Atat Zelenski, cat si Serghei Lavrov au aparut in persoana la o sesiune speciala tensionata a celui mai puternic organism al ONU, Consiliul de Securitate, la New York. Plangerile lor cu privire la folosirea si abuzul Natiunilor Unite vor gasi cu siguranta simpatie in randul multor tari care au incercat sa ramana neutre in razboi – tari pe care Ucraina si Rusia incearca sa le atraga de partea lor.

De fapt, si alte natiuni prezente au profitat de acest moment pentru a-si exprima frustrarile, nu doar fata de razboi, ci si fata de Natiunile Unite si de presupusele incalcari ale principiilor sale. Printre vorbitori s-a numarat o parada de lideri mondiali si diplomati de top, inclusiv secretarul de stat american Antony Blinken.

Zelenski, imbracat in uniforma sa militara verde standard, a denuntat atrocitatile comise de Rusia in razboi si a vorbit despre sacrificiile pe care ucrainenii le-au facut pentru a-si apara suveranitatea de la invazia Kremlinului din februarie 2022. El a indemnat la sprijin pentru o propunere de pace ucraineana in 10 puncte.

Dar el si-a rezervat cele mai ascutite cuvinte pentru Consiliul de Securitate, indemnand membrii ONU sa suspende dreptul de veto al Rusiei ca membru permanent al organismului de 15 natiuni. De asemenea, el a cerut reforme mult mai ample, inclusiv o mai buna reprezentare a tarilor din Africa, Pacific si nu numai – apeluri care au fost reluate de unii dintre vorbitori.

„Soldatii ucraineni fac acum, cu pretul sangelui lor, ceea ce Consiliul de Securitate al ONU ar trebui sa faca prin votul sau. Ei opresc agresiunea si sustin principiile Cartei ONU”, a spus Zelenski.

El a adaugat ca „547 de zile de agresiune rusa in toata regula inseamna 547 de motive pentru schimbari in aceasta camera”.

Lavrov, care a evitat o intalnire fata in fata cu Zelenski, aparand dupa ce ucraineanul a plecat, a facut praf presupusa incapacitate a altor tari de a respecta valorile ONU, cum ar fi neinterventia in afacerile interne ale unei natiuni. Tintele sale au parut a fi in primul rand Statele Unite si Europa.

„Astazi, Occidentul apeleaza selectiv la norme si principii, de la caz la caz, exclusiv in functie de nevoile lor geopolitice parohiale”, a declarat Lavrov. „Acest lucru a dus la o zdruncinare a stabilitatii globale”.

El a adaugat: „Federatia Rusa a insistat si insista in continuare ca toate prevederile Cartei Natiunilor Unite sa fie respectate si aplicate nu selectiv, ci pe deplin, in modul lor complet si interconectat.”

Sesiunea Consiliului de Securitate a fost unul dintre cele mai dramatice evenimente ale Adunarii Generale a ONU din acest an, care reuneste liderii mondiali, primul la care Zelenski a participat in persoana de la invazia Rusiei din 2022.

Statele Unite fac la randul lor presiuni pentru reforme ale Consiliului de Securitate, inclusiv extinderea acestuia in moduri care sa includa mai mult natiunile cu economii mai mici. Blinken a acuzat Rusia ca ignora principiile de baza ale ONU si ca nesocoteste rezolutiile ONU.

„Invazia Rusiei in sine incalca pilonul central al Cartei ONU: respectul pentru suveranitatea si integritatea teritoriala a tuturor natiunilor”, a spus Blinken.

La randul sau, Lavrov a afirmat ca „SUA si aliatii sai incearca in mod deschis si fara menajamente sa privatizeze secretariatul ONU” in moduri care afecteaza tarile care sunt „incomode pentru Washington”.

Faptul ca Statele Unite, Rusia si China, sustinatoarea Rusiei, sunt membri permanenti, cu drept de veto, ai Consiliului de Securitate si sunt adesea in dezacord, face ca orice schimbare a sistemului ONU sa fie greu de realizat.

„Abuzul de dreptul de veto … nu poate fi acceptat de comunitatea internationala”, a avertizat premierul japonez Fumio Kishida.

Mai multi vorbitori au subliniat efectul global al razboiului asupra aprovizionarii cu alimente, a perturbarilor din sectorul energetic si a securitatii nucleare.

Chiar si viceministrul chinez pentru afaceri externe Ma Zhaoxu a subliniat modul in care natiunile in curs de dezvoltare sunt „primele care suporta consecintele” a ceea ce el a numit in mod repetat „criza ucraineana”.

„Criza ucraineana a devenit ceea ce este astazi dintr-o varietate de motive profunde si complexe”, a spus Ma. „O criza ucraineana prelungita si extinsa nu este in interesul nimanui.”

Dar, intr-o digresiune la adresa Statelor Unite si a Europei, Ma a avertizat, de asemenea, tarile sa „inceteze sa mai abuzeze de sanctiunile unilaterale”.

Intre timp, cancelarul german Olaf Scholz a dat vina direct pe Rusia.

„Unii sustin ca acest razboi ar fi putut fi prevenit prin mijloace diplomatice”, a declarat Scholz, detaliind sutele de intalniri din 2014 incoace pentru a gasi o solutie diplomatica. „Toate aceste eforturi au esuat pentru ca una dintre parti, Rusia, a ales razboiul in locul diplomatiei”.

La inceputul reuniunii de miercuri, repezentantul rus la ONU, Vasili Nebenzia a ridicat obiectii de procedura, intreband de ce Zelenski a primit dreptul de a vorbi atat de devreme in sesiune, prezicand ca intregul eveniment va fi un „spectacol”.

Premierul albanez Edi Rama, care a prezidat reuniunea deoarece tara sa este presedintele Consiliului de Securitate in aceasta luna, i-a replicat lui Nebenzia ca decizia a fost in limitele normale.

„Daca opriti razboiul, presedintele Zelenski nu va lua cuvantul”, a spus Rama.

”Suveica” scenariilor de-a dreptul disperate pentru menținerea ”la aparatele” puterii executive a asumatului eșuat sistem iohannist ajunge la ”next level”. Unul de-a dreptul periculos, ținând cont nu doar de vulnerabilitatea unui astfel de demers pur și simplu ”sinucigaș”, pentru stabilitatea unei țări oricum greu încercate.

Dar mai ales pentru că, spre deosebire de toate celelalte provocări de până acum – cele mai multe fără a fi făcute public niciodată – de această dată o parte a serviciilor românești sunt cele care par a deschide ”cutia Pandorei” din Transilvania.

Ceea ce, cel puțin în viziunea structurii contrainformative care astfel încearcă stoparea din fașă a implementării acestui nou ”proiect de țară” primit ”în plic” de afară, chiar ar putea fi ”scânteia” care să aprindă întreaga regiune.

”Mămăliga” nu mai explodează!
După cum am dezvăluit în mod repetat în ultima vreme, ”Marele Ospătar” Klaus Werner Iohannis continuă să fie perceput, în anumite Cancelarii, drept cel mai potrivit politician român pentru a servi la ”masa celor mari”. Numai că, ghinion, Klaus Werner Iohannis nu prea mai are cum să fie păstrat ”în viață”, politic vorbind.

Iar plecarea de la Palatul Cotroceni nu mai înseamnă automat și preluarea de facto a conducerii Partidului Național Liberal. Unul care a ajuns să ”umfle” actualul scor electoral mai ceva ca Gigi Becali valoarea de piață a fecesebiștilor. Astfel că, Iohannis nu va mai putea fi instalat nici în fruntea viitorului ”guvernul meu”…

Singura șansă de a se mai profita de obediența pe deplin dovedită a acestuia fiind doar decretarea stării de necesitate. Ceea ce ar duce automat la amânarea sine die a organizării de alegeri prezidențiale. Și ”împăierea” lui Iohannis în fruntea statului pentru cel puțin încă un an – doi, după modelul Stoltenberg de la conducerea NATO.

Numai că, în ciuda tuturor ”analizelor strategice” mai mult decât optimiste, iată că românii nu se sperie de atacurile cu drone rusești. Așa că poate să se jure Radu Tudor și pe cravata de pionier și să facă ”bătrânii securiști” Angel Tîlvăr și Raed Arafat adăposturi antiaeriene și campanii de R0-ALERT cât vor, că ”dronele” căzute pe teritoriul național nu au reușit să creeze valul emoțional necesar pregătirii populației pentru luarea unei astfel de măsuri cu adevărat excepționale.

Și mai alarmant însă pentru ultimii iohanniști ai sistemului, nici măcar sperietoarea COVID nu mai funcționează! Astfel că măsurile luate ”pe șestache” de Institutul Național de Sănătate Publică și pe care le-am dezvăluit aici nu au mai fost puse în practică. În ciuda încăpățânării demne de o cauză mai bună cu care ministrul ”Aspen” al Sănătății anunță noi și noi valuri de îmbolnăviri cu COVID, directorii de spitale nu înaintează încă statisticile cerute. Și românii deja au revenit la tratamentele tradiționale cu țuică fiartă sau șosete în oțet.

Astfel că, o ”minte bolnavă” a sistemului a propus ”soluția finală” pentru ca starea de necesitate să fie totuși impusă!

Mai ușor cu FOS!
Avem un ministru al Apărării în funcție deja umilit de proprii generali și deja preocupat mai mult de starea grădinițelor unde învață cadrele militare… Dar inexplicabil de timorat în fața tot mai influentei Nicoleta Pauliuc. Astfel că Armata Română este supusă unei presiuni crescânde. Prima linie penetrată fiind cea a FOS, trupele noastre de elită. Cele care este foarte bine că sunt ținute în priză și antrenate în condiții tot mai reale și apropiate de cele de război. Mai ales că Forțele pentru Operații Speciale vor fi primele aruncate în luptă, la o adică. Numai că normal ar fi ca militarii noștri să fie parașutați cu fața spre Est, ci nu spre Vest!

Că doar, dacă ar fi să ne invadeze cineva, atacul de la ruși ar trebui să vină! Numai că noua ”grilă” de instrucție prevede suplimentarea exercițiilor efectuate în… Transilvania! Strategie greu de explicat, la o adică, mai ales că la mijloc nici nu mai sunt rațiuni financiare. Cele de decontare ”angro” a fondurilor operative de război… Ca atunci când ”vechea DGIA” manageria un adevărat imperiu imobiliar de case conspirative în Brașov, Mureș și tot așa… Botoș știe! Și Hăpău! Acum însă, fiind vorba clar de cu totul altceva!

Tancuri Abrams în ”inima Transilvaniei!
Cu atât mai îngrijorătoare fiind ”scurgerea controlată”, de fapt inseminarea informației că Armata Română ar putea reloca un batalion de tancuri americane Abrams în ”inima Transilvaniei”. Mai ales că această ”testare” alternativă s-a făcut nu doar într-un mod cât se poate de profesionist din punct de vedere al ”documentării informative”, dar mai ales la cel mai înalt nivel posibil!

”Emițătorul” acestui halucinant mesaj evident ”criptat” fiind nimeni altul decât generalul (r) Virgil Bălăceanu… Militarul român care a ocupat cea mai înaltă funcție operativă în cadrul Alianței Nord-atlantice, fiind chiar comandantul Brigăzii Multinaționale Sud-est a NATO! Astfel că șansele ca pe generalul Bălăceanu să îl fi luat gura pe dinainte și să fi cerut trimiterea de tancuri americane în ”inima Transilvaniei”, fără ”OK”-ul necesar sunt unele pur și simplu nule! Ca să nu mai vorbim că actualul președinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România a avut această surprinzătoare ieșire publică într-un ”mediu controlat” și minuțios pregătit din timp. La un ”podcast” la ”agenția de casă” a inteligenței militare!

Acolo unde, pe ”platforma” sigură de informare a MApN-ului, în timp ce era abordată tema celor 54 de tancuri americane Abrams cu care urmează să fie dotată Armata Română – și care ne-au costat deja peste un miliard de euro, fostul șef de înalt comandament NATO ”s-a trezit” că ”putem avea un batalion de tancuri Abrams în Transilvania”!

SECESIUNE! INSURGENȚĂ INTERNĂ!
Și mai șocantă fiind explicația pentru care Armata Română ar trebui să ia o astfel de decizie și… ” Batalionul să fie pregătit pentru menținerea teritoriului național împotriva oricăror încercări de secesiune și insurgență internă”!

Iar pentru a se transmite că se are proprietatea unor termeni nemairostiți până acum de niciun lider politic sau militar român, precum ”secesiune” sau ”insurgență internă” a urmat un discret avertisment că ”se știu mai multe”…” Nu intru în detalii, căci acestea nu fac obiectul emisiunii”!

Momeală sau platformă…?
Iar dacă deja este pusă fie și ”semi – oficial” problema trimiterii batalionului de ”tancuri americane” – deloc întâmplătoare această precizare – în inima Transilvaniei, pentru a apăra țara în fața unei ”insurgențe interne” în vederea ”succesiunii”, atunci ceva se întâmplă…

Chiar dacă, din punct de vedere militar, nu ne rămâne decât să sperăm că tocmai partenerii americani vor ”răcori” astfel de scenarii incendiare. Mai ales că Guvernul de la Budapesta ar lua foc imediat în urma unor astfel de escaladări, la fel cum a făcut și cel de la Belgrad în favoarea etnicilor sârbi din Bosnia sau Kosovo. Și NU a făcut-o cel de la București pentru românii din ”Ucraina soră”…

Numai că, din punct de vedere politic, dinamica operativă a procedurizării implementării acestui scenariu ar putea-o lua cu totul razna! Rămânând de văzut doar dacă ”trimiterea de Armata Română de tancuri americane în Ținutul Secuiesc” se va dovedi ”momeala” cu care se va ”sufoca” un AUR altfel greu de ”potolit”… Sau ”platforma” care va duce la ”explozia mămăligii” suveraniste și înscrierea României pe o altfel de axă geostrategică, cea din jurul noilor ”tigri economici” de la Varșovia și Praga…

Autor – Catalin Tache

Primarul ucrainean al orașului Tatarbunar, Andrii Glușcenko, a lăudat Răscoala din 1924, petrecută în localitatea pe care acum o păstorește, numind-o „moment glorios din istoria pământului nostru natal”.

Într-un mesaj publicat pe facebook, Primarul a lăudat acțiunea de-atunci, pusă la cale de URSS și a criticat România, despre care a spus că a dus „politici colonizatoare” în zonă.

Mai rău, Glușcenko a numit ocuparea Basarabiei de către URSS în 1940 drept „eliberare”, de „sub stăpânirea străină”. A României, se înțelege.

„Astăzi, pe 16 septembrie, marcăm cea de-a 99-a aniversare a unui moment tragic și, în același timp, glorios din istoria pământului nostru natal – Răscoala din Tatarbunar din anul 1924.

Ne apropiem de jubileul de 100 de ani al acestui eveniment memorabil, care va fi sărbătorit în anul următor. Generațiile actuale au cunoștințe despre curajoasele acțiuni ale compatrioților noștri împotriva colonizatorilor români de atunci doar din poveștile bunicilor lor, a părinților, din cărți și filme. Cu toate acestea, în conștiința locuitorilor din Tatarbunar există ferm adevărul că acum 99 de ani, în regiunea Tatarbunar, s-a luptat pentru libertate, muncă liberă și echitabilă, care a fost suprimată de către guvernul român reacționar.

Dorind să se unească cu întregul popor ucrainean, țăranii basarabeni au ieșit împotriva sclaviei și a nedreptății, a opresiunii sociale și naționale aduse de politica colonială a Regatului României. Atracția naturală de a-și administra propriile terenuri, de a-și construi case, de a planta grădini și de a-și crește copiii i-a îndemnat pe strămoșii noștri la o luptă deschisă și hotărâtă. Cu toate că răscoala a fost înăbușită cu greu, ea a pus bazele unei rezistențe puternice a popoarelor din Basarabia împotriva asupririi, care a durat până aproape de momentul eliberării în 1940, arătând puterea voinței locuitorilor noștri și hotărârea lor fermă de a se elibera de sub stăpânirea străină…..”, a scris primarul, citat de Bucpress.

În replică, Anatol Popescu, președintele Asociației Naţional-Culturale „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa, i-a cerut Primarului Glușcenko să-și ceară public scuze românilor și României.

„Îi solicităm primarului de Tatarbunar nici mai mult, nici mai puțin, să-și ceară scuze în mod public pentru ofensa adusă României și poporului român, instigare la ură interetnică, românofobie și propagandă comunistă, pro-sovietică și pro-rusă, în condițiile unui veritabil război de independență a Ucrainei față de rusia imperialistă, vremuri în care România sprijină pe toate căile statul ucrainean și găzduiește sute de mii de refugiați de război, inclusiv proveniți din orășelul Tatarbunar.

În acest context, o solicitare de opinie asupra diversiunii bolșevice, a veritabilului act terorist instigat, finanțat și desfășurat de URSS pe teritoriul Regatului României a fost expediată în această dimineață și către Institutul Ucrainean pentru Memoria Națională, conținând inclusiv solicitarea de demolare a monumentului participanților la rebeliunea bolșevică de la Tatarbunar, precum și interzicerea oricăror aniversări ale acestui incident regretabil, precum și a manifestărilor legate de înființarea RASS Moldovenești pe teritoriul Ucrainei”, a scris Anatol Popescu, conform Bucpress.

Gestul primarului ucrainean se înscrie în seria de gesturi jignitoare pe care Ucraina o face la adresa României în ultima vreme.

Recent, la București, președintele Zelenski a mulțumit mai multor țări pentru ajutorul acordat țării sale, dar nu și României.

Pe 27 august, Ucraina a mulțumit țărilor care au ajutat-o în războiul dus contra Rusiei, cu excepția României.

În noua formă a legii minorităților, Ucraina condiționează drepturile românilor de pe teritoriul său, în ciuda protestelor României.

Anul trecut, autoritățile ucrainene au ÎNLĂTURAT monumentul care atesta originea românească a orașului Cernăuți

Tatarbunar, o „operă” ruso-ucraineană, regizată de URSS

Răscoala de la Tatarbunar a fost un eveniment pus la cale de Uniunea Sovietică, prin care acest colos urmărea să ducă la declanșarea unei revoluții comuniste în Basarabia, urmând ca provincia să fie smulsă din trupul României. Majoritatea agitatorilor comuniști erau ruși și ucraineni (foto).

În cursul verii anului 1924, elemente bolșevice au reușit să treacă Nistrul fără să fie observate. Au atacat pichetele grănicerești, au intrat în sate unde i-au ucis pe jandarmii români, au jefuit pe țăranii înstăriți. Au răspândit materiale propagandistice în care denunțau prezența românească în Basarabia și chemau populația să sprijine proclamarea unei republici sovietice. Considerând că momentul le este prielnic, bolșevicii au hotărât ca revolta armată împotriva autorităților române să înceapă în sudul Basarabiei, la Tatar Bunar. Au ales această localitate pentru că aici locuiau numeroși țărani ruși și pescari lipoveni și boșevicii sperau în ajutorul lor. Conform planului elaborat de Comitetul revolutionar de la Odesa, la 12 septembrie 1924 un grup mare de bolșevici a trecut Nistrul și a ocupat satele de pe malul românesc. Apoi, în noaptea de 15/ 16 septembrie au atacat localitatea Tatar Bunar. Au tăiat firele telefonice și au omorat jandarmii români. Au instalat santinele la toate intrșrile și ieșirile localității, au arborat drapele roșii. Apoi au atacat pichetul grăniceresc. În satele ocupate, rebelii au creat instituții sovietice – comitete revoluționare, unități de miliția populară și Gărzi Roșii. I-au strâns pe locuitorii satelor și au anunțat începutul revoluției și alipirea Basarabiei la URSS. Unii țărani de naționalitate rusă, ucraineană, găgăuză s-au solidarizat cu bolșevicii. Acțiunea bolșevicilor nu a fost susținută de țăranii români și de coloniștii germani.

Pentru înăbușirea bolșevicilor, Guvernul României a trimis trupe de artilerie din Corpul III al Armatei Române și o unitate de marină (canoniera Ghiculescu). S-au dus lupte între grupurile bolșevice și armată. După câteva zile, bolșevicii au fost înfrânți. Au fost ucişi câteva sute de rebeli, aproapte cinci sute au fost arestați. O parte din revoluționari au reușit să fugă în URSS.

SUA exersează războiul împreună cu Armenia

Portalul de statistică STATISTA vorbește, destul de clar, despre 587 de baze militare americane ”situate în străinătate”. Aceste ”așezări” reprezintă o amenințare constantă pentru guvernele naționale respective, chiar și în timp de pace. Pentru că armata înseamnă putere și cine are puterea face regulile. Puterile mondiale concurente sunt dotate mult mai modest: Rusia întreține opt baze militare în străinătate, iar China are un total de cinci baze de acest tip.

Exerciții militare americane în Armenia

Recent, Armenia și-a anunțat intenția de a desfășura exerciții militare comune cu SUA. Deși numărul de soldați implicați pare a fi mic, Armenia este un stat riveran al conductei Baku-Tbilisi-Ceyhan. Cel care controlează materiile prime controlează economia mondială. Și aceasta este tocmai dorința urgentă a SUA. Controlul este, de asemenea, ceea ce SUA dorește în Siria.

Furtul de petrol al SUA în Siria

SUA mențin 24 de baze în Siria. Cea mai mare bază militară americană se află în câmpul petrolifer Al-Omar din estul Siriei. Este binecunoscut faptul că SUA pompează cu sârg petrol sirian sub protecția armatei sale, îl scoate din țară și îl vinde pe cont propriu. Peste tot în lume actul se numește furt. Cu excepția, bineînțeles, a țărilor NATO – mass-media lor se pare că nu a aflat nimic despre infracțiune.

Prezența SUA în Germania

Numai în Germania există 20 de baze militare americane. A crede că amenințarea permanentă servește la protejarea Republicii Federale este o superstiție propagată de mass-media la putere. Dar chiar și tăcerea publică cu privire la suveranitatea germană considerabil restrânsă arată realitatea: prezența americană influențează discursul public până la autocenzură.

Sfârșitul blocurilor – nu și al înarmărilor

Atunci când divizarea lumii părea să se fi încheiat în 1991, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, s-a răspândit o speranță nefondată de pace generală în lume. Sfârșitul blocurilor nu a însemnat nicidecum sfârșitul contradicțiilor dintre bogați și săraci, sfârșitul intereselor de putere și de profit. Deși blocul estic nu mai era o putere serioasă, Occidentul nu a dorit să pună capăt reînarmării sale și nici principala putere occidentală, SUA, nu a vrut să renunțe la pretențiile sale de dominație mondială.

O lume fără interese dominante?

Pentru o vreme, Rusia – în calitate de principal moștenitor al Uniunii Sovietice – a sperat că ar putea exista fără rival, alături de SUA. Odată cu dizolvarea Pactului de la Varșovia – omologul NATO, speranța s-a manifestat pe plan militar. Dar, din Afganistan, în Iugoslavia, în Libia și în Irak trupele NATO au pus un capăt sângeros credinței prietenoase și copilărești într-o lume fără interese dominante.

NATOizarea regiunii Asia-Pacific

Republica Populară Chineză, care s-a comportat multă vreme ca și cum ar exista o lume neconcurențială din punct de vedere militar, a ieșit și ea la rampă după summitul NATO de la Vilnius, la care au participat Japonia și Coreea de Sud. ”Global Times”, un organ de presă în limba engleză al PC Chinez, a scris atunci despre o ”cvasi-alianță” și despre o ”NATO-izare a regiunii Asia-Pacific”.

Sfârșitul Războiului Rece, dar nu și al războaielor fierbinți

Sfârșitul Războiului Rece nu a pus în niciun caz capăt războaielor fierbinți din lume. Doar atunci când popoarele lumii vor pune capăt profitului din război, doar atunci când lăcomia SUA de a domina lumea va lua sfârșit, ne poate aștepta la o lume pașnică.

Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare a anunţat, sâmbătă, printr-un comunicat de presă, că solicită Guvernului României şi partidelor din actuala majoritate parlamentară adoptarea în regim de urgenţă unui act normativ care să interzică importul în România a unui număr de produse agroalimentare din Ucraina.

“Această măsură unilaterală este esenţială pentru salvarea fermierilor români şi pentru protejarea securităţii alimentare a României. Decizia Comisiei Europene de a nu mai prelungi interzicerea importurilor pentru cele cinci state din vecinătatea Ucrainei (România, Polonia, Ungaria, Slovacia şi Bulgaria) obligă Guvernul României la o asemenea decizie, dacă vrem să mai vorbim de sector agroalimentar naţional. De asemenea, apreciem că este necesară şi o discuţie URGENTĂ, până la finalul zilei de luni – 18 septembrie a.c., cu mediul asociativ din sectorul agroalimentar pentru a stabili, cu argumente, lista de produse supuse embargoului, listă ce trebuie să fie anexată acestui act normativ”, a transmis Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare.

Reprezentanţii acesteia afirmă că nu înţeleg de ce România are reţineri în a proceda la fel ca Polonia şi alte state care îşi protejează fermierii de hotărârile luate de Comisia Europeană.

“Dacă un stat precum Polonia, care sprijină masiv şi cuprinzător Ucraina, în faţa agresiunii Rusiei, a luat o asemenea decizie unilaterală imediat după expirarea termenului de 15 septembrie 2023, nu înţelegem de ce România ar trebui să aibă reţineri în a proceda exact la fel. Dacă Polonia continuă să fie 100% alături de Ucraina şi, cu toate acestea, acelaşi guvern de la Varşovia nu are nicio o ezitare în a-şi proteja fermierii prin măsuri unilaterale, cauzate de decizii la Comisiei Europene, atunci aceste măsuri nu afectează cu nimic solidaritatea faţă de poporul ucrainean. România ar trebui să facă exact acelaşi lucru”, mai precizează sursa citată.

Reprezentanţii Alianţei pentru Agricultură şi Cooperare au menţionat că această solicitare nu afectează tranzitul mărfurilor din Ucraina.

“Ne manifestăm surprinderea faţă de comunicatul extrem de ezitant al Guvernul României din seara de 15 septembrie care nu vorbeşte deloc despre prioritatea de a salva fermierul român şi agricultura naţională. Sperăm că acest mod de comunicare ambiguu, fără o asumare clară a obligaţiei de a proteja sectorul agroalimentar autohton, a fost doar o scăpare de moment din partea oficialilor guvernamentali. Solicitarea noastră nu afectează în niciun fel TRANZITUL mărfurilor agroalimentare ucrainene prin România, către alte destinaţii, exact cum se întâmplă şi acum şi cum s-a întâmplat de la începutul războiului”, a mai transmis Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare.

Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare este formată din Federaţia Naţională PRO AGRO, Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, Uniunea de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV şi Asociaţia Forţa Fermierilor – AFF.

Comisia Europeană a decis vineri să ridice restricţiile impuse importurilor de cereale ucrainene, valabile în cinci ţări, între care România, dar a cerut Kievului să elaboreze un plan de măsuri eficiente pentru controlul transporturilor.

Slovacia Polonia şi Ungaria au anunţat deja căă restricţionează importurile de cereale din Ucraina.

În mod brutal, inadmisibil, Comisia Europeană continuă să pună pe primul plan interesele regimului Zelensky și ale administrației Biden, în detrimentul vecinilor Ucrainei, membri ai Uniunii Europene.

Nimic nou. În problemele majore, Casa Albă dictează în continuare la Bruxelles prin intermediul Ursulei von der Leyen. Șefa CE a decis sistarea restricţiilor cu privire la importurile de cereale ucrainene, fără nici cel mai mic gest de consultare cu țările direct afectate.

Polonia susține puternic Ucraina din punct de vedere militar, fiind practic principalul instrument al Statelor Unite în războiul (nedeclarat) cu Rusia. Problema este că Varșovia va organiza luna viitoare alegeri parlamentare, așa că partidul de guvernământ își permite prea puține aroganțe față de fermieri și față de cetățenii care critică deciziile abuzive ale funcționarilor de la Bruxelles.

Ungaria, la rându-i, și-a exprimat în mai multe rânduri punctul de vedere. Vecinii noștri ”putiniști” au fost chiar mai tranșanți decât polonezii. Premierul Viktor Orban a pus punctul pe ”i” în cadrul unui recent interviu acordat postului de radio Kosut: ”Grâul ucrainean este, de fapt, un produs comercial american, deoarece este cultivat într-o țară care, probabil, se află de mult timp sub controlul SUA”.

Prin urmare, Polonia, Ungaria și Slovacia vor pune în aplicare, în continuare, propriile restricţii asupra importurilor de cereale ucrainene, pentru a-și proteja sectorul agricol local. ”Inacceptabil!”, a reacționat Uniunea Europeană, printr-un purtător de cuvânt: ”Politica comercială este de competenţa exclusivă a UE şi, prin urmare, acţiunile unilaterale nu sunt acceptabile. În vremuri atât de dificile este esenţial să coordonăm şi să aliniem toate deciziile în cadrul UE”.
Doar că deciziile în cadrul UE nu pot fi aliniate, cât timp ele vizează exclusiv interesele comerciale ale Ucrainei și ale Statelor Unite – două țări care, evident, nu fac parte din blocul comunitar.

România nu se află nici în situația Poloniei (cu alegeri luna viitoare), nici în cea a Ungariei (cu un guvern ”putinist”), așa că Palatul Cotroceni o scaldă în stilul binecunoscut, pentru a-i aburi pe cetățenii încă fideli regimului Iohannis. Președintele ar vrea să împace și capra și varza. Să-i liniștească pe fermierii români și să continue importul/tranzitul de cereale ucrainene cu și mai mare avânt.

În fond, țara noastră tocmai a trăit una dintre cele mai fericite zile ale existenței sale: a scăpat de mecanismul MCV de monitorizare a Justiției după 16 ani de heirupism anti-corupție. Și asta probabil ca o extrem de palidă consolare pentru atitudinea Austriei față de problema admiterii în Schengen. Așa că președintele Iohannis ar avea suficiente motive să închidă iarăși ochii la protestele fermierilor și, implicit, la interesele economice ale României în afacerea cu cereale ucrainene.

Peste 60% din fluxurile alternative de transport din Ucraina (așa numitele ”Coridoare ale solidarității”) trec pe teritoriul României, în principal prin Delta Dunării, iar fermierii au ameninţat că vor organiza proteste şi blocaje, dacă interdicţia nu va fi prelungită.

Pe de altă parte, preşedintele Zelensky a renunțat deocamdată la tonul belicos față de vecinii Ucrainei care interzic importul de cereale. El a salutat decizia Uniunii Europene de a nu extinde interdicţia, calificând-o drept ”exemplu de adevărată unitate şi încredere”.
Unitatea și încrederea se văd cu ochiul liber. Sunt în cădere liberă. Europenii nu mai au pic de încredere în politicienii de la Bruxelles și nici măcar în proprii cârmaci – cu toții aflați la cheremul Casei Albe.

Autor: Adrian Onciu

Clipul, filmat in orasul rus Kazan, arata un asa-numit „erou de razboi” rus, beat crita, care se ofera sa ofere copiilor o grenada drept jucarie. Daca sunt folosite incorect, astfel de grenade pot smulge degete sau pot provoca alte rani grave.

„Ar trebui sa o detonam?”, le sugereaza rusul beat copiilor care se joaca in jurul lui. „Ar trebui sa o facem? Trageti de ea! Duceti-va si scoateti cuiul! Scoateti cuiul si o aruncati”, spune barbatul, indemnandu-i pe copii sa scoata cuiul grenadei.

Dar, deoarece copiii par speriati si refuza sa faca acest lucru, soldatul se enerveaza si scoate el insusi cuiul grenadei, dupa care o arunca la doar cativa metri distanta, sub ferestrele unui bloc de apartamente. Explozia care urmeaza provoaca panica in randul martorilor.

Astfel de incidente bizare in Rusia nu sunt izolate. Dupa ce se intorc din Ucraina, soldatii rusi ajung in mod regulat in stirile „de la ora 5” ale programelor de televiziune pentru ca ar fi ucis, jefuit sau violat compatrioti.

russian who returned from Ukraine throws a hand grenade in front of an apartment building in Kazan, russia to impress some kids. pic.twitter.com/lPA2BNMI7W

— BroSINT 69™ (@osint_69) September 15, 2023

Se vorbește despre o renaștere economică a Ucrainei asemănătoare celei din Germania de Vest după Al II-lea Război Mondial. Este o utopie.

Războiul de la frontiera de Răsărit a Poloniei durează de aproape zece ani.

Cu fiecare zi ce trece, distrugerile și pierderile cresc, chiar dacă nu mai urmărim îndeaproape cifrele.

Ucraina este pe cale să fie golită de sânge.

Cum a declarat președintele Zelenski într-un interviu la CNN, chiar dacă va avea loc o victorie, ea nu va fi cu „happy end”.

La începutul acestui an, cu gândul la Războiul din Iugoslavia, mă întrebam dacă Războiul din Ucraina va urma„Scenariul Croat”, în care am fi văzut Ucraina adunându-și puterile, participând la o contraofensivă rapidă și apoi reconstruindu-se…

Sau dacă nu cumva „Scenariul Sârb”, caracterizat de un conflict prelungit și un haos general, nu este mai probabil.

Din nefericire, în prezent, doar acest din urmă scenariu mai poate fi luat în calcul.

În același timp, în Polonia, există controverse frecvente în privința implicării noastre pentru ajutorarea Ucrainei. Deși, când e vorba de reconstrucția Ucrainei, se pare nu vom primi nimic în schimb.

Mi se pare foarte prematur să vorbim despre reconstrucție, în lumina veștilor care vin de pe front. Dar nu doar din acest motiv.

Săptămâna trecută, am participat la o conferință în care un profesor german a explicat ce ar trebui să se întâmple pentru ca Ucraina să repete miracolul economic german de după război.

Sau cel puțin miracolul economic polonez de după 1989.

Pe scurt, zicea el, ar fi necesare capitaluri, oameni instruiți și o politică economică liberală potrivită – precum cea dusă în Germania de Vest de cancelarul Ludwig Erhart, sau în Polonia de Leszek Balcerowicz.

Lăsând deopare povestea de succes a Poloniei – pentru a nu ridiculiza prea tare miracolul liberal – aș vrea să mă concentrez deocamdată pe miracolul economic al Germaniei (Wirtschaftswunder).

Mi se pare că stimatul meu coleg de pe cealaltă parte a Oderului a neglijat doi factori esențiali care au făcut posibil miracolul lor economic.

Primul se referă la garanțiile de securitate americane și la prezența a sute de mii de soldați americani.

Al doilea, potrivit istoricilor economici, este că Aliații au evitat în mod deliberat să distrugă potențialul industrial al Germaniei de Vest.

În plus, și foarte important, Germania a evitat să plătească reparații de război, fapt care a permis ca enorma bogăție acumulată în timpul celui de-Al III-lea Reich să alimenteze creșterea economică a Germaniei de Vest.

Să privim acum la Ucraina. Nu vor exista garanții reale de securitate, iar războiul nu se va sfârși curând.

Infrastructura industrială și energetică este ținta constantă a atacurilor cu rachete.

Pierderile de război se măsoară deja în sute de miliarde de dolari.

Ucraina nu are capital, dat fiind că toate resursele sale sunt alocate susținerii ostilităților.

Nu va exista un Plan Marshall, nici confiscarea bunurilor financiare ale Rusiei.

În fine, este greu de crezut că, prin magie, instituții eficiente vor apărea peste noapte în Ucraina iar corupția va dispărea. Într-o asemenea situație, desigur, s-ar putea vorbi despre reconstrucție.

Dar un scenariu mai realist este preluarea controlului Ucrainei de către capitalul mondial, care să încerce să profite de pe urma zăcămintelor ucrainene sau a solului său fertil.

Practic, nici poporul ucrainean, nici micile noastre companii – nesemnificative la nivel global – nu vor avea nici un cuvânt de spus.

Acest lucru a fost demonstrat în mod clar cu ocazia diferendului privind importul de cereale ucrainene.

Concluzia?

Marea Reconstrucție la care visează ucrainenii și polonezii nu va exista.

Totuși, nu putem decât să sperăm că acest proces va demara cât mai grabnic posibil și că vecinii noștri din Est își vor regăsi cât mai curând un mod de viață normal.

Din păcate, va dura probabil mai multe generații până când acest lucru se va petrece.

Cel puțin până ce Viena nu va primi un răspuns nu ”siropos” și plin de angajamente patriodarte, ci unul strict tehnic, cu privire la întrebarea pe care a adresat-o încă din luna noiembrie a anului trecut ”partenerilor români”! Și anume când au de gând instituțiile de forță ale statului român dacă nu să stârpească, atunci barem să declanșeze lupta cu traficanții de droguri ucraineni care au ”umplut” România cu marfa adusă strict pe ruta românească!

Cine are ”cojones”?
Pe întreaga și întinsa ”felie” frontalieră dintre Ucraina și țara noastră neexistând nici măcar un singur polițist, fie el de frontieră, antidrog sau de combaterea crimei organizate, procuror, vameș sau ofițer de informații care să îndrăznească să îi confrunte pe atotputernicii rackeți ucraineni! De ce? Pentru că știu că ”nu au voie”! La fel după cum nici piloții Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne nu au voie să facă zboruri de recunoaștere, pe timp de noapte și cu tehnica de termoviziune de la bord activate, pe frontiera de nord cu Ucraina! Sau membrii nenumăratelor structuri de combatere a contrabandei și traficului care își desfășoară activitatea în Portul Constanța să treacă și containerele ucrainene prin ”scanere”…

Așa că oricum mult prea puținii polițiști sub acoperire specializați și procurori DIICOT de asemenea vor alerga zi și noapte după ”puii de drogați” din marile orașe, dacă niciun ”bărbat de stat” român nu are ”cojones” să ordone și ca drogurile aduse de ucraineni în România să fie oprite încă din zona transfrontalieră!

Rackeții ne vor în Schengen!
Barem pentru a îi mai liniști astfel pe omologii austrieci și nu doar că, odată intrată în Spațiul Schengen, România nu o va face cu tot cu ”povara” rețelelor ucrainene de trafic de droguri. Rackeții ucraineni așteptând mai mult ca orice alt român intrarea țării noastre în Spațiul Schengen! Pentru că, odată intrați în Bucovina, Maramureșul istoric sau Portul Constanța, marfa acestora va putea fi automat distribuită, la preț cel puțin triplu, în toată Europa occidentală!

Polonia, STOP GAME!
Ceea ce o știu prea bine și alții… Conform unui raport informativ de ultimă oră intrate în posesia noastră, România devenind de câteva luni unica poartă larg deschisă pentru rackeții ucraineni traficanți de droguri. Toate celelalte state membre ale Uniunii Europene luând deja măsuri draconice de Securitate pentru a opri mafia ucraineană până ce nu este prea târziu. Astfel că, după primirea pe covorul roșu a milioane de ucraineni, autoritățile poloneze au desemnat drept ”ținte prioritare”, pentru a fi supuse la controale inclusiv corporale amănunțite, orice ”refugiat” ucrainean. Inclusiv containerele ucrainene de marfă fiind supuse, la frontiera poloneză, unor controale de risc suplimentare…

Droguri ucrainene, nu teniși chinezești!
Și uite cum, în disperarea de a mai liniști tulburatele ape europene în ceea ce privește penetrarea ”viitoarei frontiere comune europene” de către rackeții ucraineni, demnitarii noștri au declanșat operațiunea pe care o știu ei cel mai bine… Așa că structurile au început să se îndemne una pe alta, ”fă -te că lucrezi”! Și uite cum principalii parteneri externi au fost informați, chiar zilele trecute, despre cea mai cruntă lovitură interinstituțională aplicată de structurile românești, în Portul Constanța, rețelelor transfrontaliere de trafic!

Numai că, ghinion, nu era vorba de droguri ucrainene capturate în Portul Constanța! Ci de un container cu ”teniși chinezești contrafăcuți”…

” Polițiștii de frontieră din Constanța au descoperit într-un container sosit din China peste 2.600 de perechi de încălțăminte sport contrafăcute, în valoare de aproape 6,5 milioane de lei.

Încălțămintea purta denumirea unui brand de lux cunoscut, dar existau suspiciuni că ar fi falsuri. Containerul a ajuns în Portul Constanța Sud pe 11 septembrie și, conform documentelor de transport, ar fi trebuit să conțină încălțăminte sport autentică.

La controlul fizic însă, polițiștii de frontieră și lucrătorii vamali au descoperit cele peste 2.600 de perechi care imitau brandul respectiv. Întreaga cantitate a fost ridicată de autoritatea vamală.

Acum se fac cercetări pentru infracțiunea de punere în circulație de mărfuri contrafăcute, încălțămintea falsificată urmând să ajungă la o firmă din București”.

Asta da lovitură! Numai că una este pedeapsa pentru ”punerea în circulație de marfă contrafăcută”, și alta pentru ”trafic internațional de droguri de mare risc”! Și una este să oprești ”punerea în circulație” a unor teniși care puteau produce cel mult niscai bătături cumpărătorilor, și alta să capturezi și să distrugi marfa care va distruge sute de alte vieți, ale unor tineri transformați în niște ”zombie” pe care societatea românească nu îi va mai putea recupera și integra niciodată!

Astfel că poate ar trebui luate ceva mai în serios tot mai alarmantele rapoarte informative! Barem cele internaționale, că ale noastre structuri nici măcar nu îndrăznesc să recunoască rețeaua ucraineană!

Și uite cum, în timp ce frontieriștii și vameșii erau strict absorbiți de capturarea chinezăriilor din Portul Constanța, containerele ucrainene nu erau și ele identificate ca potențiale ”vulnerabilități” de către analizele de risc…

Așa că bravo celor care au declanșat Operațiunea ”Hidra”! Și care lucrează la ea! Numai că tocmai aceștia știu foarte bine că ”zombificarea” intensivă a României de către rackeții ucraineni nu poate fi oprită prin spargerea ușilor unor tineri consumatori, fie ei și unii de bani gata…

Ci doar prin oprirea traficului cu droguri de mare risc la frontiera României cu Ucraina! Iar un prim pas în acest sens nu este dublarea numărului de polițiști la ușile școlilor… Și nici măcar descleștarea dinților prezidențiali pentru ca Iohannis să anunțe punerea problemei drogurilor pe agenda viitoarei ședințe a Consiliului Suprem de Apărare a Țării!

Ci, mai întâi de toate, este imperios necesar ca statul român, cu toate structurile abilitate, să iasă din actuala stare de ”negare”! Și să o spună barem răspicat că, da, drogurile care au invadat România vin din Ucraina!

Sau barem să citeze în acest sens ultimul raport oficial al United Nations Office on Drugs and Crime! Cel a cărui principală concluzie este că ” drogurile sintetice intră în Europa prin Portul Constanța”!!!

Autor: Catalin Tache