ucis

Un muncitor a murit, în timp de demola o anexă a casei părintești a generalul Mircea Olaru

Numele generalului Mircea Olaru apare în scandalul mușamalizării unei anchete

Raport informativ care aruncă în aer MAI

De abia capatuit cu inca o stea de general pe epoleti, Mircea Olaru lucreaza din greu la reorganizarea Jandarmeriei Romane. Ramane insa de vazut si daca va avea timp de pus pe roate noua Directie Antiterorista, un adevarat SRI paralel care ar urma sa apara pe organigrama IGJR, la sfatul consilierului sau, generalul Adrian Romanica, conform site-lui ENational.ro

Si asta pentru ca, in perioada urmatoare, generalul Mircea Olaru ar putea da explicatii cu privire la un incident terifiant, soldat cu moartea unui om si petrecut tocmai in ograda sa. La propriu. Este vorba despre mai multe note informative care privesc savarsirea unor posibile fapte de coruptie de catre un procuror, iar una din pistele verificate acum se refera si la musamalizarea unui accident de munca in care apar atat numele actualului comandant al Jandarmeriei Romane, cat si al fratelui acestuia.

Fără aviz

Din informatiile intrate in posesia noastra, nefericitul episod ar fi avut loc in timpul concediului de odihna petrecut de catre generalul Mircea Olaru, pe atunci comandant al IJJ Galati, in comuna Nicoresti, sat Fantani, in vecinatatea locului de munca al fratelui sau, Marian Olaru, care era sef de post. De altfel, acesta din urma a facut obiectul unor anchete interne privind sprijinirea unor infractori suspectati de sustragere de produse petroliere, dar asta este cu totul alta poveste. Revenind la concediul de odihna al generalului Olaru, dupa cum se sustine in respectivele note informative intrate in posesia noastra, acesta ar fi inceput sa demoleze o anexa a locuintei parintesti, fara a avea insa avizul Primariei in acest sens.

Executat în beci

Iar pe santierul astfel improvizat, unul dintre muncitori, V.M., a fost strivit de o placa de beton care sustinea tavanul beciului, in cele din urma survenind decesul acestuia. Ce-i drept, nu se precizeaza si daca respectivul barbat lucra acolo cu acte in regula sau era un simplu zilier care castiga si el o paine la negru. Exista insa indicii ca mai multi martori oculari sunt dispusi in continuare sa depuna marturie nu doar despre veridicitateea acestor informatii, dar si despre faptul ca la fata locului s-ar fi deplasat atat un agent de politie, fost subordonat al lui Mircea Olaru la IJJ Galati, cat si un ditamai prim-procurorul!

Picat pe tehnică

De altfel, acesta din urma s-ar afla de mai multa vreme in vizorul structurilor anticoruptie, el picand chiar pe tehnica in timpul unui filaj facut cu mandat, iar stenogramele interceptarilor telefonice care il privesc pe acesta, dintre care unele au intrat si in posesia noastra, sunt pur si simplu incendiare. Iar la „mapa profesionala” a magistratului, cunoscut drept unul dintre cei mai buni prieteni ai actualului sef al Jandarmeriei Romane, a fost trecuta si o „bila neagra” cu privire la modul cum acesta a gestionat cazul incidentului de la lucrarile de constructii neautorizate, soldat cu decesul victimei V.M.

Legea tăcerii

Fiind vorba despre un subiect atat de sensibil, cu privire atat la moartea unui om, cat si la implicarea unor importanti oameni cu functii de conducere in MAI si Parchet, am solicitat sprijinul chiar sefului Jandarmeriei Romane pentru a lamuri aceste informatii socante. Insa, in ciuda demersurilor noastre  incepute inca de la jumatatea saptamanii trecute, nu am primit niciun raspuns oficial. – Sursa: Enational

Ca român şi ca publicist cred că moartea în Afganistan a compatriotului şi olteanului meu de acasă, plutonierul-major Claudiu Vulpoiu, este o pe cât de absurdă, pe atât de inutilă jertfă de sânge consemnată la mii de kilometri de ţară, făcută pentru o cauză de care şi el şi noi nu suntem legaţi cu nimic, un tribut pe care bietul de el a fost adus în starea de a-l plăti fiind mânat din ţară de o situaţie economică precară, pentru a câştiga un ban pentru el, soţie, fiu sau părinţi. Sigur, nişte minţi răsucite mi-ar replica imediat că el a optat pentru această misiune, dar ele nu se gândesc ce l-a constrâns să facă aşa ceva şi nici nu se întreabă: la urma urmei, ce căutăm noi, românii, pe meleagurile afgane, cum „să pacificăm” noi o ţară cu un conflict dur, vechi de secole şi profund, cu altă religie, cutume şi obiective? Da, facem parte din NATO, dar, la urma urmei, la ce slujeşte în fond acest Pact: să bombardeze, în 2009, fosta Iugoslavie a lui Miloşevici, pentru că aşa a vrut belicoasa madam Madeleine Albright, care l-a îmbârligat pe fustangiul Bill Clinton să „protejeze” drepturile albanezilor din Kosovo, leagănul ortodoxismului sârbesc, acţiune militară punitivă aberantă, pe care Casa Albă nu a oprit-o temporar nici de Paşte, sfidând cererea expresă, umanitară şi creştină, a Papei Ioan Paul al II-lea, şi care şi-a dovedit perfect inutilitatea la încetarea ei, când miile de tancuri sârbeşti, exceptând unul avariat aiurea, au ieşit intacte din catacombele kosovare? În schimb, au rămas uriaşele pagube materiale şi morţii – mii şi mii de civili, bătrâni, femei şi copii, celebrele „victime colaterale”, ca să reiau expresia nefericită a la fel de nefericitului purtător de cuvânt al Alianţei, Jamie Shea. Şi au mai rămas urmările încă neevaluate ale experimentăriii, inclusiv aproape de malul românesc al Dunării, a unor noi arme americane, cărora le-a fost poligon acest teatru de război european – primul după 1945.

De fapt, dacă stăm să aruncăm o rapidă privire asupra implicării militare în lume a SUA după Al Doilea Război Mondial, constatăm lucruri deloc plăcute pentru Washington. Criza din Peninsula Coreea, apărută în iunie 1950, nu a fost rezolvată, gravitatea ei l-a făcut să-şi piardă minţile şi postul pe generalul Douglas MacArthur, care a ajuns să ameninţe cu folosirea bombei nucleare. Conflictul militar s-a terminat în coadă de peşte, americanii au lăsat o criză la fel de gravă ca şi cea de la început; apoi tot ei s-au dus să elimine influenţa comunistă din Indochina. Rezultatul? Un conflict lung, greu şi plin de victime în Vietnam, soldat cu un uriaş memorial la Washington cu numele militarilor morţi aiurea într-un război care nu a fost al lor, şi cu înfrângerea SUA pe câmpul de luptă. „Sindromul vietnamez” face şi azi ravagii în societatea americană, chiar dacă filmele cu Rambo mint de îngheaţă Potomacul. Şi aventura preşedinţilor George H.W. Bush şi Bill Clinton, care au vrut să pacifice săraca Somalie, a devenit penibilă şi ridicolă, soldaţii americani, dotaţi cu arme sofisticate, bine hrăniţi şi îmbrăcaţi, fiind umiliţi de nişte somalezi desculţi şi flămânzi, ce mânuiau, mai toţi, puşcoace vechi de un secol. Scenele violente, extrem de dure, la care infanteriştii americani au fost supuşi au zguduit şi revoltat America şi lumea civilizată.

Am ajuns la episodul Afganistan, când SUA s-au dus să pedepsească şi să „pacifice” această ţară, ca represalii după atacurile Al-Qaida, din 11 septembrie 2001. Oficial, invadarea a ţintit regimul taliban, care a şi căzut, dar, în scurt timp, au început să apară celule ale sale, ale Al-Qaida şi jihadiştilor, care, treptat, şi-au extins aria de acţiune şi de influenţă asupra populaţiei civile. S-au obţinut şi succese în lupta anti-teroristă, dar, personal, cred că ele s-au datorat mai mult activităţii serviciilor secrete, decât pe câmpul de luptă. Asasinarea recentă, dar în Pakistan, a lui Ussama Bin Laden nu a slăbit acţiunile talibanilor, chiar dacă, de ani buni, în Afganistan luptă trupe din ţări ale NATO, dat fiind că, din cauza complexităţii şi durităţii situaţiei de la faţa locului, SUA au impus prezenţa unor forţe din alte state membre ale Alianţei, inclusiv din România. A crescut numărul morţilor din rândul acestora, printre ei aflându-se şi români, ceea ce a făcut ca, treptat, unele dintre aceste state să-şi retragă trupele. Militarii români au fost lăsaţi acolo, probabil ca să stingă lumina, la plecare. Dacă mai apucă! Din păcate, situaţia din Afganistan nu s-a liniştit, talibanii au devenit şi mai duri, s-au organizat şi mai bine militar, în multe zone populaţia e de partea lor şi a crescut extraordinar suprafaţa cultivată cu mac din care se face opiu.

Agenţia „France Presse” transmitea că, întrucât nu pot împiedica alegerile prezidenţiale de sâmbătă, „rebelii talibani şi aliaţii lor îşi înmulţesc actele de violenţă, mergând până acolo încât execută copii, instalând astfel un climat de teroare şi discreditând scrutinul”. Ca şi la precedentele alegeri prezidenţiale, august 2009, insurgenţii pot lovi în orice moment şi oriunde. Atunci, ei au tras cu patru rachete „Stinger” (culmea, dintre cele cu care îi dotase CIA pentru a lupta împotriva Armatei Roşii!) în Kandahar, vechea capitală a talibanilor, îngrozind populaţia, care nu s-a dus la urne. Acum, talibanii au cerut boicotarea votului, apoi şi-au înăsprit tonul, anunţând că, pentru a bloca alegerile, pe care le consideră ultimul complot al „invadatorilor occidentali”, vor face totul pentru „a ţine ţara în mâini”, începând prin a ataca militanţii şi funcţionarii electorali. Ulterior, violenţele s-au înlănţuit, la fel ca înaintea scrutinului din 2009. La Kandahar au fost două tentative de atentate sinucigaşe, însă cele mai dure atacuri au avut loc la Kabul, capitala, două dintre ele vizând comisia electorală. Specialiştii susţin că viitorul imediat nu va fi deloc roz, dat fiind că au fost deja atacaţi civili, nu doar birouri de vot din toată ţara. Au fost atacaţi şi străinii, ca acum 10 zile, la „Serena”, hotel de lux din Kabul, folosit de comunitatea internaţională: 9 morţi, din care 4 străini. Sunt anunţate altele, „împotriva hotelurilor şi restaurantelor frecventate de străni”.

Pornind de la cele de mai sus, analiştii susţin că „talibanii par că se îndreaptă spre radicalizare”, ei optând pentru a merge foarte departe pe drumul ororilor. Astfel, în atacul de la hotelul „Serena” au ucis cu sânge rece doi copii, de 6 şi, respectiv, 5 ani. Dacă, în 2009, nu au împiedicat alegerile, atacurile talibanilor şi fraudele masive, acuzate şi acum, le-au făcut haotice, umbrindu-le şi punând sub semnul întrebării legitimitatea lor. Ei se întreabă ce soluţie au acum talibanii şi răspund fără echivoc: „Războiul!”.

Este acest război straniu, căruia Claudiu Vulpoiu, compatriotul nostru, olteanul de 41 de ani, cu 6 misiuni glorioase în Irak şi Afganistan, i-a căzut victimă în mod absurd. De ce şi pentru ce? Băsescu, comandantul unei haite de yesmeni şi sicofanţi nu au răspuns! – Articol de Dumitru Constantin

Sunt asasinaţi pe rând activiştii de dreapta, după ce săptămâna trecută a fost ucis un naţionalist de la Sector Dreapta. Un jurnalist şi activist al partidului naţionalist ucrainean Svoboda (Libertate) a fost găsit mort, prezentând urme de tortură, la o zi după ce a fost răpit, a anunţat formaţiunea duminică.

Corpul lui Vasili Serghienko a fost găsit sâmbătă, într-o pădure, în apropiere de satul Vigraiev, în centrul ţării, la aproximativ 120 de kilometri sud-est de Kiev, se arată într-un comunicat emis de către partid.

Acesta prezenta “urme de tortură” şi răni de cuţit şi avea “craniul spart”, potrivit Svoboda, care precizează că bărbatul a fost răpit de acasă, vineri seara, de către persoane necunoscute care l-au urcat cu forţa la bordul unui vehicul.

Parchetul local a confirmat descoperirea corpului jurnalistului, fără să ofere precizări, din cauza “anchetei în curs”.

Potrivit Svoboda, Vasili Serghienko a spus că a primit recent ameninţări, iar moartea acestuia ar putea să aibă legătură cu articole pe care le-a scris despre un puternic om de afaceri din regiune, căruia partidul nu-i precizează numele.

În afară de activitatea de jurnalist, el era un militant activ în cadrul Svoboda şi a participat la manifestaţiile proeuropene de la Kiev, care au condus la înlăturarea regimului ucrainean prorus, la sfârşitul lui februarie.

Partidul Svoboda, reprezentat în Parlament, este membru al coaliţiei la putere. Liderul formaţiunii, Oleg Tiagnibok, a fost criticat, în trecut, pentru declaraţii antisemite. Sursa: – NapocaNews

Marţi, 1 aprilir, se împlinesc 73 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, unul dintre cele mai tragice masacre antiromâneşti din timpul celui de al Doilea Război Monial.

În 1 aprilie 1941, peste 3.000 de civili români de pe Valea Siretului care se îndreptau cu un steag alb şi icoane spre noile graniţe ale ţării, au fost seceraţi de mitralierele grănicerilor sovietici, în nordul Bucovinei, teritoriu ocupat de URSS. Aceştia încercau să se retragă din Bucovina de Nord, anexată de Armata Roşie, în teritoriile aflate sub control românesc.

Troiţa ridicată la Mănăstirea Putna, în anul 2011, cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Masacrul a fost provocat de faptul că în 28 iunie 1940, ca urmare a unui ultimatum adresat României de către Uniunea Sovietică, administrația civilă și militară a țării noastre a fost obligată să se retragă din Basarabia și din partea nordică a Bucovinei. Imediat, în haosul creat, sute de familii românești au încercat să treacă în Bucovina ce nu fusese anexată de sovietici, dar s-au lovit de refuzul noii autorități de la Moscova, care a dat ordin ca oricine se apropie de granița proaspăt trasată să fie executat fără somație. Acesta a fost practic contextul masacrului odios.

Victimele, printre care bătrâni, femei şi copii (unii încă sugari), au fost aruncate în gropi comune. Există mărturii conform cărora răniţii au fost îngropaţi de vii, alături de cei decedaţi.

Pentru a cinsti memoria celor ucişi în primăvara anului 1941, în fața Mănăstirii Putna a fost ridicată o troiță-monument.

Subiectul masacrului a fost tabu până la prăbuşirea regimului comunist. Cu toate acestea, nici în prezent Mosova nu îşi asumă atrocităţile şi susţine că totul a fost doar un incident legat de trecerea frauduloasă a frontierei, soldat cu doar 20 de victime recunoscute. Sursa: FrontPress.ro

Aleksandr Muzychko, unul din liderii “Sectorului de dreapta”, o organizaţie naţionalistă radicală care s-a format în timpul protestelor de stradă de la sfârşitul anului trecut şi din primăvara aceasta, îndreptate împotriva fostului preşedinte pro-rus Ianukovici, a fost împuşcat mortal în oraşul Rovno. Acesta coordona activităţile mişcării în vestul Ucrainei.

Moartea cunoscutului activist a afost anunţată de presa din Ucraina, dar şi de parlamentarul Aleksandr Doniy. “Autoturismului în care se afla i s-a tăiat calea de către alte două maşini. A fost târât afară şi băgat în una din cele două maşini. La un moment dat a fost aruncat afară cu mâinile încătuşate la spate şi a fost împuşcat de două ori în inimă”, a scris parlamentarul pe pagina sa de Facebook.

Anterior, într-un videoclip postat pe YouTube, Muzychko spunea că ar putea fi asasinat: “Procuratura Generală şi Ministerul de Interne din Ucraina s-au decis fie să mă elimine fie să mă captureze şi să mă predea Rusiei, ca apoi să spună că totul a fost opera serviciilor secrete ruseşti”.

Liderul naţionalist era cunoscut pentru radicalismul său, agresiunile repetate împotriva unor diverşi oficiali şi pentru refuzul de a preda autorităţilor armele capturate în timpul evenimentelor violente de la începutul anului. Deasemenea a fost filmat cum ameninţă aleşii locali cu un pistol mitralieră, în cadrul unei şedinţe publice. Acesta era urmărit şi de procurorii din Moscova, fiind acuzat că ar fi torturat şi ucis cel puţin 20 de prizonieri ruşi în timpul în care a luptat alături de separatiştii ceceni. Sub pseudonimul Sashko Bilyi, a participat activ la primul război din Cecenia, din perioada 1994-1995, fiind conducătorul unui grup de luptători naţionalişti din Ucraina care au plecat ca voluntari împotriva Rusiei. Sursa: FrontPress.ro

Shane Ellison este om de ştiinţă premiat şi chimist, care a mărturisit că a lucray în industria farmaceutică, domeniu în care a simţit că ştiinţa este complet abandonată. El susţine că la interviurile de angajare aceste companii farmaceutice nu ezitau să îi spună că ele dezvoltă medicamente pentru a trata simptomele, nu pentru a vindeca. Aşadar, ce te faci când nu mai există simptome? Inventezi boli, susţine Ellison. Dacă nu există simptome, atunci nu există pacienţi.

El povesteşte că fiind chimist se întreba cum este posibil să vândă companiile farmaceutice medicamente care în laborator se dovedesc a fi mortale, ineficiente sau care provoacă aceleaşi efecte pe care ele ar trebui să le trateze. Şi tot el oferă şi răspunsul: companiile farmaceutice au cele mai bune departamente de marketing din lume: plăteşti experţi (doctori, profesori, psihiatri) care să depună mărturie că studiul a avut rezultate pozitive. Cumperi ştiinţa.

Cel puţin 125.000 de persoane mor în fiecare an din cauza medicamentelor prescrise de medici. Ai crede că ar trebui să se aloce mai mulţi bani pentru cercetare, pentru a reduce rata mortalităţii, dar nu: companiile farmaceutice continuă să facă marketing, să hipnotizeze oamenii.Există o industrie de miliarde de dolari, care face o mulţime de oameni bolnavi şi care prosperă în urma acestui lucru.” – Sursa: Adevarul

Kirsty Wright, o tânără din Marea Britanie, a fost înjunghiată mortal sâmbătă seara de către un arab.

Un imigrant arab de 29 de ani ce locuia Birmingham a fost acuzat de uciderea unei tinere din Redditch.

Musulmanii au capturat un crestin in Siria si l-au fortat sa zica Shahadatan: “Nu exista Dumnezeu in afara de Allah si Mohamed este profetul sau”.

Dar dupa ce s-a lepadat … i-au taiat capul.

Miranda Barbour, în vârstă de 19 ani, din Pennsylvania, şi soţul ei au fost băgaţi după gratii pentru moartea unui bărbat de 42 de ani. După gratii, femeia a recunoscut că a mai ucis alte 22 de persoane.

Un asasin plătit deghizat în clovn l-a împuşcat mortal pe Francisco Rafael Arellano Felix, cel mai cunoscut traficant de droguri mexican. Victima se afla la o petrecere aniversară alături de familia sa, când la un moment dat a apărut un clown care a scos un pistol şi l-a ucis. Întreaga scenă a fost filmată, cel mai probabil, de unul dintre invitanţi.

Asasinatul s-a petrecut pe data de 18 octombrie, dar imaginile cu momentul crimei au fost postate recent pe internet, notează Daily Mail. După cum se poate vedea în imagini, traficantul de droguri a fost omorât în timp ce se cânta o melodie tradiţională.

Arellano Felix, în vârstă de 63 de ani, a fost închis timp de 15 ani pentru trafic de droguri, după ce a fost arestat în Mexic, în 1993. Acesta a fost extrădat în Statele Unite, în 2006, însă, s-a întors în Mexic în 2008.

“Acesta nu a fost niciodată un lider real organizaţiei mama, pentru că şi-a petrecut o mare parte din timp în închisoare, în perioada în care ei au devenit cunoscuţi.” , a declarat un fost procuror din San Diego.

Asasinul purta un costum albastru, o perucă roz şi un nas de clown. Bărbatul a reuşit să fugă de la locul faptei. Surse din cadrul anchetei au declarat că clownul asasin ar fi fost angajat de două persoane care îl vroiau pe Arellano Felix mort. Motivele asasinatului sunt încă investigate.

Familia unui  infractor TIGAN care a murit împuşcat de un poliţist, în 2006, va fi despăgubită cu 30.000 de euro de către statul român, pentru încălcarea dreptului la viaţă şi lipsa unei anchete eficiente, potrivit unei decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului, de la Strasbourg.

Beate Zschäpe, cu un tată român, dar care refuză să o recunoască drept fiică, este judecată începând de luni pentru participarea sa la crime rasiste, în cadrul unuia dintre cele mai mari procese de acest tip de după război din Germania, relatează AFP, citată de Mediafax.