Ce înseamnă „ROMÂNISM”?

    Românismul este mijlocul prin care slujim idealul național. Românismul este dreptul nostru istoric, originea și limba noastră, România Mare, unionismul, fiecare slujbă în limba română ținută în bisericile din comunitățile istorice românești pe care statele vecine vor să ni le închidă. Românism înseamnă să vorbești românește de sute de ani în familie, în Balcani, chiar dacă nu cunoști scrisul, căci școlile românești au fost închise.

    Românismul, în ultimă instanță, este dorul de România. Dar românismul înseamnă sacrificiu, nu doar o simplă afirmație. Solidaritate cu tragedia națională până la identificarea cu ea. Pe cine nu doare starea României nu poate cunoaște românismul!

    A consemnat Dumitru Sîrghie

    surse: incorect politic / linia1.ro

  • Ion Antonescu despre soarta evreilor: „Bagă-i în catacombe, bagă-i în Marea Neagră. Îmi e indiferent dacă în istorie vom trece ca barbari“ – articol apărut în ziarul neo-marxist “Adevărul” …pentru discreditarea Mareșalului

    r3s

    Conform stenogramelor citate în actul de acuzare care i-a adus lui Ion Antonescu condamnarea la moarte, mareșalul cerea uciderea evreilor la scară largă.

    Ion Antonescu rămâne una dintre personalitățile cele mai controversate ale istoriei noastre. În vreme ce unii istorici îl acuză de faptul că a avut o politică antisemită și că s-a aliat cu Hitler, alții spun că reîntregirea teritorială la granița de est s-a datorat în mare măsură lui Ion Antonescu.

    În actul de acuzare al mareșalului Ion Antonescu se află mărturii cutremurătoare privind tragica implicare a statului român în Holocaustul comis împotriva populaţiei evreieşti. „Ca toate guvernele hitleriste ale statelor satelite, Guvernul Antonescu a practicat o politică de un antisemitism sălbatec, lucru care a constitui un element determinant în dezastrul țării. În epoca legionară, bunurile evreiești s-au luat de către susținătorii de atunci ai regimului cu pistolul în mână, fără bani sau cu sume de bani, de multe ori sub a suta parte din prețurile reale“, se arată în rechizitoriu.

    În același document sunt citate declarații ale lui Ion Antonescu, conducător al statului român între 1940-1944, la adresa evreilor.

    În consiliul de Miniștri din 5 aprilie 1941, Antonescu spunea: „dau drumul mulțimii să-i masacreze. Ru mă retrag în cetatea mea și după ce-i masacrează pun iarăși ordine“.

    La 16 decembrie 1941, Ion Antonescu era și mai categoric: „Chestiunea jidanilor se tratează la Berlin. Germanii vor să-i ducă pe toți jidanii din Europa în Rusia și să-i așeze în anumite regiuni. Dar până la execuție, este timp. Ce facem în acest timp cu ei? Așteptăm ce se decide la Berlin? Așteptăm o decizie ce ne privește pe noi? Trebue să-i punem în siguranță? Bagă-i în catacombe, bagă-i în Marea Neagră. Nu vreau să știu nimic. Poate să moară 100, poate să moară toți“.

    Mareșalului nu îi era teamă nici de judecata istoriei: „Îmi este indiferent dacă în istorie vom trece ca barbari. Imperiul Roman a făcut o serie de acte de barbarie, față de orizontul contemporan și a fost totuși cel mai vast și cel mai măreț așezământ politic“.

    Documentele au fost publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității pe site-ul instituției.

    Ion Antonescu s-a născut la 2 iunie 1882 la Pitești și a murit la 1 iunie 1946, la Penitenciarul Jilava. General, apoi mareşal al Armatei Române, preşedinte al Consiliului de miniştri, „conducător” al statului, Ion Antonescu a avut o ascensiune fulminantă în ierarhia militară, ajungând şef al Statului Major General, apoi ministru al Apărării Naţionale.

    În timpul regimului carlist a intrat în dizgraţia regelui. Reapare pe scena publică în contextul creat de pierderile teritoriale din vara anului 1940, numit preşedinte al Consiliului de Miniştri şi învestit cu puteri depline.

    După abdicarea regelui Carol al II-lea, a preluat efectiv conducerea statului şi a format un guvern alături de Mişcarea Legionară.

    După îndepărtarea legionarilor, Antonescu a instaurat un regim autoritar, iar la 22 iunie 1941 România a participat alături de Germania la invadarea Uniunii Sovietice, cu scopul de a elibera Basarabia şi nordul Bucovinei, pierdute în urma Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov. În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, începând cu ora 24, generalul Antonescu a mobilizat armata și a lansat legendarul ordin: „Ostaşi! Vă ordon: Treceţi Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din răsărit şi din miazănoapte. Dezrobiți din jugul roşu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reîntregiți la trupul țării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei”.

    Acuzat de hitlerism și fascism

    Arestat la 23 August 1944 din ordinul regelui Mihai I, Ion Antonescu a fost dus și anchetat în Uniunea Sovietică, apoi a fost readus în țară în aprilie 1946 și judecat de Tribunalul Poporului.

    A fost acuzat că a militat pentru „hitlerism şi fascism”, că a instaurat „cel mai crunt regim de dictatură cunoscut în istoria țării noastre”, că a invitat „armatele hitleriste să intre pe teritoriul țării” şi a decis „aderarea la Pactul Tripartit”, pregătind apoi agresiunea „contra popoarelor din Balcani şi contra U.R.S.S.”, după care a săvârşit „cea mai mare crimă petrecută în istoria poporului român, alăturându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietică, care doreau o colaborare paşnică cu poporul român”, punând țara în stare de război cu Marea Britanie şi cu Statele Unite ale Americii.

    Tot Antonescu a fost acuzat că din motive rasiale a ordonat deportarea populației evreieşti din Bucovina şi Basarabia, cum şi parte din Vechiul Regat, în Transnistria, unde, în cea mai mare parte, a fost executată.

    La 17 mai 1946, Tribunalul Poporului l-a condamnat de şase ori la pedeapsa cu moartea, de două ori la temniță grea pe viață, de trei ori la temniță grea timp de 20 de ani, o dată la detenție riguroasă timp de 20 de ani şi de 14 ori la degradare civică pe timp de 10 ani, ca şi când una dintre ele, chiar şi pedeapsa capitală, nu ar fi fost de ajuns.

    Ion Antonescu a fost împușcat în seara zilei de 1 iunie 1946, la orele 18.03 minute, în închisoarea Jilava, cu o zi înainte de a împlini vârsta de 64 de ani. Corpul i-a fost incinerat la Cimitirul „Cenuşa“.

  • Dezbatere juridica asupra retragerii titlului de Doctor Honoris Causa acordat Mareșalului Ion Antonescu, în 1941, de către Universitatea București.

    Maresalul Ion Antonescu c Arhivele Nationale

    VIPERILE LUCREAZĂ ȘI NOI DORMIM

    Da, dragi români, dușmanul ne-a pătruns demult în organismul statal, pe care, cică, noi îl legitimăm „democratic” cu prerogative guvernamentale. Dar, nu observăm cu câtă perversitate, șiretenie, înșelăciune și viclenie s-au strecurat în funcții de importanță capitală, elemente vădit ostile față de neamul românesc, angajate din ce în ce mai transparent în planul distrugerii ființei noastre naționale. Se petrec lucruri anormale, după gândirea noastră, se iau decizii aberante, ce frizează bunul simț și logica elementară, dar ne limităm a le califica nebunii, și atât. Dacă am merge cu gândirea mai departe ne-am da seama că în timp ce pentru noi aceste decizii sunt acte nesăbuite, în schimb pentru alții ele se înscriu într-un concept, într-un plan, desigur diabolic, dar elaborat, chibzuit, cu un scop clar definit.

    O ultimă nebunie de dată recentă, constă în retragerea titlului de Doctor Honoris Causa, Mareșalului Ion Antonescu, acordat în 1941, de către Universitatea București. Retragerea a fost decisă de aceeași universitate, mai precis de actuala ei conducere , care și-a permis aberația de a comprima perioada celor 82 de ani și să anuleze decizia conducerii din 1941, prin care s-a acordat acest titlu. Iată cum și această instituție a devenit instrumentul comisariatului sovietic, resetat sub denumirea de „Elie Wiesel”. Cum să te mai numești „universitate”, focar de învățătură, știință, înțelepciune, cultură, dacă ai neobrăzarea să invoci perfid „autonomia universitară” și așa zisele criterii „etice” în justificarea acestui act de-a dreptul descalificant?

    Puteți voi, senatul anului 2023, să anulați voința și hotărârea celui din 1941? Ați studiat Laudațio care a argumentat și susținut acordarea acestui titlu? Ce anume din acest laudațio nu corespunde adevărului? Ce știți voi de personalitatea Mareșalului Antonescu? Ceea ce v-a dictat Institutul „Elie Wiesel”? Aflu că președintele acestui senat, un anume Claudiu Paul Buglea, ar fi conferențiar la drept. Mintea lui n-a produs vreo scânteie de logică juridică, patronând o asemenea decizie aberantă? Îl informez pe nesăbuit că tempus regit actum (timpul guvernează actul) este un principiu fundamental pentru o ordine juridică firească, așezată, capabilă să traverseze momentele de turbulențe prin care trece societatea. Nu m-aș mira dacă s-ar constata la un moment dat că și individul face parte din haita de plagiatori, alături de Ciucă, Bode și alți împiedicați mintal ce sufocă biata noastră țară. Apropo, clanul acesta, pretins „senat”, n-ar trebui să ia la mână toate doctoratele patronate de universitate, măcar în ultimii 30 de ani, și să-l lase în pace pe Mareșal? Să vezi atunci ce cutremur s-ar produce în lumea politică, asociată atât de grotesc cu cea „științifică”.

    Se invocă pentru decizia de retragere punctul 7.1.4. din Regulamentul universității privind acordarea titlurilor onorifice. Dar să vedem ce prevede acest text, adică să operăm cu materialul clientului: „Un titlu onorific conferit în baza prezentului regulament, poate fi retras în cazul în care, ulterior acordării acestuia, persoana nominalizată a fost condamnată definitiv și irevocabil pentru crime împotriva umanității.” Uitați-vă, dragi prieteni, ce „elită” universitară ne pregătesc specialiștii în domeniul dreptului și vă mai mirați de ticăloșia care colcăie în justiția română. Deci, după mintea acestor neisprăviți, titlul de Doctor Honoris Causa a fost acordat Mareșalului Antonescu în „baza prezentului regulament”, altfel n-aveau temeiul legal să-l retragă. „Legea dispune numai pentru viitor…” precizează art. 15, alin (2) din Constituția României și valoarea acestui principiu nu-i dată doar de faptul că-i prevăzut în Constituție ci și de cerința ca societatea și individul să dispună de siguranță și certitudine în acțiunile sale, să nu le fie judecate faptele trecute în baza unor legi viitoare.

    Dar, să vedeți cum se demască senatul că aberanta, ilogica și ilegala decizie este comandată de institutul „Elie Wiesel”. Din partea facultății de istorie, scrisoarea de susținere a cererii de retragere este adresată de Matei Gheboianu și Alexandru Moraru. Nu știu cine este acest Matei Gheboianu, decât că este conferențiar la facultatea de istorie.

    Despre câtă istorie știe și cum este ea mistificată și impregnată veninos în capul lui, ne putem da seama chiar din această scrisoare. În schimb, coechipierul său în acest demers, pretins „științific”, are un rechizitoriu extrem de bogat în acte vădit antinaționale. Individul, Alexandru Muraru, după cum rezultă din CV-ul său, deține în prezent funcția de Consilier onorific al Primului-ministru – Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și a Xenofobiei. În această calitate a întreprins mai multe acțiuni împotriva tentativelor de reconsiderare, în lumina adevărului istoric, a unor fapte, evenimente și personaje din trecutul poporului român, Mareșalul Ion Antonescu fiind o țintă specială a mârșavelor sale acțiuni.

    Apoi, din această conspirație satanică face parte și inițiatorul deciziei, respectiv Cristian Preda, ajuns acum decan al Facultății de Științe Politice din cadrul aceleiași universități de „prestigiu”. Fiind lansat în viața publică de sub brăcinarul caricaturii de băsescu, și-a devoalat și el, în diverse împrejurări, viermele antiromânesc care-i umblă prin mintea lui bolnavă și puțină. În 1998, acest lugubru personaj, dar extrem de periculos, având în vedere funcția care-i permite să contamineze mintea tinerilor cu teze defăimătoare la adresa poporului român, scria în „Dilema” că „Eminescu trebuie contestat și demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politică. Din acest punct de vedere, el este realmente nul. Nu ai obiect”. Nu vă înspăimântă, dragi prieteni, că acest individ, a cărui minte a putut produce asemenea otravă, este astăzi „educator” și „formator” de oameni politici?

    Dar cel mai mare pericol, pe care-l sesizez din acest act bestial, constă în faptul că genocidul săvârșit împotriva poporului român de către regimul stalinist de ocupație, instaurat după lovitura de stat de la 23 august 1944, dobândește „legitimitate.” Astfel, retragerea titlului respectiv s-ar motiva prin faptul că Mareșalului Ion Antonescu ar fi fost găsit vinovat de crime de război, fiind condamnat la moarte în data de 17 mai 1946 de către Tribunalul Poporului din București, instanță care a funcționat sub coordonarea Comisiei Aliate de Control, fiind asimilată sistemului de tribunale care au judecat crimele de război ale liderilor Germaniei național-socialiste și Italiei fasciste.

    Ce autoritate o fi avut această comisie în România cotropită de bolșevici și în care puterea supremă purta un singur nume, „Stalin”, numai mintea acestor lichele ar mai putea emana niște mizerii pretins „istorice”.

    În această idee, toate deciziile Tribunalului Poporului, prin care elita armatei române și spuma intelectualității românești au fost decimate în pușcăriile comuniste sunt „legitime”, pentru că în cazul tuturor, printre celelalte capete de acuzare se regăsesc și acte de complicitate la declanșarea și susținerea războiului împotriva Uniunii Sovietice, temeiul legal fiind legea 312/1945, o lege care consacră „prezumpția de vinovăție” și reglementează o procedură de judecată cu sentințe hotărâte în prealabil de puterea de ocupație.

    Dragi foști deținuți politici, care mai sunteți în viață sau urmașii voștri, acest precedent juridic vă șterge statutul de victime și, prin urmare, nici compensațiile ce vi s-au acordat nu mai sunt legitime. Era de așteptat acest lucru pentru că statul român a fost capturat de odraslele bolșevicilor care tăiau și spânzurau în România anilor ’50.

    În concluzie, toată această ofensivă, desfășurată pe multiple planuri, împotriva memoriei unor bravi români pe care i-a avut poporul român, cum este și Mareșalul Ion Antonescu, nu-i vizează neapărat pe ei, ci poporul român, programat la dispariție. Imaginea lor de oameni integri, temeinic școliți, cu opere de importanță capitală pentru trăinicia neamului, actele lor de bravură, sacrificiul asumat, sunt un focar de conștiință națională și viperele de asta se tem. S-au înstăpânit în toate structurile edificiului statal, au acaparat economia, cultura, învățământul, își consolidează dominația și tu popor român te mulțumești cu fărâmiturile ce ți le aruncă în batjocură.

    Incorect Politic

  • VIDEO: E plină lumea de activiști neo-marxiști! Activistul antiromân Oleg Brega hărțuiește un anticar și irosește timpul Poliției

    oleg brega 67b204e0 c6aa 46b0 a96b e55119849db resize 750
    Schizofrenicul neo-marxist Oleg Brega

    N-am cuvinte să descriu natura josnică a lui Oleg Brega.

    Tocmai le-am găsit: jeg, mizerie, gunoi, dezgust. Avem un activist neomarxist care pierde timpul Poliției, ducându-i în fața unui anticar ce vinde cărți vechi, pe motiv că vinde o “carte interzisă”.

    Cât de prost ești când te prefaci că ai habar de lege, dar susții că acea carte este ‘ilegală’?

    Un soi special de prost, din ăla fudul.

    image 2022 10 12 130003405 768x630 1
    Oleg Brega cu căscuța de trotinetă.

    În primul rând, nu există “carte interzisă” de vreo instanță română, Mein Kampf nu este o carte interzisă oficial, cum nu este nici Holocaustul- Gogorița Diabolică sau MANIFEST – Cartea Neagră a României. Aceste cărți nu sunt “ilegale”, dar se practică cenzura soft, librăriile refuză să le vîndă sau le țin în depozit. Cu toate astea, nicio instanță din România nu a emis vreo sentință care să scoată aceste cărți din legalitate.

    În al doilea rând, legea invocată de individul purulent Oleg Brega conține anumite mențiuni și articole unde explică faptul că nu se aplică în cazul pe care activistul încearcă să-l genereze. Legea spune că nu constituie infracțiune dacă “fapta” este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public. Ce reprezintă un anticariat și vânzarea de cărți? Cercetare istorică și educație. Deci anticarul nu are ce să pățească, iar Oleg Brega a irosit timpul polițiștilor.

    Portretul unui activist neomarxist
    Oleg Brega are și un site unde scrie despre cum autoritățile “încălzesc la sân șarpele neonazismului”(lol), totul pentru că polițiștii refuză să-l amendeze pe anticar fără motiv.

    În textele sale repetă teoria existenței unei “democrații’ cu valori precum combaterea antisemitismului și alte expresii pe care le-ati auzit folosite de străinii aflați la conducerea țării. În partea din dreapta găzduiește un videoclip cu o feministă care “protestează pentru drepturile femeilor”. Cum protestează? Prin actul revoluționar și curajos de tăiere a unei șuvițe cu un cuțit.

    oleg site 2

    image 2022 10 12 130856935

    Este ironic faptul că acest antiromân hărțuiește oamenii care vînd cărți pe care le considera problematice, dar pe de altă parte susține activismul pentru “libertatea de exprimare ca drept fundamental”.

    Un exemplu clasic de dublă măsură, de ipocrizie neomarxistă. Acest om ar vrea să-l vadă pe Vasile Zărnescu la închisoare și pretinde că susține libertatea de exprimare?

    oleg site 768x582 1

    Susține anticarul tău local
    Domnul care vinde cărți la Gara de Nord ar merita să primească o vizită din partea naționaliștilor din București și niște sincere felicitări pentru că nu a înlăturat cartea în ciuda amenințărilor nebunului care filma. Oleg Brega i-a cerut domnului să-l “ascundă pe Antonescu!”, iar acest brav anticar a refuzat, fiind puțin stânjenit de situația penibilă în care se aflau și el și Poliția Română.

    La finalul zilei, rezultatul obținut de activistul antiromân a fost propria sa ridiculizare, dar lucrurile nu trebuie să rămână aici. Anticarul merită răsplătit, dacă ajunge acest articol la dânsul îi transmit felicitările mele pentru felul cum s-a comportat în situația în care a fost pus. Respect pentru că-și continuă munca și data viitoare când vine vreun dement cu polițaii la el, să știe că legea permite vînzarea unor astfel de cărți în contextul cercetării și educației.

    Pe canalul său de YouTube, Oleg Brega susține că a vrut să cumpere cartea și să o distrugă, dar era prea scumpă pentru el.

    Atâta pot acești oameni, să distrugă cultură, să ardă cărți și să pângărească civilizația.

    oleg fudul

    via Incorect Politic

  • Culisele Statului Paralel (VIDEO)

    s21

    Emisiune de pe postul ~”corect politic”~ Realitatea TV despre Corneliu Zelea Codreanu, Maresalul Ion Antonescu, Petre Țutea și alte personaje. 

  • POLIȚIE POLITICĂ! A fost deschis DOSAR PENAL pe numele lui Călin Georgescu pentru promovarea cultului lui Zelea Codreanu și Ion Antonescu

    N2M4OTEzMWJkOGJiMGNhZWU4NDQyNzhiYg.thumb

    Parchetul General a deschis un dosar penal pe numele lui Călin Georgescu pentru promovarea cultului persoanelor vinovate de genocid și crime de război. Sesizarea a fost făcută din oficiu, după ce președintele de onoare al AUR i-a lăudat pe liderul legionar Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu, personaje istorice vinovate de crime și genocid, în aparițiile televizate din ultimele săptămâni.

    Într-o emisiune televizată, Călin Georgescu a spus că liderul legionar Corneliu Zelea Codreanu „s-a luptat pentru moralitatea ființei umane”. Georgescu a vorbit și despre Ion Antonescu, pe care l-a numit „martir”.

    Dosarul penal a fost deschis în temeiul art. 5 din OUG 31/2002. Această ordonanță se referă la interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război.

    Articolul 5 prevede: „Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi”.

    Într-o intervenție avută pe 31 ianuarie la Antena 3, Călin Georgescu a spus că liderul legionar Zelea Codreanu și Ion Antonescu au făcut „și fapte bune”, dar și fapte pe care nu le poate comenta, dar „pe care trebuie să le demonstreze istoricii”.

    De asemenea, președintele de onoare al AUR a mai declarat, referitor la Codreanu și Antonescu, că „față de martiri nu poate să aibă păreri” și că „îngenunchează în fața poporului român”. Georgescu a mai spus că poporul român nu este „anti nimic” în general, în momentul în care a fost întrebat despre Holocaustul din România. În aceeași intervenție televizată, vorbind despre asasinarea lui Nicolae Iorga și Armand Călinescu la ordinul legionarilor, Călin Georgescu, a transmis că „Istoria este mistificată”.

    Totodată, într-o emisiune de la Realitatea Plus, din 6 februarie, Călin Georgescu a declarat că „legionarii sunt eroi ai României”.

    Regimul național legionar, condus de Ion Antonescu și instaurat în România în 1940, a legiferat atunci o serie de măsuri de excludere din viața publică a evreilor. Începând cu 1941, violențele fizice împotriva evreilor s-au generalizat și a început deportarea masivă a lor către Transnistria, unde mulți dintre ei și-au pierdut viața în lagăre. În România, promovarea cultului persoanelor vinovate de genocid a fost încadrată drept infracțiune printr-o ordonanță de urgență din 2002 și se pedepsește cu până la 3 ani de închisoare.

  • George Simion – un TRĂDĂTOR

    george simion calin georgescu aur alianta pentru unirea romanilor e1643653616354 640x400 1

    VIDEO | George Simion despre declarațiile lui Călin Georgescu: A făcut o gafă. Eu nu am simpatii legionare și nu vreau să fiu asociat cu atitudini antisemite

    George Simion, co-președinte AUR, a spus că declarațiile lui Călin Georgescu despre Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu reprezintă o gafă și nu dorește să fie asociat cu mișcări fasciste sau comuniste.

    „Domnul Georgescu a făcut o gafă. Eu nu le am (simpatiile legionare ale lui Călin Georgescu) și nu vreau să fiu asociat cu atitudini antisemite de la nimeni.

    Eu nu vreau să mă asociez cu comunicate de genul celor cu holocaustul o temă minoră. Asta-i o aberație. Nu vreau să fiu asociat cu așa ceva. Vreau să construim o mișcare românească fără rădăcini în mișcări totalitare, fasciste sau comuniste”, a spus George Simion la Antena 3.

    Simion se referă la faptul că într-un comunicat al AUR despre educație, s-a folosit un exemplu în care despre holocaust se spune că putea fi învățat în cadrul orei de istorie.

    Tot în cadrul emisiunii, răspunzând unei întrebări a lui Mihai Gâdea despre membrii și simpatizanții cu vederi legionare, Simion a spus că „dacă nu-și revizuiesc atitudinea, n-au ce căuta aici”.

    Co-președintele AUR a regretat public și incidentul cu ministrul energiei, Virgil Popescu, despre care a spus că a fost „o răbufnire”.

    George Simion a mai taxat prestația lui Călin Georgescu și a pus sub semnul întrebării alegerea sa în funcția de președinte de onoare a AUR.

    Vezi si – Trădătorii din AUR, Claudiu Târziu si George Simion, îl dau afară pe Călin Georgescu pentru simpatii legionare

  • Portretul teroristului din 2021: Gruparea Românească Revoluționară prezentă la protestele din Europa și SUA reprezintă un pericol la adresa democrației

    7af9457fca3d81e5bf3b4cc3bb39769b 768x512 1

    Portretul teroristului din 2021

    Dragi conaționali față de care nu am niciun interes ascuns,

    Instigarea la nevaccinare este un pericol pentru democrație.

    Ce alte pericole pentru democrație mai sunt? Iată o listă:

    • Idei antisemite exprimate online
    • Instigare la discriminare prin glume rasiste postate pe internet
    • Refuzul acceptării imigranților non-europeni
    • Protestele împotriva certificatului verde
    • Referendumul pentru familie
    • Opoziția la implementarea educației sexuale în școli
    • Critici la adresa comunității lgbt
    • Euro-scepticismul și apropierea față de Rusia
    • Naționalismul șovin și xenofob
    • “Suveranismul”, alt cuvânt pentru naționalism șovin xenofob
    • Refuzul de a plăti taxa pentru televiziune
    • Marșul Vieții și alte atacuri asupra dreptului femeilor de a face avort
    • Preoții care vorbesc împotriva vaccinării

    Lista este incompletă, dar ați înțeles ideea.

    Un pericol mai mare decât toate cele de mai sus este societatea secretă G.R.R.

    merlin 174361770 0bf12b33 dfda 464a ac1a 1722d1610c46 superJumbo 768x512 1

    Portretul teroristului din 2021

    Dragi conaționali față de care nu am niciun interes ascuns,

    Instigarea la nevaccinare este un pericol pentru democrație.

    Ce alte pericole pentru democrație mai sunt? Iată o listă:

    • Idei antisemite exprimate online
    • Instigare la discriminare prin glume rasiste postate pe internet
    • Refuzul acceptării imigranților non-europeni
    • Protestele împotriva certificatului verde
    • Referendumul pentru familie
    • Opoziția la implementarea educației sexuale în școli
    • Critici la adresa comunității lgbt
    • Euro-scepticismul și apropierea față de Rusia
    • Naționalismul șovin și xenofob
    • “Suveranismul”, alt cuvânt pentru naționalism șovin xenofob
    • Refuzul de a plăti taxa pentru televiziune
    • Marșul Vieții și alte atacuri asupra dreptului femeilor de a face avort
    • Preoții care vorbesc împotriva vaccinării

    Lista este incompletă, dar ați înțeles ideea.

    Un pericol mai mare decât toate cele de mai sus este societatea secretă G.R.R.

    Viena, steagul României flutură triumfător deasupra maselor de răsculați, semn că gruparea revoluționară este bine înfiptă.

    2bc1eb2d a886 4c2e ba0a f96253068960 768x512 1

    Gruparea Românească Revoluționară activează și în S.U.A. unde au participat la lovitura de stat dată de suporterii lui Trump pe 6 ianuarie când au pătruns abuziv în clădirea capitoliului, punând în pericol democrația americană.

    43d51bfe eda5 404f 8b31 2eab8cf90a25 768x432 1

    Acești oameni sunt peste tot, nu doar în organizațiile de protest, ci în sistem, în poliție, în politică, în magistratură, în sănătate (medici antivacciniști influențați de G.R.R.) , în sindicate (sindicatul poliției din România este complet controlat de G.R.R.), în showbiz (Puya face parte și el, lucru evident din piesa lui lansată de 1 decembrie în care îndeamnă la revoltă) și…cel mai rău, în serviciile secrete. Caracatița influenței lor străbate lumea din Asia până în America, acaparând inclusiv Australia (unde G.R.R. a determinat proteste violente împotriva măsurilor de bun simț adoptate de guvernul australian).

    Acești oameni sunt periculoși și plănuiesc o lovitură de palat care să fie scânteia ce răspândește focurile revoluției fasciste. Nu știm în ce țară va avea loc lovitura de palat, dar va declanșa o furtună.

    Structura acestei societăți secrete transnaționale revoluționare este descentralizată, după modelul cuiburilor legionare, însă cu toții răspund în fața unui lider, un păpușar influent care dirijează mersul lucrurilor.

    Cine este acest păpușar?

    Nimeni altul decât masonazistul Călin Georgescu.

    masonazistul

    Masonazistul Călin Georgescu, urmaș secret de-al lui Ion Antonescu

    Având poziții publice favorabile față de Mișcarea Legionară, față de întemeietorul ei, Corneliu Zelea Codreanu, dar și față de mareșalul Ion Antonescu, vinovat de holocaustul din România, Călin Georgescu își dezvălui simpatiile naziste și în același timp folosește influența acumulată în Clubul de la Roma pentru a submina democrația occidentală.

    Călin Georgescu a pus mâna pe economie și pe o parte din servicii, urmând a organiza o ședință cu cele mai importante think-tankuri conservatoare, la care va prezenta un plan de reformă globală bazat pe modelul unei societăți naționaliste ortodoxe românești.

    Acești oameni își doresc o dictatură național-socialistă care să fie rezultatul unei revoluții internaționale de sorginte fascistă.

    Dacă planurile G.R.R. vor reuși, va avea loc un nou holocaust.

    Contribuie la protejarea democrației

    În condițiile actuale, cu amenințarea după colț, fiecare dintre noi poate ajuta la consolidarea democrației. Iată o listă cu ce puteți face:

    • Respingeți discriminarea și rasismul, fiți toleranți.
    • Amintiți-vă de holocaust.
    • Primiți imigranți non-europeni și spargeți prejudecățile din jurul relațiilor inter-rasiale.
    • Acceptați educația sexuală în școli.
    • Votați candidați evrei.
    • Renegați istoria antisemită a României.
    • Uitați-vă mai des la televizor.
    • Găsiți un preot de la o biserică unde se propagă valorile iudeo-creștinismului.
    • Promovați Uniunea Europeană și N.A.T.O.
    • Fiți cosmopoliți civilizați, nu naționaliști barbari.
    • Puneți preț pe modernitate, abandonați tradiția.
    • Turnați-vă prietenii care dau semne de radicalizare.
    • Mâncați mai puțină carne și mai multă soia.
    • Nu mai conduceți mașini non-electrice.
    • Digitalizați-vă, reunțați la banii lichizi.
    • În loc să fiți proprietar, închiriați cât mai multe bunuri.

    Și această listă poate continua, dar este un început bun.

    Doar împreună putem opri G.R.R.

    Pe data viitoare!

    shekelsteinberg

    Sterian David Bruckman SHEKELSTEINBERG

    Acest articol este un pamflet. – Incorect Politic
  • Mareșalul Ion Antonescu, mesaj din celulă

    Ion Antonescu

    Documentul intitulat “Însemnări din celulă”, semnat de ex-mareşalul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944, la câteva ore după lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucureşti.

    mail
    Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinsă pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte.

    Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând ca de obicei o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă.

    La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.

    I-am arătat Regelui că de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la Anglo-Americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere, şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare.

    În continuare, i-am arătat conversaţia avută, imediat la întoarcerea mea de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius şi Mihalache şi în dimineaţa zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Brătianu.

    D-lui Clodius i-am vorbit în faţa D-lui M. Ant[onescu] pe un ton răspicat şi i-am amintit că atât prin Dl M. Ant[onescu] de acum câteva luni, cât şi în februarie, la ultima întrevedere, am arătat Germaniei ca, dacă frontul nu se va menţine pe linia Tg. Neamţ-Nord Iaşi-Nord Chişinău-Nistru, România va căuta soluţia politică pentru terminarea războiului.

    I-am arătat D-lui Clodius că nici o ţară, şi nici chiar Germania, nu ar putea continua războiul în caz când jumătate din teritoriul ei ar fi ocupat şi ţara total la discreţia Ruşilor.

    I-am cerut ca şi Dl M. Ant[onescu] să arate acest lucru la Berlin, să roage să înţeleagă poziţia Ţării noastre în faţa cataclismului ce o ameninţă şi a mea în faţa Istoriei şi a Ţării şi să-mi dea dezlegarea a trata un armistiţiu, dorind să ieşim din această situaţie ca oameni de onoare şi nu prin acte care ar dezonora pentru vecie Ţara şi pe conducătorii ei.

    Dl Clodius a promis că va arăta exact dorinţa noastră; i-am arătat că noi trebuie să ne luăm libertatea de a ne apăra viaţa viitoare a neamului.

    Relativ la conversaţia cu Dl Mihalache, deşi ea a durat câteva ceasuri, totuşi i-ai arătat numai esenţialul.

    Dl Mihalache mi-a cerut să mă sacrific şi să fac eu pacea, oricât de grele ar fi condiţiile puse.

    I-am arătat că eu, fiind exponentul unei revoluţii care m-a adus, fără a [o] fi pus eu la cale sau să fi avut vreo legătură cu ea, la conducerea Statului, dându-mi mandatul să reconstituiesc graniţele Ţării, să restabilesc ordinea morală şi să pedepsesc aducându-i în faţa tribunalului poporului pe acei care …[2] catastrofa graniţelor şi prăbuşirea Dinastiei. Cum Ţara îmi impusese şi pe legionari şi mai târziu şi războiul, pentru a legifera actele mele, am cerut aprobarea Ţării pentru faptul că schimbasem din luptă regimul legionar pentru trădările sale şi pentru că intrasem în război în aclamaţiile şi, cu asentimentul întregii naţiuni, trecusem, forţat de operaţiuni, şi Nistrul.

    Ţara, prin câte 3 milioane de voturi, mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.

    În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:

    a. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.

    I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele “să nu recunoască nici o modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.

    b. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, Ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului?

    c. – a treia clauză, şi cea mai gravă, e aceea de a întoarce armele în contra Germaniei.

    Cine, am arătat Dlui Mihalache …[3], poate să-şi ia răspunderea consecinţelor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios, când putem să ieşim din război oricând dorim.

    Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate şi i-am afirmat că dacă …[4] de Dl Maniu, pe care l-am lăsat şi i-am înlesnit tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl Mihai Antonescu, care a tratat cu ştiinţa mea, eu nu m-aş da la o parte şi aş da, dacă mi s-ar cere concurs, pentru a scoate România din război, luându-mi curajul şi răspunderea să spun Führerului în faţă că România se retrage din război.

    d. – a patra condiţie cerută de Molotov şi de Anglo-Americani este să dau ordin soldaţilor să se predea Ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu Ruşii, să alungăm pe Nemţi din Ţară.

    Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a Ruşilor şi Germanilor?

    Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.

    Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.

    Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.

    e. – În sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiunea Rusească cu toate consecinţele ei.

    Reamintind toate acestea Dlui Mihalache, D[umnealui] mi-a spus, ceea ce a constituit o surpriză pentru mine, că trebuie să mărturisească că D[umnea]lor, adică naţional-ţărăniştii, s-au înşelat; au crezut în sprijinul Anglo-Americanilor, însă şi-au făcut convingerea definitivă că aceştia sunt total nepregătiţi pentru a indispune pe Ruşi şi că suntem lăsaţi la totala lor discreţie, ca şi Polonia şi, poate, alte ţări. În consecinţă, trebuie să ne considerăm o generaţie sacrificată, să ne resemnăm şi să aşteptăm.

    I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte.

    Dl Mihalache a insistat încă o dată să fac eu armistiţiul şi să semnez pacea, fiindcă condiţiile puse sunt condiţii de pace, nu de armistiţiu (este sublinierea D-sale). Bineînţeles, am declinat (refuzat) aceasta.

    În dimineaţa zilei de astăzi, pe când eram în Consiliul de Miniştri, a cerut să mă vadă Dl. Brătianu, care, spre deosebire de Dl Mihalache, mi-a declarat că vine de la o întrevedere dintre Dnii Maniu şi Dinu Brătianu şi că vine cu mandatul formal de la ambii că sunt de acord şi că îşi iau alături răspunderea, dacă accept, să fac eu tratative de pace.

    I-am răspuns că accept cu condiţia să mi se dea în scris acest angajament, să accepte ca el să fie publicat, pentru ca poporul să vadă că s-a înfăptuit unirea internă şi pentru ca străinătatea, aliaţii şi inamicii, să nu mai poată …[5], prin dezbinarea noastră.

    Dl Brătianu urma să-mi aducă adeziunea scrisă înainte de audienţa mea la Rege, fiindcă voiam să merg la această audienţă cu hotărârea luată, adică să-I pot afirma că, dat fiind faptul că s-a realizat unirea politică internă, îmi pot lua angajamentul să încep tratativele de pace. Generalul Sănătescu a intervenit în discuţii de două ori şi şi-a luat angajamentul, fără să i-l fi cerut, că-mi va aduce dânsul acest angajament, pentru care i-am mulţumit.

    Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu Ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că “această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu Ruşii.

    Acest “mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.

    Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.

    În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.

    Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldaţi cu pistoale în mână.

    Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: “D-le Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu”.

    M-am uitat la soldatul care mă ţinea de braţe şi I-am spus ca să ia mâna de pe mine şi, adresându-mă generalului Sănătescu, în obrazul Regelui, care trecea în altă cameră cu mâinile la spate: “Să-ţi fie ruşine; acestea sunt acte care dezonorează un General”. M-am uitat fix în ochii lui şi I-am repetat de mai multe ori apostrofa.

    După aceea, bruscat, am fost scos din cameră pe culoar unde o bestie de subofiţer mi-a spus să scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat. După aceea, împreună cu Dl Mihai Antonescu, am fost băgat la ora 17 într-o cameră “Safe” Fichet şi încuiaţi cu cheile.

    Camera nu are decât 3 m pe 2, este fără fereastră şi fără ventilaţie.

    După 2 ore s-a deschis uşa şi ni s-au oferit scaune aduse din afară.

    Nu s-a avut nici o dorinţă de a se da acestei camere-celulă cel puţin aspectul curat. Este plină de praf şi într-o dezordine organizată.

    Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de 4 ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.

    Istoria să judece.

    Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui în[tre] patru ochi şi în prezenţa Dlui M. Antonescu că, dacă crede că este un alt om în Ţară capabil să o servească mai bine ca mine, eu îi cedez locul cu o singură condiţie: să prezinte garanţii şi să nu fie un ambiţios sau un aventurier.

    M[areşa]l Antonescu

    23.VIII.1944

    Scris în celulă.

    Sursa: Gh. Buzatu, Mircea Chiriţoiu, eds., Agresiunea comunismului în România, vol. II, Documente din arhivele secrete: 1944-1989, Bucureşti, Editura Paideia, 1998, p. 150 – si Gheorghe Buzatu

  • PATRIOȚI EXECUTAȚI, UCIȘI IN BĂTAIE SAU LĂSAȚI SĂ CRAPE DE FOAME ORI BOALĂ ÎN TEMNIȚELE BOLȘEVICE

    vs

    Ieri, un prieten m-a provocat la o polemică. Mi-a spus ca numărul românilor patrioți care și-au pierdut viața în temnițele bolșevice este supradimensionat. Mi-a spus ca după Radu Ciuceanu aceștia ar fi pîna in 1.000 de victime, iar  Gheorghe Boldur-Lățescu, într-un interviu din “România Liberă”, l-ar fi redus la 700.

    Nu cunoșteam aceste declarații, dar nu-mi părea firesc să fie atît de puțini. Și atunci am pierdut ultimele 24 de ore ca să aflu mai mult. Și am aflat. Atenție, aici vorbesc doar de cei care au murit dupa arestare, nu și de cei cazuți in lupte, în munți! Am încercat să îi aranjez ordonat și organizat, pe categorii.

    Legionari: Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Vasile Militaru, Traian Brăileanu, Mihai Manoilescu, Gheorghe Manu, Constantin Oprișan, Constantin Petrovicescu, Ioan Pintilie

    Monahi și teologi: Sandu Tudor, profesorul de teologie Alexandru Filipașcu Gherasim Iscu (starețul Mănăstirii Tismana).

    Episcopi greco-catolici: Vasile Aftenie, Tit-Liviu Chinezu, Anton Durcovici, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Alexandru Rusu, Janos Scheffler dar și moneseniorul Vladimir Ghica, călugarul capucin Fortunat Boros, preotul greco-catolic Ilie Borz, starețul greco-catolic Leon Man (participant la Marea Unire)

    Politicieni, demnitari: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Stan Ghițescu, Ion Șerban Christu, Ion Cămărașescu, Istrate Micescu, Constantin I. C. Brătianu si istoricul Gheorghe I. Brătianu, Constantin Argetoianu,  Aurel Baciu, Victor Bădulescu, Sever Bocu, Sebastian Bornemisa, Ioan Gh. Botez, Dimitrie Burileanu, Mircea Cancicov,  Liviu Ioan Ștefan Cigăreanu, Tancred Constantinescu, Vladimir Cristi, Gheorghe A. Cuza, Grigore Dimitrescu, Vasile Georgescu-Bîrlad. Ion Gigurtu. Ion V. Gruia, Alexandru Lapedatu, Gheorghe N. Leon, Ion Macovei. Ion Manolescu-Strunga, Alexandru Marcu, Tiberiu Traian Moșoiu, Alexandru Ottulescu, Radu Potocală Sr., Mihail Romniceanu

    Generali: Grigore Georgescu, Aurel Aldea, Ioan Carlaonț, Nicolae Ciupercă, Constantin S. Constantin,  Grigore N. Cornicioiu, Gheorghe Dobre, Constantin Eftimiu, Alexandru Glatz. Iosif Iacobici, Radu Korne (Cornea), Nicolae Macici. Ioan D. Mihăescu, amiralul Nicolae Păiș, Ioan Mihail Racoviță, Radu R. Rosetti, Gheorghe Rozin, Nicolae Samsonovici, Constantin Tobescu, Ioan Topor, Gheorghe Vasiliu, Henri Cihoski, Vasile Măinescu, Constantin Pantazi, Emil Palangeanu, Ioan Popescu, Ioan Popovici, Ioan Rășcanu, Ion Sichitiu și Vasile Zorzor (unii dintre ei, au fost generali în primul război mondial!).

    Participanți la Marea Unire: Daniel Ciugureanu. Ion Flueraș, Gheorghe Garda, Iosif Jumanca, Ion Pelivan, Teodor Popescu, Dorimedont Popovici, Vasile Stoica, Aurel Vlad (nu îi includ pe cei mulți care și-au pierdut viața în gulag).

    Mai adaug pe Anton Golopenția, Gheorghe Grigorovici, Dumitru Iov, Petre Lescenco, Dumitru Mociorniță, Gheorghe Plăcinteanu, Gavrilă Mihali Ștrifunda, Gheorghe Tașcă, dr. Ion Simionescu, care nu pot fi încadrați în categoriile de mai sus.

    Luptători in munți executați: Gheorghe Arsenescu, frații Toma și Petre Arnăuțoiu și alți 14  membrii arestați din gruparea “Haiducii Muscelului”, Spiru Blănaru, Petre Domășneanu, Petre Pușchiță, Romulus Marițescu și Ion Tănase (luptători in Muntii Banatului), mr. Nicolae Dabija (luptător in Munții Apuseni), Victor Lupșa (luptător în Munții Vrancei), Iosif Capotă și Alexandru Dejeu (liderii rezistenței din zona Huedin).

    Tot executați au fost Mareșalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu și Gheorghe Alexianu.

    Aceștia sînt cei peste 100 de români care au fost uciși/au murit în lagărele bolșevice și care au pagini Wikipedia.

    Dar mai sînt mulți alții.

    Dintre luptătorii din partea de nord a Munților Fagaras au fost executați Silviu Socol, Ion Chiujdea, Ion Novac, Laurean Hașu, Victor Metea, Ioan Pop zis Fileru, Gheorghe Hașu, Partenie Cosma, Mircea Coman, Monea Traian, Gheorghe Duminecă, Dumitru Stanciu (dintre ceilalți luptători au mai murit in temniță Ion Lascu, Marin Mogoș, Victor Metea tatăl celui de mai sus, generalul Vasile Mitrea, Gheorghe Micu, Nicolae Faciu, Leon Bucelea; Vasile Moldovan, Gheorghe Toader Ion Pridon, Ilisie Serafim, Petru Săbăduș și Ion Fulicea au fost uciși în penitenciar, Sabin Drăghici și Clement Oană au fost uciși în anchetă, iar Romulus Ursu moare la Canal) – toate aceste date au fost preluate din cartea lui Ion Gavrila Ogoranu “Brazii se frîng, dar nu se indoiesc”.

    Mișcarea “Haiducii Dobrogei” a avut peste 2.000 de luptători și simpatizanți aromâni. Mulți dintre aceștia după arestare au fost uciși in cadrul anchetei. Din păcate, în aceste cîteva ore nu am reușit să aflu decît citeva nume: Hristu Zuba, un tînăr care întrucît nu a vrut să spună unde se ascunde liderul Nicolae Fudulea, a fost pus de securiști să iși sape singur groapa dupa care a fost împușcat; Gheorghe Sponte (mort în închisoare) iar Nicolae Fudulea, Stere Grasu, Iancu Ghiuvea, Nicolae Hașoti, Iancu Beca și Stere Hapa au fost condamnați la moarte și executați.  Au fost uciși în bătaie în timpul anchetelor Stere Alexe, Cotan Mihai-Ionel și Costea M. Costea

    La data de 10 martie 1950, un număr de 24 de luptători dobrogeni din Lotul “Babadag” sînt adusi cu trenul la Timișoara de la temnițele din Gherla și Aiud. Securitatea îi duce în “Pădurea Verde” unde îi impușcă pe toți. Iată numele lor: Marin Cenușe, Ion Constantin, Nicolae Dobromir, Manea Duțu, Gheorghe Enache, Ioan Filip, Alexandru Gogu, Gheorghe Gușiță, Constantin Lache, Gheorghe Leca, Ion Leca, Petre Matei, Dumitru Negroiu, Iordan Nicolae, Gheorghe Pastramă, Ioan Pițigoi, Nicolae Roșculeț, Iancu Stavrositu, Stere Stercu, Gheorghe Tofan, Gheorghe Tomoșoiu, Ioan Topîrceanu, Constantin Tudoran și Constantin Zache. Ca o ironie a sorții, aceste două trenuri comandate de securiștii evrei (din cartea lui Filon Verca știm cine conducea securitatea din Banat) sînt numite “trenurile morții”, ca și cele două trenuri care în 1941 trebuiau să ducă evreii din Iași la Tîrgu Jiu, dar s-au oprit în Călărași.

    Ar trebui adăugați legionarii uciși în cadrul “Experimentului Pitești” (100-200 conform Wikipedia) precum și cei ucisi în celelalte lagăre unde experimentul a fost extins. Din echipa lui Eugen Țurcanu, 16 deținuți au fost executați în noaptea de 17 dec. 1954, iar altul ulterior.

    Nu știu care este numărul total al acestor victime, dar pot să mai adaug niște nume, care nu sînt notorii dar le cunosc foarte bine. Din dosarul Vasile Militaru, au mai murit în temniță Ion Postelnicescu și Ioan Malmarolu, din dosarul Toma Arnăuțoiu au murit în temniță Maria Plop, concubina acestuia și mama fiicei sale precum și Laurenția Arnăuțoiu (mama fraților Toma și Petre), a fost ucis în bătaie la interogatoriu căpitanul aviator Nicolae Serescu.

    Iată cîte sute am descoperit eu în numai 24 de ore! Oare nu se înșeala venerabilii Ciuceanu și Boldur-Lățescu?

    Sursa: Incorect Politic

  • 6 septembrie 1940: Ion Antonescu preia puterea în statul român, după abdicarea Regelui Carol al II-lea. Legionarii, singurii dispuși să intre la guvernare

    gan

    6 septembrie 1940: Pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Ținutului Herța și a Ardealului de Nord au aruncat România în pragul dezintegrării teritoriale și instituționale. Părăsită de aliați, cu un Rege-dictator care se izolase de partidele politice, România risca să se prăbușească definitiv.

    Opinia publică, adusă în pragul disperării, îl considera vinovat – pe bună dreptate, pe regele Carol al II-lea. Cei mai activi în contestarea regelui s-au dovedit a fi legionarii, mai ales că aceștia nu-i puteau ierta monarhului playboy decapitarea Mișcării, prin ordonarea asasinării liderilor verzi, în frunte cu Corneliu Codreanu.

    Astfel, pe 3 septembrie 1940, simultan, legionarii declanșează acțiuni de ocupare a instituțiilor politico-administrative și militare importante din Brașov și Constanța, urmând ca apoi să demareze lovituri asemănătoare în Timișoara, Deva, Alba-Iulia și București, cu scopul de a crea panică la Palatul Regal.

    Chiar dacă în mare parte, loviturile au eșuat, faptul că s-au înregistrat morți și răniți a inflamat situația în țară și a sporit tensiunea în sânul camarilei regale. Liderul legionar Horia Sima lansează un manifest, prin care cere abdicarea regelui Carol al II-lea, învinovățindu-l de deciziile care au dus la ciopârțirea țării. În București și în marile orașe au loc manifestații împotriva regelui, la care participă zeci de mii de oameni( În imagine, în primul rând este Radu Gyr).

    Pe 4 septembrie, într-o mișcare disperată, Regele Carol al II-lea îl cheamă la Guvernare pe Generalul Ion Antonescu, cel care fusese surghiunit de suveran la Mănăstirea Bistrița. Pe 5 septembrie, regele îi ordonă comandantului trupelor din Capitală, Generalul Dumitru Coroamă, să deschidă focul asupra manifestanților, dar acesta refuză, motivând că nu poate trage în tineretul țării. De nevoie, regele Carol semnează un decret prin care îi conferă generalului Antonescu „depline puteri pentru conducerea statului român”.

    sawxa

    În aceeași zi se suspendă Constituția din 27 februarie 1938 și au fost dizolvate corpurile legiuitoare, ceea ce însemna sfârșitul dictaturii regale instaurate la 10 februarie 1938. În orele următoare, Ion Antonescu și-a asigurat sprijinul unor adjutanți regali și al comandantului trupelor de gardă (generalul Coroamă), iar pe generalii devotați lui Carol, fie i-a trimis ”în misiune” departe de Capitală, fie i-a reținut, sub diverse pretexte, în clădirea Președinției Consiliului de Miniștri, făcându-i inofensivi. În tot acest timp legionarii se agitau în jurul Palatului Regal și trăgeau focuri de armă pentru a-l intimidata pe rege, dar Ion Antonescu nu a intervenit pentru a restabili ordinea, lăsând să se înțeleagă că nu o va face atât timp cât Carol al II-lea va fi pe tron.

    htc

    Regele încearcă să-l îndepărteze pe Antonescu, dar se lovește de refuzul Armatei.„În această atmosferă, pe 5 septembrie 1940, la ora 21.30, Antonescu l-a trimis pe adjutantul său, lt.-col. Elefterescu, cu un mesaj prin care-i cerea lui Carol să abdice, avertizându-l că în cazul unui refuz nu mai răspundea de integritatea persoanei și anturajului regal. I-a lăsat timp de gândire până a doua zi, la 4 dimineața. Carol al II-lea s-a consultat cu serie de oameni politici între care Valer Pop, Mihail Manoilescu, Gh. Brătianu, A.C.Cuza, care l-au sfătuit să abdice. Generalii Coroamă și David Popescu aveau aceleași opinii. Doar generalii Paul Teodorescu și Gh. Mihail au cerut regelui să rămână pe tron, angajându-se să ia măsurile necesare pentru înlăturarea lui Antonescu și zdrobirea „bandelor legionare”. Mihail Manoilescu a refuzat să constituie un nou guvern, spunându-i regelui că în realitate abdicase când îi dăduse lui Antonescu toate prerogativele. De asemenea era de părere că armata nu va trage nici măcar un singur glonț pentru rege”, scrie Istorie Pe Scurt.

    La ora 06:10 regele a semnat actul de abdicare. În aceeași zi, Ion Antonescu, adică șeful statului și președintele Consiliului de Miniștri a semnat un decret lege care prevedea „Având în vedere actul abdicării M.S. regele Carol al II-lea din 6 spetmebrie 1940… Având în vedere că succesiunea la tron în linie coborâtoare bărbătească legitimă și directă a M.S. Carol al II-lea de Hohenzollern- Sigmaringen este Măria Sa Marele Voievod de Alba-Iulia”, acesta devenea “Mihai I-iu, rege al României”.

    De remarcat este că în textul Proclamației pentru Țară a Regelui Carol al II-lea, acesta evită să folosească termenul de „abdicare”. Iată textul:

    “Români!

    Vremuri de adâncă turburare și îngrijorare trec peste scumpa mea țară.
    De acum zece ani când am luat locul de adâncă răspundere de a fi cârmaciul patriei mele, fără răgaz, fără odihnă și cu cea mai desăvârșită dragoste m-am străduit de a face tot ce conștiința mea îmi poruncea pentru binele României.

    Azi zile de vitregie nespusă îndurerează Țara, care se găsește în fața unor mari primejdii.

    Aceste primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut și crescut, să le înlătur trecând astăzi fiului meu, pe care știu cât de mult îl iubiți, grelele sarcini ale domniei.

    Făcând această jertfă pentru salvarea patriei, înalț cea mai caldă rugăciune ca ea să-i fie cât mai folositoare.

    Lăsând poporului meu pe scumpul meu fiu, rog pe toți românii să-l înconjoare cu cea mai caldă și mai desăvârșită credință și dragoste, ca să poată găsi în ele reazemul de care are atâta nevoie greaua-i răspundere ce de azi înainte apasă umerii săi fragezi. Țara să fie păzită de Dumnezeul părinților noștri, care să-i hărăzească un cât mai falnic viitor.”

    Au urmat negocieri pentru formarea unui Guvern, dar PNȚ și PNL au refuzat să-și asume conducerea țării, singurii care au răspuns chemării generalului Antonescu fiind legionarii. Astfel se instaurează un Guvern format din legionari și personalități fără afilieri politice.

    La 14 septembrie se decretează statul național-legionar.

  • 1 iunie: Executarea lui Ion Antonescu de catre comunistii evrei: Mareșalul a murit cu tricolorul la piept și a strigat: Domnilor, nu m-ați omorât!

    iant2

    La 1 iunie 1946, Mareșalul Ion Antonescu, fost conducător al statului român, a fost executat prin împușcare, în curtea închisorii Jilava.

    Fost conducător al statului român, titulatură ce avea avea echivalent cu rangul de prim-ministru, Ion Antonescu a fost condamnat la moarte de către un Tribunal al Poporului, imputându-i-se că “a savarsit cea mai mare crimă petrecută în istoria poporului român, alăturându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietică, care doreau o colaborare pașnică cu poporul român”, dar și crime de război împotriva populației evreiești.

    Trebuie menționat că Tribunalele Poporului fuseseră instituite prin lege de către Guvernul Petru Groza, prin legea nr. 312/1945.

    Conform proiectului, locul procurorului era luat de “acuzatorii publici”, numiți direct de Ministrul justiției. Judecătorii Tribunalului erau numiți pe criterii politice câte cinci din partea fiecărei formațiuni reprezentate în “guvernul de largă concentrare democratică”.

    Astfel, în completele de judecată au apărut oameni care n-aveau nicio legătură cu magistratura: Vasile Niță muncitor, reprezentant al PCR, Ion Păuna – muncitor, reprezentant al PSD, Jovita Dumbravă – plugar, membru al Frontului Plugarilor, Constantin Tiulescu – muncitor din partea Confederației Generale a Muncii. În mai 1946, profesorul Constantin Lăpușneanu, din partea PNȚ, a fost înlocuit cu Teodora Iorgulescu, de profesie casnică.

    Un alt acuzator șef, Dumitru Săracu, era de meserie chelner.

    Legat de execuția în sine a Mareșalului, fiul preotului închisorii a mărturisit că Ion Antonescu a murit împărtășit, cel care a refuzat fiind Mihai Antonescu, colaboratorul său.

    “In afara de aceasta inadvertenta legata de numele sau, o alta informatie eronata, inclusiv in filmul lui Nicolaescu, este aceea ca Maresalul Antonescu a respins impartasania. Da, este adevarat ca unul dintre Antonesti a facut acest lucru, dar nu Ion, ci Mihai, condamnat si el alaturi de Maresal. Mihai Antonescu, fiind cel mai tanar, nu a putut accepta ceea ce avea sa i se intample si poate de aceea a recurs la acel gest de fronda fata de reprezentantul bisericii. Asta e ce mi-a zis taica-meu”, spunea Mihail Totolici, fiul preotului Teodor Totolici.

    Un alt detaliu interesant este acela că Mareșalul Antonescu a luat o panglică tricoloră dintr-o carte religioasă pe care o citea și a decupat mici benzi tricolore la pieptul fiecărui condamnat.

    ” Antonescu i-a spus: parinte pot sa iau o panglica de la carte, taica-meu avea panglici tricolore la toate cartile. Sa tai si sa pun in piept la toti. Da, domnule Maresal, i-a zis tatal meu. Atunci a trimis un soldat si a adus foarfeca si ace de gamalie si Maresalul a taiat din panglica si a pus si lui si la ceilalti trei care erau cu el. Sunt lucruri care nu se stiu”, povesteste Mihail Totolici.

    Execuția lui Ion Antonescu

    La orele 18.00, dupa ce comandantul grupei de executie a dat raportul procurorului Alfred V. Petrescu, acesta a cerut grefierului Gheorghe Colac sa citeasca continutul Hotararii nr. 17/1946 a Tribunalului Poporului si sa prezinte o scurta expunere a faptelor savarsite de condamnati.In momentul in care s-a incercat sa se procedeze la aplicarea art. 18 din Regulamentul nr. 12/1942 si sa se lege condamnatii la ochi si de stalpul de executie, toti au declarat ca “vor sa stea cu fata catre grupa de executie si nelegati, cu exceptia condamnatului Constantin Z. Vasiliu, care a cerut sa fie legat la ochi, cu propriul sau fular”.

    “Dupa indeplinirea tuturor formalitatilor de mai sus – raporta ceva mai tarziu procurorul Petrescu – la orele 18.03, am ordonat comandantului grupei de executie executarea. Conformandu-se dispozitiunilor art. 19 din Regulamentul nr. 12/1942, comandantul grupei a comandat pregatirea armelor, ochirea si focul , care s-a executat cu arme de tip militar”. “In urma salvei – avea sa raporteze si inspectorul de politie Mihail Gavrilovici – au cazut toti la pamant. in clipa urmatoare, Ion Antonescu s-a ridicat, sprijinindu-se pe o mana si a strigat: “Domnule, nu m-ati omorat”, dupa care efort a cazut jos. Alexianu si Mihai Antonescu au ramas nemiscati, iar Constantin Vasiliu se zbatea gemand”. Dupa incetarea focului, continua procurorul Petrescu, medicul legist, Alexandru Gr. Ionescu, a constatat ca “cei executati dadeau inca semne de viata”. In acest context, comandantul grupei de executie “a executat loviturile de gratie, tragand cu revolverul in capul fiecarui condamnat”. Din raportul lui Mihail Gavrilovici mai rezulta ca “in Constantin Vasiliu s-a tras si cu arma fiindca tot se mai zbatea”. La ora 18.15, medicul legist a constatat moartea tuturor celor ce fusesera impuscati, cadavrele ramanand pe loc, sub paza unei garzi formate din gardieni publici.

    Trupurile neînsuflețite au fost incinerate.

  • Dosarul TEZAURULUI României trimis la Moscova în 1916, găsit într-un dulap, în Braşov. UNGURII SI ARABII NE CER BANI PENTRU EL!

    dzc

    Descoperire istorică de o importanţă uriaşă la Braşov. Un ungur din Braşov şi un arab căsătorit cu o româncă, ce se ocupă de restaurarea pieselor vechi de mobilier, au găsit, într-un dulap vechi, dosarul tezaurului României trimis la Moscova în anii 1916-1917.

    Totul s-a întâmplat în luna mai a anului trecut, iar de atunci dosarul a ajuns pe mâinile unui avocat escroc şi într-un final la procurorii DIICOT şi apoi la Banca Naţională a României.

    Attila Szocs, un bucătar din Braşov şi iranianul stabilit în România de mai bine de 30 de ani, au cumpărat dulapul de epocă şi încercau să îl restaureze atunci când au făcut descoperirea uriaşă.

    În interiorul dulapului, în spatele unui perete fals, cei doi au găsit, neatins de 80 de ani, dosarul pe care Ion Antonescu l-a trimis, în anul 1941, împreună cu Armata, la Moscova, pentru revendicarea tezarului României.

    Acest lucru stabileşte exact că, la acea vreme, Antonescu era ferm convins că nemţii vor cuceri Moscova, motiv pentru care pregătise dosarul de revendicare a tezarului României.

    dsr11

    Ce conţine dosarul prin care Maresalul Ion Antonescu cerea tezarului României

    Dosarul conţine 200 de pagini în care sunt descrise toate bunurile pe care România le-a trimis la Moscova în perioada 1916-1917.

    Paginile cuprind până la cele mai mici detalii ale valorilor transportate de la Bucureşti şi Iaşi către Moscova şi care nu au fost recuperate nici astăzi.

    “Detaliat, Tezaurul evacuat la Moscova şi evaluat la Lei 6.500.000.000 se compune din: bilete de bancă, aur, argint, nichel, numerar, bijuterii şi alte obiecte de valoare”, se arată în dosarul tezaurului României de la Moscova.

    În prezent, BNR şi Ministerul Culturii poartă negocieri cu Attila Szocs, iranianul care restaurează mobilă veche şi avocatul lor pentru a decis dacă statul român va face o ofertă de cumpărare a dosarului.

  • Cronologia Mișcării Legionare

    zzzz

    CRONOLOGIE PRIVIND ISTORIA MISCÃRII LEGIONARE
    [Apãrutã în Almanahul “Cuvântul” din 1941]

    1919
    In luna Octombrie 1919, Corneliu Zelea Codreanu se inscrie la Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi.

    De la 15 Octombrie 1919 pana la 1 Septembrie 1920, Corneliu Zelea Codreanu a fost pedagog la Scoala de Arte si Meserii din Iasi.

    1920
    La 9 Februarie 1920, apare ziarul “Garda Constiintei Nationale” de la Iasi. In acest ziar se publica “Crezul socialismului national-crestin”, alcatuit de Corneliu Codreanu si Constantin Pancu.

    La inceputul lui Martie 1920, lucratorii comunisti din Iasi facand o greva si arborand steagul rosu la Atelierele Nicolina, Capitanul izbuteste sa potoleasca greva si, facand o manifestatie nationalista, rupe steagul rosu arborand tricolorul.

    In zilele de 4, 5 si 6 Septembrie 1920 are loc, la Cluj, primul congres al studentilor din Romania intregita. Corneliu Codreanu, cu un grup de studenti nationalisti, izbuteste sa impuna congresului hotararea de eliminare a evreilor din organizatiile studentesti.

    Lupta impotriva ateismului: in Noiembrie 1920, profesorii Universitatii din Iasi hotarand deschiderea Universitatii fara serviciu divin, Corneliu Codreanu se impotriveste cu un grup de studenti. La 5 Noiembrie, Corneliu Codreanu dimpreuna cu Vladimir Frimu baricadeaza intrarile si inchid Universitatea. Comunistii incearca o contraactiune care este infranta. Universitatea se deschide mai tarziu cu serviciu divin.

    1922
    La 1 Aprilie 1922, apare in Bucuresti revista bilunara “Apararea Nationala” sub conducerea profesorilor A.C. Cuza si N.C. Paulescu, si avand ca administrator pe Fanica Anastasescu. Revista avea un caracter doctrinar.

    La 20 Mai 1922, Corneliu Codreanu desfiinteaza Centrul Studentesc din Iasi si infiinteaza Asociatia Studentilor Crestini. La 27 Mai 1922, Corneliu Codreanu, dimpreuna cu un grup de 45 studenti, semneaza la Iasi Angajamentul de onoare de a lupta impotriva cotropirii evreiesti si pentru instapanirea romanismului. Printre semnatari erau: Gr. Ghica, Ilie Garneata, Ion Blanaru, A. Ibraileanu, Gr. Mihuta, Vladimir Frimu si C. Ghica.

    10 Decembrie 1922: delegatii centrelor si societatilor studentesti din tara se intrunesc in congres in marele amfiteatru al Facultatii de Medicina din Bucuresti. Se da semnalul de lupta al miscarilor studentesti. Se alcatuieste o motiune prin care se cere numerus clausus pentru evrei in universitati si se vestejeste actiunea politica a democratiei francmasonice. Manifestatia pe strazile Capitalei tine pana dupa miezul noptii. In cartierul Vacaresti au loc conflicte sangeroase cu evreii. Jandarmii trag focuri de arma. Cad raniti. Se fac

    Tot atunci se hotaraste ca 10 Decembrie sa fie declarata sarbatoare oficiala a studentimii.

    La 22 August 1923, Corneliu Codreanu s-a inchinat in strada, portile Mitropoliei din Iasi fiind inchise conducatorilor miscarilor studentesti.

    La 17 Septembrie 1923, are loc la Campulung (Bucovina) congresul L.A.N.C. organizat de Corneliu Codreanu.

    In Octombrie 1923, la Iasi, in casa Butnaru (str. Savescu), Corneliu Codreanu, Ion I. Mota, Ilie Garneata, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu si altii au pus la cale un complot pentru pedepsirea ministrilor care au dat drepturi politice evreilor, alcatuind o noua Constitutie.

    8 Octombrie 1923: Complotul din Dealul Spirii. Conducatorii Miscarilor Studentesti, dimpreuna cu Corneliu Codreanu, tin o consfatuire in casele lui Nicolae Dragos din str. 13 Septembrie nr. 41, Bucuresti. Se hotaraste impuscarea politicienilor tradatori si a plutocratilor evrei. Sunt arestati si depusi la inchisoarea Vacaresti: Corneliu Codreanu, Ion I. Mota, Ilie Garneata, Tudose Popescu, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Leonida Bandac, Vernichescu, Traian Breazu, Nicolae Dragos, dr. C. Danulescu, Ion Zelea Codreanu.

    Fratiile de Cruce au luat fiinta, la 8 Noiembrie 1923, in inchisoarea Vacaresti, prin hotararea lui Corneliu Codreanu. “Fratia de Cruce este un corp de elita a tinerimii avand ca scop suprem de a crea buni ostasi Romaniei de maine”, spunea Corneliu Codreanu.

    1924
    La 28 Martie 1924, in inchisoarea Vacaresti, Ion I. Mota impusca pe studentul Vernichescu, pedepsind astfel tradarea.

    La 6 Mai 1924, in casele doamnei Constanta Ghica din Iasi (str. Carol 23), Capitanul hotaraste ridicarea Caminului Cultural Crestin.

    La 8 Mai 1924, Corneliu Codreanu intemeiaza la Ungheni prima Tabara de Munca din Romania si din Europa , incepand lucrul cu 26 de tineri.

    La 21 Mai 1924, se judeca in Bucuresti procesul maiorului Bagulescu, inscenat de mafia liberala. Maiorul Bagulescu fusese inchis la Jilava unde isi facuse sarbatorile Pastelui.

    La 31 Mai 1924, Corneliu Codreanu si 50 de tineri, pe cand lucrau la o tabara legionara, la o gradinarie din Iasi, sunt arestati de politie si schingiuiti de politaiul Manciu.

    La 3 si 5 Iunie 1924, se tin la Iasi intrunirile de protestare contra nelegiuirilor politaiului Manciu. Tin cuvantari profesorii C. Sumuleanu, A.C. Cuza si altii.

    La 10 August 1924, Corneliu Codreanu se logodeste cu domnisoara Elena Ilinoiu.

    La 26 Septembrie 1924, se judeca la Bucuresti procesul lui Ion I. Mota care impuscase, in inchisoarea Vacaresti, pe studentul Vernichescu, pedepsind astfel tradarea complotului din Dealul Spirii. Ion I. Mota este achitat la orele 3 dimineata.

    La 25 Octombrie 1924, Corneliu Codreanu fiind atacat chiar in timpul sedintei, pe cand pleda ca avocat in procesul studentului Comarzan, de la Judecatoria ocolului II din Iasi, il impusca pe politaiul Manciu . Corneliu Codreanu este arestat si, a doua zi, sunt arestati si Ion I. Mota, Ilie Garneata, Tudose Popescu, Radu Mironovici. Corneliu Codreanu isi face inchisoarea la Galata.

    La 27 Octombrie 1924, Corneliu Codreanu este adus la Tribunalul din Iasi cu catuse la maini, pentru confirmarea mandatului de arestare.

    La 29 Noiembrie 1924, Ion I. Mota trimite din inchisoarea Galata un memoriu regelui Ferdinand.

    1925
    In luna Februarie 1925, Capitanul este transportat de la inchisoarea Galata , din Iasi, unde statuse incarcerat la un regim sever de la 25 Octombrie 1924, si transportat la Focsani, pentru judecarea procesului impuscarii lui Manciu.

    La inceputul lui Martie 1925, Fanica Anastasescu si Andrei C. Ionescu intemeiaza in Bucuresti primele Fratii de Cruce.

    La 20 Mai 1925, incepe la Turnu Severin judecarea procesului lui Corneliu Codreanu pentru impuscarea politaiului Manciu. La 26 Mai, Corneliu Codreanu este achitat.

    Dupa procesul de la Turnu Severin, Corneliu Codreanu vine in Bucuresti. Despre acest moment politic, Corneliu Codreanu va scrie urmatoarele: “Cred ca erau peste 50.000 de oameni, cuprinsi de un entuziasm caruia nu-i putea sta nimic in cale. A vorbit profesorul Cuza. Am vorbit si eu. De altfel in toata tara era un curent nationalist asa de puternic incat ar fi putut conduce L.A.N.C. la guvernarea tarii. Treceau nefolosite, in acele zile, cele mai mari momente politice ale acestei miscari, cu care ea nu se va mai intalni niciodata. Profesorul Cuza n-a stiut sa valorifice un mare moment tactic cu care atat de rar se intalnesc miscarile politice. Pentru orice observator obiectiv, cunoscator al luptelor politice, soarta L.A.N.C. a fost pecetluita din acel moment”.(Pentru Legionari, p.251).

    La 14 Iunie 1925, Corneliu Codreanu se casatoreste, la Focsani, cu Elena Ilinoiu. “Erau de fata intre 80-100.000 de oameni”, spune Corneliu Codreanu ( Pentru Legionari , p.255).

    La 10 August 1925, Corneliu Codreanu boteaza, in judetul Putna, 100 de copii cu numele Corneliu.

    La 13 Septembrie 1925, Corneliu Codreanu pune piatra de temelie a = Caminului Cultural Crestin din Iasi, cladit cu bratele tineretului legionar pe locul donat de inginerul Bejan (Rapa Galbena).

    1926
    In luna Mai 1926, Corneliu Codreanu candideaza la alegerile generale din judetul Putna.

    1927
    La 18 Mai 1927, Capitanul se reintoarce in tara, dupa ce facuse o calatorie de studii la Grenoble, intovarasit de Ion I. Mota, si reincepe reorganizarea miscarii nationaliste care era faramitata.

    La 15 Iunie 1927, Ion I. Mota isi sustine teza in stiinte juridice la Universitatea din Grenoble, avand subiectul La securite juridique dans la Societe de Nations.

    La 24 Iunie 1927, se intemeiaza la Iasi, in str. Florilor 26, Legiunea Arhanghelului Mihail sub conducerea lui Corneliu Codreanu.

    La 1 Iulie 1927, se cimenteaza cel dintai legamant al legionarilor la Focsani, Bucuresti, Cluj si Campulung.

    La 10 Iulie 1927, se tine la Manastirea Neamtului Congresul Conducatorilor Miscarilor Studentesti. Corneliu Codreanu, cu sprijinul lui Fanica Anastasescu, impune punctul de vedere al Legiunii Arhanghelului Mihail.

    La 1 August 1927, apare nr. 1 din revista bilunara “Pamantul Stramosesc”, organ al Legiunii Arhanghelului Mihail, sub conducerea lui Corneliu Z. Codreanu, avand sediul la Iasi, la Caminul Cultural Crestin.

    La 18 August 1927, Ion I. Mota se casatoreste cu domnisoara Iridenta Codreanu.

    La 15 Septembrie 1927, Corneliu Codreanu, Ion I. Mota, Ilie Garneata, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici publica in revista “Pamantul Stramosesc ” principiile de organizare a Legiunii Arhanghelului Mihail.

    Andrei C. Ionescu, fiind insarcinat de Capitan cu organizarea Legiunii Arhanghelului Mihail in Bucuresti, intemeiaza, sub conducerea lui, primul cuib legionar, in Capitala, in luna Octombrie 1927. Din acest cuib faceau parte, chiar de la intemeierea lui: Horia Sima, Ion Belgea, Iordache Nicoara, dr. Iosif Dumitriu si altii. Primele sedinte s-au tinut la Caminul studentesc Sf. Voievozi din Bucuresti.

    La 15 Octombrie 1927, s-a incheiat batalia Legiunii, de o luna si jumatate, revista “Pamantul Stramosesc” avand 2586 de abonati.

    La 8 Noiembrie 1927, la Iasi, legionarii depun primul juramant pentru a lupta in cadrele Legiunii Arhanghelul Mihail: Corneliu Codreanu, Ion I. Mota, Ilie Garneata, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Hristache Solomon, Gh. Clime, Mile Lefter, Ion Banea, Victor Silaghi, Nicolae Totu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Pantelimon Statache, Ghita Antonescu, Emil Eremeiu, Ion Bordeianu, M. Ciobanu, Marius Pop, Misu Crisan, Popa Butnaru, Budoiu, I. Tanasache, Stefan Budici, Traian Cotiga. Acestora li se incredinteaza Sacusorul cu Pamant.

    8 Noiembrie, ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril este declarata sarbatoare oficiala a Miscarii Legionare.

    In Decembrie 1927 se tine, la Oradea Mare, Congresul U.N.S.C.R.

    1928
    La 10 Decembrie 1928, profesorul Gavanescul primeste de Corneliu Codreanu Sacusorul cu Pamant .

    1929
    In zilele de 3 si 4 ianuarie 1929, in casele generalului Tarnovschi (str. Asachi nr. 2 Iasi), Capitanul a tinut prima adunare a sefilor de cuib din toata tara.

    La 4 ianuarie 1929, se intemeiaza Senatul Legiunii, alcatuit din: Hristache Solomon, general dr. Macridescu, general Ion Tarnovshi, Spiru Peceli, colonel Paul Cambureanu, Ion Butnaru si profesorul Traian Braileanu.

    La 20 Ianuarie 1929, Capitanul tine o conferinta la Centrul Studentesc Bucuresti, vorbind despre Generatia Noua.

    La 14, 15 si 16 Septembrie 1929, are loc la Manastirea Putna , sub presedentia lui Andrei C. Ionescu, Congresul Asociatiei Studentesti Crestine “Stefan cel Mare”. Acesta este al doilea congres al studentimii romane la Putna, primul fiind acela din anul 1871 organizat de Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu si Ion Slavici. Capitanul este nasul drapelului cu zvastica al asociatiei. Capitanul tine o cuvantare in care termina cu indrumarea: “cartea si carabina”. Profesorul Traian Braileanu rosteste o cuvantare despre problema dictaturii.

    In Noiembrie 1929, Andrei C. Ionescu este ales presedinte al Centrului Studentesc Bucuresti. Spiritul legionar domina miscarea studenteasca la Bucuresti.

    La 10 Decembrie 1929, se inugureaza, in Bucuresti, Biserica studenteasca Sf. Anton (Curtea-Veche). Vorbesc: preotul N. Georgescu-Edinti, duhovnicul studentimii si Andrei C. Ionescu , presedintele Centrului Studentesc Bucuresti.

    La 1, 2 si 3 Decembrie 1929, are loc la Craiova Congresul U.N.S.C.R . Cu acest prilej Andrei C. Ionescu face un amanuntit istoric al miscarilor studentesti dominate de insufletirea Capitanului. Dupa congres, legionarii defileaza intr-un grup compact, in uniforme si costume nationale, sub comanda lui Ion Banea.

    La 15 Decembrie 1929, are loc, in targul Beresti (jud. Coverlui), prima intrunire publica legionara organizata de Corneliu Codreanu. In zilele urmatoare, Capitanul va face marsul pe Valea Horincii , dupa Focsani, “al doilea stalp al Miscarii Legionare”.

    De la 23 la 27 Decembrie 1929, are loc Marsul de propaganda legionara al lui Corneliu Codreanu la Ludosul de Mures.

    1930
    La 26 Ianuarie 1930 si in zilele urmatoare are loc Marsul de propaganda legionara al lui Corneliu Codreanu, in Basarabia.

    La 26 Ianuarie 1930, profesorul Traian Braileanu tine o conferinta in Bucuresti cimentand ideologia Miscarii Legionare.

    La 25 Martie 1930, are loc in sala Societatii Tinerimea Romana din Bucuresti intrunirea de alarma pentru starpirea comunismului. S-au adus placarde si a fost una dintre impunatoarele manifestatiuni comandate de Corneliu Codreanu.

    La 10 Aprilie 1930, au loc in Bucuresti ciocniri sangeroase intre invalizii de razboi si jandarmerie sub guvernul taranist. Studentimea participa la manifestatie alaturi de invalizi, si la 11 Aprilie are loc intrunirea de protestare a studentimii de la Societatea Tinerimea Romana. Cu acest prilej, a fost arestat un grup de studenti in frunte cu dr. Gheorghe Sarbulescu . Capitanul se inscrie ca prim aparator in procesul intentat studentilor arestati.

    La 12 Aprilie 1930, Capitanul convoaca in Bucuresti o intrunire a tinerimii romane din toate societatile si gruparile politice, punand bazele Garzii de Fier in Capitala.

    La 24 Iunie 1930, legionarii organizeaza prima cheta in Bucuresti, adunandu-se suma se 31456 lei. Tot atunci se cumpara primele trompete folosite in marsul legionar din Bucovina.

    In Iulie 1930, tanarul Beza impusca pe ministrul Constantin Angelescu. Corneliu Codreanu, aparand pe Beza, este arestat, pentru ca, mai tarziu, Beza sa comploteze contra Capitanului.

    La 20 Iulie 1930, trebuia sa se faca Marsul in Basarabia hotarat de Corneliu Codreanu. Guvernul il interzice, si Capitanul publica “Un apel si un avertisment”.

    La 1, 2 si 3 Decembrie 1930, se tine, la Braila, Congresul U.N.S.C.R. Rostesc cuvantari: Ion Belgea, Traian Cotiga, Ion Banea, Andrei C. Ionescu si Ilie Garneata.

    La 8 Noiembrie 1930, se inugureaza in Bucuresti, Calea Victoriei nr.40, primul sediu al Garzii de Fier.

    1931
    La 11 Ianuarie 1931, Ion Mihalache dizolva Garda de Fier. In Ianuarie 1931 Corneliu Codreanu este arestat. Legionarii intaresc lupta. Printre ei se remarca: Ion Belgea, Andrei Ionescu, Fanica Anastasescu, Iordache Nicoara, Doru Belimace, Horia Sima, Victor Chirulescu, Traian Cotiga, Nicolae Patrascu, Iancu Caranica si Virgil Radulescu.

    La 27 Februarie 1931, se judeca procesul lui Corneliu Codreanu si al Garzii de Fier dupa dizolvarea hotarata de Ion Mihalache. Acuzatii, dupa cateva zile de “deliberare”, sunt achitati.

    La 6 Martie 1931, Traian Cotiga este ales presedinte al Centrului Studentesc Bucuresti.

    La 26 Martie 1931, se judeca la Curtea de Apel procesul lui Corneliu Codreanu si al dizolvarii Garzii de Fier . Capitanul este achitat in unanimitate dupa 87 de zile de inchisoare.

    La 31 Martie 1931, se respinge apelul in procesul lui Corneliu Codreanu si cei “sase” sunt eliberati din inchisoare.

    La 1 Iunie 1931, se fac alegeri generale pentru Camera. Garda de Fier depune liste in 17 judete si obtine 34.000 de voturi, dar sub numele de Gruparea Corneliu Codreanu.

    La 31 August 1931, se fac alegeri partiale in judetul Neamt. Corneliu Codreanu candideaza si obtine 11.300 voturi, fiind ales deputat.

    La 3 Decembrie 1931, Capitanul isi rosteste discursul de raspuns la Mesaj in Camera Deputatilor.

    1932
    In luna Mai 1932, Garda de Fier este dizolvata pentru a doua oara de guvernul Iorga-Argetoianu. Se fac arestari, sediile sunt sigilate, Corneliu Codreanu este impiedicat sa vorbeasca si sa se apere in Parlament.

    La 17 Aprilie 1932, Ion Zelea Codreanu candideaza la alegerile partiale din judetul Tutova. Se da o lupta apriga la care participa Caratanase, Doru Belimace, Victor Silaghi, Ion Antoniu, Andrei C. Ionescu si Senatul Legiunii. Obtinand 5.600 voturi, Ion Zelea Codreanu este ales deputat.

    In luna Iulie 1932, se fac alegeri generale si Corneliu Codreanu, intr-o noapte, singur, hotaraste depunerea candidaturilor in 36 judete. Rezultatul: Garda de Fier obtine 70.000 voturi, ceea ce insemna 5 locuri in Parlament.

    La 20 Octombrie 1932 apare in Bucuresti revista “Axa”.

    Un manunchi de tineri intelectuali intra in Miscarea Legionara si din ei se vor selectiona cei mai destoinici gazetari: Mihail Polihroniade, Vladimir Dumitrescu, Vasile Marin, prof. Vasile Cristescu, precum si pictorii Basarab si Zlotescu si poetul Radu Gyr.

    La 10 decembrie 1932, Corneliu Codreanu înfiinteaza prin ordin de zi gradul de comandant legionar si inainteaza in acest grad, prima promotie de legionari, pe urmatorii: Ion Banea, Ion Belgea, Ion Blanaru, preot Dumitrescu Ion, Andrei C. Ionescu, Victor Silaghi, Nicolae Totu, Traian Cotiga si Tanase Antohi.

    1933
    La 24 Ianuarie 1933, din ordinul Capitanului, legionarii din Bucuresti si studentii depun o cruce la Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol. Solemnitatea, facuta impotriva vointei guvernului, este insufletita de preotul Georgescu-Edineti.

    La 16 Februarie 1933, Corneliu Codreanu, vorbind in parlament, ia apararea muncitorilor de la Atelierele Grivita, maltratati si omorati de guvernul taranist.

    In primele zile ale lunii Mai 1933, se alcatuieste Echipa Mortii formata din: preot Ion Dumitrescu, Nicolae Constantinescu, Sterie Ciumetti, Petre Totu, Constantin Savin, Bulhac, Constantin Popescu, Rusu Cristofor, Adochitei, Iovin, Traian Clime, Iosif Bozantan, Gogu Serafim, Isac Mihai, Papuc si Radoi. Ei stabat tara in marsuri si cantece, facand propaganda Miscarii Legionare.

    Carticica sefului de cuib , ca sa se poata tipari inlaturand rigorile cenzurii, a aparut sub forma de publicatie bisaptamanala, sub titlul Fascicola Legionarului , in 4 numere, de la 9 la 21 Mai 1933.

    La 10 Iulie 1933, peste 200 de legionari se aduna la Visani pentru a construi un dig care sa opreasca revarsarile de ape ale raului Buzau. Jandarmii, din ordinul lui Armand Calinescu, opresc aceasta mareata infaptuire, maltratand si arestand pe legionari.

    La 20 Iulie 1933, Corneliu Codreanu publica in ziarul “Calendarul” o scrisoare adresata primului-ministru Al. Vaida Voevod, aratand nedreptatea facuta prin impiedicarea construirii digului de la Visani.

    La 4 August 1933, incepe lucrul legionarilor la Casa Verde din Bucurestii Noi.

    In Noiembrie 1933, Capitanul face o Declaratie la Mesaj in Camera Deputatilor.

    La 23 Noiembrie 1933, studentul legionar Virgil Teodorescu este asasinat, la Constanta, de jandarmi, pe cand lipea afise.

    Legionarul Nita Constantin este asasinat in ziua de 28 Noiembrie 1933.

    In noaptea de 9 catre 10 Decembrie 1933, I.G. Duca dizolva Garda de Fier si agentii politiei devasteaza sediile Miscarii Legionare, fac arestari si maltrateaza pe legionari: Garda de Fier depusese candidaturi in toate judetele, dar prin aceasta dizolvare era impiedicata de a se prezenta la alegerile generale fixate pentru 20 Decembrie 1933.

    Legionarul Nicolae Balanoiu este asasinat de politie, din ordinul liberalilor, la 9 Decembrie 1933.

    In noaptea de ) Decembrie 1933 numerosi legionari sunt arestati si incarcerati la inchisoarea Jilava. Arestari numeroase se fac in toata tara si ele vor continua si in primele luni ale anului urmator.

    La 23 Decembrie 1933, apare numarul 24 din revista “Axa” si ultimul, tiparit impotriva vointei guvernului si in care se facea o ancheta printre scriitori asupra dizolvarii Garzii de Fier. Numarul acesta a fost tiparit prin ingrijirea lui Ion Belgea, Fanica Anastasescu si Nicolae Andries, care sunt arestati la inceputul lunii Februarie 1934, dimpreuna cu dr. Nicolae Rosu care este dat in judecata pentru colaborare la acest numar.

    In ziarul “Cuvantul”, de la 24 Decembrie 1933, apare Memoriul a 39 de legionari detinuti la Jilava si care, din ziua de 21 Decembrie, se aflau in greva foamei. Tot in acest numar apare scrisoarea lui Corneliu Codreanu Un cuvant in chestiunea dizolvarii Garzii de Fier, in care I.G. Duca, Nicolae Titulescu, Victor Iamandi, generalul Dumitrescu – comandantul jandarmilor – si Cristescu – directorul Sigurantei – sunt facuti responsabili de arestarea si omorarea legionarilor.

    In seara zilei de 29 Decembrie 1933, pe peronul garii Sinaia, legionarii Nicolae Constantinescu, Ion Caranica si Doru Belimace impusca pe primul-ministru I.G. Duca , pedepsind astfel pe autorul material al dizolvarii Garzii de Fier si al asasinarii legionarilor.

    La 29 Decembrie 1933, seara, a fost asasinat de politia din Bucuresti si legionarul Sterie Ciumetti din ordinul lui Victor Iamandi.

    1934
    Legionarul Gheorghe Negrea este asasinat, in ziua de 12 Ianuarie 1934, pentru credinta in opera Capitanului.

    La 2 Ianuarie 1934, profesorul Nae Ionescu este arestat la Sinaia, dat in judecata si tinut arestat pana la 7 Februarie 1934 cand este pus in libertate, dar in seara aceleiasi zile este rearestat si mentinut la Consiliul de Razboi pana la 15 Martie 1934.

    La 5 Aprilie 1934, se termina judecarea procesului pedepsirii lui I.G. Duca. Tribunalul militar condamna pe Nicadori la munca silnica pe viata. Totodata erau dati in judecata Emil Siancu , aparatorul motilor. Se da un verdict de achitare.

    La 25 Noiembrie 1934, reapare “Cuvantul Studentesc” legionar, presedinte al U.N.S.C.R fiind Traian Cotiga si presedinte al C.S.B. Gheorghe Furdui.

    Prin circulara de la 1 Decembrie 1934, Capitanul proclama ziua de 10 decembrie ziua suferintei legionare.

    La 17 Decembrie 1934, are loc Congresul Fascist de la Montreux (Elvetia). Ion I. Mota propune o motiune in chestiunea evreiasca si congresul, in unanimitate, hotaraste sa combata actiunea destructiva a evreilor. Tot in aceeasi zi, la indemnul lui N. Titulescu, politia elvetiana aresteaza pe Ion Mota si ii perchezitioneaza locuinta. Ion I. Mota trimite o scrisoare luiN. Titulescu in care il acuza de aceasta tradare si incheie astfel: “Romania de maine, a noastra, a tinerilor, care se va instapani cu siguranta, si in curand, va sti sa spele toate aceste ofense de pe obrazul tarii”.

    1935
    La 1 Ianuarie 1935, Capitanul Semneaza circulara catre legionarii din intreaga tara, facand bilantul anului precedent: 18.000 de arestari, cu 18.000 de case calcate de barbari si umplute de sange nevinovat; 300 de bolnavi in inchisori, 16 morti si 3 inmormantati de vii sub pamant, si incheie astfel:” Inainte, dragi legionari! Fiti mandri de tot ce-a fost in anul acesta greu si pasiti cu nesfarsita incredere in anul care vine”.

    In Aprilie 1935, se intemeiaza “Asociatia Generatiei Miscarii Studentesti de la 1922” sub presedintia lui Ion I. Mota.

    In Aprilie 1935, generalul Gh. Cantacuzino tipareste un manifest in limbile romana si franceza in care arata ca, desi nascut si crescut in Franta, nu vede alta solutie decat a unei intelegeri intre Germania, Italia si Franta care sa se impotriveasca actiunii iudeo-francmasonice a Societatii Natiunilor.

    In zilele de 17 si 19 Aprilie 1935, are loc la Craiova Congresul Studentilor Romani Crestini , presedinte fiind Traian Cotiga . Ion I. Mota este proclamat presedinte al U.N.S.C.R.

    La 31 Mai 1935, moare pe campul de onoare al Miscarii Legionare Cristache Solomon.

    La 5 Iunie 1935, Corneliu Codreanu infiinteaza Partidul Totul pentru Tara.

    In Tabara de munca de la Dragasani legionarii au lucrat de la 13 Iune, pana la 14 August 1935, fabricand 100.000 de caramizi destinate zidirii catedralei din acel oras.

    Din Iunie pana in Octombrie 1935, legionarii din Giurgiu si-au construit cladirea destinata sediului Miscarii Legionare.

    De la 30 Iunie pana la 15 Septembrie 1935, legionarii au lucrat caramizi si au cladit Manastirea Izbuc (jud. Bihor).

    De la 1 Iulie pana la 16 Septembrie 1935, legionarii au lucrat la Buga (jud. Lapusna) la temelia unei manastiri.

    La Aciliu (jud. Sibiu), de la 1 Iulie pana la 10 Octombrie 1935, legionarii au cladit o biserica.

    Tabara de la Carmen Sylva a fost cea mai mare tabara de munca a anului 1935. Acolo au lucrat, de la 5 Iulie pana la 10 Septembrie, 800 de legionari in prezenta Capitanului, construind 7 cabane, 1 kilometru de sosea, terase, drum de automobile, 3 fantani, au consolidat malurile, au facut canale pentru scurgerea apelor, ziduri, turnuri etc.

    De la 8 Iulie pana la 15 Septembrie 1935, legionarii construiesc un drum prin stanca la Manastirea Arnota , locul de odihna al voievodului Matei Basarab. In acest timp au lucrat 242 de legionari.

    In comuna Lat Laz (jud. Alba), de la 15 Iulie la 19 Octombrie 1935, legionarii au construit o minunata casa culturala.

    De la 8 Iulie la 8 Septembrie 1935, legionarii au lucrat caramizi pentru construirea unei biserici in comuna Marca (jud. Salaj).

    De la 8 Iulie pana la 6 Octombrie 1935, legionarii au lucrat 100.000 de caramizi pentru a zidi o biserica in comuna Valea Mare (jud. Balti).

    In comuna Ineu(jud. Arad), de la 18 Iulie pana la 14 Septembrie 1935, legionarii au lucrat, intr-o tabara, 100.000 de caramizi destinate construirii unei scoli in anii urmatori.

    In Tabara de munca Iancu Flondor (jud. Storojinet) legionarii au lucrat caramizi, pentru Casa Legionara, de la 1 August pana la 30 Septembrie 1935.

    De la 12 August pana la 6 Octombrie 1935, in Nicoresti (jud. Tecuci) legionarii au lucrat 30.000 de caramizi pentru Casa Legionara.

    De la 9 la 26 August 1935, legionarii au lucrat la pietruirea curtii bisericii si la repararea bisericii din Baciu (jud. Brasov).

    La 17 August 1935, grupul legionar Busteni ridica o cruce pentru pomenirea primului legionar asasinat in lupta legionara: Virgil Teodorescu.

    In Septembrie 1935, incepe la Cluj construirea Caminului Ardealul tanar legionar. Initiativa acestei constructii a fost luata de comandantul legionar Ion Banea. Pentru construirea caminului s-au organizat 4 tabere: la Chintau, unde de la 18 Iunie pana la 1 Septembrie 1935, s-au lucrat 130.000 de caramizi; iar de la 17 Iunie 1936, inca 30.000 de caramizi; la Baciu , in lunile Iulie si August 1935, s-au lucrat 100 metri cubi de piatra pentru temelie; la Sutor, in lunile Ianuarie si Februarie 1936, s-au taiat lemnele; la Dorobanti s-a lucrat in 1935 si 1936. In aceste tabere au lucrat 800 legionari. La 6 Noiembrie 1936, s-a facut sfintirea primei constructii si de la aceasta data caminul este locuit de 25 legionari.

    De la 16 Septembrie pana la 4 Octombrie 1935, legionarii au construit sase diguri ca sa impiedice revarsarea apelor Oltului asupra avutului Manastirii Mamu (jud. Valcea).

    La 29 Septembrie 1935, Corneliu Codreanu da prima circulara pentru comertul legionar catre sefii de judet, fixand normele de organizare.

    La 4 Octombrie 1935, in urma propunerii lui Victor Iamandi, ministru al cultelor in vremea aceea, Sfantul Sinod, cu indemnul patriarhului de pomina Miron Cristea, trimite o adresa catre toate eparhiile din tara prin care interzice munca legionarilor pentru biserici. La 2 Decembrie 1935, generalul Gheorghe Cantacuzino , seful Partidului Totul pentru Tara, raspunde printr-un manifest , in termeni categorici, ofensatoarei atitudini a lui Miron Cristea.

    La 2 Noiembrie 1935, Capitanul da o circulara in care lauda si incurajeaza actiunea lui Horia Sima la Timisoara.

    Prin ordinul de la 11 Noiembrie 1935, Capitanul hotaraste Controlul Legionar. Controlul avea ca scop pazirea moralitatii si a corectitudinii legionarilor. “Controlul, spune ordinul pomenit, se va face cu mare amanuntime, cu mare constiinciozitate si cu mare severitate. Aici nu exista nici toleranta si nici mila”.

    La 14 Noiembrie 1935, Capitanul inaugureaza Cooperativa Legionara din Bucuresti. Fanica Anastasescu este numit administrator si Emil Eremeiu director.

    La 5 Decembrie 1935, dupa infiintarea Controlului Legionar, Capitanul semneaza urmatorul ordin:”Fanica Anastasescu, in baza ordinului din 11 Noiembrie, denumit Controlul Legionar, vei face un control urmatorilor: Traian Cotiga, fost presedinte al Uniunii; Gheorghe Furdui, presedinte al Centrului; Administratia ziarului “Cuvantul Studentesc”; Bostina Vasile, cercul Covurlui”. Fanica Anastasescu fusese insarcinat de Capitan cu Controlul Legionar.

    La 6 Decembrie 1935 Capitanul pleaca la Carmen Sylva si incepe redactarea cartii PENTRU LEGIONARI.

    1936
    In Martie 1936, Ion I. Mota face sa apara culegerea lui de articole in cartea Cranii de lemn (Editura Totul pentru Tara).

    La 22 Martie 1936, legionarii ridica o troita la Oltet (jud. Fagaras).

    La 3, 4 si 5 Aprilie se tine, la Targu Mures, Congresul U.N.S.C.R . Au loc mari manifestatiuni populare antisemite si conflicte cu jandarmeria. Este ultimul congres al studentilor romani. Celelalte n-au fost ingaduite de guverne.

    La 18 si 19 Aprilie 1936, se tine la Bucuresti Congresul Fostilor Conducatori din Miscarile Studentesti din Asociatia Generatiei Miscarilor Studentesti de la 1922, sub presedintia lui Ion I. Mota , membri in comitet fiind alesi: Radu Budisteanu, inginer Ion Fotiade, Gh. Furdui, Ion Banea, dr. Nicolae Rosu, dr. Ion Istrate, iar secretari: Fanica Anastasescu si profesor Sima Simulescu.

    La 22 Aprilie 1936, Capitanul se reintoarce de la Carmen Sylva dupa ce terminase de scris cartea Pentru Legionari.

    La 1 Mai 1936, se deschide Tabara legionara profesor Traian Braileanu de la Radauti, care construieste biserica Arhanghelul Mihail.

    Prin circulara de la 30 Mai 1936, Capitanul infiereaza politica externa de tradare a lui N. Titulescu.

    Legionarul Gheorghe Grigor este asasinat de comunisti la Cernauti in luna August 1936.

    La 5 Septembrie 1936, Muncitorimea Legionara si numeste pe inginerul Gheorghe Clime , comandant al Bunei Vestiri, sef al Muncitorimii Legionare din intreaga tara .

    La 25 Octombrie 1936, se sfinteste, la Azuga, troita lucrata de muncitori.

    La 5 Noiembrie 1936, Capitanul trimite un Memoriu fostului rege Carol al II-lea, in care spunea: “Cerem ca M.V. sa pretinda tuturor celor ce conduc sau se isi manifesta pareri cu privire la politica externa a Romaniei sa declare ca raspund cu capul pentru directivele pe care si le insusesc”.

    La 6 Noiembrie 1936, se intemeiaza Asociatia Prietenii Legionarilor.

    La 22 N oiembrie 1936, Ion I. Mota trimite cele doua scrisori parintilor lui si lui Corneliu Codreanu, care sunt totodata si testamentul sau.

    La 24 Noiembrie 1936, Ion I. Mota, Vasile Marin, generalul Gh. Cantacuzino, Gh. Clime, preot Dumitrescu Borsa, Neculai Totu, Banica Dobre si Alexandru Cantacuzino pleaca in Spania ca luptatori legionari pe frontul generalului Franco.

    La 6 Decembrie 1936, Capitanul intemeiaza ordinul Buna Vestire , si numeste comandanti ai Bunei Vestiri pe: Ion I. Mota, ing. Gh. Clime, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Ilie Garneata, Mile Lefter si Ion Blanaru.

    La 10 Decembrie 1936, se savarseste unirea dintre muncitori si studenti in duhul Capitanului.

    1937
    La 1 Ianuarie 1937, Ion I. Mota, pe cand se afla pe frontul spaniol, este numit de Capitan vice-presedinte al Partidului Totul pentru Tara.

    La 13 Ianuarie 1937, marea jertfa legionara se inscrie in istorie prin moartea eroica a lui Ion I. Mota si Vasile Marin pe frontul nationalist din Spania, la Majadahonda.

    La 10 Ianuarie 1937, profesorul Nae Ionescu deschide la biserica Sfantul Anton din Bucuresti un ciclu de conferinte vorbind despre Stiinta si Credinta .

    La 13 Ianuarie 1937, Capitanul inainteaza la gradul de comandanti ai Bunei Vestiri pe Constantin Nicolae, Doru Belimace si Ion Caranica.

    La 1 Februarie 1937, incep sapaturile la Casa Verde din Bucuresti pentru mormantul lui Ion I. Mota si Vasile Marin. Capitanul desfunda pamantul dand primul tarnacop.

    La 12 Februarie 1937, Capitanul formuleaza juramantul gradelor legionare.

    La 13 Februarie 1937, se face inmormantarea eroilor luptatori in Spania, Ion I. Mota si Vasile Marin, in Mausoleul de la Casa Verde din Bucuresti.

    La 22 Februarie 1937, apare in Bucuresti ziarul “Buna Vestire”.

    La 26 Februarie 1937, Consiliul de Ministri desfiinteaza cantinele si caminele studentesti din toate centrele universitare. Aceasta infamie a fost savarsita in urma cererii lui Stefanescu-Goanga si Gabriel Marinescu si se indrepta, cu deosebire, impotriva legionarilor.

    In Februarie 1937, generalul Franco decoreaza post-mortem cu “Crucea de Razboi” pe Ion I. Mota si Vasile Marin. De asemenea, cei sapte legionari care s-au luptat eroic pe frontul spaniol nationalist sunt decorati cu “Crucea Rosie”.

    La 1 Martie 1937, rectorul Universitatii din Iasi, Traian Bratu este atacat si ranit de trei necunoscuti. La 2 Martie, Capitanul da un comunicat in care arata ca “Miscarea Legionara nu are nici o legatura cu incidentul penibil in care Traian Bratu a fost ranit”.

    La 2 Martie 1937, guvernul Gh. Tatarascu hotaraste inchiderea tuturor Universitatilor din tara. Masura neindreptatita era luata, evident, impotriva studentimii legionare.

    La 27 Martie 1937, a inceput la Consiliul de Razboi din Bucuresti judecarea studentilor legionari: Viorel Trifa, Virgil Radulescu, Vasile Popescu, Iordache Spanu, Socariciu Ieremia, Stefanescu Leon si Ghiocel Dumitru care sechestrasera si pedepsisera pe un vinovat al Miscarii. Acuzatii sunt condamnati la inchisoare (2 Aprilie).

    La 15 Aprilie 1937, la Consiliul de Razboi din Bucuresti, incepe procesul judecarii Decemvrilor care, in ziua de 16 Iulie 1936, au impuscat pe tradatorul Mihail Stelescu. La 27 Aprilie 1937, Caratanase Ion, Bozantan Iosif, Curca Stefan, Pele Ion, State Grigore Ion, Atanasiu Ion, Bogdan Gavrila si Vlad Radu sunt condamnati la munca silnica pe viata , iar Georgescu Stefan si Trandafir Ion la 10 ani munca silnica.

    La 25 Aprilie 1937, Capitanul ordona sa se faca un imprumut pentru acoperirea cheltuielilor constructiei sediului legionar. Se strange suma de 2.300.000 lei.

    La 17 Mai 1937, se da sentinta in procesul intentat legionarilor care au condus Congresul Studentesc de la Targu Mures. Alexandru Cantacuzino, dr. Paul Craja, Stefan Georgescu, Gheorghe Furdui, Ioras Teodor, Crudu si Parvulescu sunt condamnati: primii doi la un an de inchisoare, ceilalti la un an si 6 luni.

    In luna Iunie 1937, a murit savantul, profesor de drep roman de la Universitatea din Cluj, I.C. Catuneanu.

    La 14 Iunie 1937, s-au facut primele sapaturi pentru constructia noului sediu legionar din Bucuresti.

    La 6 Iulie 1937, se infiinteaza Tabara legionara de la Campina, care se desfiinteaza, la 11 Iulie, in urma terorii autoritatilor. La 27 Iulie 1937, Prefectura judetului Prahova trimite un ordin confidential fabricilor de postav, bere, sticlarie si ciment din Azuga, in care cere indepartarea din serviciu a 36 de muncitori legionari. Astfel se lua painea muncitorilor pentru credinta lor legionara.

    La 18 August 1937, incepe la Craiova, la Tribunalul Militar, procesul celor 10 studenti legionari din Cernauti care aplicasera o corectiune unui profanator al mormintelor lai Ion I. Mota si Vasile Marin. Procesul se amana pentru 22 Septembrie.

    INCURAJAREA BIOLOGIEI LEGIONARE. Prin circulara de la 18 August 1937, Capitanul spune:”as dori ca in mijlocul natiei romanesti sa se formeze familii-cetati legionare. Pentru aceasta voiesc sa incurajez casatoriile legionarilor cu legionare, avand la baza insotirii nu singara apreciere a frumusetilor fizice, ci mai ales pe aceea a stralucitoarelor insusiri sufletesti legionare.

    Familiile-cetati legionare:

    Vor fi adevarate centre de rezistenta in mijlocul natiunii.
    Din ele se vor naste eroi pentru neam”.
    La 12 Septembrie 1937, sectiunea Miscarii Legionare din judetul Muscel, condusa de Puiu Garniceanu, executa un mars la Topoloveni.

    La 13 Septembrie 1937, Corneliu Codreanu infiinteaza Batalia Comertului Legionar. La 15 Septembrie 1937, Capitanul deschide Batalia fierului vechi.

    Sambata 25 si Duminica 26 Septembrie 1937 au fost zile de sarbatoare pentru legionari, caci atunci a fost cinstita munca de construire a Casei Verzi din Bucuresti. Tot atunci se organizeaza o expozitie a presei legionare, si statistici elocvente, din care desprindem: pana la aceasta data jertfa legionara a insemnat 1851 ani, 11 luni si 23 zile de inchisoare.

    La 28 Septembrie 1937, Capitanul trimite telegrame lui Benito Mussolini si Adolf Hitler in care saluta intalnirea istorica dintre cei doi conducatori ai poporului italian si german.

    La 3 Octombrie 1937, Capitanul inaugureaza Consumul Legionar Obor.

    La 9 Octombrie 1937, a murit generalul Gheorghe Cantacuzino-Granicerul.

    La 12 Octombrie 1937, inginerul Gh. Clime, comandant al Bunei Vestiri, este proclamat sef al Partidului Totul pentru Tara.

    La 24 Octombrie 1937, Capitanul inaugureaza Pensiunea legionara din Predeal.

    La sfarsitul lunii Octombrie 1937, se tin mari intruniri legionare in judetele Constanta, Caliacra si Tulcea si in alte parti ale tarii.

    La 1 Noiembrie 1937, se inaugureaza Restaurantul legionar din bulevardul Basarab.

    La 7 Noiembrie 1937, Capitanul deschide restaurantul legionar al muncitorilor din cartierul Grivita.

    La 11 Noiembrie 1937, Capitanul deschide campania electorala.

    La 11 Noiembrie 1937, Capitanul propune, si Senatul Legiunii coopteaza pe urmatorii noi senatori legionari: profesorul Corneliu Sumuleanu, col. Vasile Piperescu, dr. I. Pantelimon, col. St. Zavoianu, farmacist Aristotel Gheorghiu, preot Duminica Ionescu, col. inv. V. Diaconescu.

    La 22 Noiembrie 1937, se deschide restaurantul legionar din bulevardul Elisabeta.

    Cei 10 legionari din Cernauti sunt achitati la 24 Noiembrie 1937.

    Prin Circulara nr.112 din Noiembrie 1937 Capitanul fixeaza lista definitiva a candidaturilor pentru alegerile pentru Camera si o da publicitatii. S-au depus candidaturi in 72 de judete.

    La 26 Niembrie 1937, Partidul Totul pentru Tara anunta depunerea candidaturilor pentru alegerile de la Senat in 72 de judete (completata la 2 Decembrie).

    La 30 Noiembrie 1937, Capitanul face declaratii politice ziaristilor. Presa din ziua aceea le publica si din ele extragem urmatoarele: “Eu sunt contra marilor democratii ale Occidentului, eu sunt contra Micii Intelegeri, eu sunt contra Intelegerii Balcanice, si n-am nici un atasament pentru Societatea Natiunilor, in care nu cred. Eu sunt pentru politica externa a Romaniei alaturi de Roma si Berlin, alaturi de statele revolutiilor nationale. In contra bolsevismului. In 48 de ore dupa biruinta Miscarii Legionare, Romania va avea o alianta cu Roma si Berlinul, intrand astfel in linia misiunii sale istorice in lume”.

    La 10 Decembrie 1937, Capitanul inaugureaza primul magazin de stofe si manufactura legionar din Capitala .

    La 3 Decembrie 1937, Batalionul comertului legionar incepe batalia in Moldova.

    La 15 Decembrie 1937, moare profesorul legionar Corneliu Sumuleanu.

    La 9 Decembrie 1937, incepe marsul legionar de propaganda in Bucovina. La intrunirea de la Suceava, din aceeasi zi, vorbesc: protoereul Ion Mota, Ion Z. Codreanu, Vasile Iasinschi si Alexandru Constant.

    La 14 Decembrie 1937, este asasinat, in lupta electorala, legionarul Mihai Turcanu.

    La 20 Decembrie 1937, se fac alegeri generale pentru Parlament, sub guvernul liberal al lui Gh. Tatarascu. Rezultatele oficiale ne arata ca Partidul Liberal, in cartel cu vaidistii si iorghistii, a intrunit 1.103.353 voturi. S-a ajuns insa la acest rezultat fictiv, prin teroarea dezlantuita de jandarmerie, prin furtul urnelor, si chiar prin falsificarea cifrelor. Partidul taranesc intruneste 626.612 voturi. Partidul Totul pentru Tara 478.378 voturi. Reiese deci ca guvernul n-a obtinut 40% de voturi, ci numai 35,92%. Dupa repartizarea oficiala, Partidul Totul pentru Tara trebuia sa obtina 66 mandate in Parlament. In Bucuresti, cartelul guvernamental obtine 24313 voturi, iar Partidul Totul pentru Tara 14401, asezandu-se pe locul al doilea. Deoarece participarea Miscarii Legionare in alegeri a insemnat un mare succes, raportul dintre partide s-a sfaramat si totodata echilibrul electoral dintre guvern si tara s-a prabusit. Din aceasta pricina, guvernul liberal, la 28 Decembrie, demisioneaza si, tot atunci, Octavian Goga este insarcinat cu formarea noului guvern, A.C. Cuza tragand de pulpana lui pe Armand Calinescu ca ministru de interne. In ajunul anului nou guvernul Goga dizolva corpurile legiuitoare chiar inaite de ase fi constituit.

    1938
    La 13 Ianuarie 1938, prin ordinul Capitanului, se infiinteaza Corpul legionar Mota-Marin. Deviza acestui corp este: “gata de moarte” si din el nu pot face decat maximum 10.000 de legionari.

    La 18 ianuarie 1938, se hotaraste, prin decret regal, alegeri pentru Camera pe ziua de 2 Martie, Senat, la 4 Martie si convocarea noului Parlament la 10 Martie. Partidul Totul pentru Tara, impedicat sa-si depuna lista la inceput, obtine locul al 5-lea pe buletinul de vot, dupa ce se anulasera primele depuneri. Popularitatea imensa a Miscarii Legionare anuleaza hotararea de a se face alegeri.

    Prin Circulara nr. 128, de la 28 Ianuarie 1938, Capitanul fixeaza normele de alcatuire ale comisiilor de studii pentru viitorul stat legionar.

    In Ianuarie 1938, Virgilio Gayda publica o convorbire cu Corneliu Codreanu in ziarul “Giornale d’Italia”.

    Ziarul italian “Il Messaggero” publica, tot in vremea aceea, o convorbire a trimisului sau special Francesco Maratea cu Corneliu Codreanu.

    La inceputul lunii Februarie 1938, cei mai destoinici legionari cutreiera tara si fac o intensa propaganda electorala pentru alegerile fixate la 2 Martie 1938.

    La 1 Februarie 1938, se judeca la Brasov procesul celor 6 studenti acuzati de ranirea rectorului Traian Bratu. Studentii sunt achitati.

    La 4 Februarie 1938, Capitanul constituie Corpul legionar al fostilor militari.

    La 6 Februarie 1938, bandele electorale cuziste impusca pe legionarii Mija Dumitru si Florian St. Popescu in satul Maineasa (jud. Ilfov).

    La 9 Februarie 1938, Capitanul, vazand pornirile ucigase ale guvernarii A.C. Cuza-Octavian Goga, hotaraste retragerea Miscarii Legionare din propaganda electorala.

    La 12 Februarie 1938, regele Carol al II-lea, infrant de Miscarea Legionara, incearca o lovitura de stat, cerand demisia guvernului Octavian Goga, anuland Constitutia, amanad alegerile si suspendand activitatea organizatiilor politice. Guvernul crimelor si tradarii se constituie sub presedintia patriarhului Miron Cristea si Armand Calinescu ca ministru de interne. Lovitura de stat era vadit indreptata impotriva Miscarii Legionare. Intre rege si tara, conflictul era iremediabil.

    Prin Circulara 148, de la 21 Februarie 1938, Capitanul, in fata noilor imprejurari politice, hotaraste autodizolvarea Partidului Totul pentru Tara. Miscarea Legionara, insa, isi urma cursul firesc, Capitanul avand grija, din timp, sa dea indicatii pentru viitorul comandament.

    La 22 Februarie 1938, Capitanul trimite o scrisoare ministrilor din guvernul prezidat de Miron Cristea in care le spune ca prin lovitura de stat se intentioneaza asasinarea tineretului si infrangerea libertatii si demnitatii poporului roman care astfel este impiedicat sa-si hotarasca singur destinul in lume.

    La 5 Martie 1938, guvernul prigoanei suspenda din invatamant multi profesori si invatatori, cu deosebire din Transilvania. Printre ei se afla si Horia Sima, profesor la liceul din Lugoj.

    La 30 martie 1938, N. Iorga, primind o scrisoare de la Corneliu Codreanu, se adreseaza Parchetului pentru a deschide actiune publica de ultragiu. Corneliu Codreanu, in aceasta scrisoare, il invinovateste pe N. Iorga de necinste sufleteasca si de jignire a tineretului. Scrisoarea avea un caracter particular. Aici isi afla obarsia procesul Capitanului . Autorul moral al asasinarii: N. Iorga.

    In prima jumatate a lunii Aprilie 1938, bandele lui Armand Calinecu fac descinderi la toate sediile Miscarii Legionare din Capitala si provincie. Se confisca arhivele. Se falsifica anumite acte si se dau publicitatii. Societatile de stat si particulare sunt obligate sa concedieze pe functionarii si lucratorii legionari. Intr-o singura zi, S.T.B. concediaza 13 functionari legionari. Ziarul “Curentul” face o intensa publicitate prigoanei, dupa ce, la 21 si 23 Martie, publicase doua reportaje cu fotografii in care recomanda Insula Serpilor ca lagar si loc de tortura pentru legionari.

    La 13 Aprilie 1938, ziarele “Cuvantul” si “Buna Vestire” au fost suprimate de guvern.

    La 17 Aprilie 1938, Capitanul este arestat in Bucuresti.

    La 19 Aprilie 1938, Capitanul este condamnat la 6 luni inchisoare, maximum de pedeapsa, in procesul intentat de N. Iorga.

    In zilele urmatoare, guvernul lui Armand Calinescu publica numeroase legi si regulamente pentru prigonirea Miscarii Legionare.

    In a doua jumatate a lunii Aprilie 1938, se fac sute si mii de arestari printre legionari. Ziarele de la 29 Aprilie anunta: ” Peste 300 de arestati vor fi judecati in timp de trei zile “. O grindina de calomnii si insulte cadea asupra Miscarii Legionare. Documente false, acte masluite, tind sa justifice aceste calomnii. Dar nu mai putin prin aceasta imensa publicitate se dovedeste ca Miscarea Legionara era stapana de fapt a spiritului tarii, fiind organizata in toate categoriile sociale.

    La sfarsitul lunii Aprilie 1938, are loc in Bucuresti in str. Oltarului nr. 3, o intrunire a legionarilor scapati de sub urmarirea politiei si nearestati, sub conducerea lui Ion Belgea.

    La aceasta intrunire participa: Horia Sima, evadat din domiciliul fortat din Lugoj, Radu Mironovici, Nicoleta Nicolescu, Iordache Nicoara, Victor Dragomirescu, Andrei C. Ionescu, Titi Cristescu, Valeriu Cardu, Ion Antoniu, Stanicel Stelian, Ion Victor Vojen, N. Horodniceanu, Lucia Trandafir. S-a hotarat intensificarea actiunii legionare in timpul prigoanei.

    La 13 Mai 1938, se judeca la Craiova procesul celor 49 studenti acuzati de “dezordine” de la 14 August 1934. Numerosi legionari sunt internati in lagare.

    Bartolomeu Livezeanu si Laurian Talnaru scapa de sub urmarire, reorganizeaza Miscarea Legionara, dar sunt arestati la 10 Mai 1938.

    In prima jumatate a lunii Mai 1938, toate tribunalele militare din tara judeca procesele legionarilor. Sunt zeci si sute de condamnari, chiar si elevi de scoala sunt bagati in inchisoare. Parintii sunt amenintati cu moartea, rudele de asemenea.

    La 23 Mai 1938, incepe, la Consiliul de Razboi al Corpului II Armata din Bucuresti, Judecarea celui mai mare proces politic din istoria romanilor: Procesul Capitanului.

    Procesul se judeca zi si noapte, Corneliu Codreanu demascand sinistra infamie a acestei inscenari. Dar Capitanul este impiedicat sa se apere, cand el trebuia sa fie acuzatorul regelui Carol al II-lea si al lui Armand Calinescu.

    Avocatii apararii sunt impiedicati sa-si spuna cuvantul; martorii sa depuna pentru Capitan. In noaptea de 26 spre 27 Mai 1938, la ora 3 si jumatate, Capitanul este condamnat la 10 ani munca silnica, 6 luni degradare civila, 5000 lei amenda, 2000 lei cheltuieli de judecata. Iudeo-francmasoneria, prin hotararea criminala a regelui Carol al II-lea si Armand Calinescu triumfase. Dar Miscarea Legionara isi spusese verdictul: “Un fir de par de se va clinti din capul Capitanului, zece veacuri va hui istoria de blestemul neamului”.

    Si asa se intampla.

    In noaptea de 7 spre 8 Mai 1938, profesorul Nae Ionescu , director al ziarului “Cuvantul”, este arestat la locuinta lui din Bucuresti si dus chiar atunci in lagarul de la Miercurea Ciucului. Profesorul Nae Ionescu va sta in lagarul de la Miercurea Ciucului pana la 16 Noiembrie 1938, si fiind bolnav este transportat la Spitalul Militar din Brasov.

    La 18 Iunie 1938, Alexandru Cantacuzino si profesorul Vasile Cristescu, pe cand erau transportati sub escorta militara de la lagarul din Miercurea Ciucului la inchisoarea Jilava, in vederea judecarii procesului, evadeaza si se ascund la Brasov si Rasnov, contribuind apoi la la conducerea Miscarii Legionare.

    La 25 Iunie 1938, incepe la Tribunalul Militar al Corpului II Armata Din Bucuresti judecarea fruntasilor Miscarii Legionare. In dimineata de 1 Iulie 1938 se da sentinta: Alexandru Cantacuzino si profesorul Vasile Cristescu la 9 ani inchisoare; Gh. Clime, Alexandru Cristian Tell, Gheorghe Istrate, Mihail Polihroniade, dr. Paul Craja, Traian Cotiga, Sima Simulescu, Virgil Ionescu, Banica Dobre, Gheorghe Furdui, dr. Serban Milcoveanu, Nicolae Totu si Radu Budisteanu la 7 ani inchisoare; Gheorghe Apostolescu, Eugen Ionica si Serafim Aurel la 5 ani inchisoare; preotul N. Georgescu-Edineti la 1 an inchisoare.

    La 19 Iunie 1938, la ora 12 si jumatate noaptea, Capitanul a fost ridicat de la inchisoarea Jilava si transportat la inchisoarea Doftana.

    La 15 Septembrie 1938, Capitanul incredinteaza Sacusorul cu Pamant, adunat di locul marilor batalii ale istoriei, comandantului inchisorii Doftana, care-si ia angajamentul sa il restituie cand vremurile tulburi se vor limpezi.

    La 20 Noiembrie 1938, apare “Curierul Legionar”, impotriva vointei acelor care dezlantuisera prigoana. “Curierul” se tiparea in tipografia organizata, fara stirea politiei, de Titi Cristescu. Se dau stiri politice importante si date privitoare la suferintele legionarilor.

    La 26 Noiembrie 1938, generalul Ion Antonescu, fiind comandant al Corpului III Armata, trimite o intampinare energica ministrului apararii nationale in care arata ca legionarii detinuti in inchisoarea Chisinau sunt tinuti in regim inuman, de carcera si mizerie. Totodata, generalul Antonescu, din proprie initiativa, ia o serie de masuri de imbunatatire. In urma acestui raport, generalul Ion Antonescu a suferit prigoana, inchisoarea, amenintarea cu moartea.

    La 28 Noiembrie 1938, Stefanescu-Goanga, rectorul Universitatii din Cluj, este impuscat de trei studenti. In timpul noptii caminele sunt devastate de politie si se fac numeroase arestari printre studenti si studente. La 29 Noiembrie, este arestat avocatul Nicolae Fagadaru. In alte orase din tara se fac, de asemenea, numeroase arestari. Cu deosebire la Cernauti. Inspectorul jandarmeriei, generalul Bengliu, da un ordin prin care hotaraste ca legionarii sa fie impuscati fara somatie. Si intr-adevar, legionarii Nicolae Fagadaru, Bica Anania si Petre Andrei sunt impuscati de jandarmi (8 Decembrie).

    In noaptea de 29 spre 30 Noiembrie 1938, bandele lui Armand Calinescu si Gavrila Marinescu il asasineaza miseleste pe Corneliu Codreanu, dimpreuna cu Nicadorii: Ion Caranica, Nicolae Constantinescu si Doru Belimace, si totodata pe Decemvirii: Ion Trandafir, Iosif Bozantan, Ion Atanasiu, Stefan Georgescu, Radu Vlad, Ion State, Gavrila Bogdan, Ion Caratanase, Ion Pele si Stefan Curca. Apoi îi ingroapa la inchisoarea Jilava, turnand peste ei acid sulfuric si punand deasupra o placa imensa de beton.

    In ziua de 30 Noiembrie se da publicitatii urmatorul comunicat: “Intrucat generalul Antonescu Ion, prin acte oficiale, a depasit cadrul atributiilor sale legale, manifestand atitudini cu caracter politic neingaduit, i s-a luat comanda Corpului III Armata, pe ziua de 29 Noiembrie”.

    Generalul Ion Antonescu era prigonit pentru atitudinea lui curajoasa de intelegere a Miscarii Legionare.

    La 17 Decembrie 1938, Tribunalul Militar din Cernauti condamna pe Lututovici Leonida si Stanescu Mihai la munca silnica pe viata ; pe Rihmistriuc Alexandru si Zuz la 25 ani; pe Danciu Agenor la 15 ani; pe Cohut Ion la 3 ani; pe Exner Frideric la 2 ani. Ei sunt aceia care ranisera pe lt. Col. Cristescu, zbirul legionarilor.

    La 3 Decembrie 1938, politia, fiind informata printr-un denunt anonim ca Comandamentul Miscarii Legionare s-ar afla la locuinta batranului Dinca Cristescu, face o descindere unde nu gaseste nimic. Cercetand la alte proprietati ale batranului, gaseste, din intamplare, in comuna Colentina, tipografia Miscarii Legionare. Aceasta tipografie fusese organizata de Titi Cristescu, si acolo, in timpul prigoanei, s-au tiparit de catre profesorul N. Patrascu si V. Suciu manifestele Miscarii Legionare, “Curierul Legionar”, brosura profesorului Vasile Cristescu si alte publicatii. Cu prilejul descinderii politiei la tipografie au fost arestati fratii Gheorghe si Vasile Cristescu. Restul comandamentului scapa de sub urmarirea politiei, continua actiunea Miscarii Legionare pana mai tarziu, cand trece peste granita.

    1939
    La 4 Ianuarie 1939, in str. Aureliu 14 din Bucuresti, au fost surprinsi de politie si arestati, legionarii: Gh. Clement, Dorca Filon, Virgil Noaghea, lt. Borzea si alte elemente, care conduceau actiunea Miscarii Legionare si indrumau legaturile cu provincia.

    La 7 Ianuarie 1939, explodeaza laboratorul legionar de produse explozibile din str. Capitan Oarca nr. 23, condus de locotenentul Dumitrescu Nicolae dupa indicatiile comandamentului legionar reprezentat prin: Horia Sima, prof. Vasile Cristescu, Victor Dragomirescu, prof. Nicolae Patrascu si Titi Cristescu. Locotenentul Dumitrescu Nicolae este arestat la 24 Ianuarie, cand se descopera aruncatoarele de flacari, si asasinat la 25 Ianuarie. El era un tehnicean renumit, fiind autorul unor descoperiri chimice insemnate. La 24 Ianuarie, au fost arestati cei care conlucrau la aceasta actiune si anume: dr. Zisu Constantin, avocat Demetrescu Dimitrie, Demetrescu Nicolae, Dimitriu Ion, Berechet D. Ion, Robescu Adelina, Stefanescu Ion, dr. Gh. Butu, Constantinescu Teodor, Popescu Gheorghe, Robescu Mircea, inginer Popescu-Coculescu, avocat Parvulescu Teodor, studentii Mirea Ion si Teoharie Nicolae, Chirila Nicolae si Custura Ion.

    Dupa ce fusese pus in libertate, la 19 Decembrie 1939, profesorul Nae Ionescu este iarasi arestat si inchis in lagarul de la Miercurea Ciucului, pe termen de 1 an, la 13 Ianuarie 1939.

    In prima jumatate a lunii Ianuarie 1939, este prins de politie inginerul Augustin Micu , care comanda grupul Razleti.

    La 14 ianuarie 1939, se judeca la Cluj procesul legionarului dr. Emil Popa si inca a 9 legionari care sunt consdamnati la inchisoare.

    La 24 Ianuarie 1939, are loc arestarea lt. Nicolae Dumitrescu si descoperirea laboratorului pentru aruncatoarele de flacari.

    La 25 Ianuarie 1939, a fost asasinat prin strangulare, de politie, lt. Nicolae Dumitrescu.

    La 26 Ianuarie 1939, profesorul Vasile Cristescu, care conducea Miscarea Legionara impreuna cu Horia Sima, a fost asasinat de politie la locuinta lui din strada Aviator Iliescu nr.15. Vasile Cristescu a fost impuscat in frunte de jidanul Otto Reiner, care si-a luat pedeapsa in inchisoarea Jilava in noaptea de 26 spre 27 Noiembrie 1940. Vasile Cristescu s-a aparat eroic, ranind doi agenti de politie.

    La 1 Februarie 1939, intra in vigoare legea privitoare la pierderea nationalitatii romane, alcatuita de Armand Calinescu. Legea aceasta era vadit indreptata impotriva legionarilor refugiati in strainatate.

    La 1 Februarie 1939, Horia Sima dimpreuna cu Ilie Smultea si Alexandru Popovici trec frontiera ungara, scapand de sub urmarirea politiei, pe la Beba Veche-Seghedin, si dupa un lung sir de peripetii prin Ungaria si Germania, ajung dupa patru zile la Berlin.

    La 8 februarie 1939, se petrece la Bucuresti arestarea grupului legionar Nadoleanu, care pregatea un atentat impotriva lui Armand Calinescu. Legionarii sunt omorati si arsi la Crematoriu, chiar in prezenta lui Armand Calinescu.

    La 9 Februarie 1939, se termina la Cluj judecarea procesului asasinarii rectorului Stefanescu-Goanga. Pe banca acuzarii se aflau 72 de legionari. Studentii Pop Ion si Lascaianu Aurel sunt condamnati la moarte. Legionarul Atofanei Gheorghe la munca silnica pe viata; 38 de legionari sunt condamnati intre 12 ani si 3 luni inchisoare si amenda.

    La 11 Februarie 1939, comandantul legionar Victor Dragomirescu, pe cand incerca un zbor cu avionul in Bulgaria, in tovarasia pilotului Andrei Costin, are un accident de motor si este ranit. Este arestat si dus la Spitalul Militar. Acolo a fost vizitat de legionara Natalia Nicolicescu, condamnata la1 an inchisoare, dar evadata si urmarita de politie.

    Legionara Nicolicescu este arestata, iar Victor Dragomirescu, ranit inca, este dus la inchisoarea Vacaresti. De la inchisoare este luat de comisarul Al. Davidescu si strangulat. Apoi, tot de acesta, este dus la Crematoriu, si fiind inca in viata, este aruncat in cuptorul Crematoriului. Al. Davidescu si-a luat pedeapsa, in noaptea de 26-27 Noiembrie 1940, la inchisoarea Jilava.

    La 22 si 23 Februarie 1939, se judeca la Tribunalul Militar din Bucuresti procesul legionarilor care organizasera laboratorul din str. Capitan Oarca. Virgil Mihailescu este condamnat la 8 ani inchisoare, iar studentii Achim Mircea si Stroescu Alexandru la 6 ani. Toti in lipsa. In prezenta: Bereche Ion la 3 ani inchisoare; dr. Constantin Zisu si Contes Constantin la 4 ani inchisoare; dr. Gh. Butu, Demetrescu Nicolae, Chirila Nicolae si Custura Ion la 1 an inchisoare.

    La 9 Martie, profesorul Nae Ionescu este rearestat si dus la spitalul din Brasov, de unde este eliberat la 24 Iunie 1939, dar cu domiciliul fortat in Bucuresti pana la 14 Ianuarie 1940.

    La 5 Iunie 1939, pleaca din Berlin, in tara, Miti Dumitrescu si Ilie Smultea.

    La 10 Iulie 1939 (noaptea), comandanta legionara Nicoleta Nicolescu a fost asasinata in Bucuresti de politia lui Armand Calinescu. Nicoleta Nicolescu avusese o bogata activitate in timpul prigoanei.

    In ziua de 21 Septembrie 1939, la ora 2 p.m., a fost impuscat in Bucuresti primul-ministru Armand Calinescu . Astfel a fost pedepsit autorul asasinarii tinerei generatii legionare. Echipa de legionari care a luat aceasta barbateasca hotarare era alcatuita din: Miti Dumitrescu, Gigi Paraschivescu, Marin Stanciulescu, Nelu Moldoveanu, Ion Vasiliu, Traian Popescu-Puiu, Cezar Popescu, Ovidiu Isaia si Jean Ionescu . Indata dupa impuscarea lui Armand Calinescu, cei 9 legionari s-au dus la Societatea de Radiodifuziune, si acolo, in fata microfonului, au vestit tarii: “Primul-ministru Armand Calinescu a fost impuscat astazi de o echipa de legionari prahoveni “. Intreaga suflare romaneasca a indreptatit hotararea eroica a legionarilor. Dupa 8 ore de chinuri ingrozitoare in beciurile politiei din Capitala, cei 9 legionari au fost legati si impuscati chiar in locul unde fusese omorat Armand Calinescu. Trupurile neinsufletite ale bravilor legionari au fost lasate pe caldaram, guvernul organizand un pelerinaj neronian cu placarde. Acest ceremonial macabru a fost oficiat din umbra de regele Carol al II-lea.

    In noaptea de 21 Septembrie 1939 au fost asasinati 252 de fruntasi ai Miscarii Legionare; 44 in lagarul de la Miercurea Ciucului; 31 in lagarul de la Vaslui; 7 la Spitalul Militar Brasov; 13 la penitenciarul Ramnicu Sarat; 10 in Bucuresti si 147 in restul tarii. Acest macel, in care isi pierd viata cei mai vrednici conducatori ai Miscarii Legionare, s-a savarsit sub domnia lui Carol al II-lea, prim-ministru fiind generalul Argesanu si ministru de interne generalul Gabriel Marinescu. Cei 252 de eroi ai Miscarii Legionare au murit in credinta ca opera Capitanului va triumfa.

    La inceputul lunii Octombrie 1939, ivindu-se o defectiune a unui grup de legionari, care dorea desolidarizarea de gestul eroic al lui Miti Dumitrescu, pentru a se impiedica o ruptura a Miscarii Legionare, un alt grup incearca o actiune de destindere cu regele Carol al II-lea si guvernul sau.

    Actiunea lui Horia Sima, C. Stoicanescu si C. Papanace infrange planul regelui si legionarii nu se reintorc de la Berlin decat la 15 Septembrie 1940.

    La 26 Octombrie 1939, noaptea, Horia Sima trece frontiera pentru a doua oara, de aceasta data spre Iugoslavia pe la Comlosul Mare (Banat). Dupa o lunga sedere in Iugoslavia se reintoarce la Berlin.

    La 9 Decembrie 1939, Horia Sima trece frontiera germana impreuna cu Traian Borobaru, Octavian Rosu, Iancu Vasiu si inca 4 camarazi. Arestati de autoriattile germane, stau in inchisoarea de la Gratz pana la identificare.

    1940
    La 15 Martie moare profesorul Nae Ionescu, in varsta de 49 de ani, fost director al ziarului “Cuvantul”.

    La 24 Martie 1940, grupul de legionari de la Berlin, sub comanda lui Horia Sima si Constantin Papanace, comemoreaza moartea profesorului Nae Ionescu si, printr-un act scris, hotarasc sa continue linia de intransigenta fata de regimul din Romania.

    La 28 Martie 1940, venirea primei delegatii de legionari din tara, la Berlin formata din Radu Mironovici si C. Stoicanescu.

    La 3 Mai 1940, a doua delegatie de legionari, alcatuita de C. Stoicanescu si dr. Augustin Bidianu, vine la Berlin.

    La 5 Mai 1940, pleaca din Berlin in tara Horia Sima , dimpreuna cu Eugen Teodorescu, pentru a doua oara.

    La 19 Mai 1940, este arestat se politia romaneasca Horia Sima in comuna Comoriste (jud. Caras).

    La 13 Iunie 1940, Horia Sima este eliberat din arestul Sigurantei generale a Statului.

    La 23 Iunie 1940, Horia Sima , pentru a da posibilitatea de reorganizare a Miscarii Legionare , cere tuturor legionarilor sa se inscrie in Partidul Natiunii, nou infiintat.

    La 27 Iunie 1940, are loc, in Bucuresti, intrevederea dintre generalul Ion Antonescu si Horia Sima, in casele dr. Sandu Popovici.

    La 4 Iulie 1940, Horia Sima este numit ministru al cultelor si artelor.

    La 7 Iulie 1940, Horia Sima demisioneaza din functia de ministru al cultelor si artelor si raspandeste textul demisiei sale.

    La 10 Iulie 1940, Romania se retrage din Liga Natiunilor, indeplinind dupa cativa ani prevederile Capitanului.

    La 12 Iulie 1940, Titi Cristescu se reintoarce in tara din Germania cu informatii pretioase asupra evolutiei situatiei de la Berlin, si totodata, cu instructiuni si orientari , pentru evolutia evenimentelor din tara, de la Constantin Papanace si Mihail Sturdza.

    La 14 Iulie 1940, are loc in Capitala o importanta sedinta a comandantilor legionari din Bucuresti si provincie, in fata careia Horia Sima si-a explicat atitudinea de pana atuci si rostul demisiei sale din guvern.

    In prima jumatate a lunii August 1940, Legatia Engleza din Bucuresti raspandeste un manifest in numele Miscarii Legionare impotriva Axei Berlin-Roma. Printr-o declaratie facuta agentiilor straine de presa, Horia Sima demasca intriga engleza.

    Marti 3 Septembrie 1940 , la ora 9 seara, izbucnirea revolutiei legionare. In zilele precedente, Horia Sima organizase pe teren centrele de atac si de rezistenta in urmatoarele orase: Timisoara, Deva, Alba Iulia, Sibiu, Brasov, Constanta si Bucuresti. Legionarii ataca institutiile publice la Brasov, Constanta si Bucuresti. Se dau lupte intre autoritati si legionari. Cad morti si raniti de ambele parti.

    Situatia este considerata alarmanta, dar stapanita de panica oamenii regelui Carol al II-lea nu izbutesc sa infranga fortele dezlantuite de Miscarea Legionara. Tot in aceeasi zi, Horia Sima lanseaza un manifest, pe care, din motive tactice, il antedateaza (1 Septembrie) in care cere abdicarea regelui Carol al II-lea, invinovatindu-l de politica gresita care a dus la ciopartirea tarii. Publicul participa la actiunea Miscarii Legionare, si in Bucuresti si in orasele din provincie au loc mari manifestatii de strada. Publicul cere abdicarea regelui.

    La 4 Septembrie 1940, infrant de puterea crescanda a Miscarii Legionare, si sub presiunea evenimentelor, regele cheama in puterea noptii pe generalul Ion Antonescu si este silit sa-i acorde puteri depline. Generalul ion Antonescu elibereaza pe toti legionarii aflati in inchisori.

    6 Septembrie 1940: Minunea Arhanghelului Mihail. In dimineata acestei zile generalul Ion Antonescu izbuteste sa smulga abdicarea regelui Carol al II-lea, care cade astfel infrant sub povara propriilor lui greseli politice. Entuziaste manifestatii populare de bucurie. In aceeasi zi, la orele 8, voievodul Mihai ajunge rege pe tronul Romaniei.

    In aceeasi zi, generalul Ion Antonescu da o Proclamatie catre tara din care se desprinde ideea esentiala ca s-a inaugurat un nou regim social si politic in care fortele dominante vor fi ale tineretului legionar.

    La 6 Septembrie, generalul Ion Antonescu trimite o telegrama de incredere lui Adolf Hitler si alta lui Mussolini in care aduce marturia de prietenie a poporului roman.

    Masuri de purificare morala: la 6 Septembrie 1940 generalul Ion Antonescu scoate din cadrele active ale armatei pe urmatorii generali: Ilasievici Constantin, Argesanu Gheorghe, Tenescu Florea, Ilcusu Ion, Mihail Gheorghe, Cornicioiu Grigore, Bengliu Ion, Liceanu Gheorghe, Dombrovschi Victor, Atanasescu Constantin si amiral Barbuneanu Petre.

    Tot la aceasta data, generalul Ion Antonescu hotaraste: Controlul averilor fostilor demnitari ai statului; Controlul fondurilor intrebuintate pentru inzestrarea armatei; Desfiintarea organizatiei Straja Tarii; Ancheta asupra proceselor politice din ultimii 8 ani si a magistratilor care au judecat.

    La 7 Septembrie 1940, in multe orase din tara au loc manifestatii legionare. Legionarii imbracati in camasi verzi manifesteaza in coloane de mars.

    Ziua de 7 Septembrie, a fost o zi de rugaciune si de pomenire a eroilor Miscarii Legionare in toate orasele, targurile si satele din tara. Legionarii iau in stapanire sediile si proprietatile lor.

    La 7 septembrie, au fost inmormantati la Constanta cei trei legionari morti in luptele de la 3 Septembrie: Cavachi, Caporani si Ardeleanu.

    Evreii sunt eliminati din teatre si din orice functiune artistica.

    La 8 Septembrie 1940, are loc la Brasov inmormantarea legionarilor cazuti in luptele de la Brasov si Valcele din ziua de 3 Septembrie 1940: Lucian Caramlau, Gheorghe Stefanescu, Grigore Grigorescu, Donat Sultan si Constantin Salceanu.

    La 9 Septembrie, generalul Ion Antonescu desfiinteaza Partidul Natiunii si Garzile Partidului Natiunii.

    De la 6-9 Septembrie 1940, comandantul legionar Vasile Iasinchi reincepe organizarea Centrului Razleti.

    Miercuri, 11 Septembrie 1940, in cadrul unei mari solemnitati legionare sunt reinhumati in cimitirul de la Predeal cei 46 legionari asasinati la 21 Septembrie 1939 la Miercurea Ciucului.

    Prin circulara de la 11 Septembrie, Horia Sima, conducatorul Miscarii Legionare, fixeaza normele de sarbatorire a zilei Capitanului pentru 13 Septembrie, insarcinand pe Radu Mironovici, Vasile Iasinschi si Aristotel Gheorghiu cu organizarea acestei solemnitati.

    La 13 Septembrie, se desfasoara in Bucuresti, in cadrul unei impunatoare solemnitati, cinstirea zilei Capitanului. Coloanele de legionari au pornit de la biserica Sfantul Ilie-Gorgani la Casa Verde, si acolo Horia Sima a tinut o cuvantare in care a vorbit despre lupta Capitanului, despre sensul moral al vietii legionare si despre biruinta de la 6 Septembrie.

    14 Septembrie 1940: Proclamarea Regimului Legionar. Se formeaza noul guvern sub conducerea generalului Ion Antonescu.

    La 15 Septembrie 1940 M.S. regina Mama Elena se reintoarce in tara. Miscarea Legionara îi face o manifestatie de simpatie.

    In dupa-amiaza aceleiasi zile soseste in Bucuresti grupul de legionari care a fost refugiat la Berlin, in frunte cu comandantul legionar Constantin Papanace.

    La 15 Septembrie 1940, Horia Sima, comandantul Miscarii Legionare, ordona mobilizarea tuturor elanurilor romanesti pentru refacerea tarii si totodata aminteste juramantul pe care Capitanul l-a cerut elitei legionare in fata mormantului lui Mota si Marin. Legionarii depun acest juramant.

    Presedintia Consiliului de Ministri arata ca in anii 1939 si 1940 Moruzov a cheltuit suma fabuloasa de 214 milioane pentru prigonirea legionarilor.

    La 18 Septembrie 1940, Miscarea Legionara ia in primire sediile fostei organizatiuni Straja Tarii, prin camaradul profesor Constantin Stoicanescu.

    22 Septembrie 1940: Ziua eroilor si a martirilor legionari. Prima solemnitate a noului regim legionar, organizata de comandantul legionar Vasile Iasinschi.

    La Predeal, intr-un cadru de maretie si sobrietate, solemnitatea are loc in prezenta generalului Ion Antonescu, Horia Sima, comandant al MiscariiLegionare; domnul Fabricius, ministrul Germaniei la Bucuresti si Pelegrino Ghigi, ministrul Italiei.

    La Ramnicu-Sarat, in Bucuresti, la Vaslui si Rasnov au loc de asemenea impunatoare solemnitati pentru pomenirea eroilor si martirilor legionari. La locul de pomenire al celor 9 eroi prahoveni, Horia Sima cere legionarilor implinirea celor 9 porunci ale ceasului de fata.

    In zilele urmatoare Sindicatul Ziaristilor si Societatea Scriitorilor Romani elimina pe evrei. Legionarii sunt numiti in posturile de conducere ale institutiilor de stat. Barourile sunt nationalizate prin eliminarea evreilor.

    Prin circulara de la 26 Septembrie 1940, Horia Sima precizeaza sensul Ajutorului Legionar.

    Generalul Ion Antonescu fixeaza normele de reorganizare a armatei, in urma convocarii marilor comandanti militari la 25 Septembrie.

    La 28 Septembrie, generalul Ion Antonescu face un apel catre Femeia Romana. “Un singur lux: al jertfei; o singura podoaba: a cinstei; Sotie, mama si bunica”.

    In primele zile ale lunii Octombrie 1940 profesorul Traian Braileanu purcede la Reforma legionara a invatamantului . Profesorii si elevii evrei sunt inlaturati din scoli si universitati. Pregatirea tinerelor generatii in scoli se va face dupa taria caracterelor, capacitatea de jertfa si aptitudini.

    6 Octombrie 1940: Marea demonstratie de forta legionara din Bucuresti. Peste 100.000 de camasi verzi defileaza in fata generalului Ion Antonescu Horia Sima si a reprezentantilor diplomatici ai Axei, Spaniei si Japoniei. Radu Mironovici, comandant al Bunei Vestiri, este organizatorul demonstratiei.

    La 9 Octombrie 1940 , la ora 8 seara, in aula liceului Andrei Saguna din Brasov, Horia Sima, comandantul Miscarii Legionare, rosteste un discurs despre Raporturile romano-maghiare. In numele a 1.400.000 de romani din Ardealul ocupat de unguri, Miscarea Legionara, prin Horia Sima, isi pronunta avertismentul.

    De la 9 la 13 Octombrie un detasament de 120 legionari echipati in camasi verzi, fiind invitati in Italia, sunt salutati de Duce si li se face o primire entuziasta in mai multe orase. Conducatorul detasamentului de legionari a fost comandantul dr. Victor Silaghi.

    La 13 Octombrie 1940, ziarul “Voelkischer Beobachter” publica un interviu al generalului Ion Antonescu in care conducatorul statului precizeaza punctele de orientare ale statului.

    La 14 Octombrie 1940, reapare “Cuvantul”, ziar al Miscarii Legionare. Intemeietor: Titus Enacovici; ctitor: Nae Ionescu; director: P.P. Panaitescu; secretar general: Stefan C. Ionescu.

    La 16 Octombrie 1940, Horia Sima, comandantul Miscarii Legionare, hotaraste Batalia fierului vechi.

    Organizatia preliminara a tineretului se incadreaza in Comandamentului viitorilor ostasi ai statului legionar roman.

    Ministrul de Finante anuleaza brevetele de bauturi ale evreilor care vor fi lichidate pana la 31 Decembrie 1940.

    La 27 Octombrie, au fost reinhumate la Predeal osemintele martirilor legionari asasinati in lagarul de la Vaslui si, totodata, au fost depuse si urnele cu cenusa eroilor legionari Vasile Cristescu, locotenent Dumitrescu, Nicoleta Nicolescu, Victor Dragomirescu, Clement Gheorghe, Grupul Nadoleanu si Grupul Miti Dumitrescu.

    La 27 Octombrie, incepand razboiul dintre Italia si Grecia, se fac interventii pentru libertatea macedonenilor din Grecia. Actiunea este condusa de comandantul legionar Constantin Papanace.

    8 Noiembrie 1940: Iasii, proclamat oras al Miscarii Legionare. In aceasta zi are loc la Iasi o impunatoare manifestatie legionara in prezenta M.S. Regelui, a generalului Ion Antonescu si Horia Sima, comandantul Miscarii Legionare.

    Participa o delegatie a tineretului german si italian.

    La 7 Noiembrie au murit intr-un accident de automobil legionarii Eugeniu Necrescu si Aron Valeriu .

    La 10 Noiembrie, se deschide noua Universitate transilvana din Sibiu, in prezenta generalului Ion Antonescu si a lui Horia Sima.

    La 12 Noiembrie, generalul Ion Antonescu pleaca in Italia unde este primit de Mussolini, reinnoind relatiile de prietenie dintre cele doua tari.

    La 11 Noiembrie, reincepe organizarea teberelor muncii legionare. Conducerea taberelor este incredintata lui C. Stoicanescu, comandant legionar.

    La 20 Noiembrie 1940, a murit in Bucuresti venerabilul luptator nationalist parintele Ion Mota.

    La 22 Noiembrie, are loc la Berlin intalnirea dintre generalul Ion Antonescu si Adolf Hitler. Generalul Antonescu s-a dus in Germania in urma invitatiei guvernului din Berlin.

    Romania adera la Pactul Tripartit , indeplinind nu o formalitate diplomatica, ci o misiune istorica alaturi de Germania si Italia, in care s-a savarsit revolutia nationalista ca si in Romania.

    La 25 Noiembrie, incep sapaturile la inchisoarea Jilava pentru dezgroparea ramasitilor pamantesti ale Capitanului, Nicadorilor si Decemvririlor.

    In noaptea de 26 spre 27 Noiembrie 1940, 64 de detinuti politici de la inchisoarea Jilava au fost executati de multimea legionarilor revoltati la vederea osemintelor Capitanului.

    In cursul lunii Noiembrie 1940 se revizuieste Procesul Capitanului si sentinta de condamnare este anulata.

    La 30 Noiembrie 1940, are loc la Mausoleul de la Casa Verde din Bucuresti reinhumarea corpului neinsufletit al Capitanului, Decemvrilor si Nicadorilor, in cadrul unei impunatoare demonstratiuni funerare, la care participa reprezentantii diplomatici ai Germaniei, Italiei si Spaniei. Legionarii fac, zi si noapte, de garda la biserica Sfantul Ilie-Gorgani si la mormantul de la Casa Verde. – Sursa: incorect politic

Back to top button