Tag Archives: garda de fier

La 22 septembrie 1939 Elena Bagdad, grav bolnavă în sanatoriul TBC Bârnova, suferindă de opt luni, fu smulsă din patul de suferinţă şi dusă pe şoseaua Bârnova – Iaşi şi executată. Ajunsă în acel loc, îngenunche şi ridică o rugăciune către Dumnezeu. I se dădu ordin să se întoarcă cu spatele. – De ce? întrebă ea. – Ca să vă executăm. Atunci toată se revoltă. – Cum credeţi că unei legionare îi este frică de moarte? Să mă împuşcaţi din faţă, drept în inimă. Trageţi şi să nu vă tremure mâna. Dar mâna jandarmului a tremurat. Cinci gloanţe nu o doborâră. – Ce Dumnezeu, nu sunteţi în stare să trageţi? Vreţi să vă arăt eu cum se trage? Plutonierul S., o brută care îi făcuse multe necazuri, luă arma şi o ucide cu trei gloanţe, stingând în pieptul ei strigătul: „Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”. Ucisă mişeleşte, fu lăsată să moară pe şosea. Un pădurar o găseşte odihnindu-şi capul pe un braţ. La vederea fecioarei adormită în Domnul, se închină şi fugi. Fu îngropată noaptea, ghemuită, mai mult în picioare, la locul zis „Lotul Dumbrava”. În timpul nopţii câinii scurmară ţărâna. Dimineaţa ţăranii puseră pământ deasupra, ca să-i acopere creştetul capului. Bolnavii de la sanatoriu au numit-o „Sfânta Domnişoară prigonită” (Aristide Lefa – mărturie publicată în ziarul Buna Vestire din 6 septembrie 1940) Elena Bagdad – o figură luminoasă O figură luminoasă din lupta noastră este şi Lenuțica Bagdad. Venea de pe meleaguri craiovene, ca şi camarada Nicoleta, cu care era prietenă. Fiică de colonel, dintr-o familie veche românească, purtând parcă pecetea nobleței cu care a fost investită, s-a dăruit cu tot elanul Mişcării pe care a iubit-o, secundând-o pe camarada Nicoleta. Era o fată voinică şi frumoasă, cu părul adunat in două coculețe la urechi. Cu figura ce exprima sănătate …

Dimineața zilei de 22 septembrie 1939 nu a fost una ca oricare alta. În zori, pe străzile orașelor din toate județele României se aflau câte două, trei sau patru cadavre expuse. În jurul lor, grupuri mari de cetățeni oripilați se adunau discutând și indignându-se. Victimele fuseseră arestate de Jandarmerie în timpul nopții și executate sumar. Între cei asasinați, o mare parte erau intelectuali, unii dintre ei minți strălucite ale României acelor ani. Regimul nu s-a sfiit să ucidă chiar și preoți. De exemplu, din cei patru legionari executați în județul Constanța, trei erau clerici. Chiar și un membru al familiei Cantacuzino s-a aflat printre victime: Alexandru era descendent direct al domnitorului Șerban Cantacuzino. Conform ordinelor primite de la Guvern, trupurile acestora au fost expuse, în locuri publice, cu interdicția înhumării timp de trei zile. În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui Carol al II-lea, 252 de legionari. Despre acest episod, istoricii preferă să nu vorbească, fie din teamă, fie urmare a unor angajamente politice. Iar multora dezbaterea acestui eveniment le displace profund. Dar să vedem care este povestea acestui eveniment care a murdărit iremediabil istoria noastră recentă și obrazul omeniei românești.   Pretextul masacrului S-ar putea spune că pretextul acestui masacru, care a distrus cea mai mare parte a elitei Mişcării Legionare, a fost împuşcarea premierului Armand Călinescu, în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Legionarii care au comis acest asasinat și-au justificat actul prin responsabilitatea lui Călinescu în asasinarea fără judecată a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, precum şi altor zeci de lideri legionari. Evident, din ordinul lui Carol al II-lea. Însă circumstanțele sub care s-a petrecut asasinatul contrazic această teză. Armand Călinescu fusese membru al …

Războiul Civil Spaniol, ar putea răspunde cunoscătorii. Da, așa este, toti trei au luptat în acest război, dar în tabere diferite. Primul, Valter Roman, ca voluntar în Brigăzile Internaționale Comuniste, maior și comandant al unui batalion de artilerie, ceilați doi, Moța și Marin, ca voluntari în „Tercio Extranjeros”, Legiunea Străină Spaniolă, căzuți în luptă de partea forțelor franchiste. Ceea ce, însă, nu se prea știe este faptul că cei doi au fost uciși în baza unui ordin dat chiar de Valter Roman. La puțină vreme după ce s-au înrolat în trupele franchiste și au intrat efectiv &icirc O sabie pentru colonel! Cu un an înainte, la 24 noiembrie 1936, generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino- Grănicerul, avocatul Ionel Moța, inginerul Gheorghe Clime, preotul Ion Dumitrescu-Borşa, avocatul Neculai Totu, economistul Bănică Dobre, avocatul Vasile Marin și prințul Alexandru Cantacuzino plecau în Spania. Misiunea lor era ca, în numele Legiunii Arhanghelului Mihail, să-i ofere în semn de omagiu colonelului Jose Moscardo Ituarte, eroul de la Alcazar, o spadă de onoare. Acolo, întreg grupul, mai puțin generalul, avea să se alăture trupelor generalului Francisco Franco, împotriva celor republicane, în ceea ce s-a numit Războiul Civil Spaniol. Memoria Prințului… “Pe la ora trei, ocupăm nişte tranşee înaintate. Bombardamentul reîncepe. Ionel Moţa ne strigă: «Dacă sîntem înconjuraţi, nu cade prizonier nimenea. Murim toţi împreună!». Sînt ultimele cuvinte. Exploziile obuzelor ne acopereau cu pămînt. O detunătură doborîtoare mă forţează să închid ochii. Cînd îi deschid, o clipă după aceea, privirea îmi cade, la un metru şi jumătate de mine, asupra unui corp întins cu faţa spre pămînt. Îngenunchiu şi îi ridic capul. E Ionel Moţa. La un metru zace Vasile Marin, cu spatele proptit de peretele tranşeei. Mă întorc şi urlu lui Clime şi părintelui Dumitrescu, peste vuietul gloanţelor şi al obuzelor: «Ionel şi Marin sînt morţi!». Peste …

Corneliu Zelea Codreanu a fost comemorat sâmbătă 27 noiembrie, în locul unde a fost asasinat în urmă cu 83 de ani, printr-o ceremonie religioasă. Inițiativa a aparținut unor urmași de luptători anticomuniști. La ceremonie a participat un public în cea mai mare parte tânără, inclusiv elevi și studenți. Au fost prezenți reprezentanți ai unor organizații civice precum Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Asociația Noua Dreaptă, Garda Neamului, Grupul Piața Universității 2012, Gruparea NOI, Cruciada Românismului, dar și o delegație a Partidului Naționalist Francez (continuator legitim al francismului prin interbelic), avocatul Pierre Marie Bonneau și Francois Fourier. Un sobor de preoți au oficiat slujba de pomenire a celor 14 asasinați în acel loc. Au luat cuvântul Florin Dobrescu și Alexandru Costache din partea Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, Pierre Marie Bonneau din partea PNF, Costache Nechita-șeful Noii Drepte București, Alexandrina Popovici din partea Grupului Piața Universității 2021, Adrian Jianu din partea Garda Neamului/ND, viceprimar în Amărăști Dolj. Corneliu Zelea Codreanu a fost asasinat în noaptea de 29/30 noiembrie 1938, alături de alți 13 fruntași legionari, la ordinul regelui Carol al II-lea. Ei au fost uciși în dubele care îi transportă din închisoarea Râmnicul Sărat la Jilava, în dreptul Pădurii Tâncăbești, ștrangulați cu frânghii, trupurile fiind apoi transportate la Închisoarea Jilava, unde au fost împușcate în spate și îngropate într-o groapă comună, în care s-a turnat acid sulfuric, după care au fost acoperiți cu beton. În noiembrie 1940 au fost deshumați și înmormântați cu onoruri la mausoleul de la Casa Verde, în București Noi. În 1948, comuniștii au sustras într-o noapte sicriele, ascunzându-le în locuri rămase necunoscute până azi, în timp ce adepții Mișcării Legionare au fost aruncate în închisori până în 1964. După 1989, mai exact în noiembrie 1993, supraviețuitorii mișcării, împreună cu tineri simpatizanți ai, reuniți sub egida Fundației Buna Vestire și …

Uzurpatorul Șerban Suru s-a folosit de moartea scriitorului Răzvan Codrescu pentru a susține campania guvernamentală de vaccinare cu serul experimental Auto-intitulatul șef al Mișcării Legionare, presupus agent operativ al Serviciului Român de Informații, uzurpatorul Șerban Suru s-a folosit de moartea scriitorului Răzvan Codrescu pentru a susține campania guvernamentală de vaccinare cu serul experimental Nu-mi place să scriu de rău despre alți naționaliști și de regulă nu dau foarte mare atenție zvonurilor despre unul sau altul, cititorii vechi pot confirma că pe Incorect Politic, înafara câtorva critici ocazionale, făcute în bună credință, nu s-a lovit în dreapta, nu s-au făcut exposé-uri despre “falși naționaliști” sau presupuși agenți SRI. Această politică redacțională se încheie astăzi din cauza lui Șerban Suru, care a mers prea departe. Din presupus naționalist legionar a ajuns să susțină campania guvernamentală de vaccinare, ca o lichea, servind aceleași interese care urmăresc genocidul Românilor prin dictatura sanitaro-politico-mediatică. Iată dovada: Au fost multe semne de-a lungul timpului, refuzul lui Suru de a colabora cu alte organizații naționaliste dacă el nu era recunoscut ca șeful lor, zvonurile neverificabile pe care le-a scris despre mareșalul Antonescu, cultul exagerat al personalității și până la urmă ce rezultate au fost? Ce roade a dat? În 27 de ani de când Suru pretinde că a făcut primul cuib legionar de după decembrie 1989 , câți tineri a recrutat și câți naționaliști a educat? Ce impact au avut activitățile sale? Înafară de câteva comemorări, niște poze colorizate, intervenții împotriva legii 217/2015 și poezii de-ale lui Radu Gyr înregistrate și urcate pe YouTube, ce a făcut organizația lui Șerban Suru? Probabil cel mai bun lucru pe care Suru l-a făcut a fost administrarea bibliotecii legionare de pe strada Iacob Negruzzi, nr.1, et. 1, sect. 1 , dar în 27 de ani trebuia mai mult. Nu ar fi …

Arestată împreună cu multe alte camarade din Cetățui în 1938, fusese schingiuită în beciurile Prefecturii Poliției Capitalei luni de-a rândul, în chipul cel mai crud. Roata morții se învârtea sârguincios; vești tragice soseau din țara întreagă despre cei cuminecați în credința lor pe drumul cu Arhangheli. Și, într-una din zilele lunii iulie, vestea uciderii Nicoletei și cruzimile la care a fost supusă în ultimele clipe de viață ale ei, străbătu ca fulgerul suflarea românească. Până și brutele asasine s-au cutremurat de zelul de neînvins al credinței Nicoletei. Într-o celulă de la subsolul Prefecturii, cu oasele zdrelite, cu pieptul tăiat măcelărește ca să i se ia viața grabnic, eroina îi înfruntase aprig pe temnicerii și schingiuitorii ei, refuzând să moară repede, așa cum sperau ei. “Nu moare mă! Nu moare!..Nu vrea să moară!” Puțin mai încolo, în cuptorul nr.1, rezervat permanent victimelor legionare, focul o cuprinse, în gemete apocaliptice de durere. Refuza să moară, parcă în ciuda călăilor.. Dintr-o dată, nu se mai auzea nimic. Se făcu liniște, o liniște mormântală și apăsătoare.. Sursa: Martiri și mărturisitori români din secolul XX, Fabian Seiche

…Sã încercãm a prezenta o micã parte din crimele si fãrãdelegile sãvârsite sau patronate de incarceratii de la Jilava, in mod pe cât posibil cronologic. – La 27 noiembrie 1933, la Constanta, este ucis studentul Virgil Teodorescu, când un politist îl împuscã pe la spate, in timp ce lipea afise electorale. Politistul este trimis într-o altã regiune spre a i se pierde urma. – La 28 noiembrie 1933, este împuscat legionarul Nitã Constantin, de meserie sofer pentru cã a aruncat o pâine unor studenti baricadati în cãminul Râpa Galbenã din Iasi unde protestau sub aceastã formã, contra ilegalitãtilor sãvârsite de autoritãti, sub guvernul I.G. Duca. Nu s-a luat nici o mãsurã. – La 9 decembrie 1933, este ucis in bãtãi, de cãtre jandarmi, în judetul Vlasca, tãranul Nicolae Bãlãianu, pentru cã fãcea propagandã legionarã. Ucigasii, ca de obicei, n-au avut nimic de suferit. – La 10 decembrie 1933, conform unui jurnal al Consiliului de Ministri, I.G. Duca dizolvã Miscarea Legionarã si, in urma acestui act neconstitutional, sunt arestati in toatã tara, 12.000 de legionari. De mentionat cã Duca îsi luase obligatia, la Paris, ca, în schimbul numirii sale ca prim ministru, sã dizolve Garda de Fier, sã aresteze cât mai multi legionari si sã primeascã in tarã peste o sutã de mii de evrei, refugiati în mare parte din Germania, unde venise Hitler la putere. De atunci, fortele oculte de la Paris dirijau politica României. – La 29 decembrie 1933 Victor Iamandi, în calitate de subsecretar de stat la interne, ordonã noi arestãri, incât numãrul celor închisi ajunge la 18.000. – Tot la 31 decembrie 1933 este ridicat in toiul noptii, de la domiciliu, economistul Sterie Ciumetti, casierul Miscãrii Legionare si secretar al lui Corneliu Codreanu. Comisarul Ion Panova, dupã ce îl schingiuieste bestial pentru a spune unde se aflã …

La 11 septembrie 1940, Adolf Hitler își trimite trupele în România pentru a proteja rezervele prețioase de petrol și pentru a pregăti o bază de operațiuni în Europa de Est pentru alte atacuri împotriva Uniunii Sovietice. Încă din 1937, România ajunsese sub controlul unui guvern fascist care semăna foarte mult cu cel al Germaniei, inclusiv cu legi anti-evreiești similare. Regele României, Carol al II-lea, a dizolvat guvernul un an mai târziu din cauza unei economii care a eșuat și l-a instalat pe Patriarhul Ortodox al României ca prim-ministru, este varianta prezentată history.com. Dar moartea patriarhului a provocat o agitație reînnoită a organizației paramilitare fasciste a Gărzii de Fier, care a încercat să impună ordinea. În iunie 1940, Uniunea Sovietică a anexat două provincii românești, iar regele a căutat un aliat care să-l protejeze și să calmeze extrema dreaptă în interiorul propriilor sale granițe. Regele Carol a abdicat la 6 septembrie 1940, lăsând țara sub controlul premierului fascist Ion Antonescu și al Gărzii de Fier. În timp ce România recucerea teritoriul pierdut în fața Uniunii Sovietice atunci când germanii au invadat Rusia, a trebuit, de asemenea, să suporte folosirea resurselor sale de către germani, ca parte a efortului de război nazist. (varianta history.com)

Cum ii ataca scursurile de la B1TV pe Legionarii Mota si Marin si pe scriitorul Sorin Lavric: Interzis prin lege în România prin lege, legionarismul încă rămâne un model de dat exemplu în viziunea unor istorici sau teologi care folosesc partea creștină a mișcării fără a mai menționa de crimele comise în numele acestor idei. Ultimul astfel de caz vine de la scriitorul Sorin Lavric, doctor în filosofie. Prezent la conferința „După 30 de ani de libertate”, organizată de Liga Studenților din Cluj, pe scenă altături de Radu Preda, președintele IICCMEr, acesta a găsit de cuviință să se plângă de o presupusă lipsă de cultură a tinerilor români care ar veni fix din necunoașterea celor ce au fost Moța și Marin, personaje considerati drept eroi de legionari pentru că au luptat alături de dictatorul fascist spaniol Franco. „Libertatea astea de expresie treptat se micșorează, nu vom mai putea să exprimăm liber în public, apare o prohibiție, o interdicție stăruitoare asupra unor teme pe care nu avem voie să le discutăm decât în direcția dorită de cei care domină. O simt asta, o simt pe pielea mea și îmi dau seama.  Eu pot să spun că am studenți, studente născute în 2000, ce nesimțire să te naști în 2000 (nr. râde ironic) și nu știu cine a fost Dumitru Stăniloaie, nu știu în București unde e Mănăstirea Antim. Mănăstirea Antim fiind un reper, e ca și cum ar fi Someșul în Cluj. Ce să vă spun, nu mai au cultură generală și nici nu îi mai preocupă acest lucru. Pot să dau o puzderie de exemple. Mergeam, când am venit acum am venit cu un coleg de la ASCOR și vorbeam de toate și l-am întrebat „tu ai auzit de creștini care au murit în războiul din Spania – Moța și Marin”. …

Mihail Nicoleta Constanţa Nicolescu, primul lider legionar de gen feminin din România, a fost schingiuită în beciurile Prefecturii Poliţiei Capitalei şi apoi aruncată în crematoriu când încă mai respira. Nicoleta Constanţa Nicolescu a fost prima femeie din cadrul Legiunii Arhanghelului Mihail care a primit gradul de comandant. A fost conducătoarea organizaţiilor de femei de pe întreg cuprinsul României, până în anul 1936, când a fost transferată în funcţia de consilier personal. Era studentă la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti când, în anul 1930, s-a înscris în cadrul Legiunii Arhanghelului Mihail. În 1933, a fost numită de către Corneliu Zelea Codreanu la direcţia Cetăţuilor, secţiunea feminină a Mişcării Legionare, secţiune minoritară ca efectiv în cadrul Legiunii. În 1937, dintre cei 487.000 membri, doar 8% erau femei. La sfârşitul anului 1938, a fost arestată împreună cu multe alte camarade din Cetăţui. După ce a fost schingiuită în beciurile Prefecturii Poliţiei Capitalei, a fost dusă la crematoriu, fără a i se aduce vreo acuzaţie în mod oficial. Conform declaraţiilor mecanicului crematoriului, ea a fost arsă de vie. Ion Cerchez a declarat că, în seara zilei de 10 iulie 1939, comisarul prefecturii de poliţie, Pavel Patriciu, împreună cu agentul Iuliu Horvath, au adus la crematoriu, într-un cearşaf îmbibat cu sânge, trupul sfârtecat al tinerei de 26 de ani care, cu ochii deschişi, încerca să respire. Informaţiile apar în cartea „Martirii ne vegheată din ceruri“, semnată de Nicolae Niţă. Ion Cerchez declară în carte că a cerut actele pentru identificare şi că, în schimb, a primit un răspuns cinic: „Acolo unde se duce nu are nevoie de acte“. Încă vie, Nicoleta Constanţa Nicolescu „a fost aruncată în cuptorul cu nr.1, rezervat permanent victimelor legionare”, arată declaraţia mecanicului crematoriului. Ion Cerchez a mai declarat în timpul anchetei că cei doi călăi au stat în …

Coborând cu micul tren de la Bistra spre Turda, în aceeasi încãpere a vagonului s-a urcat si directorul fabricii din Bistra. Un jidan gras pe care abia îl mai tineau hainele si care dãdea impresia unei vieti trãite în abundentã. Nu cred cã unul ca acesta, mãcar o singurã datã în viata lui, sã fi cunoscut ce este foamea. În statia urmãtoare s-a mai urcat un tânãr cam de seama mea. Din primele momente am înteles cã sunt cunoscuti si prieteni si se aflã în foarte bune raporturi, si cã acel tânãr e român. Jidanul si-a turnat cafea cu lapte dintr-un termos si a scos niste bucãti de cozonac dintr-un pachet. A început sã mãnânce. Observam la el o poftã de lup. S-a repezit la mâncare înainte de a-l invita pe cunoscutul sãu. Imediat însã, l-a invitat. Acesta a primit o felie de cozonac si o ceascã de cafea cu lapte si a început a mânca putin cam sfios, arãtându-se recunoscãtor si respectuos fatã de bogãta sul jidan pentru „atentia” pe care i-o arãtase. Era pe la cinci dimineata. Încã nu se luminase bine. Vineri, înainte de Pasti. Vinerea Patimilor. Mã întrebam îndurerat: Oare cine va fi fiind canalia aceasta de tânãr român, care în aceastã zi, când toatã lumea crestinã tine post negru, mãnâncã alãturi de jidan, alãturi de cãlãul românilor, cozonac? Din discutiile între aflu cã acesta era un inginer silvic. Jidanul avea o poftã de vorbã nemãsuratã. Tot timpul vorbea si glumea. La un moment dat, scoate un pate fon, aseazã rând pe rând plãcile si-l pune sã cânte. Tot ce-si poate imagina mintea mai necuviincios. Eu stau într-un colt de vagon. Ascult fãrã a spune nici un cuvânt. Mã uit pe geam. Începe sã se lumineze. Pe soseaua de alãturi coboarã, tãcuti si tristi,motii, mergând fiecare …

Funeraliile luptătorului Petrea Petre vor avea loc joi 9 mai 2019, ora 12, în satul Pleșești, comuna Berca, județul Buzău. Primim de la Buzău trista veste a plecării dintre noi a camaradului nostru PETREA PETRE, luptător în Rezistența anticomunistă, fost deținut politic, un suflet ales, de o noblețe aparte, încununare fericită a virtuților creștine și a bunului simț românesc. Pe 6 iulie ar fi împlinit 98 de ani… Și nu știm cum vor arăta de aici înainte, fără dânsul, manifestările memoriale la care era nelipsit, când zeci sau sute de participanți, cel mai adesea tineri, îl înconjurau cu dragostea lor și savurau amintirile depănate de dânsul. În lumea Rezistenței anticomuniste va rămâne neștearsă amintirea firii blajine și chipului luminos pe care strălucea voioșia, bunătatea și dragostea ce o revărsa neîncetat în jurul său. Apariția lui Petrea Petre crea oriunde sentimentul întâlnirii cu un sfânt. Părea atât de nelumesc și răspândea atâta isihie, încât aducea pretutindeni pacea și înțelegerea între oameni. începutul mileniului al treilea, Petrea Petre, apropiind binecuvântata vârstă a centenarului, a fost unul dintre acei martori ai unui ev de sânge și foc, puși deoparte de Dumnezeu, asemenea Proorocului Ilie, pentru a da mărturie. Mărturie asupra vitejiei unei generații întregi rămasă în gropile comune ale lagărelor și temnițelor. Mărturie că se poate trăi demn și fără compromisuri. Mărturie că fără Hristos, omenirea riscă să devină, de fiecare dată, doar o nouă hetacombă a suferinței și ororii. Dumnezeu să îi facă drumul lin și fie ca sufletul său, de acolo, din ceata drepților, să vegheze asupra noastră și asupra acestei țări pe care a iubit-o mai mult ca pe orice altceva, și căreia i-a închinat toate suferințele și durerile sale. „Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea…! Camaradul PETREA PETRE! Prezent! Fundația Ion Gavrilă Ogoranu Președinte, Coriolan Baciu …

Nu împlinisem încã opt ani când într’o Duminecã mama m’a luat de mânã sus pe dealul ce desparte comuna noastra de Pischiuti sã vãd pe Aurel cum sboarã. Aurel Vlaicu din Bintinti, sat aproape de râul Murãs, depãrtat de-al meu vreo 6 kilometri. „Veniti, români, cã sboarã Vlaicu.” Si au venit români din toate satele din jur, ba si mai de departe, sã vadã pe primul român din Ardeal care sboarã. Vestea nu s’a dus numai dela om la om prin târguri si sate, ci si prin foaia „Libertatea” a Pãrintelui Protopop Ion Mota din Orãstie. Nu exista familie româneascã mai rãsãritã de prin satele ardelene, care sã nu fie abonatã la aceasta foaie, care mai avea si un supliment, odata pe lunã, „Foaia Interesantã”, cu chipuri si vesti din lumea intreagã. Apoi revista „Bobârnacii” dela Cluj, redactatã de cãtre Bornemisa, neam de aproape cu familia Mota. Pe timpul acela, acum cincizeci de ani, Dumineca nu era numai zi de odihnã si de multumire Domnului, ci si zi asteptatã cu vestile ce priveau soarta noastrã, a românilor subjugati. Parca vãd cum sedeau batrâni si tineri in fata caselor pe câte o laghitã lungã si scaune de chiatrã, cum ascultau cu mare bãgare de seamã pe cel ce citea indrumarile din „Libertatea”, stirile din „Foaia Interesantã”, apoi glumele din „Bobârnacii”. La crâsmã nu prea mergea lumea cãci avea ghinars in casã, iar de sfadã sau de înceluialã se auzea rar de tot, nu ca azi când nu vezi doi insi veseli, ci tot timpul bosumflati, de parcã a tunat dihonia in ei. Pe atunci glasul preotului „pe pãmânt pace si între oameni bunã invoire” avea mai multã înrâurire, cãci zilele de sãrbãtoare crestineascã erau tinute cu mare evlavie. Asa au fost îndrumati copiii de atunci: cuviinciosi cu parintii si batrânii, teamã de Dumnezeu, dragoste si …

Nu știu de la ce școală sunt, poate e mai bine să nu se știe, dar acești elevi curajoși interpretează un cântec de luptă legionar. Mai există speranță pentru România! Avem nevoie de mai multe astfel de acțiuni. Sursa: Incorect Politic

Am primit la redacție comunicatul Comandantului Legionar Dan Boghiu, ultim supraviețuitor al Consiliului Politic al Mișcării Legionare din exil, emis la împlinirea a 80 de ani de la cumplita crimă de la Tâncăbești. Comunicatul a fost citit și de la Tâncăbești, în timpul ceremoniei religioase de pomenire a lui Corneliu Codreanu, în ziua de 24 noiembrie a.c.. Îl redăm integral: 80 de ani de la asasinarea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu Camarazi, 30 noiembrie 1938: zi de Doliu Național. Să ne rugăm lui Dumnezeu! Să ne gândim la Căpitanul nostru! Să ne ridicăm cu gândul la sufletele martirilor asasinați în Pădurea Tâncăbești în această noapte! Toți martirii, Prezent ! Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Nicolae Constantinescu Doru Belimace Ion Caranica Ion Caratănase Iosif Bozântan Ștefan Curcă Ion Pele Grigore Ion State Ion Atanasiu Gavrilă Bogdan Radu Vlad Ștefan Georgescu Ion Trandafir toți legionarii executați în această noapte. Au trecut 80 de ani de la această neuitată, nefastă amintire rămasă în istorie, unul dintre cele mai fioroase asasinate politice care au avut loc în secolul trecut în țara noastră, ordonat fiind de un rege dement care dorea sfârșitul unui mit: Mișcarea Legionară. Regele și camarila lui văzând rezultatul ultimelor alegeri cu rapida ascensiune a Mișcării Legionare au decis eliminarea ei apelând la cea mai josnică metodă: crima. O țară întreagă a fost șocată de știrea perfidei execuții. Ani de-a rândul a fost descrisă în amănunte această execuție: sufocare prin ștreang și apoi în neînsuflețitele trupuri tras un glonte în ceafă spre a simula o „fugă de sub escortă”… conform comunicatului oficial. În 1939 s-a încercat încă o decapitare a Mișcării elitelor în 22 septembrie. Istoria nu uită și în 1940, Mișcarea Legionară a reușit, cu Horia Sima, alungarea de la putere a clicii asasinului rege și a anturajului lui, deshumarea osemintelor eroilor noștri, …

În noaptea de 26 pe 27 noiembrie 1940 s-a desfășurat la Jilava deshumarea trupurilor lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor și Decemvirilor uciși mișelește la ordinul lui Carol al II-lea. Nicadorii: Nicolae Constantinescu, Doru Belimace și Ion Caranica. Decemvirii: Ion Caratănase, Iosif Bozântan, Ștefan Curcă, Ion Pele, Grigore Ion State, Ion Atanasiu, Gavrilă Bogdan, Radu Vlad, Ștefan Georgescu și Ion Trandafir. Materialul de mai jos, un articol cenzurat din presa vremii care descrie cu lux de amănunte deshumarea celor 14 legionari, a fost preluat de pe blogul domnului Victor Dogaru căruia îi mulțumim pentru amabilitate. CENZURAT DIN PRESĂ 28.11.1940 Evenimentul Zilei DE SUB LESPEDEA DE PIATRĂ AU FOST SCOASE TRUPURILE MARTIRILOR LEGIONARI Înfiorătoare groapă!… Groapa comună în care patrusprezece trupuri de martiri au încheiat pământeasca lor existenţă. Patrusprezece nume, patrusprezece vieţi cu o singură ţintă, cu un singur ideal, cu o singură semnificaţie: SALVAREA ŢĂRII. Mai înfiorătoare încă truda şi lucrul pentru a reda legiunii şi ţării trupurile martirilor lor. Toata noaptea au lucrat echipele legionare pentru ridicarea grelei lespezi de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjueşte crucea de curând pusă. Pe ea patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase şi Doru Belimace… De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăştie creştineasca rugă pentru cei morţi, înmormântaţi fără mărturia sfântă de ceară, şi lăsaţi acolo în hrăpăreţul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva, fără ca vre-o lacrimă să fi putut ajunge să mângâie ţărâna sfântă. Plânsetele de departe ale familiilor şi tuturor legionarilor, n’au putut jelui marginea mormântului. Doi ani trebuiau să treacă pentruca împlinirea creştinească să aducă ruga la căpătâiul Lor. Apar primele semne Mormântul are o lungime de 11 metri şi o lăţime de 3 metri …

(declaratiile plutonierului Sârbu) „Buna Vestire”, 9-11-1940 “…În zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sarat. Ajunsi la închisoare, am fost bagati toti jandarmii într-o celula, unde maiorii Dinulescu si Macoveanu ne-au dat instructii asupra modului cum avem sa executam pe legionari. Punând în genunchi pe soferul masinii, i-a aruncat un streang dupa gât pe la spate, aratând cât de usor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au iesit apoi unul câte unul afara, în curtea închisorii si fiecaruia i s-a dat în seama un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu ca acesta era Capitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus apoi în masini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de banca la spate, iar picioarele pe partea de jos a bancii din fata, în asa fel ca sa nu se poata misca nici într-o parte, nici în alta. Asa au fost legati 10 legionari într-o masina si 4 în alta. Eu am fost în prima masina, în cea cu 10 legionari, în spatele Capitanului si fiecare jandarm era asezat în spatele legionarului ce-i fusese încredintat. În mâini aveam streangurile. Am pornit. În masina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealalta maiorul Macoveanu. Era o tacere de mormânt caci n-aveam voie sa vorbim între noi si nici legionarii între ei. Ajunsi în dreptul padurii Tâncabesti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul executiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o si aprinzând-o de trei ori. Era momentul executiei, dar nu stiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit masina, s-a dat jos si s-a dus la masina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executati. Capitanul si-a întors putin capul catre mine si …

Pe 24 noiembrie naţionaliştii s-au întrunit la Tâncăbești pentru a se reculege la a 80-a comemorare a asasinării lui Corneliu Codreanu. Sâmbătă 24.11.2018, ora 12, la troița monumentală de pe liziera pădurii Tâncăbești (DN1, Sos. București-Ploiești), a avut loc o ceremonie religioasă de pomenire a lui Corneliu Zelea Codreanu, fondator al Legiunii Arhanghelul Mihail, și a celor 13 comandanți legionari asasinați în noaptea de 29-30 noiembrie 1938. Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei, Fundația Bunavestire, Acțiunea Civică Piața Universității 2012, Scut Botoșănean, şi alte organizaţii civice nonguvernamentale au organizat o slujbă religioasă pentru pomenirea legionarilor ucişi aici în noaptea de Sf Andrei 29-30 noiembrie 1938… …În fata monumentalei troiţe s-a intonat imnul „Plânge printre ramuri luna” şi a fost reamintit tragicul eveniment petrecut acum 80 de ani când Corneliu Zelea Codreanu acuzat pe nedrept şi 13 alţi legionari condamnaţi au fost scoşi din închisoare sub pretextul unui transfer sugrumaţi în duba jandarmeriei şi apoi împuşcaţi în spate pentru a simula o încercare de evadare. – Sursa: Buciumul.ro / Foto: Florian Cristache

Sâmbătă 24.11.2018, ora 12, la troița monumentală de pe liziera pădurii Tâncăbești (DN1, Șos. București-Ploiești), va avea loc o ceremonie religioasă de pomenire a lui Corneliu Zelea Codreanu, fondator al Legiunii Arhanghelul Mihail, și a celor 13 comandanți legionari asasinați în noaptea de 29-30 noiembrie 1938. Mai multe organizații nonguvernamentale, printre care Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei, Fundația Bunavestire, Acțiunea Civică Piața Universității 2012, Scut Botoșănean ș.a. au anunțat organizarea unei slujbe religioase pentru comemorarea lui Corneliu Codreanu și a celor 13, anul acesta împlinindu-se 80 de ani de la asasinarea lor. Căpitanul Mișcării Legionare a fost asasinatla 29/30 noiembrie 1938, în urma ordinului regelui-dictator Carol II și a ministrului de interne Armand Călinescu. Căpitanul ispășea o pedeapsă de 10 ani muncă silnică, primită cu cîteva luni înainte în urma unei înscenări judiciare de altfel anulată de Justiția românească în 1940, după abdicarea lui Carol II. Ceilalți 13 se aflau închiși pe viață. Asasinarea lor s-a produs în cadrul unui transport de la închisoarea Râmnicul Sărat la Jilava, jandarmii primind ordin să îi ștranguleze pe cei 14 cu ștreanguri de frânghie pregătite din timp. După ce au fost uciși, trupurile fruntașilor legionari lor au fost transportate la Fortul 13 Jilava, unde au fost aruncate într-o groapă comună în locul numit „Valea Piersicilor”, nu înainte de a fi împușcați în ceafă, pentru a justifica oficialul comunicat de a doua zi, în care se afirma că ar fi încercat să fugă de sub escortă. A doua zi trupurile au fost dezgropate, peste ele turnându-se acid sulfuric, fiind îngropate sub o cantitate de cca 12 vagoane de ciment. Cei 14 au fost deshumați abia în noiembrie 1940, după îndepărtarea plăcii de beton, detaliile oribile ale anchetei oficiale oripilând opinia publică și generând asasinarea de către legionari a 64 …

Circularele Căpitanului (9) Procesul decemvirilor / Bucureşti, 28 Aprilie 1937 DOMNILOR AVOCAŢI Mă adresez Dv. şi prin Dv. tuturor avocaţilor din toate barourile Ţării, mă adresez tuturor Judecătorilor de orice instanţă, mă adresez Ţării întregi pentru ca mai înainte de a vedea ce avem de făcut, să protestez din adâncurile sufletului împotriva modului nemaipomenit şi nemaiauzit în care au fost judecaţi cei zece legionari. 1. Protestez împotriva faptului că au fost ridicaţi prin legea nouă votată, de la Judecătorii lor fireşti şi trimişi unei instanţe militare de judecată, în atribuţiile căreia nu intra judecarea acestui proces. 2. Protestez în contra eliminării din instanţă a întregei apărări, lăsând pe acuzaţi fără nici o apărare, căci nu poate fi considerată apărare, aceea făcută de un singur ofiţer, în 7 minute, pentru zece oameni pe cari îi condamni la muncă silnică pe viaţă. 3. Protestez în contra faptului că prin acest sistem acuzaţii au fost lipsiţi de martorii principali în această chestiune, martori cari deţin lucruri senzaţionale în favoarea acuzaţilor, martori cari, după planul apărării au fost lăsaţi mai la urmă, dar care în urma măsurilor luate, n’au mai putut fi audiaţi. Aceşti martori în ordinea importanţei sunt: Generalul Gh.Cantacuzino, care a prezidat juriul de onoare, a judecat şi eliminat pe Stelescu din organizaţie. Posedă documente şi acte de importanţă zdrobitoare. Corneliu Z. Codreanu, deţinător a unor importante informaţii, Prof. Nae Ionescu, Ing. Cristian Leu, cunoscând punerea la cale a unui asasinat odios, Vasile Cotea, acel ce trebuia să execute asasinatul, Luca Gheorghiade şi Dumitrescu-Zăpadă. 4. Protestez în contra acestui sistem care ridică în Ţară neîncrederea în Justiţie, neîncrederea care este începutul tuturor nenorocirilor, pentru că refuzul de justiţie duce pe om la ideia de a-şi face singur justiţie. – Ca şi în cazul Stelescu -. Or aceasta este cea mai mare nenorocire …

13 Septembrie 1899 – ziua de naștere a Căpitanului Am spus într-un capitol anterior că în tot timpul războiului, făcând abstracţie de întreg cortegiul de suferinţe, nedreptăţi, samavolnicii şi crime pricinuite lor de dictatura antonesciană, iertându-le pe toate, străduindu-se să uite, legionarii s-au aflat permanent în spatele mareşalului, printre primele rânduri în marea încleştare împotriva bolşevismului. Li s-au părut suferinţele lor proprii prea mici în comparaţie cu imensele calvaruri ce se pregăteau neamului românesc prin politica mioapă a unei alianţe cu bolşevicii. Mai mult ca oricând, acum în ultimele ceasuri ale vieţii, mareşalul avea nevoie să nu se mai simtă singur, să ştie că milioane de români conştienţi sunt alături de el, acum când interesele neamului trebuiau puse mai presus de toate celelalte interese. La 31 mai 1946 legionarii de la „Reduit” (aici erau incarceraţi, în două camere cu geamurile în dreptul capelei din curte) au fost primii care au aflat de respingerea cererilor de graţiere ale condamnaţilor de la celula zero. Au mai aflat că după-masă, la dorinţa mareşalului, avea să aibă loc la capela închisorii o mică slujbă religioasă de împărtăşanie a condamnaţilor la moarte; încă nu dispăruse acest obicei, această practică religioasă creştină, moştenită de la burghezimea în agonie. Atunci unul dintre conducătorii grupului se gândi la o operaţie prin care Ion Antonescu să ia cunoştinţă de ultima poziţie a legionarilor faţă de el, acum ca osândit la pedeapsa capitală, pentru politica sa antisovietică. În cuvintele cronicarilor marxişti urma să fie un act, ultimul, de fidelitate legionară pentru ceea ce a însemnat în politică, în lupta anticomunistă a României mareşalul Ion Antonescu. Operaţia se concretizează: mareşalul va primi din partea legionarilor un mesaj de îmbărbătare. Fostul prim-gardian Sabău va spune şi cum: legionarii au scris mesajul, l-au pasat preotului închisorii (care era legionar), cu consemnul de a …

Ati vãzut vreodatã un „intelectual” în timpul unei crize politice, sau unei prefaceri internationale? Nu numai cã e uluit si neiformat, asta încã n’ar fi o rusine prea mare. Dar e deadreptul înspãimântat, e coplesit de fricã, e paralizat de panicã. Umblã aiurit, pune întrebãri oricui, ascultã pe oricine îi vorbeste, are o încredere oarbã în orice dobitoc politic – si tremurã pentru viata si libertatea lui ca cel din urmã dintre sclavi. Numai atunci îsi dã el seama ce putin s’a „interesat” de viata socialã din jurul sãu. Si cautã pretutindeni sprijin, adãpost, încurajare. Renuntã la orice demnitate personalã, uitã cu desãvârsire misiunea lui istoricã; frica face din el o lichea si un sclav. De câte ori plutesc în aer psihoze politice, de câte ori se întâmplã sau se asteaptã ceva grav – o revolutie, o reforma acerbã, un atentat, o schimbare esentialã a ordinei sociale – bietul „intelectual” român îsi pierde mintile. (Fireste, vorbesc numai de „intelectualul” pur, de cel fãrã aderente cu partidele sau grupãrile poltice). Incearcã atunci sã facã cele mai umilitoare tranzactii; si nu de ordin concret, politic, ci tranzactii fara nici un profit, fara nici o eficacitate. Mãrturiseste oricarui om întâlnit ca aproba anumite gesturi politce, cã si el a gândit asa, cã bine se face ce se face etc. In noaptea insurectiei comuniste dela Atelierele Grivita, am întâlnit un excelent romancier care, aflând de cele ce s’au întâmplat, mi-a deschis repede ultimul sãu roman, apãrut chiar în zilele acelea, ca sã-mi arate cã si el a promovat o revolutie sociala si antiburgheza. Poate cã asa era. Dar nu lucrul acesta e semnificativ. Ci faptul ca excelentul romancier s’a grabit sã-si caute puncte de contact cu o miscare socialã despre care nu stia nimic, nu stia cine o face si contra cui, daca are …

Unii unguri din România trăiesc într-o societate paralelă față de cea reală, caracterizată de o schizofrenie gravă axată în jurul tendințelor autonomiste. Este singura explicație a unor mesaje postate de aceștia pe Facebook: Kovács Emőke In ziua de astazi romanii se prgatesc sa ne omoare pe toti care nu suntem romani. Fara autonomie teritoriala toti vom fii macelariti de nazistii romani. Din aceasta cauza terbe sa iesim pe strazi cu steaguriile noastre sfante. Romanii se gandesc la fel ca sarbii, cum sarbii au vrut sa ucida pe toti croati, bosniei sau albanezi asa vor si romanii sa omoare pe maghiari, tigani etc. Aceata mentalitate este demontrat chiar de ei care sunt impotriva autonomiei ! Ardealul era pana in 1920 timp de 1000 de ani parte a Ungariei si nu s-a facut nici un rau romaniilor , vlahii au fost primiti calduros, au primit paminturi unde sa traiasca. Ce au primit maghiarii dupa acest gest ? Crime comise de catre haita lui Iancu ( ei au omorat chiar si alti romani )sau de armata romana patrunsa in 1916 in secuime. Peste 25000 de tarani secui macelariti. Garda de Fier, garda lui Maniu. Toti erua criminali de razboi. Sursa: NapocaNews VEZI SI: Un UNGUR si-a legat cainele de masina si a plecat pe strazile din Targu Mures. Scena de cosmar, filmata de o camera de bord

A fost numit „ţăranul imperial“ sau „Socrate al românilor“. Viaţa i-a rezervat doar celebritatea postumă, una greu de imaginat pentru cineva care şi-a petrecut cea mai parte a vieţii în închisoare sau într-o teribilă sărăcie, la marginea societăţii. Aceasta este povestea acelui om care a vorbit despre neamul românesc ca despre unul „ales“. Prima dintr-o serie de poveşti, pregătite de „Weekend Adevărul“, despre oamenii cu minţi geniale din România Ce-i uneşte pe aceşti oameni, atât de diferiţi? Unul, Radu Preda, oftează cu amărăciune, căutând în zadar o placă memorială, cu numele lui Petre Ţuţea, despre care ştia că „a fost aici“. Altul, Ion Papuc, vine tocmai de la Baia Mare la Bucureşti, pentru un interviu despre acelaşi Ţuţea, prietenul său. Unui altuia, Demostene Andronescu, în vârstă de 87 de ani, îi dau lacrimile când îşi aduce aminte ce a pătimit alături de Petre Ţuţea în închisoare. Erau să moară de frig, când i s-a arătat un înger. Alt bărbat, Marcel Petrişor, şi el trecut prin viaţă, de 84 de ani, râde în hohote când povesteşte despre cum alerga el cu Ţuţea după mâncare. În fine, un autor cu nume, Sorin Lavric, vorbeşte înflăcărat, afirmând că Ţuţea este extrem de relevant astăzi, mai ales pentru cei tineri, tocmai pentru că este „foarte sincer“. Cine sunt toate aceste destine, reunite sub figura de părinte a unei singure persoane, cea despre care bunul său prieten, Emil Cioran, spunea că „este incapabilă de cinism“ şi se referea la ea folosind sintagma „universul Ţuţea“? JOCUL EXTREMELORViaţa nu a fost tocmai blândă cu Ţuţea. L-a mutat din cafenelele cu nume, şi din faţa unei cariere politice fulminante, în închisorile comuniste. Apoi, l-a proiectat în anonimat şi sărăcie cruntă, tocmai în mijlocul unui regim politic care se prezenta ca fiind în slujba omului simplu. Aceeaşi viaţă i-a …

Realizat in 1996, “Romania si dictaturile ei. Miscarea Legionara” este un documentar despre istoria Garzii de Fier, de la infiintarea sa si pana la instaurarea dictaturii carliste si a primilor ani ai celui de-Al Doilea Razboi Mondial. O productie Vertical Film, documentarul contine ample inregistrari video puse la dispozitie de Arhivele Nationale si beneficiaza de consultanta stiintifica a profesorului Ioan Scurtu. – Expresmagazin

Nu exista personaj din istoria neamului romanesc care sa fi fost mai urat de catre absolut toate guvernarile ce s-au perindat la putere in Romania, din perioada interbelica si pana in zilele noastre. Sa fi fost el un monstru sau toata casta politica de peste 150 de ani incoace nu reprezinta decat o unitate in diversitate? Si care ar fi elementul comun al acestei „diversitati”? Cumva stapanii marionetelor ce-si zic guvernanti? Dar ura guvernantilor e insuficienta si ineficienta daca ei sunt singurii care urasc, caci ei nu pot face decat sa umple inchisorile cu martiri. Stapanii mai au nevoie de ceva, cu mult mai important: chiar neamul trebuie sa-i urasca pe cei ce s-au jertfit pentru neam. Iar pentru asta au nevoie de specialisti in indoctrinarea maselor:  „Historia” ATACA MISCAREA LEGIONARA: „Asasinatele legionare au afectat circa 2/3 dintre romani si 1/3 dintre evrei” … Ieromonahul FIRMILIAN GHERASIM face precizari: „NU AM NICI UN MOTIV DE RESPECT PENTRU LEGIONARI” Masonul RAZVAN THEODORESCU: „Doamne fereste ca aceasta lehamite sa duca intr-o miscare politica extremista. Din fericire, aceasta miscare nu are un lider carismatic. AR FI O ADEVARATA NENOROCIRE SA APARA UN ZELEA CODREANU IN MOMENTUL DE FATA” Patru profesori de la Universitatea de Vest nu vor ca o strada din Timisoara sa fie numita „PETRE TUTEA” deoarece „A FOST LEGIONAR” deci „o personalitate controversată și neconsonantă cu spiritul civic și cultural al Timișoarei”

Sâmbătă, 30 noiembrie, se împlinesc 75 de la asasinarea mişelească a “Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu,   întemeietorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, organizaţie politică controversată, considerată însă de unii ca fiind cea mai puternică mişcare revoluţionară de renaştere naţională şi spirituală care a existat vreodată în România. La 39 de ani, în data de 30 noiembrie 1938, în noaptea Sfântului Andrei, acesta murea sugrumat mişeleşte de jandarmi, din ordinul criminal al regelui dictator Carol al II-lea. Chiar şi după moarte, a continuat să insufle teamă în rândul duşmanilor creştinismului şi naţionalismului, devenind un exemplu pentru noi şi noi generaţii de patrioţi români şi europeni. Scurte repere biografice Codreanu s-a născut în 13 septembrie 1899 la Huşi, fiind cel mai mare dintre cei şapte fii ai profesorului Ion Zelea Codreanu (în trei rânduri deputat, provenind dintr-o străveche familie de pădurari). Între 1912-1916 a studiat la Liceul Militar de la Mănăstirea “Dealul”.  În 1913, la Liceul Militar, împreună cu tatăl său În acelaşi an 1916, îşi urmează tatăl pe font. Ulterior, între anii 1916-1919, continuă studiile militare la Şcoala Militară de Infanterie Botoşani. Anume în acea perioadă, a învăţat să iubească tranşeea şi să urască salonul, primind o educaţie militară care l-a marcat în mod benefic, întreaga viaţă. Urmează apoi Facultatea de Drept din Iaşi. În 1919 aderă la Garda Conştiinţei Naţionale, organizaţie anticomunistă militantă, condusă de muncitorul Constantin Pancu şi promotoare a socialismului naţional-creştin. Dejoacă cu mult curaj, în 1920, două acţiuni comuniste la Regia din Iaşi şi la Atelierele CFR Nicolina. Se opune cu succes deschiderii anului universitar fără serviciu religios. Este ales preşedinte al Societăţii Studenţilor la Drept. La 10 mai 1922, înfiinţează Asociaţia Studenţilor Creştini. În toamna lui 1922 pleacă sa studieze la Berlin şi Jena, dar se întoarce în iarnă pentru a participa la marile mişcari studenţeşti …

“In fata situatiei de mai sus, m-am hotarat sa nu merg nici cu o tabara, nici cu cealalta. Nici sa ma resemnez, ci sa incep organizarea tineretului pe raspunderea mea, dupa sufletul si capul meu si sa continui lupta, iar nu sa capitulez. In mijlocul acestor framantari si ceasuri de rascruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit in inchisoarea Vacaresti. Ne-am hotarat sa strangem randurile si sa continuam lupta sub protectia aceleiasi Sfinte Icoane. In acest scop, ea a fost adusa la caminul nostru din Iasi, din altarul bisericii Sfantul Spiridon, unde o lasasem cu trei ani in urma. La aceste ganduri, grupul “Vacaresti” s-a alaturat imediat. Peste cateva zile am convocat la Iasi, pentru Vineri, 24 Iunie 1927, ora zece, in camera mea din str. Florilor No. 20, pe Vacaresteni si pe putinii studenti care mai ramasesera legati de noi. Intr-o condica, cu cateva minute inainte, scrisesem urmatorul ordin de zi, numerorat cu No. 1: “Astazi, Vineri, 24 Iunie 1927 (Sf. Ion Botezatorul), ora zece seara, se infiinteaza: Legiunea Arhanghelului Mihail, sub conducerea mea. Sa vina in aceste randuri cel ce crede nelimitat. Sa ramana in afara cel ce are indoieli. Fixez ca sef al garzii de la Icoana pe Radu Mironovici”. Aceasta prima sedinta a durat un minut, adica atat cat am citit ordinul de mai sus, dupa care cei prezenti s-au retras, ramanand ca sa cugete daca se simt destul de hotarati si tari sufleteste, pentru a pasi intr-o asemenea organizatie unde nu era nici un program, singurul program fiind viata mea de lupte de pana atunci si a camarazilor din inchisoare. Chiar si pentru cei din grupul “Vacaresti” am lasat timp de gandire si de cercetare a constiintei lor, pentru a vedea daca nu au vreo indoiala sau rezerva deoarece pasind aici vor trebui …