statul roman

Zilele trecute m-am trezit cu o somatie de la statul roman. Aparent, daca pana in nu stiu ce data nu imi achit datoriile, voi fi executat silit. Adica va veni un gigel impreuna cu un executor judecatoresc si cu niste jandarmi (ca asa-i la moda acum) sa-mi evalueze lucrurile din casa si sa mi le ia sa le scoata la licitatie pentru ca statul, ala bun si ingaduitor, sa-si recupereze datoriile pe care le am la el. Norocul meu e ca statul, cat de hot/tâlhar/jegos este, nu-mi rupe si picioarele, asa cum ar face un camatar.

Datoria despre care vorbesc se ridica la imensa valoare de 8 (opt) lei. Da, ati citit bine, opt lei. S-a gandit statul roman ca, dupa calculele unor bugetari, mai sunt dator catre el cu opt lei. Si nu-s dator de ieri de azi, sunt dator cu banii aia de ceva vreme (2010 sau 2011, ca nu mai gasesc mizeria aia de hartie). Si, culmea, nu-s dator cu opt lei. De fapt sunt dator cu vreo trei lei, dar s-au adunat penalizari de cinci lei, prin urmare trebuie sa platesc fiscului opt lei. Si, pentru ca n-am platit de cativa ani, sunt pasibil de executare silita.

Stiti care-i problema mea? Nu ma deranjeaza ca trebuie sa platesc statului roman inca 8 lei, chiar nu asta e problema mea. In schimb ma deranjeaza ca trebuie sa dau unui stat condus de hoti si cu angajati incompetenti acei opt lei. Si ma deranjeaza asta pentru ca ABSOLUT TOATE contractele mele stipuleaza urmatorul lucru:

Drepturile banesti cuvenite Cedentului sunt de XXX lei brut. Cesionarul va calcula deducerea de 20% forfetara, va reţine şi va vira impozite prin reţinere la sursă, aplicând o cotă de 10,5 % CAS, 5,5.% sanatate si 16% impozit la remuneraţia brută, astfel că Cedentului i se va achita diferenţa dintre tranşa brută şi impozitul reţinut.

Deci cesionarul, adica ala care m-a contractat, imi retine din bani si plateste statului ce ar trebui sa platesc eu. Si, ca vreti sau nu sa credeti, agentiile platesc statului impozitele, CAS, pensia lui Basescu, a lui Ponta, somajul lui Nastase si ajutoarele sociale pentru tiganii oropsiti. In conditiile in care nu am ABSOLUT NICI UN ALT VENIT, de unde-s cei opt lei datorati statului?

Nu stau in cei opt lei (trei plus cinci penalizari) dar, cum am mai spus, nu-mi place sa dau aiurea nici un ban muncit de mine. Atat timp cat firmele cu care am contract imi retin si platesc jegului de stat sumele datorate, de unde apar aceste datorii? Nu am nici un contract mai mic de 1600 de lei net, asa ca asta ma mira. Daca vreo firma n-ar fi platit darile la stat, clar nu discutam de trei lei. Si, chiar daca ar fi fost asa, conform contractului eu eram linistit. Eu am primit suma neta, impozitul si celelalte dari fiind oprite de firma pentru a fi virate statului. Ca n-a platit firma, asta-i deja problema ei, nu a mea. Conform contractului, firma s-a angajat sa dea statului banii mei. Corect?

Da, stiu, ar trebui sa intreb la finante. Presupun ca acum radeti cu gura pana la urechi doar la auzul “ar trebui sa intreb la finante”. La finante e o clica de incompetenti, o gasca de plimbatori de hartii si cativa sefi. Aia se uita pe hartia cu care vii, ridica din umeri si cam acolo se rezuma tot. Asta dupa cateva ore/zile de plimbari (azi nu e tanti de la camera 2, maine nu e contabilul de la camera cinci, poimaine e inchis ghiseul 7 si vineri seful e plecat in delegatie). Asa ca mai bine dai opt lei si scapi doar cu doua drumuri (ai nevoie de tipizate, de stat la coada, de plimbat pe la ghisee), nu cu zece.

Sa nu mai zic de faptul ca hartia aia care mi-a venit sa ma anunte ca-s dator a costat mai mult de opt lei: salariul gigelului care a descoperit datoria, a celui care a apasat “Print”, tonerul din imprimanta, tusul din stampila, salariul celui care a semnat si stampilat hartia, salariul celui care a impaturit hartia si a pus-o in plic, tariful Postei Romane prin care a venit plicul samd. Clar e mai mult de opt lei toata distractia asta. Plus ca ma costa pe mine mult mai mult de opt lei sa ma duc pana la fisc, in celalalt capat de oras, sa platesc datoria.

Dar cu fiscul nu te joci. Datorezi trei lei plus cinci penalizari? Ii platesti sau vei fi executat silit. Pentru ca d-aia. Nu conteaza ca e o greseala, nu conteaza ca un imbecil de bugetar a apasat o tasta gresita. Platesti pentru ca altfel te executa silit. Pentru opt lei.

Si pentru ca statul are tot timpul dreptate. Pentru ca tu esti considerat din start vinovat. Pentru ca tu trebuie sa iti demonstrezi nevinovatia cu tone de acte, nu statul trebuie sa demonstreze ca esti vinovat. Pentru ca statul nu realizeaza cat de mic este, cat de mult fura, cat de vulnerabil este si cat de mult risca atunci cand, la un moment dat, sclavii care cotizeaza se vor rascula.

Da, chiar si pentru opt lei.

Sursa: http://www.sebastianbargau.ro

1989.Marea Adunare Nationala aplauda frenetic la al XIV-lea Congres, in noiembrie ’89, “marili realizari ale partidului unic, PCR, si ale Tovarasului Nicolae Ceausescu, in unanimitate maxima!

Guvernul Dascalescu prezenta cifre record despre economia romaneasca si nivelul extraordinar de trai al romanilor, despre depasirea planului cincinal intr-un an si jumatate, despre productiile record la hectar sau in fabrici si uzine. Atit de bine o ducea Romania incit Ceausescu, disperat in fata multimii de 200.000 de romani de la CC, a putut sa promita fiecarui roman O SUTA DE LEI !

Justitia era de de o echidistanta senzationala, in fiecare secunda se facea dreptate fiecarui roman…daca erau de acord Partidul, Securitatea, Tovarasul!

Asadar, separarea celor 3 puteri ale Statului Socialist Multilateral Dezvoltat functiona “perfect”!

A patra putere, Presa, cu organele ei centrale Scinteia, Scinteia Tineretului, Romania Libera si TVR dar si cu fiecare organutz local de presa de partid reuseau o performanta unica: sa fie o singura voce, “VOCEA ROMANIEI” !

In sfirsit, dupa confiscarea Revolutiei din ’89, am aflat ca LIDERUL MAXIM, Tovarasul Nicolae Ceausescu era un TIRAN care se izolase de popor impreuna cu “sinistra” lui sotie, ca era neinformat sau dezinformat de catre propriul aparat si de aceea TREBUIA sa fie declarat SINGURUL VINOVAT! Nu SISTEMUL TICALOSIT de atunci ci doar un batrin tiran cu tirana lui a batrina!

POPORUL?!

Oamenii traiau prost, in frig, foamete si intuneric, speriati de dictatura sau pedepsiti, cei care erau mai curajosi! Oamenii se temeau de propria umbra sau de prieteni, rude, parinti si copii, si incercau sa isi apere bruma de nivel de trai, micile avantaje ale supravietuirii, bucuria unui mititel la gratar sau o mica vacanta cu burta la soare.

2013

Parlamentul Romaniei a devenit o Mare Adunare Nationala cu 588 de parlamentari care se cearta pe chestiuni minore, puerile si “de praf in ochii romanilor” dar cad mereu de acord, in unanimitate maxima atunci cind vine vorba de cistigurile lor, de jefuirea tarii, de tradarea neamului romanesc (Rosia Montana e doar un mic exemplu)

Guvernul Ponta l-a depasit demult pe defunctul guvern Dascalescu si mai are putin si o sa ne spuna ca nu e doar “cel mai cinstit guvern” ci “guvernul fericirii maxime”, dupa ce vor crede ca romanii sint bucurosi sa plateasca cele mai multe si mai mari taxe din Europa/raportate la nivelul de trai. Iar atunci cind vor vinde toate resursele naturale ale Romaniei ne vor spune ca romanii sint “poporul superior”, e adevarat, in fundul gol!

Cit despre Justitie, poporul roman exulta! Ea a fost egal impartita intre Putere si o anumita parte a Opozitiei, astfel incit sa pice granguri, in mod “echitabil”, si dintr-o parte si din alta, dar numai grangurii conveniti de comun acord! Curat echidistanta Justitia! Doar ca nu a pacalit pe nimeni, nici pe romani si nici pe ai nostri parteneri externi!

Exact ca pe vremea Socialismului Multilateral Dezvoltat, separatia celor 3 puteri functioneaza al dracului de “perfect”!

Ei bine, dar a PATRA PUTERE, PRESA, nu-i asa ca ea este ceva sublim?! A fost deajuns Rosia Montana ca sa i se vada “rusinea”, sau cucul gol! Sau sa i se auda “tacerea de aur”! Ciinele de paza al “democratiei” s-a dovedit o javra ordinara, castrata, jigarita si cu play-back pe latrat ! Javrele din ’89 erau mai subtile…

Cit despre liderul maxim, “TIRANUL” cum il alinta Antena 3 si micul Pontachio, aflam ca are un pact de coabitare, la inceput secret, cu INSUSI dusmanul de clasa! Oare Ceausescu a avut vreun pact secret cu Iliescu?! Chiar daca l-a avut se pare ca n-a functionat la Zidul de la Tirgoviste! Cert e ca TIRANUL de astazi are ciocul mic si nu vorbeste despre dictatura pontacilor de astazi dar va deconta din plin, va fi declarat “singurul vinovat de serviciu”!

POPORUL?!

Romanii “o iau pe coaja” mai rau decit pe vremea lui Ceasca!

1. Oamenii traiesc intr-o nesiguranta maxima, nu stiu ce le ofera ziua de miine.

2. Le tremura chilotii pentru locul de munca.

3. Nu le mai ajung banii.

4. Platesc taxe si impozite enorm de mari si nu au parte de aproape nimic: nici educatie, nici servicii medicale, nici strazi sau autostrazi, nici securitate sociala-garantia unor salarii si pensii decente.

5. Romanii sint pe cale sa-si piarda proprietatile, in favoarea bancilor sau rechinilor internationali.

6. Romania e pe cale sa-si vinda pe nimic toate resursele naturale, o bogatie uriasa pe care nu o are niciun stat european.

Romanii curajosi, cei care protesteaza impotriva Marii Adunari Nationale a Tilharilor, Jefuitorilor si Tradatorilor SINT BATUTI in plina strada, sub ochii propriilor cetateni, in vizorul camerelor de luat vederi, CHIAR DE CATRE CEI CARE SINT PLATITIT CA SA II APERE !

EXISTA si O DIFERENTA intre 1989 si 2013: IN 24 DE ANI AU DISPARUT 200 DE MILIARDE DE EURO din ROMANIA, TARA ARE 100 DE MILIARDE DE EURO DATORII si SINTEM IN FUNDUL GOL ! CU 4 MILIOANE DE REFUGIATI IN TOATE COLTURILE LUMII !

EXISTA si O ASEMANARE : AMBELE REGIMURI, AMINDOUA “ESCU”, AU FOST CATASTROFALE !

E TIMPUL UNEI NOI TARI ! E TIMPUL PENTRU ROMANI ! Iesiti in strada si fiti pasnici pina la capat! Indiferent la cite provocari sinteti supusi! FARA VIOLENTA ! Cu pieptul gol si cu rabdare ii vom trimite la culcare…vesnica! Sintem obligati, nu pentru noi, ci pentru urmasii urmasilor nostri!

EI sint politeisti, se inchina la zeii banului, vilelor, aurului, iachturilor, decadentei, NOI CU DUMNEZEUL NOSTRU !

P.S. Ii rog pe spargatorii de seminte, vajnici comentatori pe internet, sa fie mai piosi si mai ponderati in narcisismul lor de atoatecunoscatori, macar pentru romanii din strada care isi risca libertatea, banii si chiar viata in fata OPRESIUNII care a fost ordonata de PONTA in REGIMUL BASESCU! In timp ce unii isi dau cu parerea, ascunsi dupa niste porecle de internet, sint zeci de romani care platesc scump dreptul la protest impotriva intregii clase politice. Si sa stiti, nici Soros, nici Obama si nici chiar Putin nu deconteaza nici batuta din strada si nici amenzile uriase…M-am interesat!

Sa fiti iubiti!
Radu Moraru

Este limpede că orice nouă manifestare de antiromânism a lui Tokes nu ne mai miră sau surprinde de loc, antecedentele sale în materie fiind bine cunoscute de români. Cel mult, acestea ne stârnesc un sentiment amestecat de milă şi silă. Recent, T.L., a reuşit să  ne amplifice acest sentiment, dând o nouă dovadă de antiromânism în dorinţa sa de a distruge cu orice preţ statul român naţional şi unitar! În acest scop el a solicitat primului ministru al Ungariei, Viktor Orban, instituirea unui protectorat asupra Transilvaniei! Potrivit definiţiei corecte a „protectoratului” acesta reprezintă forma de dependenţă politică prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranităţii sale politice. Statul „protector” conduce politica externă a statului „protejat”, dar în mare măsură şi politica internă a acestuia. Mai exact, este vorba despre un stat pus sub autoritatea altui stat.

Cu alte cuvinte, T.L. vrea să împuşte doi iepuri deodată: să despartă Transilvania de România, transformând-o într-un teritoriu relativ independent şi să o pună sub protectoratul – a se citi autoritatea – Ungariei!!! Paharul umplut al lui T.L. a dat de mult pe dinafară, dar de data aceasta el a săvârşit un lucru extraordinar de grav şi penal la adresa României. Cu toate acestea, nici acum ca şi în alte situaţii de acest gen, nu am auzit ca Parchetul General al României să se fi autosesizat, cum avea obligaţia, faţă de noua acţiune antiromânească a lui T.L. şi tragerea sa la răspundere penală.

În asemenea condiţii, bineînţeles că asistăm la o creştere în amploare a manifestărilor şi acţiunilor antiromâneşti subordonate dezideratului neorevizionist autonomist teritorial pe criterii etnice maghiaro-secuieşti şi nu la stoparea firească a acestora. Nu este oare evident pentru autorităţile statului român că orice lipsă de reacţie promptă, de aplicare a prevederilor legislaţiei în vigoare şi nu aşa-zise luări de poziţie verbale simple, comunicate caracterizate cel mult printr-o suficienţă şi nefolositoare ca efecte nu fac decât să contribuie la o recrudescenţă a extremismului neorevizionist maghiar antiromânesc intern şi extern? De altfel, într-o serie de articole anterioare, am semnalat pericolul deosebit pe care îl reprezintă neimplicarea la timp şi în mod eficient a autorităţilor statului în eradicarea, potrivit legii, a tuturor acestor tentative planificate şi acţionate de neorevizionismul ungar extern şi cel maghiaro-secuiesc intern îndreptate împotriva unităţii şi integrităţii teritoriale a statului român. Bineînţeles că aş fi preferat să mă înşel, dar evoluţia ulterioară a evenimentelor puse în scenă de extremiştii neorevizionişti unguri, maghiari şi secui nu numai că mi-au confirmat previziunile, dar chiar le-au întrecut datorită amplificării radicalizării lor, a rapidităţii modului în care s-au derulat şi al corelării perfecte a vectorilor interni şi externi ai neorevizionismului extremist revanşard maghiar. Cu siguranţă, ele au surclasat orice analiză şi prognoză a vreunui serviciu de intelligence românesc, asta în situaţia în care a existat aşa ceva.

Cum putem să ne explicăm altfel faptul că la aproximativ două săptămâni de la solicitarea lui Tokes Laszlo de instituire a unui protectorat de către Ungaria asupra Transilvaniei, liderul partidului ultraextremist Jobbik, Vona Gabor, reprezentat în Parlamentul Ungariei, el însuşi având calitatea de membru al acestui for legislativ, prezent în România, a făcut declaraţii antiromâneşti de un radicalism extrem ?! Exact în spiritul şi ca pe vremea în care conducătorii nazişti germani proferau ameninţări şi generau conflicte şi războaie la adresa altor state, acest politician extremist ungur, xenofob, şovin, antisemit şi antiromân, a declarat, nici mai mult nici mai puţin, că pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor minorităţii maghiare, pentru obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa zisului ţinut secuiesc partidul Jobbik „îşi asumă responsabilitatea unui conflict cu România”!!! Pe înţelesul tuturor, fără alte interpretări, aceasta este instigare a minoritarilor maghiari şi secui împotriva statului român, a statului de drept, pentru stimularea de conflicte interetnice şi a tot ceea ce acestea pot genera, Jobbikul asumându­-şi responsabilitatea lor şi în acelaşi timp asigurându-i pe aceştia de sprijinul său! Ne putem întreba cum de acest personaj, parcă ieşit din tenebrele regimului fascisto-horthysto-szallasist, a avut îndrăzneala să facă asemenea declaraţii pe teritoriul unui stat suveran şi independent, membru al Uniunii Europene, cum este România? Aceaşi întrebare ne-o punem şi referitor la ultimele declaraţii ale lui Tokes Laszlo sau la cele ale lui Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, care în urmă cu ceva vreme declara, pe aceaşi lungime de undă, că pentru obţinerea autonomiei teritoriale a aşa-zisului ţinut secuiesc, formaţiunea sa politică, UDMR, va recurge la „nesupunere civică”, iar „în prima fază, ieşim în stradă fără arme. Apoi o să vedem”. Nu suntem cu toţii legaţi la ochi sau lipsiţi de o minimă judecată ca să nu observăm liantul  existent între aceste declaraţii, toate generate de acelaşi plan comun ungaro-maghiar neorevizionist revanşard antiromânesc  fabricat de minţile întunecate de ură ale acestor extremişti rămaşi ca evoluţie la nivelul unei Ungarii medievale în care minorităţile naţionale erau crâncen asuprite.

Este limpede ca lumina zilei că toţi aceşti vectori ai neorevizionismului maghiar intern şi extern au continuat să acţioneze nestingheriţi împotriva statului român profitând de slăbiciunea acestuia la care, între altele, contribuie: neaplicarea legilor în vigoare ( în cazurile lui Tokes Laszlo şi Vona Gabor există precedente semnificative, acesta din urmă trebuia declarat „persona non grata” încă din anul 2010 când la Gheorghieni, judeţul Harghita, a îndemnat minoritarii secui să solicite ajutorul Ungariei pentru obţinerea autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut secuiesc ); popularea unor structuri ale autorităţilor locale şi centrale cu persoane care, fie din necunoaştere, fie dintr-o înţelegere eronată a fenomenului în discuţie, fie din cauza corupţiei au trecut pe un plan secundar sau chiar nu au luat în calcul eradicarea de la bun început a tuturor acţiunilor îndreptate împotriva caracterului unitar şi al integrităţii teritoriale a statului întreprinse de exponenţi ai extremismului maghiar; percepţia total greşită potrivit căreia există „moderaţi” şi „radicali” în rândul liderilor maghiari şi secui, când nu poate fi vorba despre aşa ceva din moment ce toţi aceştia susţin necondiţionat dezideratul obţinerii autonomiei teritoriale pe criterii etnice şi deci atentează la integritatea teritorială şi la caracterul unitar al statului nostru. În situaţia în care acţionezi pentru aşa ceva nu se mai poate pune eticheta de „moderat”, ci numai de „radical”, „ultraradical” sau „secesionist”; luarea unor măsuri fundamental greşite în cadrul structurilor specializate ale statului cu atribuţii pe linia gestionării fenomenelor extremiste, separatist-teritoriale, xenofobe şi şovine antiromâneşti cum a fost de pildă – potrivit col.(r) Ulieru, fost purtător de cuvânt al SRI, într-o emisiune televizată recent – desfiinţarea unităţii din cadrul SRI care avea în atribuţii apărarea integrităţii teritoriale a ţării şi acţiona împotriva iredentismului şi extremismului maghiar! Această unitate a fost desfiinţată tocmai când acţiunile şi manifestările extremiste, separatist-teritoriale, revanşarde şi şovine maghiare începuseră să ia o amploare din ce în ce mai mare; acceptarea de către clasa politică românească a politicii de şantaj practicată de UDMR în schimbul susţinerii de către această uniune a diferitelor majorităţi parlamentare, etc.etc.etc.

La momentul actual, se impun ca  prime măsuri imediate: declararea extremistului Vona Gabor ca „persona non grata”, cu interdiciţia de intrare în România pentru o perioadă de cel puţin cinci ani; tragerea la răspundere penală a tuturor liderilor minorităţii maghiare şi secuieşti care prin declaraţiile lor incită comunităţile etnice pe care le reprezintă în scopul desfăşurării de acţiuni anticonstituţionale ce se constituie în atentate la integritatea teritorială şi la caracterul unitar al României, declaraţii care prin radicalismul lor pot genera conflicte interetnice în ţara noastră; declanşarea procedurii de anulare a mandatului de europarlamentar al României a lui Tokes Laszlo; interzicerea activităţii tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor aparţinând etnicilor maghiari şi secui care prin activitatea lor şi-au încălcat propriul statut de organizare, în baza căruia le-a fost acordat dreptul de înfiinţare şi care au iniţiat şi organizat manifestări şi acţiuni cu caracter neorevizionist extremist şi revanşard la adresa României, inclusiv de promovare a cultului unor unor reprezentanţi ai ideologiei fasciste horthyste şi szallasiste ; interzicerea activităţii partidelor politice a formaţiunilor sau uniunilor aparţinând etniilor maghiară şi secuiască ce desfăşoară activităţi politice şi care susţin, promovează şi acţionează practic împotriva caracterului unitar al statului român şi al integrităţii teritoriale a acestuia; anularea mandatelor parlamentarilor aparţinând minorităţii maghiare care şi-au încălcat jurământul depus pentru validare la intrarea în Parlamentul României ( conţinutul acestui Jurământ prevede şi obligativitatea apărării suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a României ). România trebuie să renunţe la poziţia sa de până acum, bazată pe soluţii de compromis, espectativă şi ezitare – care nu a adus rezultate pozitive ci din contră – şi să acţioneze în mod intransingent, tranşant şi demn pentru apărarea intereselor sale naţionale.

Sursa: ZiarulNatiunea.ro

NOTA NATIONALISTI.RO: NU UITATI SA CITITI SI ARTCOLUL: ȚIGANII BOGAȚI au dat chef de Sfânta Maria. ROMÂNII AU FOST SLUGI. ”Nu ești om dacă mașina ta nu costă 100.000 de euro”, spun TIGANII (FOTO)

Autointitulatul rege al tiganilor murit astăzi, la vârsta de 58 de ani, în Turcia. Florin Cioabă a fost internat, acum câteva zile, la un spital din Antalya, după ce a suferit un stop cardiac și a fost în comă indusă.

UPDATE Familia cere ajutor de la stat pentru facturii de la spitalul din Antalya, de 350.000 de dolari. Fiul lui Florin Cioabă spune ca unitatea medicală e emis o factură de 350.000 de dolari pentru spitalizare şi operatie, sumă pe care el şi familia lui nu o pot acoperi. Dorin Cioabă a mai spus că nu poate ridica trupul tatălui său de la morga spitalului decât atunci când factura va fi plătită.

Dorin Cioabă a declarat că ar vrea să-și aducă tatăl în țară cât mai repede, probabil în cursul zilei de mâine, motiv pentru care a cerut sprijinul autorităţilor române. El a mai precizat că rudele au refuzat autopsia, precizând că ”familia ştie de ce a murit”, potrivit Agerpres.

Gem târgurile de carte, librăriile, ştandurile stradale, de cărţi scrise de evrei, în care, de nenorocirile întâmplate în România,  de la 23 august 1944, până în anul 1989, sunt de vină doi români, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu. De ce vor să ascundă ceva cutremurător de grav?

Responsabilitatea pentru tot ce s-a întâmplat în comunism aparţine unicului factor de decizie, partidului comunist, de la factorul centralizat, la cel teritorial. El hotărăşte ce să se facă şi cum să se facă.

Factorul comunist de preluare a puterii în Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, în timpul rebeliunii iudaice antiromâneşti din 1940, a fost deţinut de evrei. Tot de ei, în continuare, aşa cum reiese din tabelele cu repartizarea teritorială a sutelor de evrei comunişti (Vezi Holocaustul (genocidul) evreilor împotriva românilor). E de ajuns să suprapunem localităţile din care s-au făcut arestările şi întemniţările românilor, dar şi  deportările şi ne dăm seama cine a decis ca asupra românilor să se practice genocidul. Soldaţii sovietici mongoli şi nu numai, nu ştiau care sunt români, sau de alt neam. Şi nici alţi conducători veniţi degrabă din URSS. Evreii localnici ştiau.

Dar în România din noile ei graniţe, impuse de URSS? Se poate ajunge cu uşurinţă, după opinia noastră, la un număr de vreo zece mii de tovarăşi comunişti evrei, care au fost factori de decizie în România, de la factorul centralizat, la cel teritorial. Ideologii evrei de azi, pentru a evita ajungerea evreilor în situaţia de a răspunde în faţa poporului român de holocaustul săvârşit asupra românilor, îşi amintesc sectorial şi evaziv de unii evrei cu responsabilităţi, dar şi atunci arată spre cei doi români, Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceauşescu.

După 23 august 1944 evreii bolşevici s-au trezit într-o situaţie stânjenitoare. Partidul Comunist din România era un partid al evreilor, dar cu un număr prea mic de evrei. Români să fi fost câţi să-i numeri pe degetele unei mâini. De numărul acesta mic de evrei se prevalează ideologii evrei, mai reducând numărul. E adevărat,  documentele din arhiva românească a vremii reţine un număr mic, de evrei bolşevici, până în 1940. Văzându-se Ana Pauker et Co., că are Armata Roşie la dispoziţie în toată România, îi iscodi mintea o fabrică de evrei ilegalişti. Doi ilegalişti dacă depun mărturie pentru al treielea, este şi acesta ilegalist (Practica minciunii prin mărturii mincinoase s-a transformat în “documente” şi în alte domenii). Adică a desfăşurat activitate în clandestinitate, în calitate de comunist (bolşevic) al P.C. din România. Şi fabrica de minciuni a funcţionat. Din mincinoşi, la mincinoşi, la mincinoşi, până Partidul Comunist din România s-a îngroşat cu cinci mii de ilegalişti. Şi cu ceilalţi, de dinainte, vreo mie, în total şase mii de bolşevici evrei se instalează brutal  şi sângeros, la pârghiile de conducere ale României.  Şase mii? Nici vorbă. Ci vreo zece- douăsprezece  mii. Cei şase mii de evrei şi ce evrei, ilegalişti, n-au mai avut şi ei alţi evrei, care să dea năvală, la absolut toată bogăţia României? Soţii, fraţi, surori, nepoţi. Prieteni. Cunoscuţi. Pe un lung şir de ani. Se regăsesc în dominarea numerică, în structurile centralizate statale şi teritoriale, în instituţii. Acolo, unde, în mod excepţional nu au dominat şi numeric, au avut funcţiile de decizie, de conducere. Aşa, în agricultură. Întreaga ţară căzuse  sub dictatura iudaică. Din 1940, până în 1989 (Cu întrerupere în 1942 şi 1943 şi parţial în 1940). Tot ei pot fi identificaţi în structurile decizionale ale ţării şi după 1989. In ultima perioadă, înainte de 1989, românii urcau printre evrei în structurile centrale, dar şi teritoriale, spre disperarea evreilor, care sufereau o anume restrângere de autoritate. În următorii vreo zece-cincisprezece, românii ani ar fi redevenit stăpâni deplini în propria lor ţară. Aşa se explică lovitura de stat anti românească şi executarea lui Nicolae Ceauşescu. Tot cu ajutorul Uniunii Sovietice. Si au pus mâna din nou pe România. Cu siguranţa nu pentru prea multă vreme. Dar am anticipat destul. Aşa cum în Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, unde se cunosc, până acum, peste trei sute de bolşevici evrei vinovaţi, să dăm şi din România cu graniţele de azi, nume de tovarăşi evrei bolşevici. O mică parte din cei vreo zece mii. Pe cei de azi, de după 1989, îi vor trece sudorile reci, ei fiind urmaşii celor din 1940, până în 1989. 1) Urmaşii familiilor de evrei (tatăl evreu, mama evreică). 2) Urmaşii românilor căsătoriţi (măritaţi!) cu evreicile aduse din URSS, evreice cărora Ana Pauker le-a dat o destinaţie clară, căsătoria cu acei români care vor fi toleraţi în funcţii de conducere, necesari. Sărmanii români le spuneau rusoaice, aşa aveau sarcină de la evrei. Nu le  scoteau în publicul de jos şi la rudenii,  nu ştiau româneşte şi românaşii isteţi, ar fi înţeles şi ce fel de “rusoaice” sunt. Si acestea au fost spionii propriilor soţi în favoarea comunităţii bolşevice evreieşti. Si prin soţii lor aflau unele, altele, pe care le raportau confidenţial. Iar o parte din aceste soţii erau ele însele,  cu anumite funcţii importante. Si urmaşii acestora sunt înfipţi şi azi la cârma ţării. 3) Si  urmaşii românilor căsătoriţi cu evreice din România. Se ştie că la evrei, în cazul familiilor mixte, cu mamă evreică, apartenenţa la comunitatea evreiască, o dă mama. Când tatăl este evreu şi soţia nu este evreică, aceasta trece la religia mozaică. Şi se mai ştie că Sinagoga de regulă nu permite căsătoria unui evreu cu o creştină, sau a unei evreice cu un creştin, doar atunci când există anume interese iudaice. Interesele iudaice pot fi uşor contabilizate şi în cazul căsătoriilor mixte, de sub controlul evreilor comunişti din România. Si al sinagogii. Este de ajuns că se ştiu cei care au fost  înainte de 1989 în structurile guvernamentale şi teritoriale, în fruntea unor instituţii culturale, ştiinţifice şi se va descoperi, cu stupoare, că sunt evrei (tatăl evreu, mama evreică), sau români ajunşi acolo prin faptul că erau căsătoriţi cu evreice. Şi soţiile lor evreice. O listă cu evreicile din structurile guvernamenmtal si din alte instituţii ar fi edificativă. Că unii au ajuns cu timpul personalităţi, e firesc. Au avut toate condiţiile şi avantajele. Dar românii căsătoriţi cu românce nu au beneficiat de sprijinul comuniştilor evrei. Ajunşi, în anii de dinainte de 1989, în instituţiile la care ne-am referit, ori deveneau colaboraţionişti ai evreilor, ori li se făceau zile fripte. La fel şi azi. (Sărmanii, unii au devenit porta vocea evreiască împotriva românilor. Lor le-a fost şi le este bine. Au ajuns şantajabili.). Că după trecerea unor ani, cei mai mulţi evrei din România îşi ascund originea, dar continuă să acţioneze în interesul  evreilor din România şi din întreaga lume, este ştiut. Dacă ar fi fost  loiali poporului român, n-ar avea de ce să-şi ascundă originea. Simpatia faţă de confraţii evrei ar fi fost de înţeles şi facilitarea unor legături culturale, ştiinţifice, economice, între poporul român  şi evreii de dinafara României, ar fi fost normală. Iar părerea multor evrei, că nu li se mai ştie apartenenţa etnică la evreime, este eronată. In continuare să argumentăm cele de mai înainte, limitându-ne la spaţiul restrâns al unui articol, dar cei interesaţi, pot afla ei înşişi numele a mii de evrei bolşevici din România. Ilegaliştii au primit indemnizaţii mari, sfidătoare faţă de nivelul de trai al românilor. La rang de demnitari de stat. Unii trăiesc şi azi. Şi urmaşii lor au primit ajutor de urmaş de ilegalist, de parcă nu aveau beneficii mult prea mari faţă de nivelul de trai al românilor. Iar deţinuţii politici români, supravieţuitori ai închisorilor şi lagărelor, au fost muritori de foame, situaţia lor financiară fiind şi azi ofensator de mică, faţă de a călăilor României. Comparaţi nivelul  financiar al ilegaliştilor în viaţă şi al deţinuţilor politici  români.

Desigur exista şi evrei (propriu-zişi, sau din familii mixte) cu un comportament normal în relaţiile cu românii. Dar şi aceştiea se fac a nu şti despre activităţile incorecte, intolerabile, ale altora. Îşi păstrează avantajul unor relaţii.

Sunt şi excepţii. Cunoaştem cazul lui Bruhis, autorul cărţii Rusia, România, Basarabia, Universitas, Chişinău, 1992, în care nu a ezitat să deconspire activitatea netrebnică a evreilor bolşevici faţă de poporul român.

În rândurile ce urmează ne vom restrânge la numele unor evrei din structurile de conducere ale României.

Cele ce urmează sunt extrase din cărţile pe care le vom cita la sfârşit:

Pe urmaşii lui Cain, destinaţi să instaureze comunismul în România, capitularea necondiţionată de la 23 august 1944 i-a surprins la Moscova…

Sosind de la Moscova la 17 septembrie 1944, grupul Anei Pauker a dat peste cap conducerea provizorie a PCR şi de fapt i s-a substituit… Întrucât din totalul de 900 de comunişti existenţi la acea dată în România, cei de etnie română puteau fi număraţi pe degetele de la o mână, “greul” îl duceau urmaşii lui Cain şi câţiva comunişti: unguri, bulgari, ruşi, ucrainieni şi armeni. Pentru acest motiv, această adunătură se numea nu Partidul Comunist Român, ci Partidul Comunist din România.

Pentru a spori numărul comuniştilor s-a trecut la completarea Partidului cu “ilegalişti”. Această măsură a condus la creşterea numărului membrilor de partid, dar compoziţia naţională nu s-a schimbat, alogenii şi în special urmaşii lui Cain erau majoritari. Pentru a deveni comunist “ilegalist” aveai nevoie de doi martori “ilegalişti” şi cum români nu aveau precursori, nu deveneau “ilegalişti” comunişti.

In scurt timp, “ilegaliştii” au ajuns la 5000 de membri. În faţa argumentului de “ilegalist” cădeau toate criteriile de selectare şi promovare a cadrelor, inclusiv criteriile de clasă, aplicate cu stricteţe românilor.

Fabricanţi, bancheri, negustori şi tot felul de alţi bogătaşi, dar mai ales descendenţii lor,  care în nici un caz nu aparţineau clasei muncitoare sau ţărănimii sărace, au revenit la statutul din perioada capitalistă, de subordonare a muncitorilor şi ţăranilor. Au devenit ofiţeri cu funcţii de comandă care să apere ţara, aşa cum orice animal îşi apă prada. Pe mâna lor au încăput finanţele ţării, economia, comerţul interior şi exterior, producţia, cercetarea, ştiinţa, cultura, mass-media, politica şi reprezentarea diplomatică a ţării. “Ilegaliştilor” li s-au oferit toate privilegiile: pensii FIAP, spitale şi policlinici speciale, magazine speciale şi li s-a deschis calea promovărilor în cele mai înalt funcţii din partid şi administraţie.

Nici un sector politic, economic, cultural, ştiinţific nu a rămas neacoperit de aceşti misterioşi “ilegalişti”. Cine erau ei, unde şi cum luptaseră în ilegalitate? Răspunsul era pe buzele tuturor românilor năpăstuiţi: erau sionişti care desfăşuraseră o activitate specifică acestei organizaţii de întrajutorare evreiască. Cei mai mulţi dintre ei, fiindcă erau bogaţi, cotizaseră cu importante sume de bani la ajutorul sionist, pe care, la recunoaşterea calităţii de “ilegalist PMR” îl transformaseră în “ajutorul roşu”. Merită a fi amintit cazul baronului Neuman, patronul fabricii de textile de la Arad şi a prietenului său, bogătaşul Donath Andrei.

Lista “ilegaliştilor” s-a îngroşat cu maghiarii proveniţi din puzderia de organizaţii existente în Transilvania, inclusiv în partea de nord, cedată Ungariei prin odiosul Diktat de laViena.

În perioada octombrie 1944-martie 1945, când Ardealul de nord s-a menţinut sub ocupaţie sovietică, în înţelegere cu Moscova, au fost aduşi în aceste teritorii aproximativ 200 000 de unguri, care i-au înlocuit pe cei care au fugit din România, de teamă să nu fie judecaţi pentru faptele săvârşite în timpul ocupaţiei hortyste. În categoria “ilegalişti” au fost incluşi şi foştii agenţi KGB, care în proporţie de peste 90% erau urmaşii lui Cain.

În Biroul Politic al CC al PCR, cel mai autoritar organism politic la acea vreme, erau: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Robinsohn Puker, Teohai Georgescu (alias Burach Tescovici) şi Vasile Luca (alias Luka Laszlo), respectiv un român şi trei alogeni.

În cartea sa, Primejdii, încercări, miracole, rabinul-şef din România, Moses Rosen, scria: Dej şi Luca erau socotiţi formal, primii, însă toată lumea ştia că ea (Ana Pauker n.a.) era numărul unu…

In PC(b) urmaşii lui Cain deţineau puterea în proporţie mai mare de 80%. În compensaţie toate secţiile Comitetului Central erau conduse de aceştia, astfel:

1. Mihai Roller. A condus sectia de istorie. Este făcut academician. Nu avea studiile terminate. Iată cei mai apropiaţi colaboratori ai săi:

2. Filipovici (venit şi el din URSS).

3. Onesacu Marcu (nume de împrumut). Absolvent al Facultăţii de drept din Bucureşti.

4. Marusohn. Studii medii.

5. Krakauer Charlota. Profesoară de franceză.

6. Langfelder Paul. Venit din Occident în 1946. Nu ştia româneşte.

7. Aronovici.Arhitect.

8. Milka Herşcovici.

9. Iosif Chişinevschi. A condus secţia de propagandă. Evreu Basarabean. L-a avut alături pe evreul transnistrian

10. Miron Costantinescu. Împreună şi-au adus contribuţia la uciderea bestială, cu ranga, a lui Lucreţiu Pătrăşcanu, care avea “vina” că se declarase român.

11.Teodor Rudenco. A condus  secţia de cultură. Evreu din Basarabia. Acum apar “poeţii muncitori” Ion Păun Pincio, Marcel Breslaşu, A.Toma, E. Frunză, Th. Neculuţă s. a.

12.Vincze. A condus secţia pentru îndrumarea şi controlul armatei, justiţiei şi securităţii. Evreu ungur.

13. Ghizela Vass. A condus secţia externe. Evreică maghiară. Asistată de 14. Lidia Lăzărescu (nume de împrumut), 15. Olga Deuth, 16. Andrei Goanţă (nume de împrumut).

In ministere situaţia era identică:

17. Ana Robinsohn Pauker. Evreică. Ministrul Afacerilor Externe.  Îi avea ca adjuncţi pe 18. Eduard Mezincescu (Mezingher), evreu. 19. Grigore Preoteasa. Căsătorit cu o evreică, 20. Nicolae Cioroiu. Căsătorit cu o evreică.

Toţi directorii din Ministerul Afacerilor Externe erau evrei :

21. Lăzărescu, 22. Mircea Bălănescu, 23. B. Şerban, 24. Clara Ardeleanu, 25. Ida Felix, 26. E. Păsculescu, 27. Ana Toma, 28. Cornel Bogdan, 29. Petre Iosif, 30. Dionisie Ionescu, 31. Nicu Şerban.

Ambasadori evrei: 32. Gheorghe Stoica, la Berlin, 33. Davidovici, în Israel, 34. Simion Bughici, la Moscova, 35. Mircea Bălănescu, la Paris, 36. Petre Iosif, la Roma, 37. Silviu Brucan (Samuil Brukner), la Washington.

Toamna, când începeau sesiunile ONU, mass-media care anunţa sosirea delegaţiilor se amuza, anunţând că Israelul a veni la sesiune cu două delegaţii, una din Israel şi alta din România.

In ministerul de externe singurii români erau femeile de serviciu, portarii şi şoferii. In rest “poporul ales”.

Circula atunci în minister o vorbă de duh, sau de năduh, conform căreia în MAN funcţionau 11 sinagogi. Talmudul prevede că unde sunt 10 iudei (bărbaţi) poate lua fiinţă o sinagogă şi în Ministerul de Externe erau 112 evrei (bărbaţi).

38. Mihai Florescu (nume de împrumut). Ministrul  Petrolului şi al Chimiei. Venit din URSS cu Ana Pauker. S-a strecurat în casa lui Nicolae Ceauşescu, jucând un rol nefast în toate evenimentele “epocii de aur”.

Şi acesta a avut grijă să umple ministerul cu oameni de încredere după modelul Anei Pauker. A înfiinţat celebrul SOVROM-PETROL: altă pâlnie prin care petrolul românesc s-a scurs fără greutate spre Uniunea Sovietică. Prin anii 50, o societate sovietică (Cuarţit) a început exploatarea sălbatică a uraniului din Munţii Apuseni, despre care se spunea că este cel mai pur din lume. Românii îl scoteau din pântecul pământului, îl încărcau în lăzi speciale şi lua drumul URSS. Era material strategic pentru interesul socialismului.

Valoarea uraniului jefuit de sovietici a depăşit trei miliarde de dolari.

La Ministerul Apărării Naţionale, la început a fost ministru ruteanul Emil Bodnarebko (Botnăraş). Mai târziu,

39. Leontin Silaghi (Sălăjan). Căsătorit cu o evreică.

40. Walter Neulander (Roman). Responsabil cu educaţia politică a armatei (îndoctrinare).

Aceştia au fost groparii armatei române din cel de al II-lea război mondial.

41. Luka Laszlo (Vasile Luca). Ministrul  Finanţelor. Prieten apropiat al evreilor unguri Bela Kun şi Mathyasz Rakoczi. Un adept făţiş al falsei teorii că Ardealul e unguresc. Şi-a văzut  împlinit     visul , după care râvneşte şi azi UDMR, de a înfiinţa Regiunea Autonomă Maghiară. În scută vreme şi acest minister a fost dominat de urmaşii lui Bela Kun şi ai lu Cain. Un glumeţ spunea că în Ministerul de Finanţe nu mai vorbeau româneşte decât femeile de serviciu şi portarii.

În timpul războiului, mareşalul Ion Antonescu i-a obligat pe nemţi să plătească nu cu mărci, ci cu aur masiv, toate exporturile României către Germania şi s-au adus în ţară 40 de tone de aur masiv. Sovieticii l-au considerat aur german şi l-au confiscat, drept pradă de război…

Deşi prin armistiţiul semnat la Moscova, în noaptea de 12-13 septembrie 1944, despăgubirile de război fuseseră fixate la 300 milioane USD, în realitate, până la semnarea tratatului de pace de la Paris s-au plătit mai mult de 1,5 miliarde USD. Prin SOVROMURI, România a fost exploatată mai sălbatic decât coloniile.

42. Ana Toma, evreică. Ministrul Comerţului Exterior. Fostă şefă de cabinet la Ana Pauker. Soţia lui Bodnarenco Pantelei Pantiuşa (alias Pintilie Gheorghe) din Tiraspol, şeful Securităţii Române.

Ana Toma a avut sarcina de partid să prezinte la procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu dovezile fabricate, cum că acesta era duşmanul Uniunii Sovietice, dovezi care, deşi nu au convins pe nimeni, au stat la baza condamnării la moarte a celui care a declarat la Cluj, că în primul rând este român şi apoi comunist.

Şi în acest minister şi în societăţile de comerţ exterior organizate pe ramuri ale economiei naţionale, majoritatea conducătorilor şi funcţionarilor erau evrei. Aceştia afirmau că românii nu au calităţi de comercianţi.

Pagubele provocate economiei naţionale prin operaţiuni frauduloase în comerţul exterior au fost fabuloase. Oala era bine acoperită, astfel că nu a fost dat în vileag decât cazul de la AGROIMPORT-EXPORT, când grupul de delapidatori condus de Donath Andrei a furat şi depus la băncile elveţiene 50 de milioane USD.

43.Alexandru Moghioroş (evreu din Ungaria-n.n.). Dirija Ministerul Agriculturii, de la nivelul Comitetului Central.

44. Teohari Georgescu (Burach Tescovici). Ministru de Interne.

45.Alexandru Nicolschi (Grumberg Boris Nicolschi) . Evreu basarabean. Sovieticii i-au dat gradul de general. La începutul anului 1945, pentru Grumberg Boris Nicolschi s-a creat o structură specială: Brigada mobilă, care poate fi socotită nucleul viitoarei securităţi. Această formaţiune de represiune formal era încadrată în cadrul Direcţiei Generale a Securităţii Statului, însă acţiona independent şi avea misiuni speciale de informaţii, de arestare şi cercetare a populaţiei (s.n.).

46.Serghei Niconov. Şeful spionajului român. Avea o biografie asemănătoare cu a lui Alexandru Nicolschi.

În anul 1948 s-a înfiinţat Direcţia Generală a Securităţii poporului (DGSP), condusă de evreii Alexandru Nicolschi,

47. Bodnarenco, 48. Pantelei Pantiuşa, 49. Vladimir Mazuru. Dintre oamenii care în primii ani de existenţă a DGSP au ocupat funcţii de conducere, până la şef de birou inclusiv, atât în compartimentele operative cât şi în cele administrative, erau: Serghei Niconov (enumerat mai înainte), 50. Cacica Sasa, 51. Oprescu Dorel (nume de împrumut), 52. Rita (soţia lui Oprescu Dorel), 53. Slechinger Paul, 54. Chioreanu Magdalena (nume de împrumut), 55. Blaukenstein Magdalena, 56. Roza Adalbert, 57. Bichel Ivan, 58. Mişa Protopopov, 59. Bercovici, 60. Ijak Adalbert, 61. Szabo Eugen, 62. Maximenco Feodor, 63. Hollinger Isidor, 64. Teişanu Eugen (nume de împrumut), 65. Hirch Tiberiu, 66. Friedlander Eugen, 67. Herişan Alina (nume de împrumut). Tatăl ei era proprietarul unei rafinării şi al unor sonde din Moldova. 68. Ebner Silvia, 69. Kovaks Pius, 70. Demeter Şandor, 71-72. Fraţii Ady, 73. Hirch-Haiducu, 74. Fux Beria, 75. Herscovici , 76. Schmerler, 77. Hary Bogadan, 78. M. Pacepa. Si alţii .

În Direcţia de Cercetări Penale, întregul efectiv, în frunte cu Dulgheru Mişu, erau evrei:

79.Dulgheru Mişu (Dulbergher), 80.Aritonovici Samy, 81. Matusevici Nathan, 82. Ficher Simon, 83. Zigler Simon, 84. Davidovici Leon, 85. Segal Luiza. Si alţii (s.n.).

Şeful de cadre din Ministerul de Interne: 86. Demeter Şandor.

Secretar general al Ministerului Afacerilor Interne:  87. Iosif Straier.

Unităţile teritoriale aveau în conducere, în majoritatea cazurilor, de asemenea evrei.

La regiunea Bucureşti: 88. Stancu Aurel. Venit în 1944 de la Moscova. Avea ca principali colaboratori pe: 89. Weis Isidor, 90. Kohn Bernanrd, 91. Edelstein, 92. Rodelstein, 93. Hâncu (nume de împrumut). Şi alţii.

La regiunea Ploieşti: 94. Ştrul Mauriciu, colonel.

La Braşov: 95. Kalausek Koloman, colonel.

La Piteşti: 96. Nedelciu Mihailo, apoi, 97. Wisting Eugen.

La Galaţi: Ijak Adalbert (enumerat mai înainte).

La Cluj: 98. Patriciu Mihail (nume de împrumut).

La Bacău: 99. Câmpeanu (nume de împrumut), colonel.

La Suceava: 100.Popic Adalbert. Paraşutat de sovietici în timpul războiului).

La Târgu-Mureş: 101. Daszkel Eugen.

La Oradea: 102. Zeller.

La Maramureş: 103. Davidovici- Dascălu. Şi altii.

La Satu-Mare: 104. Ludovik Weiss.

Mişu Dulgheru (enumerat mai înainte)…angajat al Ministerului de Interne în 1945, apoi trecut la Serviciul Special de Informaţii. Între 1948 şi 1952 a fost şeful Direcţiei de Anchete Penale, poziţie în care a instrumentat cazul Lucreţiu Pătrăşcanu, condamnat la moarte şi ucis în aprilie 1954. La începutrul anilor 80, călăul a emigrat în Israel.

Ludovik Weiss…a lucrat în Siguranţă în 1946-1948, iar ulterior la Securitate (1948-1960), fie ca şef al Serviciului judeţean Satu-Mare, fie în cadrul Direţiei Anchete Penale, care i-a încredinţat loturile Canal şi pe Lucreţiu Pătrăşcanu. Pentru ultima “ispravă, Weiss a fost decorat cu  Ordinul Steaua RPR. In anii 80 a plecat în Israel. In anul 1949 a împuşcat patru ţărani din Odorhei (Satu-Mare): Andrei Pop, Chira Gheza, Biro Andrei, Gyla Alexandru.

Regiune Prahova: 105. Iţic Averbach. Comandantul Securităţii.

La Iaşi: 106. David Isidor şi 107.Vasile Dascălu.

108. Ştefan Koller. Locotenent colonel de securitate. A funcţionat din 1952, în Ministerul Afacerilor Interne, în Direcţia Generală a Lagelor, iar între 1954 şi 1957 a fost comandantul închisorilor din Aiud şi apoi a Văcăreştilor.

Şi justiţia se afla în mâinile urmaşilor lui Cain:

109. Avram Bunaciu, “măritat” cu o evreică. Secretar general la Ministerul de Interne. Preşedinte al Tribunalului Poporului.

La Parchetul general şi mai târziu, la Tribunalul Suprem:

110. Alexandru Voitinovici. Apropiat colaborator al familiei Brukner (Brucan).

111. Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan).

Aceştia au trimis în faţa plutoanelor de execuţie, sau la moarte lentă, în închisori, floarea intelectualităţii româneşti, care era vinovată de faptul că şi-a iubit ţara şi a militat pentru înălţarea neamului românesc.

În spatele Anei Pauker şi a baionetelor armatei roşii, având drept model procesele staliniste din anii 30, acuzatorul public Alexandra Sidorovici şi-a permis să urle şi să îndrepte arătătorul spre boxele în care se aflau nişte monştri sacri ai neamului românesc: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Gheorghe Brăteanu, Constantin Titel Petrescu şi alţii.

Singurul minister în care predominau români era cel al agriculturii, dar dirijat, la nivelul Comitetului Central, de Alexandru Moghioroş.

La instituirea acestei stări politico-sociale au contribuit nu numai Kremlinul, ci şi organizaţiile mondiale evreieşti, interesate de extinderea comunismului pe întreaga planetă.

În lucrarea sa Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României, analistul politic,  generalul Neagu Cosma, arată că în România erau “instructori” israelieni, care instituiau sarcini speciale pentru Ambasada Israelului şi pentru evreii din România”: 112. Scholmo Leibovici, 113. Yeschaianu Dan.

Silviu Brucan (Samuil Brukner). Enumerat mai înainte. Cel mai teribil acuzator, redactor-şef al ziarului Scânteia.

La Botoşani: 114. Moritz Feller, 115. Ruchenstein,116.Solomovici.

Toată România era ocupată şi torturată de călăi de teapa unui Feller, Ruchenstein, Solomovici, Grundberg, Nicolschi, Grumberg, isterizaţi de un Brukner. (Ieronim Hristea, De la steaua lui David la steaua lui Rothschild, Editura Ţara noastră, Bucureşti, 2004, p. 326-336, 341, Neagu Cosma, Cupola-Din culisele securităţii, Editura Globus, Bucureşti, p. 44-83).

Numerotarea şi sublinierile de mai înainte ne aparţin-G.G.C.

Să continuam şi cu alţii, care s-au înscăunat în locul românilor? Să aleagă cititorii, domeniile care-i  interesează. Noi am precizat că în afara  agriculturii- pe care tot bolşevicii evrei au sovietizat-o, martirizând un mare număr de ţărani,- evreii dominau numeric în structurile centralizate şi teritoriale.

Subliniem că nu a fost o cale legală de pătrundere în mecanismele vitale ale României, ci prin forţă brutală, criminală, apoi abuzând de poziţiile obţinute. Aşa cum se întâmplă şi azi. Procesul de eliberare naţională, la care se angajează românii,este legitim şi de nestăvilit. Au dreptul să îndepărteze pe uzurpatori şi să preia controlul mecanismelor de control şi dăinuire ale poporului roman. Evreilor inteligenţi le va fi bine, plecând de bună voie din locurile pe care le deţin prin abuz criminal, sau le menţin ca uzurpatori, prin moştenire. Inclusiv cei care s-au revărsat din nou, după 1989, în structurile informative. In locul lor se  vor înălţa românii.

Să presupunem că palestinienii, ajutaţi de o forţă militara straină, ar fi ajuns în fruntea Israelului şi ar fi lichidat  israelienii valoroşi, politicieni, oameni de stiinţa, de cultura, rabini şi ar fi reuşit să-şi prelungeasca autoritatea la urmaşi, iar acestia să şi-o menţină. Ce ar face evreii din Israel şi nu numai? Ar actiona cu toate mijloacele pentru eliberare. Pentru preluarea destinului neamului lor în propriile mâini.

de Gheorghe Gavrilă Copil

Sursa: miscarea.net

Cuprinşi de panică, mii de turişti părăsesc Bulgaria! Potrivit martorilor, apele teritoriale ale vecinilor din sud ar fi fost invadate recent de rechini. Deşi ulterior s-a dovedit că temuţii peşti răpitori erau din cauciuc, sperietura i-a convins pe mulţi români să îşi continue vacanţa în staţiunile noastre. Acuzat de lipsă de fair-play, statul român neagă însă orice implicare în incident.

“A fost îngrozitor”, spune un turist. “Făceam o baie la Nisipurile de Aur când am văzut în apă nişte siluete ameninţătoare, care păreau să aibă dinţi ascuţiţi. Vă puteţi imagina cum îmi bătea inima! M-am mai liniştit când am aflat că erau rechini falşi, dar nu cred că am să mai calc pe acolo o vreme, chiar dacă preţurile sunt OK, mâncarea e bună şi oamenii sunt civilizaţi.”

“Ne pare rău că vecinii bulgari s-au confruntat cu această invazie de rechini fioroşi”, a declarat Decebal Popescu, ambasadorul român la Sofia. “Dar îi asigurăm că achiziţionarea recentă a cinci mii de rechini de cauciuc de către statul român şi prezenţa suspectă a vaselor noastre în apele bulgare nu au legătură cu această întâmplare nefericită, care sperăm să revigoreze turismul românesc.”

Sursa: TimesNewRoman.ro