Rotary a fost fondat în 1905, la Chicago, de avocatul francmason Paul P. Harris. La prima întâlnire au participat doar patru persoane: Harris, inginerul minier Gustave Loehr (despre care se ştie cu certitudine că era şi el francmason), negustorul de cărbuni Silvester Schiele şi croitorul Hiram Shorey. Loehr şi Shorey s-au retras la scurtă vreme de la aceste întâlniri, astfel că Rotary, la acea vreme nici măcar nu se putea numi club, fiind alcătuit din doar două persoane.
Acest început dezastruos contrastează izbitor cu rapida răspândire pe care Rotary o cunoaşte de la un moment dat încolo şi care se datorează, fără îndoială, intervenţiei din umbră a francmasoneriei. Cum altfel ar fi fost posibil ca, în scurt timp, ceea ce începuse ca o întâlnire între doi anonimi să aibă deja anvergură naţională? În 1910 Asociaţia Naţională a Cluburilor Rotary îşi deschide prima filială în afara graniţelor SUA, în Canada, iar în următorul an ajunge şi în Europa, la Dublin. Cucerirea lumii continuă, astfel că în 1922 este prezent pe şase continente, are 20.000 de membrii şi îşi schimbă numele în Rotary International. În prezent numără la nivel mondial 1,2 milioane de membri, printre ei găsindu-se numai persoane influente cum ar fi preşedinţi sau directori de mari companii şi politicieni.
Legendele Rotary spun că numele grupării vine de la obiceiul membrilor de a-şi ţine întâlnirile săptămânale prin rotaţie, acasă sau la biroul unuia dintre ei. Cu timpul, întâlnirile au început să se ţină în hoteluri. Acest lucru face ca astăzi, în holurile celor mai mari lanţuri hoteliere din lume, cum ar fi Marriott, Hilton sau Crowne Plaza să fie plasate, chiar la recepţie, anunţuri privind ziua şi ora când se ţine întâlnirea Rotary. De altfel, proprietarii şi managerii acestor hoteluri fac parte din club, iar impunerea pe piaţă a respectivelor hoteluri se datorează în mare parte afilierii acestora la Rotary.
Cercul închis al „Elitei” masonice
Rotarienii au ritualuri şi reguli interne asemănătoare cu masoneria. Sunt o organizaţie la fel de închisă şi de secretoasă ca şi aceasta. La intrare se face o selecţie atentă: sunt invitaţi să facă parte din club fie cei care ajung să fie indispensabili proiectelor rotariene, fie tinerii care provin din familii de rotarieni şi sunt apoi propulsaţi în poziţii cheie în lumea afacerilor şi politicii. Ca şi în masonerie, este nevoie deci de o invitaţie din partea cuiva din interior. În Rotary lucrurile sunt încă şi mai stricte, fiind nevoie obligatoriu nu de unul, ci de doi garanţi interni, numiţi „naşi”.
Pe lângă aceste similitudini există şi alte aspecte care demonstrează că Rotary şi masoneria sunt doar două faţete ale aceleaşi puteri globale. Până în 1933 cluburile Rotary nu acceptau în rândurile lor decât masoni. Ulterior s-a renunţat la aceasta regulă, însă şi astăzi mulţi din membrii Rotary semnează condica şi în lojile masonice.
O organizaţie satanică cu aceleaşi concepte ca şi masoneria
În aceste condiţii, afirmaţia făcută în revista de afaceri, Bussiness Magazin de Dragoş Niţulescu, care conducea Rotary România în 2006 este doar o poveste bună de adormit copiii: „Nu avem nicio legătură cu masoneria. Dovada cea mai bună este că printre membrii noştri se află şi reprezentanţi ai clerului. Or, se ştie că preoţii şi masonii nu stau în acelaşi loc.“
Acele vremuri sunt de mult apuse. Este adevărat că în 1928 mai mulţi episcopi spanioli au declarat că Rotary „nu este altceva decât o organizaţie satanică cu acelaşi fond şi concepte ca şi masoneria. Conform documentelor pe care le deţinem, Rotary este o organizaţie suspectă şi trebuie să fie considerată la fel de groaznică şi de perversă ca şi masoneria.” Dar la fel de adevărat este şi faptul că, de atunci, tot mai multe feţe bisericeşti au ajuns să deţină funcţii importante în Biserică tocmai datorită apartenenţei lor la masonerie. Am asistat chiar în România la alegerea unui patriarh mason cu sprijinul unor masoni notorii, care făceau parte din Colegiul bisericesc (Sorin Frunză Verde şi Constantin Bălăceanu Stolnici sunt doar două exemple în acest sens).
Un istoric rotarian confirmă strânsele legături ale clubului Rotary cu masoneria
Legăturile strânse dintre masonerie şi Rotary sunt şi mai evidente dacă analizăm situaţia din Marea Lojă a Angliei (United Grand Lodge of England – UGLE), numită de masoni şi loja mamă a lumii, întrucât este organizaţia reprezentativă la nivel mondial. La nivelul UGLE există mai multe loji Rotary.
Poate cea mai cunoscută şi mai veche a fost constituită în 1920. Aceasta are ca simbol cercul Rotary care înconjoară un compas şi litera G, simbolul francmasoneriei. Într-o scrisoare, unul din fondatori, Charles Dewey precizează că toţi cei înscrişi în Rotarian Lodge no. 4195 făceau parte din London Rotary Club care, la acea vreme, avea 300 de membri. Astăzi loja îşi ţine întâlnirile chiar în Freemasons Hall din Londra, sediul Marii Loji a Angliei (UGLE). În cadrul acesteia mai există încă şapte loje Rotary. Două dintre ele au fost constituite la începutul secolului XX: Nottingham Rotary Lodge No.3941 şi North Notts Rotary Lodge No. 8998. Lor li se adaugă altele cinci, apărute în ultimii douăzeci de ani: Rotary Lodge of Suffolk No. 9306, East Lancashire Rotary Lodge No. 9359, Rotary Lodge of Norfolk No. 9367, Rotarian Lodge of Hong Kong No. 9378 şi Rotary Lodge of Hampshire No. 9389.
Istoricul Wolfgang Ziegler, care este totodată şi membru Rotary, demonstrează că există strânse legături între Rotary şi francmasonerie. „Legăturile dintre Rotary şi masonerie sunt vechi şi nu trebuie privite cu suspiciune, susţine el. În unele ţări est europene noile cluburi Rotary sunt chiar domeniul exclusiv al francmasonilor. În orice caz, existenţa medaliilor pe care apare roata Rotary alături de simboluri masonice arată că legăturile sunt încă puternice şi astăzi”.
Programul Rotary Polio Plus, o ameninţare la adresa generaţiilor viitoare
După ce mii de copii au fost vaccinaţi împotriva hepatitei B pe banii clubului masonic Rotary, România a ajuns să fie ţara cu cel mai mare număr de copii bolnavi de SIDA. În 1997, jumătate din copiii bolnavi de SIDA din întreaga lume erau din România. Acesta este doar unul dintre efectele acţiunilor „umanitare” ale Rotary. Programul Polio Plus este un alt exemplu cutremurător.
În 1985, Rotary anunţa întregii lumi că va eradica virusul poliomielitei până în anul 2000. După ce clubul a cheltuit, conform propriilor declaraţii, peste o jumătate de miliard de dolari şi a injectat peste 2 miliarde de copii, virusul poliomielitei continuă să existe. În urma specialiştilor Rotary au rămas zeci de mii de morţi sau de infirmi care s-au îmbolnăvit de poliomielită, leucemie sau cancer după ce li s-a administrat vaccinul.
Numărul impresionant de victime i-a obligat pe cei de la „Alianţa pentru vaccinuri” să admită existenţa unor riscuri ale vaccinului antipolio. Cu toate acestea, oficialităţile nu fac nimic pentru a stopa această campanie ucigaşă. De ce? Pentru că membrii Rotary, care în viaţa „profană” ocupă poziţii importante în instituţiile medicale naţionale sau internaţionale şi chiar în guvernele unor ţări în care se organizează astfel de campanii, nu vor lua niciodată o decizie neconformă cu politica clubului. Aşa că genocidul continuă. Într-un discurs ţinut la Convenţia Internaţională a Rotary din 2006 de la Copenhaga, Bruce Cohick susţine că trebuie înteţite eforturile de vaccinare în Nigeria, Afghanistan, Pakistan şi India şi promite în numele Rotary că virusul va fi eliminat fără îndoială cel mai târziu până în 2008. O nouă gogoaşă.
Vaccinul antipolio, o armă importantă în demersul masoneriei de a reduce populaţia globului
Vaccinul polio a fost descoperit în 1953 de dr. Albert Sabin şi de atunci poartă acest nume. În 1960 s-a descoperit că este făcut din celule prelevate din rinichii de maimuţă care conţin virusul SV40. Experimentele de laborator realizate de mai mulţi cercetători, printre care Bernice Eddy au arătat că acest virus este strâns legat de apariţia leucemiei şi a cancerului. Mai mult chiar, SV40 odată pătruns în organism se transmite pe cale genetică de la părinţi la copii. Până în 1996, zeci de cercetări au demonstrat legătura dintre prezenţa virusului SV40 şi cancerul osos şi cerebral, boli a căror incidenţă a crescut în mod inexplicabil (dacă nu luăm în considerare campaniile de vaccinare de genul Polio Plus) cu 30% în ultimii 20 de ani.
În loc să fie stopat progamul Polio Plus care răspândea acest virus, au fost stopaţi, discreditaţi, marginalizaţi şi persecutaţi exact cei care i-au demonstrat periculozitatea. Întrebat de ce s-a procedat aşa, dr. Sabin a dat un răspuns demn de doctorul nazist Mengele: „Nu cred că este cazul să panicăm publicul. Până la urmă, ce mare lucru, copiii voştri sunt injectaţi cu un virus al cancerului, atâta tot!”
Dr. Raymond Obomsawin, analist la Agenţia canadiană pentru dezvoltare internaţională (CIDA) a realizat un studiu asupra proiectelor de imunizare întreprinse de Unicef împreună cu Rotary în Thailanda, la începutul anilor ’90. Raportul său arată că aşa cum pojarul nu a dispărut din Europa în anii ’40-’50 datorită vaccinurilor, nici poliomielita nu va dispare în urma acestor campanii de imunizare. Tot el arată că poliomielita este departe de a fi cea mai frecventă şi mai gravă problemă de sănătate cu care se pot confrunta copiii. Poziţia oficială a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) este că riscul cel mai mare de a se îmbolnăvi de poliomielită îl întâmpină copiii malnutriţi şi de aceea ei trebuie imunizaţi în primul rând. Ori toate cercetările au demonstrat că vaccinul nu trebuie administrat în caz de malnutriţie, pentru că pune în pericol viaţa copilului. Dr. Archie Kalokerinos arată: „nu poţi să imunizezi copiii bolnavi sau malnutriţi şi să zici că ai rezolvat problema. Vei omorî mai mulţi decât ar fi murit în mod natural din cauza virusului”.
Însă pentru rotarieni vaccinurile sunt mai „profitabile”, din punct de vedere al costurilor, decât hrănirea şi crearea de condiţii de viaţă prielnice pentru aceşti copii. În fond, companiile pe care le conduc majoritatea dintre ei sunt chiar cele care contribuie la sărăcirea ţărilor în care trăiesc aceşti copii.
Moartea academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici la 100 de ani îi mai aduce o problemă Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. Academicianul a făcut multe la viața lui, mai cunoscute sau mai puțin cunoscute. Între acestea, a aderat la organizația ocultă în care oameni în toată firea trag sfori, se joacă cu săbiuțe și se travestesc cu șorțulețe – FOTO.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost pus deja într-o postură nefericită zilele trecute când a fost nevoit să retragă o distincție patriarhală oferită preotului Cătălin Tohăneanu, ca urmare a dezvăluirilor presei că acesta este mason.
Oamenii de bază ai Patriarhului, peste care se revarsă în plenitudinea Facebookului și a presei anticreștine și antiromânești consilierul de presă și relații publice Vasile Bănescu, nu au reușit să-i transmită Întâistătătorului BOR această informație înainte de decorarea lui.
Mai mult, după cum am publicat în ediția ActiveNews de duminică, între cei decorați cu ocazia aceluiași eveniment s-a aflat și un al doilea mason, distins cu Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru mireni, respectiv Claudiu Bocan, care este, potrivit ziarului Puterea, „Pro Mare Maestru al Ritului York”.
Acestuia nu i-a fost retrasă distincția, încă.
Preotul Cătălin Tohăneanu este Secretar General al Masoneriei – „Mare Secretar” al Marii Loje Naționale a României (MLNR) – din aceeași perioadă în care Vasile Bănescu a ajuns la Patriarhie – de peste 12 ani.
În toți acești ani, consilierul Patriarhului Vasile Bănescu nu și-a putut informa corect angajatorul direct cu privire la fapul că UN PREOT ORTODOX este MARE SECRETAR AL MASONERIEI, asociație semi-secretă „osândită ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă” prin Hotărârea Sfântului Sinod al BOR cu Nr. 785 din 1937.
Acum, moartea academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici îi mai provoacă o durere de cap Patriarhului, după ce acesta tocmai l-a decorat, în cadru festiv la Academia Română, la aniversarea acestuia de 100 de ani, printr-un vicar patriarhal, cu Ordinul ”Sfântul Ioan Gură de Aur”. După cum se vede în fotografiile de mai jos, Bălăceanu-Stolnici deținea deja și Crucea Patriarhală.
Ieri Patriarhul a adresat public, prin Ziarul Lumina al Patriarhiei Române, un mesaj sensibil „pentru urmașii săi, pentru prietenii și colegii din Academia Română”, cu „profunde sentimente de compasiune”, ilustrat cu fotografia de mai jos și fără să se menționeze și apartenența lui Bălăceanu-Stolnici la Masonerie, de care poate Vasile Bănescu iar a uitat să-l informeze pe șeful lui oficial.
Întrebarea zilei de azi este: având în vedere precedentul creat prin retragerea distincției patriarhale oferite preotului-mason Cătălin Tohăneanu, va proceda similar Patriarhul și cu Pro Marele Maestru de York Claudiu Bocan cât și cu academicianul-mason Constantin Bălăceanu-Stolnici?
Patriarhul Daniel a luat o decizie radicală după ce a aflat, din presă, că unul dintre diaconii săi este mason. În urma speculațiilor apărute în presă privind susținerea de către Patriarhul României a diaconului pentru activități în Marea Lojă Națională din România, Arhiepiscopia Bucureștilor a emis un comunicat de presă pentru a clarifica situația.
Diaconul Cătălin Tohăneanu fusese onorat cu Diploma Omagială 2022 pentru sprijinul acordat Parohiei Sfântul Antonie cel Mare și Sfântul Ioan Casian Romanul în demersurile de pictură a bisericii.
Cu toate acestea, în urma descoperirii că diaconul era implicat în activitățile desfășurate de Marea Lojă Națională din România, Arhiepiscopia Bucureștilor a revocat distincția acordată în data de 9 octombrie 2022.
Această decizie a fost luată în conformitate cu prevederile Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, care indică că preoții, diaconii și călugării nu au voie să fie membri sau să participe în asociații, fundații și organizații de orice fel fără aprobarea Chiriarhului locului. Arhiepiscopia Bucureștilor a acționat în concordanță cu acest regulament, retrăgând distincția acordată diaconului Cătălin Tohăneanu.
Arhiepiscopia Bucureștilor, condusă de Patriarhul Daniel, a comunicat aceste măsuri pentru a clarifica situația și pentru a respecta regulile bisericii în ceea ce privește apartenența membrilor clerului la organizații externe.
Într-o zi, ne-a fost aruncat în camera, ca o zdreanţă, un bătrân numai piele şi oase, bolnav şi gângav în vorbire. Defecţiunea nu o avea din naştere, ci din cauza suferinţelor indurate. Distrofia era evidenta. L-am oblojit şi am început sa vorbim cu dansul. Nu putea deschide gura complet, mai mult bolborosea sau şuiera cuvintele printre cei câţiva dinţi care-i mai rămăseseră.
Acest cadavru viu era profesorul universitar dr. Topa, ortoped, somitate a medicinei româneşti, descendentul unei familii de macedoneni. Avea multe lucrări şi inovaţii în tehnica operatorie ortopedica, era cunoscut pe plan european şi international. A fost o perioada vice-preşedintele Asociaţiei Europene de Medicina.
Urmărit de securitate pentru atitudinea anti-atee şi naţionalistă în Universitate, trăise fugar prin casele prietenilor din Bucureşti. Operase în clandestinitate zeci de accidente, la lumina lămpilor de petrol, prin beciuri, magazii sau şoproane. Pentru a nu pune în primejdie pe cei care îl ocrotiseră, se predase. Ca orientare politica a fost un adept al lui Iorga, căruia i-a fost secretar si prieten de familie, dar a fost acuzat de spionaj, legionarism şi tot felul de acţiuni îndreptate împotriva partidului. Groaznic maltratat şi înfometat, când au socotit ca persoana lui nu mai constituie un pericol, l-au condamnat si l-au aruncat în groapa comuna a celor vii, în Jilava. Moralul ridicat l-a ajutat sa-şi recâştige repede şi fortele fizice.
După vreo doua săptămâni, când a început sa vorbească clar, deşi dantura distrusa ii crea probleme de dicţie, era o adevărata plăcere sa îl asculţi. Îşi presăra prelegerile de medicina, dar mai ales cele de istorie naţională şi europeana, cu anecdote sau întâmplări inedite, din lupta de culise a partidelor politice dintre cele doua războaie mondiale, care dădeau un farmec deosebit expunerilor sale. Cineva l-a întrebat într-o zi:
-Domnule profesor, de ce va acuza securitatea de legionarism dacă dumneavoastră eraţi iorghist? -Domnilor, acest fapt comporta o discuţie mai amplă. Dar eu am sa va spun pe scurt nişte fapte pe care lumea, în general, nu le cunoaşte. Mai mult încă, este acum tendinţa de a fi şterse complet si din amintirea celor de buna credinţă şi de a fi înlocuite cu minciuni, care sa conducă la confuzii şi acuzaţii împotriva luptei cinstite a acelora care au declarat bătălia în chip organizat împotriva comunismului şi ateismului, nu numai la noi în ţară, fiindcă semnalul a fost dat pentru toata lumea.
Profesorul Nicolae Iorga, prin toata activitatea lui didactica si publicistica, este mentorul spiritului de apărare a neamului romanesc împotriva ideilor de cosmopolitism si alterare a specificului natinonal şi creştin. De aceea toţi romanii creştini l-au iubit. Studenţii lui la Iaşi şi la Bucureşti îl adorau.
Tinerii care s-au legat prin jurământ în fata lui Dumnezeu în pădurea Dobrina şi şi-au luat ca patron mai târziu pe Arhanghelul Mihail, sa lupte împotriva comunismului, Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Mota şi ceilalţi, erau hrăniţi cu laptele acestei mame spirituale. Cum comunismul era creaţia iudaica pentru îngenuncherea neamurilor, elementele de vârf ale acestei lupte anti-iudeo-masonice şi anti-comuniste, trebuiau anulate. Fie prin compromiterea morala, sociala şi politica, fie prin scoaterea din lupta prin acuzaţia de extremism naţionalist, fie prin lichidare fizica.
Iorga era o somitate culturala de probitate morala invulnerabila, singura formula de compromitere a lui era atragerea şi implicarea in politica de partid, în arena aceasta unde oricine îşi poate frânge gatul la cel mai mic pas făcut greşit. Argetoianu, care era deja mason, a fost pana care a gâdilat slăbiciunea lui Iorga. Căci avea şi acesta o slăbiciune, un păcat. Era cam mândru de el. Poate nu fără acoperire. Adversarul aceasta slăbiciune ţi-o speculează si prin ea te darama. I-a sugerat ideea ca împreună cu el sa scoată ţara din impasul politic si economic al perioadei critice a anilor 1925-1930. Prin formula politica Iorga-Argentoianu, Iorga a fost împins în fata, iar masoneria, stăpână pe forţa financiara, a sabotat şi zădărnicit toate eforturile lui, compromiţându-l în imposibilitatea de a realiza scopul propus. Economia s-a prăbuşit în asa fel încât condiţia de viata a populaţiei ajunse la exasperare. Salariile n-au fost plătite aproape un an de zile, determinând proteste şi manifestaţii de strada ale învăţătorilor, ţăranilor, profesorilor şi funcţionarilor, împotriva politicii lui Iorga. Învăţătorilor, Iorga le-a spus sa cante cu vioara la horele ţărăneşti sau sa vândă ţigări. Îndemnat sa nu cedeze de cei ce trăgeau sforile în spatele lui, Iorga a devenit dezagreabil opiniei publice româneşti.
Tineretul legionar a simţit cel mai acut compromiterea lui Iorga. Căpitanul i-a trimis scrisoarea prin care-i atrăgea atenţia asupra greşelii de a se aventura în politica, compromiţând personalitatea sa şi ideea naţionalistă, pe care o reprezenta. Iudeo-masoneria a avut astfel un argument prin care sa pună în conflict pe Iorga cu proprii săi copii spirituali. Mândria lui nu a putut accepta lecţii de politica şi naţionalism din partea celor pe care-i crescuse în acest spirit. Deşi legionarii au încercat sa tempereze amorul propriu jignit, Iorga a fost hrănit cu aversiune împotriva celor care avuseseră curajul sa-i atragă atenţia asupra primejdiei care pândeşte ideea naţionalistă. Pentru a putea lovi în ceea ce pana atunci iubise, Iorga a devenit mason.
Mulţi politicieni căzuseră în bratele iudeo-masoneriei, în special pe formula liberala. Pentru ţărănişti s-a găsit alta modalitate de compromitere, din care sa reiasă o viitoare acuzaţie. Maniu era pe plan moral un incoruptibil; sub masca libertăţii ideilor politice, i s-a băgat sub aripa, prin fracţiunea Mihalache, o formula de stânga extremista, comunista. A urmat compromiterea cu “afacerea Skoda” în care acoliţii lui avuseseră rolul principal.
Legionarii s-au găsit la un moment dat în lupta cu toate formulele politice din ţară care făceau, conştient sau inconştient, jocul iudeo-masoneriei. Semnalul de alarma a fost dur, dar cinstit. Suprimările lui I.G.Duca şi Armand Călinescu nu au fost, asa cum se spune, crime, ci pedepse juste in numele neamului care nu se mai putea apăra prin instituţiile oficiale care erau în mâinile celor fără Dumnezeu. De aceea au şi suportat consecinţele acestor acte, nu fugind, nici ascunzându-se sau negând, ci asumându-şi răspunderea lor. Duca şi Călinescu îşi luaseră obligaţia în fata lojilor masonice sa distrugă spiritualitatea românească şi sa împartă ţara cu străinii. Aceasta a fost politica titulesciană şi carlistă.
Reacţia masoneriei a fost mult mai dura, mii de legionari au fost internaţi în lagăre şi închisori. Jertfa lui Mota şi Marin în Spania, în 1937, a creat o aureola de mare cinste neamului romanesc, ca simbol al luptei împotriva comunismului ateu şi o stare de nelinişte pentru iudeo-masonerie. Carol, prin Lupeasca, dirija lupta de exterminare fizica a reprezentanţilor idealurilor creştine şi româneşti.
Prigoana a ajuns la paroxism. Iudeo-masoneria l-a folosit pe rege în uciderea multor fruntaşi legionari; Corneliu Codreanu a fost ucis prin strangulare împreună cu alţi 13 legionari în duba care-i transporta de la Ramnicu-Sarat la Jilava. Apoi, ciuruiţi de gloanţe, au fost ascunşi sub o placa de beton, turnându-se şi var nestins peste cadavrele lor. Represaliile autorităţilor la pedepsirea lui Călinescu în lagăre, în închisori şi în fiecare judeţ au fost sălbatice: legionarii, elita sufletului romanesc, au fost ucişi, apoi aruncaţi la răspântii de drumuri. Oricâtă simpatie as avea pentru Iorga ca om de cultura, nu pot sa spun ca nu a avut contribuţia lui majoră în cazul uciderii lui Corneliu Codreanu.
Scăpaţi ca prin minune, Mircea Eliade, Constantin Noica şi alţii au fost marginalizaţi, puşi în situaţia sa părăsească ţara sau sa intre în clandestinitate şi în catacomba tăcerii, pentru a nu declanşa altă avalanşă a crimelor împotriva celor ramaşi liberi în ţară. Împotriva lor s-a pornit o acţiune de denigrare camuflata.
Când Hitler stăpânea centrul Europei, impunând cedarea Ardealului de Nord, legionarii l-au alungat pe Carol, recunoscând dinastia prin Mihai şi au făcut un guvern cu generalul Antonescu, fost ataşat militar în Anglia, deci anglofil. Legionarii au cerut colaborarea partidelor istorice, dar au fost refuzaţi. Au preluat răspunderea guvernării în acele împrejurări. Alegerilor libere li s-a opus Antonescu, care urmarea alte planuri. Si au stat singuri în fata nazismului hitlerist. Atitudinea lor evidenţiază dragostea de neam şi ţară, dar şi conştiinţa răspunderii în fata istoriei şi a lui Dumnezeu.
Cererii germane de subordonare a armatei romane la războiul antisovietic, legionarii au răspuns: “România nu a făcut niciodată războaie de cucerire. A luptat pentru apărarea şi integritatea statului si pământului strămoşesc. Vom lupta pentru cucerirea pământurilor furate şi a fraţilor noştri subjugaţi din Basarabia şi Bucovina şi Ardeal şi Cadrilater. Dacă va voi cineva sa meargă voluntar mai departe în lupta contra URSS-ului, o poate face. Dar acest comunism rusesc, constituit ca putere de stat, nu poate fi lichidat acum de vreo armata. El va cădea atunci când cei care şi l-au însuşit se vor lămuri aici” ( Si a arătat cu degetul spre frunte ).
Cererii de control economic, legionarii au răspuns: “Asa ceva nu putem admite. Va vom vinde ceea ce ne prisoseşte. Tara noastră este ciuntita şi problema refugiaţilor este foarte grea”. Dar nemţii s-au gândit sa înlăture guvernul civil legionar, lucru care intra şi în calculele lui Antonescu, şi sa-l şantajeze pe Antonescu, care apoi sa treacă cu armata si economia de partea lor. Un punct care a constituit baza răsturnarii legionarilor, a fost asa zisul control al averii ofiterilor superiori. Acest lucru l-au speculat nemtii. Carol, pentru a-si asigura o baza de simpatie si aparare, oferise ofiterilor superiori inlesniri de a cumpara sau a dobandi, mai ales prin casatorii, suprafete de teren agricol, paduri, balti etc. Pe altii ii facuse actionari si participanti la redevente in mai toate sectoarele industriei romanesti: uzine, mine, petrol etc. Peste noapte acestia au devenit participanti la exploatarea bogatiilor tarii, taranul si muncitorul suportand toate platile, impozitele si celelalte angarale cu sudoarea fruntii – in 1937, un taran trebuia sa vanda o caruta de grau sau o pereche de boi pentru plug ca sa-si cumpere incaltaminte pentru familia sa. In acelasi timp nemtii au facut presiuni directe asupra lui Antonescu, pentru a-l convinge ca vor castiga razboiul si ca daca nu se aliaza cu ei, vor ocupa tara.
A avut loc si pregatirea psihologica a populatiei, caci in timpul acesta a fost ucis Iorga. Eu, care sant iorghist, pot sa afirm ca nu legionarii l-au ucis pe Iorga. Asasinul, Traian Boieru era numele lui, nu a fost legionar cinstit sufleteste. A mai gasit un asa zis legionar, un prostanac, pe Cojocaru, si l-au omorat pe Iorga la Strejnic, langa Ploiesti, apoi au fugit. De aici puteti sa intelegeti de ce toata organizatia legionara, in frunte cu Horia Sima, nu si-au revendicat aceasta crima. Pentru ca legionarii nu au fugit niciodata de la locul de pedeapsa, data in numele dreptatii. Nici Nicadorii, nici Decemvirii si nici Pedepsitorii lui Calinescu n-au fugit de raspundere. Boieru a aruncat o pată atât de mare asupra acestor luptatori ai dragostei de neam, care, speculata de adversari, constituie pana astazi piatra de poticnire, chiar si pentru cele mai cinstite cugete. Mai mult, oricine vrea sa-si acopere faradelegile proprii, arata spre legionari.
Speculand si aceasta intamplare, oamenii masoneriei si ai nemtilor, caci interesele acestora coincideau, au dezlantuit campania de denigrare si au creat conflicte artificiale in toate zonele tarii intre autoritatile legionare si politicieni. Atunci a fost pusa la cale inlaturarea legionarilor. A fost convocata la Bucuresti o intrunire la care au fost obligate sa fie prezente toate autoritatile legionare: prefecti, sefi de judete etc., in ziua de 21 ianuarie 1941. In timpul acestei intruniri, militarii, avand spatele acoperit de nemti, au ocupat institutiile publice in capitalele de judet si in orasele principale. Legionarii ramasi acasa au incercat sa protesteze, dar si-au dat seama ca s-ar putea declansa un razboi fratricid. Au cedat, nu inainte de a atrage atentia Generalului ca prin aceasta tradare a intereselor neamului, floarea Romaniei va pieri pe coclaurile Rusiei, economia romaneasca va subventiona razboiul pe care nemtii il vor pierde, pentru ca lupta lor nu este de a aduce biruinta crucii lui Hristos, ci de a castiga un spatiu vital pentru ei, cu toate nedreptatile provocate statelor ocupate: Cehoslovacia, Austria, Yugoslavia, Polonia si neglijand faptul ca evreii din America, sponsorii materiali si spirituali ai comunismului din intreaga lume, nu vor lasa ca nazismul sa triumfe si vor interveni pentru a-si salva fratii de sange din URSS. Nemtii si noi vom fi acuzati ca am participat alaturi la lupta.
Actiunii de inlaturare a legionarilor, Antonescu si antonescienii i-au zis rebeliune legionara. Impotriva cui facusera legionarii rebeliune? Impotriva propriului lor regim politic? Sa fim seriosi, domnilor. Arestati, condamnati la ani grei de inchisoare [nota mea; mai putin asasinii lui Iorga], acuzati printr-o lucrare masluita, „Pe marginea prapastiei”, ca au ucis la abator sau in alte puncte ale Bucurestiului evrei si militari, au fost stigmatizati ca cei din urma raufacatori.
Liberalii, care l-au sprijinit pe Carol in actiunile criminale, taranistii, care au oplosit in aripa lor stanga pe comunisti, ca si ofiterii superiori, platesc actul propriei inconstiente sau relei intentii. Atentiona Corneliu Codreanu conducerea de atunci ca va fi vinovata de dezastru, cand tara va cadea sub jugul comunist. Conducerea tarii n-a stiut sa realizeze concordanta intre realitatea materiala si idealul spiritual al acestui neam, ci si-a trait viata de huzur si nepasare fata de cerintele lumii romanesti. Proorocirea lui Corneliu Codreanu prevăzuse prăbuşirea statului roman, determinată de inconştienta conducătorilor, mai ales a lui Titulescu, agentul numărul unu al iudeo-masoneriei de la acea data: “Daca vor intra trupele ruseşti pe teritoriul României, unde este mintea aceea care poate sa creadă ca ele vor pleca înainte de a ne bolşeviza, adică de a ne sataniza?”. Si proorocirea lui s-a împlinit.
De aceea sunt porniţi evreii şi slugile lor directe, comuniştii, contra legionarilor. Pentru ca le-au deconspirat intenţiile criminale asupra neamurilor si au ridicat steagul luptei, realizand unitatea organizata pe ideea de jertfa, împotriva asasinilor spiritului şi ai trupului romanesc. E urat întreg neamul romanesc pentru ca, nu ca o lauda înfumurată spun aceasta, este singurul neam care are o unitate de credinţă: Ortodoxia. Si unitatea învinge, dincolo de aparentele înfrângeri, orice maşinaţie. Legionarii de aceea erau iubiţi, pentru ca s-au fixat în aceasta valoare spirituala, care nu poate fi biruita: Ortodoxia. Întrebaţi orice legionar care este idealul lui. O sa răspundă: “Dragostea în Iisus Hristos şi neam!“. Si întrebaţi-l cu ce o poate dovedi. Va răspunde “Cu moartea mea!“.
In testamentul lui Ion Mota, am găsit o mărturisire care ne-a cutremurat; ne-a pus în fata o oglinda în care noi nu putem privi: “Eu asa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El. Nu este adevărat ca dacă as fi rămas în ţară as fi fost mai de folos neamului meu. Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos. Se cutremura aşezarea creştină a lumii. Puteam noi sa stam nepăsători?“
Nimeni, la acea data, dintre politicienii tarii nu era în stare sa intuiască, nu sa înţeleagă, valoarea acestui act în destinul neamului. Nimeni nu se ridica deasupra intereselor personale, meschine. I-am cunoscut. Pe toţi, la un moment dat, i-a apucat frica. Se vedeau puşi la zid sub povara păcatelor lor. Aveau conştiinţa vinovăţiei şi ştiau ca neamul nu-i va ierta. Legionarii au avertizat neamurile cu privire la primejdia comunista, scula iudeo-masoneriei.
Biserica însăşi se împrospătează mereu cu martirii şi conducătorii spirituali din rândurile lor. Marii duhovnici sunt dintre ei. Uitaţi-va prin puşcării. Ei sunt cei care ţin tonusul moral-spiritual al tuturor celor în suferinţă şi care se jertfesc şi aici, în tăcere, suportând toate calomniile. “Nu sunteţi voi în stare sa omorâţi atâţia dintre noi câţi suntem noi în stare sa murim pentru Hristos si neam!” a zis Corneliu Codreanu. El era convins ca cel hrănit cu Adevărul lui Hristos, este capabil de jertfa suprema, care se multiplică şi nu încetează.
Am fost impresionat cand a aparut cartea lui Mota, „Cranii de lemn”. In articolul „La icoana” zice la un moment: „Noi n-am facut si nu facem o singura zi in viata noastra politica. Noi santem robii unei credinte”. Lucrau in politica cu valorile moralei crestine. Aceasta a fost noutatea adusa in veacul asta dominat de rationalismul materialist. Ei coboara pe Dumnezeu pe pamant sa supravegheze actele omenesti. Este cu adevarat cea mai mare revolutie spirituala sa traiesti cu constiinta prezentei dumnezeiesti.
Numai Apostolii, Martirii, Pustinicii, Sfintii au trait aceasta realitate ca o stare fireasca a lor. S-a facut si politica. Dar Mota sanctioneaza politica decazuta in politicianism, pe care ei n-au facut-o. Responsabilitatea fata de Dumnezeu pentru actul de conducere era politica lor. Orice lege lumeasca poate fi eludata sau calcata. Dar legea sanctiunii divine, nu! Pe aceasta trebuie sa o aiba in vedere cei ce conduc sau vor sa conduca destinele unui neam.
Nu este adevarat ca legionarismul este totalitar. Aceste doua notiuni se exclud; ele au fost suprapuse de cei interesati sa-si apere interesele. Codreanu ar fi putut da oricand lovitura de stat, daca ar fi speculat popularitatea pe care o avea. Dar el a luptat numai in cadrul legalitatii. Daca in 1937/38 liberalii n-ar fi falsificat voturile, legionarii ar fi iesit primii. Au iesit doar pe locul trei, s-au supus conditiilor democratice.
Cei care au crezut în Hristos şi şi-au iubit aproapele, neamul, au fost prigoniţi. Mereu vor fi oameni care vor iubi pe Hristos si pe aproapele. Si mereu vor fi prigonitori. Corneliu Codreanu a avut viziunea biruintei legionare si a murit cu aceasta credinta. Eu l-am auzit de doua ori vorbind. La inmormantarea lui Mota si Marin, cand a rostit juramantul care a cutremurat toate sufletele, zeci de mii de oameni, afara de legionari, si cand a citit o circulara la Casa Verde ca biruinta legionara este aproape.
Acest aproape trebuie inteles in sensul in care si Hristos a spus ca „Imparatia Cerurilor este aproape, bate la usi”. Nu timpul istoric este avut in vedere, ci timpul spiritual, timpul trairii hristice in fata neamului nostru este intr-adevar aproape. Se apropia biruinta chiar din momentul in care ea a fost dorita in sufletul acestui om care a contaminat intraga suflare romaneasca cu dorinta sa. Neamul urca spre aceasta biruinta, in marsul legendar al sfintei tinereti ce se smulge din bucuriile pamantesti pentru a se bucura de cele ceresti.
Generatia lui Corneliu Codreanu si-a facut datoria fata de Dumnezeu si fata de neam. Noi traim ca fiinta nationala, din momentul jertfelor, si avem datoria sa nu facem zadarnica aceasta jertfa. Ei vor invia! Continuu, pentru ca ei sant deja vii in sufletul neamului romanesc, pentru ca au crezut pana la moarte in invierea lui. Iar cei care i-au ucis, vor trebuie sa-si ceara iertare. Am vazut acel cortegiu al magistratilor in procesiune de penitenta la mormantul lui Codreanu. Dumneavoastra va veti da seama ca prin justitia aservita, adevarul a fost inca o data rastignit in tara romaneasca? Ei bine, cei rastigniti in numele Adevarului cheama la recunoasterea greselii, la pocainta, tot neamul. Si neamul a venit prin toti cei ce isi asuma suferinta ca rasplata pacatelor lor.
Doctorul Topa si-a fixat ochii in perete, emotionat de ceea ce spusese. – De aceea, domnilor, am fost acuzat de legionarism. Cand m-au intrebat de ce-i simpatizez pe legionari, care l-au omorat pe Iorga, le-am spus ceea ce am trait eu alaturi de Iorga, nu ceea ce mi-au spus altii. Eu sant batran. Mai am poate o zi, un ceas, sau mai stiu eu cat de trait. Dar imi pare bine ca am putut spune in fata dumneavoastra, care sunteti mai tineri si care aveti datoria sa spuneti si altora aceasta marturisire. Iorga, Dumnezeu sa-l ierte, n-ar avea nimic sa-mi reproseze. L-am iubit. El n-a stiu sa ramana in dragostea celor care l-au iubit.
Un singur lucru as fi vrut sa va mai spun: lui Antonescu i s-a întâmplat ce i-au spus legionarii. A plătit cu viata nesăbuinţa sa politica. Meritul in fata istoriei neamului este ca n-a acceptat şi n-a iscălit documentul pe care i-l puneau sovieticii in fata, sa recunoască Basarabia ca pământ rusesc şi a preferat moartea. Iar aici la Jilava, înainte de a fi dus în Valea Piersicilor pentru execuţie, a vrut sa-şi ceara iertare de la legionari. Aceasta o ştiu prea putini. O ştiu mai bine cei care l-au păzit.
Profesorul Topa obosise. Nimeni n-a mai scos vreun cuvant. Toti au incetat orice comentariu cand dansul s-a intins sa se odihneasca. Adormise si am crezut ca a murit. Privindu-l atent am observat ca respiratia ii era linistita. Mi-am insemnat pe o gamela ideile acestui discurs pro veritas. Ma gandeam ca ar trebui scrise cu litere de aur pe un altar in mijlocul tarii. Dar nici un altar, de piatra sau de bronz nu poate inlocui altarul sufletului romanesc, care a pastrat, pastreaza si va pastra toate jertfele aduse de el, marturii ale vesniciei lui nestricacioase in Hristos. Dupa catva timp doctorul Topa a fost trimis la Aiud.
Fragment din „Imn pentru crucea purtată” de Virgil Maxim, subcapitolul Doctorul Topa. O mărturisire de credinţă, pag. 287-289.
Datorita unui articol de pe DC news din anul 2013, cu titlul Piperea şi Borza ar putea fi daţi afară din masonerie, despre care se discuta zilele acestea, mai ales după acceptul celebrului avocat de a candida pe listele AUR la Europarlamentarele din 2024, redacția OrtodoxINFO l-a contactat pe dl. Gheorghe Piperea cerându-i să clarifice această acuză. Deși, toate acțiunile domniei sale din timpul plandemiei nu aveau cum să aparțină unui membru al masoneriei, dată fiind notorietatea și susținerea tot mai mare de care se bucură dl. Piperea din partea ortodocșilor, acesta a acceptat să clarifice tranșant și fără echivoc acest zvon.
Redactia OrtodoxINFO: Doamne ajută! Am dori să veniți cu o clarificare la un zvon despre dvs., acela de apartenență la masonerie.
Gheorghe Piperea: E o prostie pe care am negat-o acum 10 ani. E o și mai mare prostie să fie reluată azi. Nu “cumpăr” chestia cu secretele și obscuritatea. Sunt un om care se simte bine doar în lumină. Nu sunt & nu voi fi mason. Sunt independent și neatârnat.
Dl. avocat nu a dezvoltat mai mult subiectul, considerând că este arhisuficient ce ne-a declarat. De altfel, la o minimă căutare, cu intenții bune, se pot găsi și alte luări de poziție împotriva masoneriei din partea dl. Gheorghe Piperea, cu precădere despre masonul din fruntea BNR, Mugur Isărescu și judecătorii masoni.
Mai jos aveti o postare din 2 mai 2017:
Chestiunea judecatorilor masoni devine, in sfarsit, preocupanta pentru dna si csm. Poate asa aflam, in sfarsit, si cum a reusit Manole Le Maçon (pronuntat “mason” in limba romana) sa convinga judecatorii de “dreptatea” banksterilor. Si cum a reusit sa tina an de an seminarii de educatie financiara pentru liderii se opinie ai magistratilor, fara ca csm sa considere ca astfel a fost afectata independenta justitiei.
PS In Constitutie, organizatiile secrete sunt interzise. Cum judecatorii sunt considerati independenti, cu atat mai mult este interzisa apartenenta judecatorilor la organizatii secrete de tipul masoneriei.
Și a cerut ca pentru accederea în magistratură să fie obligatorie declarația de non-apartenență la masonerie (avocatura.com):
Avocatura, frăția masonilor și a spionilor? Gh. Piperea: “Dacă speța e importantă pentru serviciile secrete, ajunge unde trebuie, ca soluția să fie cum trebuie. Dacă e importantă pentru masonerie, la fel”
Celebrul avocat Gheorghe Piperea a combătut, în stilul care îl caracterizează, candidaturile la diverse funcții de conducere ale avocaților care ar fi ofițeri acoperiți sau ar întreține relații cu serviciile secrete, respectiv lojele masonice, având astfel un ascendent asupra competitorilor și hotărând destinele avocaturii.
“În 2008, când am candidat eu pentru demnitatea de Decan al Baroului București, una dintre cerințele formale ale dosarului era declarația pe propria răspundere a candidatului că nu a fost colaborator al fostei Securități. Evident, în cazul meu, cerința era absurdă, întrucât la Revoluție aveam 19 ani. Dar, desigur că m-am conformat. Era tema momentului, mai ales că ex-președintele Traian Băsescu era și nu era în această situație. Așa că, prin Statut, s-a impus această declarație, ca precondiție pentru candidatură. Probabil că unii se știau cu musca pe căciulă. O declarație de necolaborare putea face musca să zboare de pe zisa căciulă.
Temele momentului sunt altele: acoperiții din societatea noastră, plus apartenența la organizații secrete de tipul masoneriei.
Dacă speța în care, cu sau fără merit, ești implicat este importantă pentru serviciile secrete, speța este repartizată «aleatoriu» acolo unde trebuie, pentru ca soluția să fie cum trebuie. Dacă speța este importantă pentru masonerie, se procedează ca în precedent. Dacă se întâmplă ca speța să fie importantă și pentru, și pentru, e și mai bine (vă spun eu că se întâmplă des). Adversarul știe ce are de făcut. Doar nu s-au închis porțile avocaturii pentru acoperiții serviciilor secrete și pentru masoni, nu? Marile afaceri avocațiale nu ajung aproape deloc la avocați necunoscuți serviciilor și organizațiilor respective. Sau dacă se întâmplă ca astfel de avocați să nimerească în aceste afaceri, sunt ejectați, de regulă, rapid.
Doar nu s-au închis porțile avocaturii pentru acoperiții serviciilor secrete și pentru masoni, nu? Marile afaceri avocațiale nu ajung aproape deloc la avocați necunoscuți serviciilor și organizațiilor respective. Sau dacă se întâmplă ca astfel de avocați să nimerească în aceste afaceri, sunt ejectați, de regulă, rapid. Totul e o frăție. (Gheorghe Piperea, avocat, profesor universitar)
Totul e o […] frăție.”, a scris Piperea într-un articol publicat pe un site de specialitate.
“Aș fi, poate, mai sigur că vreau în continuare să fac această profesie dacă aș ști, măcar la nivel de declarație, că cei care candidează la demnitatea de Decan și la cea de membru al Comisiei de disciplină nu sunt nici acoperiți ai serviciilor secrete, nici membri ai unor organizații secrete, de tipul masoneriei. Decanul gestionează multe lucruri care ne interesează pe noi, ceilalți avocați (și, indirect, clienții), iar Comisia de disciplină ne controlează, printre altele, la etică, independență și demnitate, fiind compusă, obligatoriu, din somități morale.
Cred că e important și pentru ceilalți (consilieri, membri în Comisia permanentă, consilieri “naționali”) să dea astfel de declarații, mai ales că îi întâlnim în instanță și nu am vrea să fim totuși covârșiți de ideea că ne bate sistemul, și nu un avocat în carne și oase. Că «frații», mai ales cei din masonerie, se ajută între ei, nu? Iar la ofițeri, lucrurile sunt și mai simple – ordinele se discută, nu se execută.“
“Știu că nu există o astfel de cerință în Statut. Dar ce ar fi dacă toți candidații ar da astfel de declarații? Ca să nu existe suspiciune, nu de alta… Iar cei cu musca pe căciulă să renunțe.”, a mai scris Piperea, care a anunțat în încheiere că nu candidează nici de această dată la nici o funcție.
Nu și-a primit bine mandatul și Raluca Turcan a intrat în rolul de shabbos goyim, mergând supusă la ceremonia de absolvire din cadrul Școlii Iudaice Laude-Reut din București.
De pe DCNews:
Serbarea de final de an a avut loc în cadrul Aulei Ministerului Culturii, vineri, 16 iunie 2023. În cadrul evenimentului au participat atât elevii din gimnazial, cât și cei de liceu, alături de familiile lor și profesorii care i-au îndrumat în acest an școlar.
Pe scenă au fost felicitați tinerii care au reușit performanțe în concursurile naționale cât și internaționale, fiind medaliați de Raluca Turcan și aplaudați la scenă deschisă de public. Numărul lor a fost atât de mare încât profesorii, care au fost de asemenea premiați pentru îndrumarea pe care au oferit-o, nu au mai încăput pe generoasa scenă a Aulei Ministerului Culturii.
Ulterior au urmat momente emoționante la final de ciclu liceal pentru elevii de clasa a XII-a. Tinerii care vor da examenul maturității în mai puțin de 10 zile au celebrat o ultimă aventură împreună, în fundal rulând fotografii din cei patru ani de liceu.
Reamintim cititorilor că Școala Iudaică din București, Laude-reut, îi pregătește pe viitorii “diplomați Români” în arta antiromânismului și apărării intereselor corporatiste sioniste din România.
“Fiecare copil aduce cu sine o binecuvântare, spune un vechi proverb evreiesc. Pentru noi, la Ronald S. Lauder Foundation, copiii reprezintă viitorul. Cred că educația este cea mai mare șansă și cel mai prețios dar pe care îl putem da copiilor, dacă ne dorim ca ei să-și împlinească destinul. Însă viitorul nu vine cu garanții. Am văzut distrugerile Holocaustului și apoi opresiunea regimului comunist. De aceea, misiunea noastră este educația: să învățăm din trecut, să înțelegem prezentul și să ne pregătim pentru ziua de mâine. Scopul nostru principal este să le oferim copiilor o educație de inspirație evreiască. Căci știm că dacă le vom insufla copiilor tradițiile evreiești, ei le vor aduce înapoi acasă la părinții lor, acea generație pierdută care a fost privată de moștenirea sa culturală.” – Ronald S. Lauder, Președinte și Fondator, SUA, Europa și Israel
În fapt este o întreprindere de iudaizare a românilor prin formarea elitelor culturale și politice în circuit închis pro-sionist.
Odată calificate și impregnate, uneltele vor fi promovate și distribuite prin rețele de influență interne și externe.
În maxim 10 ani întreg aparatul de stat și administrația vor fi sub controlul absolut al rețelelor sioniste.
Școala iudaică Laude-reut mai promovează (evident) idolatria holocaustică:
Majoritatea boierilor favorabili unirii Moldovei cu tara Romaneasca au facut parte din Masonerie u rolul acesteia a fost insa cu ostentatie negat, atît in perioada interbelica, cit si sub comunisti u In fostul judet Putna nu a existat o Loja inainte de 1859, astazi insa exista una cu o bogata activitate socio-culturala u Biserica Ortodoxa Romana si Vaticanul au condamnat oficial Masoneria, desi preoti si ierarhi catolici si ortodocsi au facut si fac parte, neoficial, din organizatie u Patriarhul Daniel nu este mason, dar recunoaste Masoneria
Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, prin alegerea colonelului Al. Ioan Cuza ca Principe al tarii Romanesti la 24 ianuarie, dupa ce fusese ales la 5 ianuarie ca Principe al Moldovei, nu ar fi fost posibila fara interventia Lojilor masonice din tara si mai ales din Europa. Mai mult decat atat, ajungerea in acest punct strategic a dublei alegeri a unui singur candidat pare sa fi fost opera masonilor unionisti din cele doua Principate. Pregatirea terenului pentru acest moment important din istoria romanilor a inceput cu mult inainte, prin actiunile Revolutiei de la 1848, prima mare manifestare masonica din istoria Tarilor Romane. „Nu Masoneria, ca organizatie, a facut Unirea, ci masonii din cele doua Principate, cu ajutorul masonilor din Europa. Nu inseamna ca toti cei care au fost unionisti erau masoni, dar nu putem scrie istoria Unirii de la 1859 fara sa nu amintim eforturile duse de Lojile masonice din Moldova ai Tara Romaneasca, incepand cu Loja infiintata de Ionica Tautu la Iasi in 1825, cu Fratia lui Nicolae Balceascu si culminand cu cele trei Loji fondate de masonul francez Auguste Carance, la Iasi, Bucuresti si Galati, pentru a sprijini infaptuirea Unirii. Sunt realitati pe care nimeni nu le poate contesta”, ne-a spus Olimpian Ungherea, Maestru Venerabil in cadrul Marii Loje Nationale a Romaniei (MLNR) si specialist in istoria Masoneriei. Din cauza unei literaturi apocrife, care a exagerat rolul Masoneriei, dar mai ales a prejudecatilor, de un veac si jumatate, istoriografia romaneasca refuza oficial sa consemneze contributia masonilor europeni si a Lojilor masonice din tarile Romane, la realizarea unirii Moldovei cu Tara Romaneasca: in perioada interbelica si in timpul dictaturilor carlisto-antonesciene, din cauza puternicului curent nationalist antisemit si antimasonic, iar in timpul comunismului din cauza aversiunii regimului fata de o organizatie ce nu putea fi controlata ideologic. Din aceste motive, Lojile masonice romane au fost desfiintate temporar de Carol al II-lea in 1937 si de regimul comunist in 1948. Dupa 1989, Masoneria romaneasca a reintrat in normalitate. Dupa mai multe dispute intermasonice, Loja din Romania cu cea mai mare respectabilitate si recunoastere internationala este MLNR, al carei Mare Maestru este jurnalistul Eugen-Ovidiu Chirovici. La aproape un secol si jumatate de la Unirea cea Mica, „Ziarul de Vrancea” va ofera in premiera o lectie de istorie despre Masonerie, Masoni si Unirea de la 1859.
Inceputul Masoneriei romane
Prima Loja masonica romana a fost infiintata la 1825, de Ionica Tautu, la Iasi si se numea „Moldova”. A urmat Loja fondată de de Ion Heliade Rădulescu si Ioan Campineanu, cu un nume destul de ambigu, „Societatea filarmonica”. Influentati de moda masonica occidentala, cu precadere franceza, fiii de boieri ajunsi in tara unde masonii au facut Revolutia franceza la 1789 au intrat in Lojile destinate strainilor. întorsi pe meleagurile valahe, acestia au pus bazele, dupa model francez, a primelor Loje pasoptiste, „Lumina” la Bucuresti si „Fraternitatea” la Iasi, dar si a unor societati cu nume inspirate din idealurile umaniste ale Masoneriei. Membrii acestor Loje nu sunt altii decat intelectualii emancipati care vor moderniza Romania, prin Revolutia de la 1848 si Unirea din 1859: Nicolae Balcescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Costache Negri, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Ghica, Nicolae si Dinicu Golescu, dar si Ion C. Brătianu ai generatia „Junimei”. Prezent la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca pentru inaugurarea unei expozitii despre persecutia masonilor in timpul comunistilor, Virgil NiÃulescu, secretar de stat in Ministerul Culturii si membru in conducerea MLNR, a vorbit despre rolul Masoneriei in istoria Romaniei moderne. „Aceasta s-a intimplat nu atit datorita faptului ca politicieni de frunte erau masoni, ci pentru ca ei au obtinut sprijinul unor mari puteri europene, sprijin conditionat de aceasta apartenenta”, a declarat pentru „Evenimentul Zilei”, Virgil Nitulescu, Prim Mare Supraveghetor in MLNR.
Masonii si Romania moderna
Masonii au fost motorul european al Revolutiei de la 1848 si tot masonii au fost cei care au tras sforile Unirii de la 1859. Infiintarea cu sprijinul masonului francez Auguste Carance a celor trei Loji Masonice la Bucuresti, Iasi si Galati, cu nume de mult timp celebru, „Steaua Dunarii”, a facut ca pe 5 si 24 ianuarie 1859 sa fie ales ca Principe la Iasi si Bucuresti colonelul Al. Ioan Cuza, mason din Loja Masonica din Galati. Si tot masonii au fost aceia care au dus detronarea lui Al. Ioan Cuza, in februarie 1866, dupa ce acesta intrase in conflict deschis cu Masoneria si devenise un Principe absolutist. O parte din membrii „Junimei”, cea mai importanta societate culturala moderna din Principate si Regatul Romaniei, erau masoni. In fostul judet Putna nu a existat o Loja, dar au existat membri activi care au luptat pentru realizarea Unirii. Trebuie amintita aici activitatea poetului Grigore Alexandrescu, care lucra la Vama in Focsani si crease un cadru unionist intr-o localitate situată pe malurile Milcovului, localitate care va deveni, prin unificare, Orasul Unirii prin excelenta – Focsanii. Dupa 1989, Masoneria romana a fost reactivata cu ajutorul Marelui Maestru Marcel Shapira, care a tinut aprinsa flacara luminii masonice in exil si a asigurat reunificarea Masoneriei romanesti. Astazi, pe teritoriul Romaniei sint sase mari grupari masonice. Cea mai importantă este MLNR, care are 6.234 membri activi, reuniti in 203 de Loji regulare si active, in care lucreaza 4.657 de Maestri, 690 de Calfe si 887 Ucenici.
Focsanii, masonii si Unirea
Masoneria a iesit din adormire si la Focsani dupa 1989. Cum s-a intamplat in toata tara, printre cei care se afla in fruntea Masoneriei vrancene se numara si foste cadre ale vechiului regim. Deloc intamplator, in ultimii ani, manifestarile de la 24 ianuarie au fost coorganizate la Focsani, de Marea Loja Nationala a Romaniei (MLNR). Simpozioanele pe tema Unirii, fie initiate de Directia pentru Cultura si Culte, fie de Consiliul Judetean au avut ca invitati simpatizanti si membri importanti din conducerea MLNR. Astfel, in 2006, simpozionul organizat la Sala de SedinÃe din CJ Vrancea a fost dedicat Masoneriei si Unirii de la 1859. A existat chiar un stand cu lucrari de vanzare despre Masonerie, au fost acordate distinctii masonilor focsaneni, in speta scriitorului Gheorghe Neagu, iar Olimpian Ungherea a fost maestru de ceremonii. „Avand in vedere personalitatile invitate la Focsani, respectiv academicianul Alecu Bogdan si scriitorul Olimpian Ungherea, am considerat ca acestea pot onora si sustine o dezbatere pertinenta despre Unirea Principatelor Romane”, ne-a spus Paraschiv Usturoi, organizatorul evenimentului din 2006. In 2007 scenariul s-a repetat, despre Unire vorbind tot masonii sau simpatizanti ai acestora: academicianul Alecu Bogdan, criticul de arta George Radu Serafim, senatorul Ion Basgan, istoricul Ioan Vulpe, Olimpian Ungherea ºs Radu Comanescu. Anul acesta masonii vranceni au organizat aniversarea Micii Unirii cu o saptamana inaintea festivitatilor oficiale. Cap de afis a fost George Radu Serafim. Meritul este al scriitorului Gheorghe Neagu, unul din capii Masoneriei din Vrancea, care a reusit sa faca un fel de pax masonica si sa reintroduca abil Masoneria in cetate. „Pe langa faptul ca avem obligatia sa fim recunoscatori inaintasilor, care au tinut sus stindardul romanismului, ar trebui sa ne straduim sa avem o mai pronuntata prezenta impotriva deznationalizarii neamului romanesc, practicata tot mai mult de oameni inconstienti, care inca nu-si dau seama de meritele Masoneriei”, ne-a spus Gheorghe Neagu. Cel putin la capitolul Masonerie, Vrancea nu mai este rusinea Romaniei, in rest”¦ (Valentin MUSCĂ’)
Unele site-uri ce figureaza in tabara traditionalista, consevatoare, ortodoxa si anti sistem, au adus anul acesta un elogiu lui Nicolae Balcescu (nascut in 29 iunie 1819 – decedat in 29 noiembrie 1852), numindu-l, intre altele, “mare patriot roman” sau “una dintre cele mai luminoase personalități ale Revoluției de la 1848”.
Iar Revolutia de la 1848 n-a fost luminoasa.
Iata si ce spunea masonul Dan Amedeo Lăzărescu:
Crescuti in societatile secrete, literare si masonice, de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau si Cernauti, „pasoptistii” s-au desavarsit in lojile pariziene ca Les disciples de St. Vincent de Paul, Rose du parfait silence, Athenee des Etrangers, Fraternite des peuples. Aici se nasc si ideile de unitate europeana, precum Statele Unite ale Europei, ideal deopotriva al lui Giuseppe Mazzini, Nicolae Balcescu sau Kossuth Lajos”.
Iar despre pasoptisti, Nicolae Iorga spunea:
“În sfârşit, pe primăvară, sosiră din Paris tineri studenţi aparţinând clasei boiereşti mijlocii, care nu voiau să creadă într-o îngrădire în spaţiu a revoluţiei franceze. Unul dintre ei, C.A. Rosetti, credea realizabilă în cel mai apropiat viitor o înfrăţire idilică a tuturor oamenilor.”
Ferice de cei care n-au auzit de masoni. Si-ar fi incarcat constiinta cu elemente care ii depasesc complet. Masonii uneori recruteaza, dupa verificari din timp si pe perioade lungi, alteori doar contamineaza, diseminand idei, conceptii inoculate prin personaje care sunt sau pot deveni formatori de opinie publica. Ritualurile lor sunt o masca pentru a parea primitivi, viscerali, adica aparent inofensivi.
Au incercat sa ma coopteze, si pentru asta au purtat un razboi psihologic pe multi ani, incercand sa-mi modifice anumite convingeri. Tehnica lor…e suficient sa muti punctul de gandire cu doar 1%, ceea ce pentru victima, daca-si da seama, pare minor, si restul decurge automat. Odata ce firewall-ul a fost spart, ocupatia isi ia viteza maxima.
Solutii disponibile au fost pentru cei care si-au inregistrat memoriile de-a lungul timpului, avand si capacitatea de de introspectie cuvenita. Dar odata manipulat, criteriile de introspectie se modifica si ele. Daca relativizam insasi introspectia, daca ridiculizam ganduri vechi de zeci de ani, inseamna ca au castigat. Ce e ridiculizarea, relativizarea si restul tacamului decat apanajul lor?
In conversatii cu masoni amator-incepatori, la inceputul carierei lor, nu intelegeam de unde atata disperare, nervi, reactii umorale privind existenta lui Dumnezeu? Si inca nu ajunseseram la dezbaterea Dumnezeu personal (viata in sine)-Dumnezeu impersonal, indiferent. O parte din masoni au fost recrutati din randul negativistilor si nihilistilor, culmea, inteligenti, dar care au avut poate traume personale, experiente nefaste. Profesorii in domeniu au replici pentru orice, sunt mereu pregatiti. Asta e primul semnal de alarma-sunt pregatiti. Vorbim de aceeasi „oameni” carora daca le invoci ceva te acuza de mania persecutiei, de paranoia? Si atunci pentru ce sunt pregatiti, cu replici spontane? Aceeasi „profesori” si-au exersat privirile, incearca sa fie impartiali, isi defocalizeaza privirea, par sa se uite in toate directiile si nicaieri. Tipic privirilor din institutii, dar cu un nec plus ultra adaugat.
Intotdeauna Fiara poate fi citita, fie ca priveste impartial, indiferent, fie ca se agita, irita sau enerveaza; sunt doua fete ale aceleasi monede. Fie cap, fie pajura, tot masonerie este. Pana si in ochii cei mai „blanzi” si „calzi”, duhovnicesti, bine antrenati. Desigur ca pe masura ce capacitatea lor de disimulare creste, riscul meu de a evalua eronat creste pe masura, si pentru a-l controla consum mai multa energie. Consumam, mai bine zis. M-am lamurit.
Masoneria nu exista in sine, ci combinata cu diverse grupari, servicii, organizatii suprastatale, in speta un mic tentacul al caracatitei globale, care va fi sacrificat imediat ce-si va fi indeplinit rolul inversat-mesianic. Ca intrat frica in toti, se vede. De jos in sus si de sus in jos panica reala creste, tot mai multi simtind ca au fost tradati. Creste agitatia pe plan global, multi masoni si securei constientizand ca au intrat si ei in categoria aia numita artifical „suprapopulatie”. Observ ce apare, observ si ce-a disparut. Ii numar pe toti cei care nu mai posteaza, lista creste, din diverse motive.
Moartea incepe de la plebe si urca in sus. Sper ca ati vazut seria Final Destination. Nu ma preocupa care in ce ordine va muri, ci finalul. Tehnic, il pot vedea, am resurse native. Sunt insa bariere in crestere care-mi blocheaza in mare masura cunoasterea viitorului. Am suficiente bucati din marele „puzzle” dar imi lipsesc prea multe. Ma ciocnesc de bariere tot mai mari de „energie” negativa pura. De ce s-ar amplifica aceste bariere? Sunt un nimeni, ca si multi altii, ce sens are? Insa pentru spargerea barierelor temporale incerc o metoda imposibil de descris in cuvinte. Cuvintele, gandurile, imaginatia sunt opusele oricarei incercari. Se aprinde vreun beculetz, macar unul? Nu vreau ghirlanda de pom de Craciun din prima!
Scriam luni, 31 ianuarie, despre Școala tinerilor lideri, o inițiativă a Forumului Economic de la Davos, care urmărește formarea și instruirea unei generații de lideri politici. Însă lista absolvenților nu se limitează la cei trimiși să guverneze peste națiunile Pământului, ci îi cuprinde și pe mulți dintre managerii corporațiilor de top.
Cel mai bun mod de a aduce Noua Ordine Mondială este să-i educi vârfurile și exact asta se întâmplă la școala lui George Soros și Klaus Schwab. Elita este învățată cum să conducă lumea spre supunere socială și economică, un plan bine structurat și implementat în ritm alert, în ultimii ani.
Câțiva căpitani ai industriei private provin dintre absolvenții Young Global Leaders school. De la Jeff Bezos (promoția ’98) la Chelsea Clinton, șefa fundației fostei familii prezidențiale americane, ca să dăm doar câteva nume.
Toți aceștia și-au exprimat sprijinul pentru o serie de măsuri cât mai dure luate de autorități în numele luptei împotriva Covid-19. Dar, în același timp, fiecare dintre ei a obținut profituri considerabile ca urmare a blocajelor instituite și azi, după trei ani de când am intrat în „Era Covid”, îi regăsim cu averile mărite în clasamentele Forbes.
Comunitatea globală Shapers, pepiniera NWO Oamenii din spatele World Economic Forum, pe baza recomandărilor primite de șa Școala tinerilor lideri, decid cine va juca un rol major în politică. Astfel, în context, George Soros a decis înființarea unei noi instituții (în 2012), „Comunitatea globală Shapers”. Aici sunt reunite elitele Young Global Leaders school, dar numai cursanții sub 30 de ani și identificați ca având potențial de conducere. În cei 10 ani de funcționare, aproape 10.000 de participanți au trecut prin acest program.
Comunitatea Shapers este doar un alt teren de testare, o nouă probă prin care sunt selectați viitorii lideri politici ai lumii. Atent verificați și bine instruiți în ce au de făcut înainte de a fi poziționați în aparatul politic mondial! Institutul îi selectează doar pe cei care arată dorința de a face tot ce li se spune și sunt obedienți.
Să fie o coincidență faptul că pe scena politică internațională au devenit o raritate liderii cu personalități unice și opinii puternice, originale? Nici nu e nevoie să disecăm prea mult politicianul de azi pentru a vedea că aproape toți conducătorii din ultimii 20 de ani au aderat la o linie globalistă strictă, dictată de undeva de sus. Asta a fost evident mai ales în răspunsul la pandemie, când politicieni care până în 2020 nu știau nimic despre viruși brusc au proclamat o criză severă de sănătate care justifica închiderea oamenilor în casele lor, închiderea afacerilor și, pe cale de consecință, distrugerea economiilor.
O rețea mondială de bogăție și influență Absolvenții Young Global Leaders school sunt foarte bine situați în societate și nici nu este greu să urce având în vedere că au acces la rețeaua de contacte a WEF imediat după absolvire, dacă nu chiar din timpul școlii.
Pentru o mai bună înțelegere a nivelului: actualul Consiliu de Administrație al WEF include personalități precum Christine Lagarde (ex-director general al Fondului Monetar Internațional și actual președinte al Băncii Centrale Europene), Regina Rania a Iordaniei (una dintre cele mai puternice femei din lume) și Larry Fink (CEO al BlackRock, cea mai mare corporație de gestionare a investițiilor la nivel internațional, cu un fond anual de aproape 9 trilioane de dolari).
Oficial, scopul urmărit de școala lui Soros este dat de facilitarea și cooperarea la nivel înalt între marile corporații și guvernele naționale. Pe de altă parte, însă, mulți văd în Școala tinerilor lideri academia Elitei, locul în care cresc stăpânii zilei de mâine.
Moneda digitală, în mâinile unei singure instituții Profitând de criza Covid-19, multe guverne au avut misiunea de a distruge afacerile antreprenorilor mici și mijlocii. Imediat, corporațiile multinaționale au intervenit punând monopol pe business-urile locale. Să dăm un singur exemplu: compania americană Amazon (Jeff Bezos) a obținut profituri enorme în special ca urmare a măsurilor de lockdown ce au devastat clasa de mijloc din SUA.
Dar țelul suprem e altul și anume introducerea unei monede bancare digitale universale.
În ultimele luni s-a vorbit la Forumul Internațional de Finanțe al Chinei (o organizație similară WEF) de introducerea yuanului digital în rețeaua internațională Diem. Interesant de știut – Diem este succesorul Libra, o criptomonedă anunțată pentru prima dată de Facebook-ul lui Mark Zuckerberg. Azi, specialiștii în finanțe din cadrul WEF plănuiesc o monedă globală care va transcende puterea dolarului și a yuanului și care va fi gestionată prin cooperarea rețelelor de afaceri chineze, europene și americane.
Puterea, în mâinile Big Finn Lockdown-urile impuse începând cu 2020 și apoi măsurile anticriză luate de autorități au lăsat multe națiuni de pe glob în pragul falimentului. Pentru a evita o catastrofă economică, guvernele au recurs la împrumuturi de tip DST (Drepturi speciale de tragere) de la Fondul Monetar Internațional. 650 de miliarde de dolari!
Când această sumă va ajunge scadentă, multe state vor fi în mare strâmtoare, motiv pentru care este posibil ca introducerea monedei digitale să devină brusc o prioritate la nivel global. Abia atunci lockdown-urile și criza intenționat generată vor căpăta un sens.
Iar într-o economie distrusă, cu șomaj masiv, moneda digitală globală va fi mult mai ușor acceptată. Însă, atenție, introducerea ei presupune putere sporită pentru o bancă centrală universală, care va avea dreptul de a gestiona noua finanță! De aici încolo, imaginația Elitei nu cunoaște limite, puterea va fi deplină!
