Tag Archives: ion antonescu

PATRIOȚI EXECUTAȚI, UCIȘI IN BĂTAIE SAU LĂSAȚI SĂ CRAPE DE FOAME ORI BOALĂ ÎN TEMNIȚELE BOLȘEVICE

Ieri, un prieten m-a provocat la o polemică. Mi-a spus ca numărul românilor patrioți care și-au pierdut viața în temnițele bolșevice este supradimensionat. Mi-a spus ca după Radu Ciuceanu aceștia ar fi pîna in 1.000 de victime, iar  Gheorghe Boldur-Lățescu, într-un interviu din “România Liberă”, l-ar fi redus la 700. Nu cunoșteam aceste declarații, dar nu-mi părea firesc să fie atît de puțini. Și atunci am pierdut ultimele 24 de ore ca să aflu mai mult. Și am aflat. Atenție, aici vorbesc doar de cei care au murit dupa arestare, nu și de cei cazuți in lupte, în munți! Am încercat să îi aranjez ordonat și organizat, pe categorii. Legionari: Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Vasile Militaru, Traian Brăileanu, Mihai Manoilescu, Gheorghe Manu, Constantin Oprișan, Constantin Petrovicescu, Ioan Pintilie Monahi și teologi: Sandu Tudor, profesorul de teologie Alexandru Filipașcu Gherasim Iscu (starețul Mănăstirii Tismana). Episcopi greco-catolici: Vasile Aftenie, Tit-Liviu Chinezu, Anton Durcovici, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Alexandru Rusu, Janos Scheffler dar și moneseniorul Vladimir Ghica, călugarul capucin Fortunat Boros, preotul greco-catolic Ilie Borz, starețul greco-catolic Leon Man (participant la Marea Unire) Politicieni, demnitari: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Stan Ghițescu, Ion Șerban Christu, Ion Cămărașescu, Istrate Micescu, Constantin I. C. Brătianu si istoricul Gheorghe I. Brătianu, Constantin Argetoianu,  Aurel Baciu, Victor Bădulescu, Sever Bocu, Sebastian Bornemisa, Ioan Gh. Botez, Dimitrie Burileanu, Mircea Cancicov,  Liviu Ioan Ștefan Cigăreanu, Tancred Constantinescu, Vladimir Cristi, Gheorghe A. Cuza, Grigore Dimitrescu, Vasile Georgescu-Bîrlad. Ion Gigurtu. Ion V. Gruia, Alexandru Lapedatu, Gheorghe N. Leon, Ion Macovei. Ion Manolescu-Strunga, Alexandru Marcu, Tiberiu Traian Moșoiu, Alexandru Ottulescu, Radu Potocală Sr., Mihail Romniceanu Generali: Grigore Georgescu, Aurel Aldea, Ioan Carlaonț, Nicolae Ciupercă, Constantin S. Constantin,  Grigore N. Cornicioiu, Gheorghe Dobre, Constantin Eftimiu, Alexandru Glatz. Iosif Iacobici, Radu Korne (Cornea), Nicolae Macici. Ioan D. Mihăescu, amiralul Nicolae Păiș, Ioan Mihail Racoviță, …

Citeste tot articolul

6 septembrie 1940: Ion Antonescu preia puterea în statul român, după abdicarea Regelui Carol al II-lea. Legionarii, singurii dispuși să intre la guvernare

6 septembrie 1940: Pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Ținutului Herța și a Ardealului de Nord au aruncat România în pragul dezintegrării teritoriale și instituționale. Părăsită de aliați, cu un Rege-dictator care se izolase de partidele politice, România risca să se prăbușească definitiv. Opinia publică, adusă în pragul disperării, îl considera vinovat – pe bună dreptate, pe regele Carol al II-lea. Cei mai activi în contestarea regelui s-au dovedit a fi legionarii, mai ales că aceștia nu-i puteau ierta monarhului playboy decapitarea Mișcării, prin ordonarea asasinării liderilor verzi, în frunte cu Corneliu Codreanu. Astfel, pe 3 septembrie 1940, simultan, legionarii declanșează acțiuni de ocupare a instituțiilor politico-administrative și militare importante din Brașov și Constanța, urmând ca apoi să demareze lovituri asemănătoare în Timișoara, Deva, Alba-Iulia și București, cu scopul de a crea panică la Palatul Regal. Chiar dacă în mare parte, loviturile au eșuat, faptul că s-au înregistrat morți și răniți a inflamat situația în țară și a sporit tensiunea în sânul camarilei regale. Liderul legionar Horia Sima lansează un manifest, prin care cere abdicarea regelui Carol al II-lea, învinovățindu-l de deciziile care au dus la ciopârțirea țării. În București și în marile orașe au loc manifestații împotriva regelui, la care participă zeci de mii de oameni( În imagine, în primul rând este Radu Gyr). Pe 4 septembrie, într-o mișcare disperată, Regele Carol al II-lea îl cheamă la Guvernare pe Generalul Ion Antonescu, cel care fusese surghiunit de suveran la Mănăstirea Bistrița. Pe 5 septembrie, regele îi ordonă comandantului trupelor din Capitală, Generalul Dumitru Coroamă, să deschidă focul asupra manifestanților, dar acesta refuză, motivând că nu poate trage în tineretul țării. De nevoie, regele Carol semnează un decret prin care îi conferă generalului Antonescu „depline puteri pentru conducerea statului român”. În aceeași zi se suspendă Constituția din 27 februarie …

Citeste tot articolul

1 iunie: Executarea lui Ion Antonescu de catre comunistii evrei: Mareșalul a murit cu tricolorul la piept și a strigat: Domnilor, nu m-ați omorât!

La 1 iunie 1946, Mareșalul Ion Antonescu, fost conducător al statului român, a fost executat prin împușcare, în curtea închisorii Jilava. Fost conducător al statului român, titulatură ce avea avea echivalent cu rangul de prim-ministru, Ion Antonescu a fost condamnat la moarte de către un Tribunal al Poporului, imputându-i-se că „a savarsit cea mai mare crimă petrecută în istoria poporului român, alăturându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietică, care doreau o colaborare pașnică cu poporul român”, dar și crime de război împotriva populației evreiești. Trebuie menționat că Tribunalele Poporului fuseseră instituite prin lege de către Guvernul Petru Groza, prin legea nr. 312/1945. Conform proiectului, locul procurorului era luat de „acuzatorii publici”, numiți direct de Ministrul justiției. Judecătorii Tribunalului erau numiți pe criterii politice câte cinci din partea fiecărei formațiuni reprezentate în „guvernul de largă concentrare democratică”. Astfel, în completele de judecată au apărut oameni care n-aveau nicio legătură cu magistratura: Vasile Niță muncitor, reprezentant al PCR, Ion Păuna – muncitor, reprezentant al PSD, Jovita Dumbravă – plugar, membru al Frontului Plugarilor, Constantin Tiulescu – muncitor din partea Confederației Generale a Muncii. În mai 1946, profesorul Constantin Lăpușneanu, din partea PNȚ, a fost înlocuit cu Teodora Iorgulescu, de profesie casnică. Un alt acuzator șef, Dumitru Săracu, era de meserie chelner. Legat de execuția în sine a Mareșalului, fiul preotului închisorii a mărturisit că Ion Antonescu a murit împărtășit, cel care a refuzat fiind Mihai Antonescu, colaboratorul său. „In afara de aceasta inadvertenta legata de numele sau, o alta informatie eronata, inclusiv in filmul lui Nicolaescu, este aceea ca Maresalul Antonescu a respins impartasania. Da, este adevarat ca unul dintre Antonesti a facut acest lucru, dar nu Ion, ci Mihai, condamnat si el alaturi de Maresal. Mihai Antonescu, fiind cel mai tanar, nu a putut accepta ceea ce avea …

Citeste tot articolul

Dosarul TEZAURULUI României trimis la Moscova în 1916, găsit într-un dulap, în Braşov. UNGURII SI ARABII NE CER BANI PENTRU EL!

Descoperire istorică de o importanţă uriaşă la Braşov. Un ungur din Braşov şi un arab căsătorit cu o româncă, ce se ocupă de restaurarea pieselor vechi de mobilier, au găsit, într-un dulap vechi, dosarul tezaurului României trimis la Moscova în anii 1916-1917. Totul s-a întâmplat în luna mai a anului trecut, iar de atunci dosarul a ajuns pe mâinile unui avocat escroc şi într-un final la procurorii DIICOT şi apoi la Banca Naţională a României. Attila Szocs, un bucătar din Braşov şi iranianul stabilit în România de mai bine de 30 de ani, au cumpărat dulapul de epocă şi încercau să îl restaureze atunci când au făcut descoperirea uriaşă. În interiorul dulapului, în spatele unui perete fals, cei doi au găsit, neatins de 80 de ani, dosarul pe care Ion Antonescu l-a trimis, în anul 1941, împreună cu Armata, la Moscova, pentru revendicarea tezarului României. Acest lucru stabileşte exact că, la acea vreme, Antonescu era ferm convins că nemţii vor cuceri Moscova, motiv pentru care pregătise dosarul de revendicare a tezarului României. Ce conţine dosarul prin care Maresalul Ion Antonescu cerea tezarului României Dosarul conţine 200 de pagini în care sunt descrise toate bunurile pe care România le-a trimis la Moscova în perioada 1916-1917. Paginile cuprind până la cele mai mici detalii ale valorilor transportate de la Bucureşti şi Iaşi către Moscova şi care nu au fost recuperate nici astăzi. „Detaliat, Tezaurul evacuat la Moscova şi evaluat la Lei 6.500.000.000 se compune din: bilete de bancă, aur, argint, nichel, numerar, bijuterii şi alte obiecte de valoare”, se arată în dosarul tezaurului României de la Moscova. În prezent, BNR şi Ministerul Culturii poartă negocieri cu Attila Szocs, iranianul care restaurează mobilă veche şi avocatul lor pentru a decis dacă statul român va face o ofertă de cumpărare a dosarului.

Citeste tot articolul

Cronologia Mișcării Legionare

CRONOLOGIE PRIVIND ISTORIA MISCÃRII LEGIONARE [Apãrutã în Almanahul “Cuvântul” din 1941] 1919 In luna Octombrie 1919, Corneliu Zelea Codreanu se inscrie la Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi. De la 15 Octombrie 1919 pana la 1 Septembrie 1920, Corneliu Zelea Codreanu a fost pedagog la Scoala de Arte si Meserii din Iasi. 1920 La 9 Februarie 1920, apare ziarul “Garda Constiintei Nationale” de la Iasi. In acest ziar se publica “Crezul socialismului national-crestin”, alcatuit de Corneliu Codreanu si Constantin Pancu. La inceputul lui Martie 1920, lucratorii comunisti din Iasi facand o greva si arborand steagul rosu la Atelierele Nicolina, Capitanul izbuteste sa potoleasca greva si, facand o manifestatie nationalista, rupe steagul rosu arborand tricolorul. In zilele de 4, 5 si 6 Septembrie 1920 are loc, la Cluj, primul congres al studentilor din Romania intregita. Corneliu Codreanu, cu un grup de studenti nationalisti, izbuteste sa impuna congresului hotararea de eliminare a evreilor din organizatiile studentesti. Lupta impotriva ateismului: in Noiembrie 1920, profesorii Universitatii din Iasi hotarand deschiderea Universitatii fara serviciu divin, Corneliu Codreanu se impotriveste cu un grup de studenti. La 5 Noiembrie, Corneliu Codreanu dimpreuna cu Vladimir Frimu baricadeaza intrarile si inchid Universitatea. Comunistii incearca o contraactiune care este infranta. Universitatea se deschide mai tarziu cu serviciu divin. 1922 La 1 Aprilie 1922, apare in Bucuresti revista bilunara “Apararea Nationala” sub conducerea profesorilor A.C. Cuza si N.C. Paulescu, si avand ca administrator pe Fanica Anastasescu. Revista avea un caracter doctrinar. La 20 Mai 1922, Corneliu Codreanu desfiinteaza Centrul Studentesc din Iasi si infiinteaza Asociatia Studentilor Crestini. La 27 Mai 1922, Corneliu Codreanu, dimpreuna cu un grup de 45 studenti, semneaza la Iasi Angajamentul de onoare de a lupta impotriva cotropirii evreiesti si pentru instapanirea romanismului. Printre semnatari erau: Gr. Ghica, Ilie Garneata, Ion Blanaru, A. Ibraileanu, Gr. Mihuta, Vladimir …

Citeste tot articolul

Domnului ambasador DAVID ȘARANGA: „Nu, domnule ambasador, românii nu recunosc genocidul imaginat de falși istorici, de falși evrei!”

Stimate domnule ambasador, Am urmărit cu interes apariția excelenței voastre la televiziunile Antena 3 și Realitatea TV și nu mă pot împiedica să vă scriu câteva rânduri. Ați dovedit că sunteți interesat de fenomenul românesc și că cunoașteți destul de bine România, ceea ce apreciez în mod deosebit. Am constatat că aveți totuși unele lacune și faceți unele confuzii în legătură cu un subiect care pe mine mă preocupă de mai mulți ani: relațiile româno-evreiești din anii guvernării mareșalului Ion Antonescu. Sunteți, în mod evident, o persoană inteligentă și educată, contez pe capacitatea dumneavoastră de a accepta părerile altora și de a examina cu seninătate situațiile în care vi se atrage atenția asupra unor eventuale greșeli sau lacune de informație. Sunt convins că mă cunoașteți după nume măcar, sunt catalogat ca unul dintre cei mai înverșunați anti-semiți, iar dacă ați lucrat la Ambasada Israelului din România în urmă cu 20 de ani, este probabil că ați luat cunoștință de încercările mele de a scrie ambasadorului Israelului din România și de a intra în dialog cu acesta, oricare ar fi fost acela. Am trimis pe adresa ambasadei mai multe memorii, am lăsat la portar și câteva cărți scrise de mine pe subiectul acestei controverse care atârnă greu în contenciosul româno-evreiesc: a fost sau nu un holocaust în România? Se fac românii vinovați de genocid anti-evreiesc? Ce acuze îndreptățite pot fi aduse fie românilor, fie evreilor, din perspectiva relațiilor reciproce? Îi dăm sau nu dreptate evreului Elie Wiesel care ne-a acuzat pe noi, românii, în termenii cei mai duri: „Ați ucis! Ați ucis! Ați ucis!” Vă însușiți această poziție?… Ați abordat la TV un subiect care vă dezice alte afirmații: cazul reginei-mamă, căreia la Ierusalim, la Yad Vashem, i s-au recunoscut merite deosebite în salvarea unor evrei din România și a fost declarată „drept între popoare” pentru intervenția …

Citeste tot articolul

DE PE NET: „Legionarii nu au ucis evrei”

O minciună repetată de ziarele comuniste, mai apoi predată în școli, iar astazi perpetuată de jurnaliști agitatori sau profesori neștiutori este aceea că legionarii ar fi ucis evrei. Iată un fragment dintr-o scrisoare a lui Vasile Poșteucă către Rabinul D. Șafran, preluat de pe IonCoja: Eram la Bucureşti, la 21 Ianuarie 1941. Destinul m-a vrut cumva, în centrul acestor frământări. Mi-aduc aminte cum mergeam cu secretarul mişcării, noaptea, la ambasada germană, ca să cerem anumite explicaţii. Şi în cartierul Dudeşti, am dat de jefuitori, de ţiganii care furau lucruri din magazine. Pe unii, i-am oprit chiar să nu pună foc la case. Am ţipat, m-am revoltat. Am chemat poliţia. Şi din discuţii cu răufăcătorii, am auzit ceva într-adevăr senzaţional: „Domnul ministru Rioşanu ne–a trimis”. Atunci nu am înţeles ce avea ministrul de interne Rioşanu, care nu era deloc legionar, ci mason, prieten cu Ică Antonescu şi mare anglofil, chiar agent al Intelligence Service-ului în Balcani, ce avea el, zic, cu prădăciunile şi focurile din Dudeşti. Pe urmă însă, am înţeles. Antonescu voia cu orice preţ compromiterea legionarilor. Cu ce puteau ei fi compromişi? De bună seamă cu prădăciuni, cu focuri, cu ucideri de evrei. Veţi crede că eu vreau să apăr mişcarea legionară. Nu. Sunt şi eu un mistic. De am greşit, voi plăti în faţa lui Dumnezeu tot, până la ultimul capăt de aţă. Crimele, se ispăşesc amarnic. Vreau să mărturisesc, ca unui frate care crede şi el în Dumnezeu, cum spusele criminalilor şi borfaşilor din Dudeşti, mi s-au confirmat mai târziu, în Octombrie 1941, la Cernăuţi. M-am întors în Bucovina, acasă, şi acolo am dat de Neagoe Flondor, feciorul marelui boier bucovinean Iancu Flondor, şi, între altele, într-o după amiază, m-a luat cu el să văd pe Rioşanu, care avusese o operaţie grea la rinichi şi trăgea de moarte. Nu-l cunoscusem la Bucureşti pe …

Citeste tot articolul

ION ANTONESCU – SCRISOARE INCENDIARĂ adresată lui I.C. BRĂTIANU. OMORURILE de la JILAVA, AFACEREA SKODA și motivul pentru care ROMÂNIA a trecut NISTRUL

La 29 octombrie 1942, mareșalul Ion Antonescu îi adresa un răspuns scris politicianului C.I.C. Brătianu. Conținutul acestei scrisori explozive ar trebui menționat în manualele de istorie. Nu de alta, dar astăzi, la 67 de ani de la momentul expedierii acestui răvaș, România nu s-a îndepărtat prea mult de realitatea acelor ani grei de război Redăm, mai jos, integral, această scrisoare istorică, păstrată în Arhiva Istorică Centrală, fond Președinția Consiliului de Miniștri, Cabinet I. Antonescu, dosar 61/1940, f. 88-221: „Am lasat fara raspuns scrisorile dumneavoastra anterioare. Am facut-o din intelepciune, fiindca urmaream unirea, si nu vrajba. Puteam sa va raspund, aducand justitiei pe toti vinovatii de catastrofa morala si politica a tarii, printre care sunteti, in primul rand, si dumneavoastra. Natia o doreste si o asteapta de la mine. Nu am facut-o totusi, fiindca nu am voit sa atat si mai mult spiritele si, mai ales, nu am voit sa dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii nostri. Am lasat ziua acestor rafuieli mai tarziu. Abuzati, insa, de rabdarea, de tacerea si de intelepciunea mea si, rand pe rand, la scurte intervale de timp, imi trimiteti, cand dumneavoastra, cand dl. Maniu, avertismente, sfaturi si acuzatiuni. In virtutea carui drept? Ce reprezentati in aceasta tara , dumneavoastra, toti fostii oameni politici, in afara de interesele dumneavoastra egoiste si un trecut politic total compromis si dureros?! Uitati, domnule Bratianu, ca eu sunt omul muncii mele si martirul greselilor acelora care au primit in 1918 Romania Mare si au dus-o, dupa 22 de ani de conducere, in prapastia de unde am luat-o eu in 1940, pe cand dumneavoastra sunteti din profitorii si daramatorii unei mosteniri mari. In mai putin de un sfert de secol, fiecare in parte si toti la un loc, ati prabusit lupta, sacrificiile si suferintele duse si indurate, …

Citeste tot articolul

Ion Antonescu – exercițiu de luciditate și responsabilitate politică

Cutremurătoare scrisoarea care urmează! Remarcăm că nu este absolut nici o diferență între România anului 1942 și cea de acum: străinii sunt stăpâni peste economia națională, alogenii conduc în realitate țara, aceiași politicieni lacomi și vânduți străinătății, iudeo-masoneria implicată în jefuirea țării, existența „sistemului”, a coteriei statului subteran, cârdășia dintre partidele politice care se protejau reciproc în rocada lor periodică de la putere în opoziție și nepotismul pentru obținerea sinecurilor din bani publici practicat de parveniții din politică! Pe lângă faptul că mareșalul Ion Antonescu se dovedește un adevărat clarvăzător, anticipând comunismul pe care-l vor impune bolșevicii peste o parte din Europa, el se dovedește și un cronicar lucid al timpurilor de atunci, spunând adevărul despre „patriotismul” marilor politicieni C.I.C. Brătianu și Iuliu Maniu, ridicați azi în slăvi de epigonii lor. Sublinierile din text aparțin redacției Justițiarului. Ion Antonescu 29 octombrie 1942 Scrisoare de răspuns adresată dlui. C.I.C. Brătianu Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?! Uitaţi, domnule Brătianu, …

Citeste tot articolul

Teşu Solomovici, istoric și scriitor evreu: „Niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei!”

Teşu Solomovici: „Niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei! Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz!” Dialoguri fundamentale cu Teşu Solomovici Istoric, scriitor, preşedintele Centrului Cultural Israeliano – Român din Tel Aviv Teşu SOLOMOVICI – „Nu aştept decizia germană, mai ales în nebunia lor de a distruge evreimea europeană, declara Ion Antonescu. Ei bine, la 13 octombrie, când trebuia ca primul tren cu evreii din Arad să plece spre Auschwitz, trenurile şi locomotiva  nu au sosit în gara de la Arad. Impacientat,Manfred Freiherr von Killinger,ambasadorul Germaniei, trimisul special al lui Heinrich Luitpold Himmler la Bucureşti, ofiţeri SS  dădeau telefoane peste telefoane, nervi, aproape de apoplexie, dar autorităţile române nu răspund. Niciun şef al României nu răspundea la telefoanele agitate, disperate ale căpeteniilor naziste. În felul acesta, niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei! Din toată Europa, evreii erau încărcaţi în trenuri şi trimişi şi transformaţi în cenuşă şi fum. Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz! 13 octombrie 1942 este o dată miraculoasă pentru evreimea română. Este o dată despre care prea puţin vorbesc istoricii evrei. Ion Antonescu a dat dispoziţie că orice deportare evreiască  încetează. De la 13 octombrie 1942, niciun evreu n-a mai fost deportat din Ţara Românească. Există unii istorici care spun, care interpretează acest gest antonescian astfel : „Ei bine, era căderea de la Stalingrad, războiul era pe sfârşite…”. Nu, nu era căderea de la Stalingrad. Stalingradul a căzut abia în ianuarie 1943, aproape şase luni mai târziu. La acea dată, armatele germane erau ocupante ale întregii Europe, armatele germane şi române luptau în Caucaz, se pregăteau de asaltul Stalingradului, deci decizia mareşalului Ion Antonescu trebuie căutată în altă parte. Nu pentru că i-ar fi iubit pe evrei a oprit el deportările. Antonescu a declarat foarte clar: „Eu nu-i iubesc pe evrei şi vreau …

Citeste tot articolul

Legionarii și condamnatul la moarte Ion Antonescu

13 Septembrie 1899 – ziua de naștere a Căpitanului Am spus într-un capitol anterior că în tot timpul războiului, făcând abstracţie de întreg cortegiul de suferinţe, nedreptăţi, samavolnicii şi crime pricinuite lor de dictatura antonesciană, iertându-le pe toate, străduindu-se să uite, legionarii s-au aflat permanent în spatele mareşalului, printre primele rânduri în marea încleştare împotriva bolşevismului. Li s-au părut suferinţele lor proprii prea mici în comparaţie cu imensele calvaruri ce se pregăteau neamului românesc prin politica mioapă a unei alianţe cu bolşevicii. Mai mult ca oricând, acum în ultimele ceasuri ale vieţii, mareşalul avea nevoie să nu se mai simtă singur, să ştie că milioane de români conştienţi sunt alături de el, acum când interesele neamului trebuiau puse mai presus de toate celelalte interese. La 31 mai 1946 legionarii de la „Reduit” (aici erau incarceraţi, în două camere cu geamurile în dreptul capelei din curte) au fost primii care au aflat de respingerea cererilor de graţiere ale condamnaţilor de la celula zero. Au mai aflat că după-masă, la dorinţa mareşalului, avea să aibă loc la capela închisorii o mică slujbă religioasă de împărtăşanie a condamnaţilor la moarte; încă nu dispăruse acest obicei, această practică religioasă creştină, moştenită de la burghezimea în agonie. Atunci unul dintre conducătorii grupului se gândi la o operaţie prin care Ion Antonescu să ia cunoştinţă de ultima poziţie a legionarilor faţă de el, acum ca osândit la pedeapsa capitală, pentru politica sa antisovietică. În cuvintele cronicarilor marxişti urma să fie un act, ultimul, de fidelitate legionară pentru ceea ce a însemnat în politică, în lupta anticomunistă a României mareşalul Ion Antonescu. Operaţia se concretizează: mareşalul va primi din partea legionarilor un mesaj de îmbărbătare. Fostul prim-gardian Sabău va spune şi cum: legionarii au scris mesajul, l-au pasat preotului închisorii (care era legionar), cu consemnul de a …

Citeste tot articolul

Sa va „ard” pe toti! Si #PSD dar si #Rezist! Daca traia Maresalul Antonescu erati „sapunati” de multa vreme… (adica spalati de jegu asta de pe creier) …toti astia de v-ati batut joc de acest POPOR!

1 iunie: Executarea lui Ion Antonescu: Mareșalul a murit cu tricolorul la piept și a strigat: Domnilor, nu m-ați omorât! Fost conducător al statului român, titulatură ce avea avea echivalent cu rangul de prim-ministru, Ion Antonescu a fost condamnat la moarte de către un Tribunal al Poporului, imputându-i-se că „a savarsit cea mai mare crimă petrecută în istoria poporului român, alăturându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietică, care doreau o colaborare pașnică cu poporul român”, dar și crime de război împotriva populației evreiești. Trebuie menționat că Tribunalele Poporului fuseseră instituite prin lege de către Guvernul Petru Groza, prin legea nr. 312/1945. Conform proiectului, locul procurorului era luat de „acuzatorii publici”, numiți direct de Ministrul justiției. Judecătorii Tribunalului erau numiți pe criterii politice câte cinci din partea fiecărei formațiuni reprezentate în „guvernul de largă concentrare democratică”. Astfel, în completele de judecată au apărut oameni care n-aveau nicio legătură cu magistratura: Vasile Niță muncitor, reprezentant al PCR, Ion Păuna – muncitor, reprezentant al PSD, Jovita Dumbravă – plugar, membru al Frontului Plugarilor, Constantin Tiulescu – muncitor din partea Confederației Generale a Muncii. În mai 1946, profesorul Constantin Lăpușneanu, din partea PNȚ, a fost înlocuit cu Teodora Iorgulescu, de profesie casnică. Un alt acuzator șef, Dumitru Săracu, era de meserie chelner. Legat de execuția în sine a Mareșalului, fiul preotului închisorii a mărturisit că Ion Antonescu a murit împărtășit, cel care a refuzat fiind Mihai Antonescu, colaboratorul său. „In afara de aceasta inadvertenta legata de numele sau, o alta informatie eronata, inclusiv in filmul lui Nicolaescu, este aceea ca Maresalul Antonescu a respins impartasania. Da, este adevarat ca unul dintre Antonesti a facut acest lucru, dar nu Ion, ci Mihai, condamnat si el alaturi de Maresal. Mihai Antonescu, fiind cel mai tanar, nu a putut accepta ceea ce avea sa …

Citeste tot articolul

CUM DISTRUG MIZERIILE DE LA REALITATEA TV UN POLITIST PATRIOT: Ovidiu Munteanu, purtătorul de cuvânt al Brigăzii Rutiere, acuzat ca il omagiaza pe Hitler si pe Antonescu pe Facebook

Nemernicia nu are limite in presa din Romania. Dupa Digi24, am mai gasit un articol de pe Realitatea TV in care patriotul Ovidiu Munteanu este acuzat de faptul ca isi exercita dreptul la libera exprimare. Presa „corecta politic” …denumita si „politia gandirii” sare ca arsa cand cineva spune lucrurilor pe nume. Cititi si va cruciti mai jos ce scriu „jurnalistii” din presa cosmopolita / realitatea.net: „Ovidiu Munteanu, purtătorul de cuvânt al Brigăzii Rutiere, omagiu pentru Hitler pe Facebook” Ovidiu Munteanu, purtătorul de cuvînt al Brigăzii Rutiere, s-a remarcat marți după ce i-a îndemnat pe cetățeni să nu se adreseze Poliției Române dacă mai au probleme. Mesajul său, de care Poliția s-a delimitat între timp, venea în contextul scandalului declanșat de plăcuțele de înmatriculare anti-PSD și de reacția Poliției în acest caz. O privire pe pagina de Facebook a polițistului ne arată că acestuia îi plac motocicletele, dar și omagiile pentru liderul Germaniei naziste Adolf Hitler. Ovidiu Munteanu postează ordinul generalului Ion Antonescu privind trecerea Prutului, ordin în care Antonescu îi îndeamnă pe soldați să fie vrednici de cinstea pe care le-a făcut-o istoria, ”armata Marelui Reich și neîntrecutul ei comandant Adolf Hitler”. ”Poate își aduce cineva aminte de aceasta zi! Este ziua în care bunicii și străbunicii noștri au plecat sa elibereze Basarabia!”, scrie Ovidiu Munteanu. În comentariile care urmează, Ovidiu Munteanu contestă veridicitatea informațiilor privind masacrele comise de Armata Română la Odessa. Citeste si: SCANDAL IMENS IN POLITIE! Purtatorul de cuvant, Ovidiu Munteanu, a postat o fotografie cu Maresalul Antonescu! Slugile din presa au sarit ca arse sa arunce in el cu mizerii!

Citeste tot articolul

SCANDAL IMENS IN POLITIE! Purtatorul de cuvant, Ovidiu Munteanu, a postat o fotografie cu Maresalul Antonescu! Slugile din presa au sarit ca arse sa arunce in el cu mizerii!

Jegosii din mlastina mass-media isi fac iar de cap si isi bat joc de un patriot – purtatorul de cuvant al Politiei Rutiere. Ce scriu cei de la Digi24 (SRI-tv) Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Rutiere, Ovidiu Munteanu, a încărcat pe pagina personală de Facebook o fotografie cu mareşalul Ion Antonescu, însoţită de un citat: „Istoria nu va uita pe vinovaţi şi vinovaţi suntem cu toţii: unii pentru că am tăcut. alţii, pentru că am greşit. Cu, toţii pentru că am suportat”. Imaginea cu Ion Antonescu de pe pagina de Facebook a lui Ovidiu Munteanu, sesizată şi de jurnalistul Geărge Lăcătuş, datează din august 2017 şi apare la secţiunea „Cover Photos”. Având în vedere inclusiv calitatea sa oficială, de purtător de cuvânt al unei instituţii a statului român, gestul lui Munteanu este cu atât mai surprinzător cu cât poziţia României, ca şi legislaţia adoptată de ţara noastră sancţionează cultul făcut unor asemenea persoane. „Tragedia evreilor din România şi a romilor este, spre deosebire de tragedia evreilor din Europa, în responsabilitatea Guvernului Antonescu din perioada anilor ’40”, declara, la un moment dat, Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel. Totodată, potrivit acestuia, „pentru toată legislaţia antisemită, rasială care s-a promulgat în România între septembrie 1940 şi august 1944 este responsabil în integralitate conducătorul statului, Ion Antonescu, şi guvernele pe care le-a condus în acea perioadă. Toate acele decrete-lege sunt semnate fie de un ministru de resort şi sunt contrasemnate de viceprim-ministrul Mihai Antonescu şi de şeful statului, Ion Antonescu. De asemenea, pentru toate organizările privind acţiunile de deportare, exterminare a evreilor şi romilor din România, responsabilitatea revine în integralitate mareşalului Ion Antonescu şi guvernelor pe care le-a condus. Nu există documente istorice de arhivă, nu s-au găsit, în care să se observe implicarea sau responsabilitatea Regelui Mihai”. În România, se pedepseşte, printr-o …

Citeste tot articolul

Scrisoarea Maresalului Ion Antonescu adresată adversarilor și criticilor săi. De ce a trebuit să treacă Nistrul!

FIECARE ARE LIBERTATEA DE A INTELEGE CE SI CUM DORESTE ! PLACE SAU NU, MESAJUL UNUI ROMAN, UCIS DE UNII SI DE ALTII, ESTE IZBITOR DE ACTUAL DESI ESTE SCRIS IN URMA CU CCA 70 DE ANI ! Romania: problemele eterne, dar mai avem oamenii care sa-si puna viata chezas ? Scrisoarea Mareşalului Ion Antonescu către capul politicienilor de-atunci, I.C. Brătianu. În ciuda curgerii timpului, problemele noastre au rămas aceleaşi: nimeni n-a fost in stare să spună adevărul dintr-o poziţie de putere, precum cea a Mareşalului Antonescu atunci. În zilele minciunii univesale, a spune adevărul e un act de dizidenţă. Pentru a înţelege prezentul, e necesar să ne cunoaştem trecutul – să-l aflăm! RESTITUIRI: Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942) Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?! Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de …

Citeste tot articolul

Avem cu cine vota! “Partidul generalilor” porneşte războiul cu Soros şi cu progresiştii….

Partidul Neamul Românesc s-a înscris la tribunal având ca obiective politice lupta împotriva „antiromânilor”, a progresiştilor care promovează corectitudinea politică impusă de la Bruxelles şi împotriva lui Soros, despre care susţin că deţine controlul asupra a patru ministere. Partidul este condus de fostul deputat PSD Ninel Peia, care a cooptat în conducere patru foşti generali: Mircea Chelaru (prim-vicepreşedinte), Nicolae Rotaru (vicepreşedinte) şi Constantin Onişor (secretar general). Cei care se înscriu în Partidul Neamul Românesc, vor fi puși să rostească, cu mâna pe Biblie, un jurământ de credință față de patrie, la fel cum se procedează în cazul învestirii demnitarilor. Jurământul este înregistrat video și va fi încărcat pe rețelele sociale. Noua formațiune este foarte pornită împotriva “antiromânilor” și vrea toleranță zero la orice “circumstanță de apariție și manifestare antinațională tot mai activă, consistentă și rafinată, plină de conținut extremist, separatist și românofob”. Mai mult, vrea să scoată conceptul de minoritate din Constituție, cu argumentul că, din moment ce toți cetățenii sunt egali și protejați de lege, nu trebuie că unii să aibă mai multe drepturi. Totodată, PNR cere introducerea unui mecanism de revocabilitate pentru parlamentari şi primari, precum şi organizarea cât mai urgentă a referendumului pentru familie. De asemenea, se doreşte adoptarea unei legi care să deifnească ca obiectiv naţional reîntregirea neamului românesc. “Neamul românesc, nedreptățit și furat tânjește acum după lege, ordine, respect și demnitate. Toate instituțiile statului sunt expirate, funcționează după dogme vechi și sunt capusate în toate punctele cheie de așa zișii “idioti utili”, cum le spunea Lenin, aceștia punând în practică programul multiculturaliștilor progresiști de tip neobolsevic. Suntem foarte dezbinați, este necesară refacerea solidarității și coeziunii națiunii în jurul valorilor sale fundamentale”, a motivat preşedintele Ninel Peia decizia de a fonda un nou partid. Acesta susţine că există „grupuri de presiune” careacţionează pentru dezondine instituţională. „Aceasta …

Citeste tot articolul

Minciuna a stat cu regele Mihai la masă când a citit Proclamația de la 23 august 1944

E lucru sigur că proclamația, citită de rege, i-au scris-o alții. Dar regele a fost de acord cu conținutul ei, adică cu minciuna din cuprinsul proclamației. Așa că mincinosul este în primul rând regele, Dumnezeu să-l ierte, că are multe de iertat la robul său Mihai… Iată textul pe care vă invit să-l analizăm cu oarece atenție: Proclamația Majestății Sale Regelui RADIO ROMÂNIA „ROMÂNI, În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa Ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită. Români, Poporul nostru înţelege să fie stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al Neamului nostru. Ordon Armatei şi chem Poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui. Toţi cetăţenii să se strângă în jurul Tronului şi al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului se opune voinţei Poporului şi este un trădător de Ţară. Români, Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi în …

Citeste tot articolul

Traian Basescu: Regele Mihai a fost un TRADATOR, sluga la rusi! – VIDEO

Președintele Traian Băsescu declara in 2011la emisiunea „Evenimentul Zilei”, difuzată de B1 TV, că în viziunea sa abdicarea Regelui Mihai I reprezintă un mare act de trădare. De asemenea preşedintele a primit un exemplar al revistei Historia, indicând că şeful statului nu era Mareşaul Antonescu, cel prezent pe coperta acestui număr ci Regele Mihai I. „Continuăm să considerăm că abdicarea Regelui Mihai a fost un mare act patriotic, nu, a fost un mare act de trădare a interesului național al României”, a spus Băsescu. Acesta a mai spus că, pentru toată lumea, generalul Ion Antonescu rămâne responsabil de holocaustul împotriva evreilor și țiganilor însă toată lumea uită că România avea un șef de stat. „Pentru toată lumea Antonescu rămâne responsabil de holocaustul evreilor și țiganilor, ducerea lor în Transnistria, dar nimeni nu spune că statul Român avea un șef de stat atunci, ăsta era doar premier”, a declarat Băsescu arătând către cameră coperta revistei Historia „Unora le dăm averile iar pe alții îi considerăm criminali de război. Șeful de stat și premierul, doar fiindcă unul a fost slugă la ruși și a lăsat țara prin abdicare, îl iertăm de toate păcatele”, a conchis președintele, referindu-se la Regele Mihai I. VEZI SI: Acest print Nicolae de …Romania, care DENIGRA Romania in afara țării, pe toate canalele Media. Nu va vine sa credeti? Iata DOVADA!

Citeste tot articolul

De la Mihai Viteazul, la Mihai Viteză!

Am avut niste zile exasperante, dar respectul datorat morților (fie că îl merită, fie că nu) m-a obligat să tac. Asa as fi facut si in cazul morții lui Stalin, și a lui Pol-Pot, sau a lui Ion Sîrcă (nu știți cine este Ion Sîrcă? este cel mai mare criminal în serie din istoria justiției române – în anii foametei de după război, Ion Sîrcă umbla după tineri morți de foame pe care ii convingea, după ce cumpăra – nu știu cu ce bani – salam și pîine proaspătă să vină cu el pe un cîmp de lîngă București, unde mîncau, apoi el le propunea un joc în care le lega mîinile la spate, și mai apoi, era simplu, îi sodomiza și îi ștrangula – oare chiar așa, doar eu mai am în țara asta cartea „Elemente de Criminalistică și Tehnică Criminală” a dr. Constantin Țurai?) Gata! Termenul a expirat! Fostul rege Mihai a murit, ceea ce la peste 96 de ani nu este o surpriză și oricum nu este o lovitură adusă Romaniei. Dumnezeu sa-i ierte multele pacate! Dar ascultînd în aceste zile la Radio România Actualități cuvintele unor neica-nimeni, fie politicieni, fiindcă din păcate noi nu avem oameni politici ci doar politicieni (chiar dacă unul a ajuns președintele țării iar alți infractori au ajuns președinții celor doua camere – dovadă că parlamentul nu este o simplă garsonieră), fie pretinși istorici, formatori de opinie, etc., m-au adus în pragul vomei. Am auzit discursuri inepte despre inteligența, curajul, patriotismul, devotamentul față de țară și popor, moralitatea, etc. ale fostului rege. A fost declarat erou (decorat ca atare și de bolșevici, și de americani). Ex-regele Mihai este o excepție în istoria omenirii. În primii săi 3 ani de domnie (1927-1930), el se juca cu mașinuțele prin palatele patriei (avea multe!). Apoi, …

Citeste tot articolul

Proclamația Majestății Sale Regelui – minciuna care-i dă de gol pe complotiștii trădători

N-am citit niciodată cu atenție proclamația de la 23 august a regelui. Am făcut-o abia zilele trecute, găsind-o în paginile cărții remarcabile a domnului Călin Kasper De la inimă spre cer. Carte mai mult decât remarcabilă!… Iată textul proclamației și vă invit, stimați colegi, să o citiți cu maximă atenție pentru a sesiza singuri „punctul slab” al proclamației, fraza prin care autorii proclamației se dau de gol că mint, că înșeală publicul destinatar: poporul român! E lucru sigur că proclamația, citită de rege, i-au scris-o alții. Dar regele a fost de acord cu conținutul ei, adică cu minciuna din cuprinsul proclamației. Așa că mincinosul este în primul rând regele, Dumnezeu să-l ierte, că are multe de iertat la robul său Mihai… Iată textul pe care vă invit să-l analizăm cu oarece atenție: Proclamația Majestății Sale Regelui RADIO ROMÂNIA -ROMÂNI, În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală:ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa Ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită. Români, Poporul nostru înţelege să fie stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge …

Citeste tot articolul

Minciuna stă cu regele la masă… sau „O întrebare pe care regele Mihai nu a acceptat să i se pună: Majestate, dar de ce nu ați intervenit în niciun fel pentru cei 400.000 de evrei care au murit în Transnistria la ordinul lui Antonescu?”

N-am să pomenesc nimic de 23 august, părerile continuă să fie contradictorii și nu mă simt în stare să pun eu lucrurile la punct. N-am scociorît prin arhive să vin acum cu vreun document care să facă lumină. Pot interveni în discuție numai ca martor pentru a infirma o enormitate, adică o minciună sfruntată, rostită la adunarea de doliu din Parlament. Cum că în fiecare an regele Mihai se adresa românilor de Anul Nou și le transmitea mesajul de îmbărbătare, de încurajare, să nu ne pierdem curajul și încrederea, comunismul nu se va eterniza la guvernarea României etc., etc. Dacă au existat asemenea mesaje, întreb, nu s-au păstrat într-o arhivă?! A regelui sau a postului de radio?! Nu pot fi scoase și re-puse în circulație? Cum de nu au fost adunate până acum aceste mesaje pe un disc sau într-o cărțulie?! Ce eveniment editorial fantastic!… După război, părinții mei au recuperat aparatul de radio care ne fusese rechiziționat de autorități ca măsură de precauție. Nu erau multe aparate de radio pe vremea aceea la Constanța. Prindea și pe unde scurte, adică prindea posturile de radio Vocea Americii și Europa liberă. Așa că la noi veneau o mulțime de neamuri sau prieteni să afle când „vin americanii”! Iar tata, total apolitic, nu-și pierdea vremea cu ascultatul posturilor de radio, oricât ar fi fost de subversive, ci mă punea pe mine să ascult și să dau a doua zi raportul când veneau nea Mitică sau nea Ghiță să afle noutățile. S-ar putea zice că fac politică încă de pe atunci, adică din clasele primare. Politică reacționară, precum se vede. Mi-aduc aminte că la fiecare An Nou așteptam cu emoția cuvenită să-l auzim pe rege. Atunci am auzit comentându-se de fiecare dată vocea gâjâită a majestății. Și explicația populară: are „gură de lup …

Citeste tot articolul

Jale mare! Într-o țară de impostori a murit cel mai mare!

„Jale” mare în România, a murit Regele țării…. A murit Regele României sau România Regelui? Moartea acestui rege „elvețian” al României este un motiv pentru mizeriile politice de a ieșii în evidență….Atât! „Jale” mare în România, a murit Regele țării….. Noi romanii spunem ca despre morți numai de bine, dar au mai murit și alții și am încercat sa fim mai obiectivi decât ar fi fost necesar, deci nu vad de ce nu am fi și în acest caz obiectivi. A fost un Rege despre care am întrebat multi romani ce a făcut. Nici un răspuns, ba unii mai spun ca nu a fost lasat sa facă ceva pentru România. Dar cine trebuie fraților sa îl lase sa facă ceva pentru o țară pe care a jupuit-o de valori? Poporul roman nu a avut și nu are nevoie de Rege ci de demnitatea data tarii de fiecare dintre noi. El ne-a dat „demnitatea” falsului, prin capacitatea sistemului în care a trăit și la promovat, capitalismul, de a mintii, înșela și devalizat valorile țării. Romanii au trăit o perioada până în 1989, cind au avut un număr mare de responsabilități și mai puține drepturi decât aveau nevoie. Regele a trăit în afara tarii noastre (nu a lui), cu mai multe drepturi decât responsabilități, făcând parte din familia regala recunoscuta în Europa. Romanii au trăit în tara, au avut o sumedenie de responsabilități și au dorit sa aibă si drepturi. Au făcut o Revoluție pentru a li se respecta drepturile și au reușit sa se declare liberi, dar a cerut drepturile pe care le meritau și din păcate nu le-a primit nici în parte. Multi romani au crezut ca o eventuala revenire a Regelui în țară, automat le va oferii drepturile meritate. A venit Regele și si-a recâștigat în 1997 cetățenia română …

Citeste tot articolul

Cum profită dușmanii noștri de lașitatea Regelui Mihai. Au trecut 73 de ani de tăcere nemernică a regelui despre ce a fost în Transnistria!

CEL MAI TERIFIANT OMAGIU: EVREII NE FAC PULBERE LA MOARTEA REGELUI Formularea din titlu pare o contradicție în termeni, dar, din nefericire, nu este. Cel mai înalt for al evreilor, Congresul Mondial, aduce un important omagiu Regelui Mihai, prin vocea președintelui său, dar, în același timp, mesajul dă o lovitură de imagine cumplită țării noastre. Congresul Mondial Evreiesc, cu sediul la New York, deplînge moartea Regelui Mihai, printr-un comunicat dat ieri publicității de miliardarul Ronald Lauder, președintele forului, în care se amintește că fostul suveran ”a fost un mare prieten al poporului evreiesc” și un personaj care a salvat mii de vieți în al doilea război mondial, detașîndu-se de acoliții lui Hitler (aluzie clară la Ion Antonescu n.n.). Pînă aici totul ar fi bine, numai că mesajul lui Lauder continuă cu mențiunea-șoc că țara noastră a fost, în al doilea război mondial, măcelarul numărul doi de evrei al lumii, după Germania lui Hitler. ”Sute de mii de evrei au murit în România de mîinile regimului pro-german al lui Antonescu, mai mult decît a ucis orice altă țară, cu excepția celui de al Treilea Reich și, fără intervenția fermă a Regelui Mihai și renunțarea sa la legăturile cu puterile Axei, nenumărați alții și ar fi pierdut, de asemenea, viețile” afirmă Lauder. Comunicatul mai amintește că, în anii de după Holocaust, Regele Mihai a făcut apel la români să-și amintească de evreii care au suferit de chiar mîna fraților lor, declarînd: ”Ei vor rămîne veșnic cetățenii noștri, frații și surorile noastre; vă cer să nu-i uitați”. VEZI SI: A MURIT REGELE MIHAI Lauder nu uită să evoce și personalitatea mamei Regelui, Regina Elena, care a primit titlul de ”Drept între popoare” din partea Yad Vashem, pentru lupta purtată în numele salvării evreilor. Așa cum spuneam, din nefericire oricît de generos la adresa personalității …

Citeste tot articolul

A MURIT REGELE MIHAI

A MURIT REGELE MIHAI! Actul de la 23 August a fost opera colectiva a tuturor membrilor oligarhiei traditionale, a monarhiei si a aparatului de stat, toti luptand sa-si salveze pozitiile avute timp de secole.” (C. W. Forester) 23 AUGUST 1944 a insemnat pentru Romaniao mare nenorocire : intrarea tarii in sfera de influenta a URSS, cu urmarile stiute. Nelecuiti de comunism (doar sunt aceiasi) astazi guvernantii romani serbeaza, ca inainte de 1989, acest eveniment nefericit din istoria tarii. Ceea ce putina lume stie, este ca la 23 august 1944 regele Mihai a mintit nerusinat intreaga tara. In „Proclamatia catre tara” difuzata in seara acelei zile – si redactata se pare de Lucretiu Patrascanu – suveranul a pretins ca intoarcerea armelor a fost rezultatul unor negocieri si ca Romania a beneficiat de conditii acceptabile. Acest lucru nu este adevarat. Dimpotriva, de la inceputul anului 1944, Ion si Mihai Antonescu incepusera tatonari diplomatice atat pe langa aliatii occidentali, cat si cu inamicul numarul unu, URSS. Mihai Antonescu tratase pentru iesirea Romaniei din razboi la Ankara, Berna, Madrid si Lisabona. Trimisul lui Ion Antonescu, ambasadorul roman in Suedia, Frederic Nanu, purtase discutii directe cu sovieticii la Stockholm. Alti doi diplomati, printul Barbu Stirbei si Constantin Visoianu negociasera la Cairo cu aliatii vestici, trimisi de Iuliu Maniu cu stirea si acordul sefului statului. Regele Mihai insa, desi stia toate acestea, a preferat sa angajeze unilateral Romania intr-un armistitiu – care insemna de fapt o capitulare. El nu a tratat nimic. Mai mult, armistitiul s-a semnat abia pe 12 septembrie 1944, iar regele a refuzat sa puna in garda armata romana aflata in calea bolsevicilor asupra prevederilor reale ale acestuia, gest ce a dus la caderea in prizonieratul sovietic a circa 130.000 de soldati romani, ulterior deportati in Siberia. Dupa incheierea razboiului, Stalin i-a acordat …

Citeste tot articolul

Casa de hiene a regelui-trădător Mihai

Ţara arde de corupţie şi nenorociri, iar impostorii din cloaca lui Mihai trădătorul de ţară se bat pe averea statului român. La naiba cu toată supuşenia ziariştilor şi a unor politicieni faţă de individul Mihai, care a fost cîndva, întîmplător şi vremelnic, aşa-zis rege al Românei, personaj de decor, care şi-a pus coada pe spinare, după ce ne-a vîndut ruşilor şi şi-a asigurat viitorul! Reamintesc că acesta a ABDICAT definitiv, cu anularea tuturor drepturilor pentru el şi pentru urmaşii lui, născuţi în Elveţia după abdicare! Să mai spunem o dată, răspicat, ca să se ştie şi să se ia aminte: fostul rege Mihai n-a mai fost rege de la data abdicării „de comun acord” cu guvernul Petru Groza, la data de 30 decembrie 1947! La 10 iunie 1948, cînd s-a căsătorit cu Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, cetăţeanul civil Mihai nu mai era nici rege şi nici cetăţean român, după ce, la data de 22 mai 1948, îi fusese retrasă cetăţenia română, lui şi mamei sale, regina Elena, conform Deciziei Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948, semnată de şeful guvernului, Dr. Petru Groza. Iată şi textul deciziei semnate de Petru Groza, publicat în Monitorul Oficial cu nr. 122 (partea 1 B), din 28 mai: „Consiliul de Miniştri, în şedinţa din 22 mai 1948, văzând Raportul ministrului Justiţiei. În temeiul art 41, pc 5, din legea din 19 ianuarie 1939, pentru dobândirea şi pierderea naționalității (…) Decide: Art 1-Se retrage naţionalitatea română următoarelor persoane: Mihai de Hohenzollern, fost rege al României; Elena, mama fostului rege al României; Elisabeta de Hohenzollern; Ileana de Habsburg; Nicolae de Hohenzollern.” Cît de departe merge mega-escrocheria şi manipularea la noi în ţară! Cît fariseism! Cîtă perversitate! Cîtă minciună! Ce lingăi de duzină sînt cei care vorbesc despre „tronul României”, „casă regală”, „prinţesa X”, „prinţul …

Citeste tot articolul

Maresalul Antonescu, în vreme de război: „Ţară de tâlhari. Mă gândesc să introduc pedeapsa cu moartea pentru toate delictele“

MARESALUL ANTONESCU – MARESALUL DE OTEL: „Ţară de tâlhari. Mă gândesc să introduc pedeapsa cu moartea pentru toate delictele“ Mareşalul Ion Antonescu, disperat de faptul că se fură din spitale, din ajutoare, chiar şi din hrana cailor, a propus măsuri radicale: de la însemnarea hoţului cu fierul roşu până la reintroducerea pedepsei cu moartea. Istoricul Alesandru Duţu a făcut publice stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri din timpul guvernării lui Ion Antonescu. Disperat de faptul că se fură şi din donaţii, mareşalul Ion Antonescu a vorbit foarte dur într-o şedinţă a Consiliului de Miniştri la 10 decembrie 1941. „La centrele de colectare ale Ajutorului de Iarnă lucrurile s-au petrecut la fel. În toate locurile unde se colectează sunt găsiţi oameni şi femei care fură din obiectele donate. Toţi fură. Ţară de tâlhari“, spunea Antonescu celor prezenţi. „Şmecheri aici, şmecheri pe câmpul de luptă“ Mareşalul se plângea că miliţienii care trebuiau să asigure garda în spitale furau şi atunci au fost înlocuiţi cu premilitari, însă furturile au crescut. „De-abia îşi punea un medic paltonul în cuier că imediat venea cineva, băga mână în buzunar şi-i lua mănuşile. S-au furat ceasornice de prin sertare şi multe alte obiecte. Este ceva nemaipomenit. Nu ştiu ce să mai fac să îndrept ţara aceasta. De multe ori mă gândesc să introduc pedeapsa cu moartea pentru toate delictele. Este ceva groaznic. Tineretul să facă acestea fapte?… În ce hal de dezorganizare se găseşte Şcoala, Familia, Biserica noastră. Trebuie făcută o educaţie serioasă în această privinţă. Este o ruşine să se comită furturi la centrele de colectare ale Ajutorului de Iarnă. Mă întreb eu: aceasta este o naţie care poate lupta pentru idealurile ei naţionale? Tâlhari! Şmecheri aici, şmecheri pe câmpul de luptă; dar şmecheria aceasta se repercutează asupra viitorului naţiei“, reclama mareşalul. „Să-i punem cu fierul roşu semnul …

Citeste tot articolul

INFORMATII BOMBA despre TRADATOR! Regele Mihai a fost SPION SOVIETIC!

In 1951 o echipa de fosti spioni sovietici care a actionat inainte de 1945 a fost interogata si aranjata. Pe baza acestor declaratii, arhivate discret in arhive si furate dupa 1989, un ofiter de informatii a aflat adevarul de la 23 august 1944 si a continuat anchetele in secret dar si arhivari de probe timp de ani de zile. Dupa demisie si urmarit de securisti, reuseste sa ajunga la unul din soferii casei regale care doar se eliberase dupa 10 ani la Poarta Alba. Serviciile secrete rusesti dupa 1948 i-a aranjat pe majoritatea martorilor de la actul de la 23 august 1944. „Majestatea Sa” si-a trimis armata in Siberia. Era spion sovietic. Toti subiectii din anchetele desfasurate in secret au confirmat faptul ca regele Mihai era spion sovietic. CITESTE: Odihneste-te in pace, Maresale! ION ANTONESCU, ucis pe 1 iunie 1946, la Jilava, de evrei imbracati in uniforme de militieni!

Citeste tot articolul

Minciunile jenante ale „Familiei Regale din România”

Am impresia că „Familia Regală din România” nu este familia regală din România, ci un ONG cu acest nume. Comunicatul dat de acest ONG în legătură cu simpozionul internațional ținut în memoria lui Wilhelm Filderman ne-a parvenit prea târziu ca să putem face mai mult decât un comentariu pe marginea faptului ciudat de a te manifesta prin minciuni în memoria unui om care a slujit ca puțini alții, evrei sau români, adevărul. Mă supără afirmațiile cuprinse în finalul comunicatului: Filderman se manifestă deosebit de activ pentru apărarea comunității evreiești în perioada războiului, cand înaintează zeci de memorii mareșalului Ion Antonescu, are zeci de audiențe la acesta și la alți membri ai guvernului. Suferă personal măsurile antievreiești luate de stat: este radiat din Baroul București și deportat în Transnistria, de unde revine în București în urma intervențiilor Reginei-Mamă Elena. E adevărat că a făcut zeci de memorii privind situația disperată a evreilor din Transnistria, pe același subiect a intrat la mareșal în zeci de audiențe clamoroase, până când mareșalul și-a ieșit din sărite și l-a urcat în tren cu destinația Transnistria, de unde să se întoarcă abia după ce se documentează la fața locului în ce condiții trăiesc evreii strămutați peste Nistru. A fost cazat într-o vilă, i s-a pus la dispoziție o mașină cu șofer și i s-a înlesnit orice întâlnire sau vizită în regiunea unde erau cazați evreii aduși din România. A stat câteva luni și s-a întors edificat pe deplin, nu la intervenția reginei mame, ci atunci când i-a trimis vorbă lui Antonescu că s-a lămurit! Și și-a făcut mea culpa, ca un om serios ce era! Drept care nu a mai făcut nicio întâmpinare în apărarea evreilor din Transnistria. Nu era cazul! În Transnistria constatase că nu era și nici nu fusese nicio urmă de genocid, de …

Citeste tot articolul

Scarbele regale trăiesc în lux pe spinarea românilor. Tu ce parere ai?

Coroana regală e o piesă de muzeu! România este Republică! Aşa-zisa „Mişcare pentru regat şi coroană” a demarat o acţiune sortită eşecului – o ofensă sinistră la adresa Republicii România – solicitînd Parchetului General ca Ministerul Public să investigheze şi să constate nulitatea absolută a formei republicane de guvernămînt a României. Ar fi o pierdere inutilă de spaţiu să redau aberantul comunicat, care pretinde anularea unui fapt istoric la care şi-a adus contribuţia benevolă şi fostul rege Mihai. Mai mult, a girat cu însăşi prezenţa și acordul său noul regim instalat de ocupantul Țării. Iată cît tupeu, cînd există, negru pe alb, documentul de abdicare semnat de fostul rege! Nicăieri, în lume, nu a existat, vreodată, un demers similar. Dimpotrivă, Austria, Franţa, Italia au interzis descendenţilor regali să intre pe teritoriul lor. De reţinut este că „monarhia, sub orice formă, e o insultă la adresa umanităţii” (Mark Twain). Însă, cîtă vreme există naivitate, neştiinţă şi ignoranţă, oameni precum doamna Margareta Duda, soţul acesteia, Radu Duda şi toate neamurile lor vor trăi în lux pe spinarea românilor şi vor avea slugi la curte. Acelaşi Radu Duda, în 2009, şi-a anunţat candidatura la preşedinţia României! Voia cu orice preţ putere, nu conta dacă puterea îi venea de la un regat morganatic sau de la republicanul palat Cotroceni. Ciufulit bine de opinia publică, s-a retras din cursă. Despotismul caselor regale Statul român nu-şi mai poate permite întreţinerea unor fantome ale Istoriei, excesiv de costisitoare. Banii trebuie să ajungă, nu la ei, ci la pensionarii care au muncit peste 40 de ani pentru România, pe şantiere, în fabrici şi uzine şi în agricultură şi au lăsat o zestre poporului român, pe care au jefuit-o şi au vîndut-o, pe nimic, „democraţii”. După semnarea negociată din 1947 a actului de abdicare, regalitatea compromisă nu mai are …

Citeste tot articolul

În România, patrioții sunt uciși, iar trădătorii de țară, onorați!

Spre marele ghinion al României, Herr Führer K.W.I. născutu-s-a, într-o zi de 13. În 2014, chiar înainte cu o lună de a fi uns „capo di tutti capi” în satul fără câini, Mutti Merkel l-a „crucificat” cu o ditamai „Eiserne Kreuz” (Crucea de Fier) pentru de-serviciile aduse României. Se pare că, până la vârsta de 56 de ani, cunoștințele profesorașului de fizică din Hermannstadt – meditator multilateral dezvoltat cu „sechs Häuser” u.s.w. (șase case și multe altele) – nu i-au permis să afle că „rufele se spală în familie”, iar lenjeria intimă nu se expune în văzul lumii! Imediat după marea feisbookceală din 2014, robotul a jurat credință României, dar cred că a ținut degetele încrucișate la spate. Comportamentul şi acţiunile sale i-au demonstrat nu doar necinstea, ci și faptul că se află în slujba altora, nu a României, căreia trebuie să-i fie căpetenie. Ce-i drept, a avut și ceva performanțe: pe seama bugetului Țării, și-a mărit „renumerația după buget”, a „renovat” dotarea de la Vila Lac 3, a scuturat buzunarele românilor ca să „modernizeze” curtea reședinței din Cetatea lui Bucur, în plus, cheltuiește fără rezerve paralele „prostimii”, fie cu naveta săptămânală, fie cu deplasări zburătoare externe. În urma spectacolelor lamentabile, al căror protagonist a fost și este, România a ajuns „ciuca bătăilor” dinozaurilor de la Bruxelles și a presei mondiale. A ajuns obiect de umilință și scandal mediatic. Sine die, cetățenii ei, europeni „third hand” non-Schengen, sunt tratați în Occident mai rău decât migranții teroriști rebotezați „refugiați”. Nu refugiați de război, ci năvălitorii unei culturi incompatibile cu cea europeană Fără îndoială, printre migranți se află și oameni cu adevărat neajutorați, dar așa cum s-a demonstrat, majoritatea covârșitoare sunt bărbați tineri, cu statut radical deosebit de cel de „refugiați”. Rezultatele „ciocnirii civilizațiilor” au fost mai mult decât vizibile în Franța, …

Citeste tot articolul

ION ANTONESCU: Nimănui nu-i este permis să huzurească, să petreacă și să se îmbogățească din banii statului

La 21 noiembrie 1941, Ion Antonescu a pus o Rezoluție pe o Notă ce-i fusese înaintă, la 15 noiembrie, în legătură cu noua Lege de organizare a Ministerului de Externe. Mareșalul a criticat dur modul de lucru al unor diplomați români care reprezentaseră România în străinătate în perioada interbelică. Documentul se află în fondul Președinția Consiliului de Miniștri de la Arhivele Naționale Istorice Centrale. (Alesandru Duţu). Legea de organizare nu se poate face cu ușurința cu care se lucrează la Ministerul de Externe. Ea este în studiu și va apare la timp. Ea va satisface interesele generale ale țării, nu pe acelea ale câtorva persoane. Bugetul „nu poate fi întocmit” din această cauză? Este o modalitate de a acoperi dezordinea birocratică în care înoată acest Minister. Dl. care a întocmit această Notă, și acela care a văzut-o și înaintat-o ca șef, să-și dea osteneala să vadă în ce hal se găsește arhiva acestui Minister. Eu am spus odată Regelui Carol că Ministerul de Externe este o instituție căreia ar trebui să i se pună gaz și să se dea foc. Am făcut această afirmație pe baza unei experiențe făcute timp îndelungat. Am fost, din 1920 și până azi însărcinat cu multe chestiuni grele și delicate. Aceste însărcinări m-au pus în contact cu Ministerul de Externe de foarte multe ori, și cu Legațiile noaste de la Varșovia, Constantinopol, Belgrad, Paris, Bruxelles, Londra și cu aceia care au lucrat la Comisia de reparații și Congresul Suprem. Peste tot, fără excepție, am constatat o dezordine, o incurie, o nepăsare, o necunoaștere a problemelor, o dezorientare, o lipsă de inițiativă, de conștiință, de suflet și de dragoste românească îngrozitoare. În schimb, am întâlnit peste tot în diplomația noastră „prinți” improvizați, „conți” acuzați de homosexualitate, oameni care veneau la 11 ½ la birou în plină …

Citeste tot articolul

Reîntregirea României în concepţia şi fapta mareşalului Ion Antonescu

România Mare, desăvârșită în urma participării Armatei Române la Primul Război Mondial avea să fie grav destrămată în vara anului 1940. Patriot şi luptător înflăcărat pentru cauza românismului, generalul Ion Antonescu, odată adus la cârma țării (6 septembrie 1940), și-a asumat drept unic țel al jertfei sale reîntregirea granițelor și refacerea României Mari, samavolnic mutilată de vecinii hrăpăreți și lacomi în vara anului 1940. În loc să fie întărit în 1940, în loc „să fie consolidate în granițele lui și substanța lui etnică să fie înțeleasă și sprijinită iar nu redusă, poporul roman a fost grav lovit. S-a făcut astfel jocul Rusiei împotriva istoriei europene și a istoriei germane și, mai grav, popoare înconjurătoare din care unul slav, chiar au fost încurajate să lovească și în sud teritoriul românesc fără ca să se vadă că pământul României este pământ al Europei și că slăbirea României înseamnă slăbirea sistemului european și a însăși intereselor Germaniei”, așa cum se adresa Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român într-unul din numeroasele memorii trimise lui Hitler prin care condamna rapturile la care fusese supusă România în îndoliata vară și toamnă a anului 1940, când țara pierduse cca.33% din teritoriu și aproape 7 milioane de locuitori. Indignarea și revolta mareșalului au fost însă permanent însoțite de încrederea că acea stare de lucruri este trecătoare, că în final dreptatea istorică a românilor va triumfa. „Neamul românesc – sublinia el la Sibiu la 10 noiembrie 1940 – și-a pierdut și altădată granițele, el a primit și altădată ropotul cotropitor. Sufletul și conștiința lui nu au putut fi însă cotropite de nimeni”. Pornind însă de la situația concretă, politică și socială internă a României, în momentele de început ale guvernării sale, Ion Antonescu era conștient și a făcut public acest lucru, că „nu putem reconstrui granițele țării până când nu …

Citeste tot articolul

Hitler: Regele Mihai a tradat si a predat Romania Uniunii Sovietice

Iată ce spunea Hitler despre Regele Mihai după actul de la 23 august 1944. „Pe 25 august 1944, după-amiază, după ora 1.00, radioul german a difuzat discursul lui Hitler în legătură cu evenimentele din România. În această declaraţie, Hitler afirma că Regele Mihai a trădat şi a predat România Uniunii Sovietice”, a declarat istoricul Alex Mihai Stoenescu. Intalnirea cu Hitler Dupa mai bine de sase decenii de la aceste evenimente, regele nu mai tine minte detaliile primei sale intalniri cu Hitler, din anul 1938. „Imi amintesc totusi ca am luat masa cu Hitler in 1941, la Berlin. Nu vorbeam germana, asa ca tot greul conversatiei a fost dus de mama mea”, le-a spus monarhul gazetarilor de la El Pais. Langa Hitler au mai fost patru oameni, iar el a fost rece si distant. A strigat in mod constant si a monopolizat discutia, a fost rece si rigid”, a adaugat regele Mihai. In aceeasi calatorie, regele a povestit ca el si mama sa au fost insotiti de un asistent pe nume Jacques Vergotti. Asistentul, care si-a scris memoriile, si-a amintit ca a vazut-o pe mama monarhului, regina Elena, impodobita cu o orhidee, un cadou din partea lui Hitler. „Mama mea avea de rezolvat cateva chestiuni personale la Florenta si atunci Antonescu a intrebat-o de ce nu merge sa ii intalneasca pe Hitler la Berlin intai, apoi pe Mussolini”, povesteste regele Mihai contextul in care au avut loc intrevederile. VEZI SI: Celebru SCRIITOR roman, dupa ce l-a cunoscut pe Regele Mihai: „Imbuibat INCULT, cu maniere robotice”  

Citeste tot articolul

23 august 1944 – Ziua în care Armata Română a fost trădată de rege

Nu doresc să intru în culisele actului de la 23 august 1944, când Regele Mihai I a orchestrat o lovitură de stat împotriva conducătorului statului, Mareşalul Ion Antonescu. Detaliile conspiraţiei şi întoarcerii armelor la ordinul tânărului rege sunt arhicunoscute. Un grup minor de consilieri regali şi politicieni veroşi şi ambiţioşi au pus la cale o lovitură de stat prost gândită şi slab organizată. Regele Mihai I a aruncat România în braţele URSS fără să negocieze un armistiţiu, decât abia pe 12 septembrie 1944, prin comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, la Moscova. De la 23 august până la 12 septembrie 1944, România a fost practic o ţară ocupată şi fără apărare în faţa trupelor sovietice. În câteva zile ruşii au ajuns să defileze la Bucureşti, pregătindu-se să comunizeze ţara, cu aportul fostului suveran. Din punct de vedere istoric şi al diplomaţiei internaţionale, România a fost percepută ca o ţară ce trădează o alianţă şi bagă cuţitul pe la spate celui cu care a bătut palma pentru o înţelegere. Ieşirea din Axă nu a fost, paradoxal, bine văzută nici de către Aliaţi, care au refuzat României statutul de cobeligeranţă la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 şi a supus-o unor împovărătoare despăgubiri de război. De atunci, ţara noastră e percepută în cancelariile lumii ca naţiunea care-şi trădează aliatul. În perspectivă diplomatică şi al relaţiilor internaţionale o ţară care îşi respectă până la capăt angajamentele, chiar dacă e înfrântă în război, e percepută mai bine de opinia publică şi cancelarii. Vezi Germania după 1945, Polonia sau chiar Ungaria. O regulă de bază în dreptul internaţional este respectarea cuvântului dat şi loialitatea faţă de o înţelegere. Regele Mihai I a încălcat această cutumă diplomatică şi a dat o lovitură de cuţit pe la spate, chiar Armatei Române, care lupta vitejeşte pe front şi care, …

Citeste tot articolul

Acum 70 de ani mareșalul Ion Antonescu a fost executat cu Tricolorul pe piept strigând ”Trăiască România!”

Acum 70 de ani mareșalul Ion Antonescu a fost executat cu Tricolorul pe piept strigând ”Trăiască România!”. Față de unii ”pigmei” politici de astăzi există o distanță de la cer la pământ privind curajul și patriotismul românesc exprimat de un șef de stat român. Ion Antonescu a decupat de pe o carte bisericească bucăţi din tricolor pentru a le pune în piept, lui şi colegilor săi. Pe data de 1 iunie 1946, Ion Antonescu cădea răpus de gloanţele plutonului de execuţie în curtea închisorii Militare Jilava. La ieşirea din celulă, fostul şef al statului a fost împărtăşit de confesorul puşcăriei, preotul Teodor Totolici. Am aflat de la fiul părintelui cum, înainte de a părăsi clădirea închisorii, mareşalul a decupat o bucată din tricolorul de la o carte de religie, şi-a prins-o cu un ac de gămălie în piept, apoi s-a îndreptat însoţit de asistenţă în Valea Piersicilor din curtea unităţii de detenţie, acolo unde avea să aibă loc ducerea la bun sfârşit a executării sentinţei. Am stat de vorbă cu Mihail Totolici, un copil ce a intrat în anii ’40 în închisoarea Jilava. Fiul preotului Teodor Totolici avea pe atunci 16 ani. Faptul nu a constituit o pedeapsă pe care a trebuit să o suporte, acest lucru a fost posibil doar pentru că tatăl său era confesorul închisorii. Acesta era preotul ce se îngrijea de “sufletele” ajunse acolo. După cum se ştie, printre deţinuţi s-a aflat în 1946 şi Mareşalul Antonescu. Mihail Totolici (83 de ani), cel cu care am stat de vorbă, a primit informaţii importante de la tatăl său, care a trecut la cele veşnice în 1978. Sunt informaţii pe care le dezvăluie în premieră prin intermediul Jurnalului Naţional, informaţii referitoare la atitudinea şi comportamentul Mareşalului în momentele dinainte de ieşirea din celulă în vederea execuţiei, acolo unde …

Citeste tot articolul