“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

pacienti

  • Românii, lăsați fără medicamente!

    poza blog

    ​Programele naționale de sănătate au rămas de două zile fără finanțare, iar pacienții cronici sunt lăsați fără medicamente.

    Aceștia sunt trimiși acasă de la spital „fără tratament și fără nicio altă soluție”, arată Alianța Pacienților Cronici din România, Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune – APAA și Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer, trei dintre cele mai mari asociații de pacienți din România.

    „Viețile românilor se sting și nimeni nu răspunde pentru toate aceste decese evitabile”, acuză reprezentanții pacienților.

    „Rugăm Guvernul României să ia masuri urgente și să deblocheze banii necesari sistemului medical. Rugăm Casa Națională de Asigurări de Sănătate să publice urgent care este suma necesară, până la sfârșitul anului 2023, pentru derularea Programelor naționale”, se arată în apelul transmis de Alianța Pacienților Cronici din România, Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune – APAA și Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer.

  • Cum scapă medicii de orice vină! O femeie cu cinci boli a murit după ce a stat o oră după Ambulanță

    index 40

    Cazul femeii care a murit la Unitatea de Primiri Urgenţe Băneasa, judeţul Constanţa, a fost analizat de secretarii de stat din Ministerul Sănătăţii, iar potrivit raportului întocmit, consultat de News.ro, “nu poate fi identificată o relaţie de cauzalitate între decesul pacientei şi timpul de răspuns al ambulanţei”. Raportul arată că starea femeii s-a agravat brusc, însă a fost tot timpul monitorizată de specialişti.

    Documentul mai arată că Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă (DSU), condus de Raed Arafat, asigură conducerea operativă a ambulanţelor, iar propuneri pentru deschiderea de noi staţii şi achiziţionarea de echipamente se discută în cadrul Comisiei Interministeriale pentru suport tehnic (CIMST) care nu a mai fost convocată din mai. Ministerul Sănătăţii a verificat cazul femeii care a murit la UPU Băneasa, fiind întocmită o adresă către ministrul Alexandru Rafila.

    Documentul arată că, în data de 31.07.2023, în jurul orelor 17:45 s-a prezentat în cadrul serviciului CPU Băneasa (jud. Constanţa), o pacientă în vârstă de 75 ani, cu boli cardiovasculare asociate, diabet zaharat decompensat, neoplazie mamară, afecţiuni neurodegenerative şi bronhopneumonie cu dificultăţi de respiraţie. “În urma consultului medical, medicul de gardă de la CPU Băneasa (jud. Constanţa), medic specialist de medicină de urgenţă, a solicitat prin apel la 112, o ambulanţă care să asigure transportul pacientei, la Spitalul Municipal din Medgidia pentru investigaţii de laborator şi imagistice.

    La momentul solicitării echipajului de transport, pacienta era stabilă hemodinamic şi nu prezenta semne clinice de agravare a statusului medical. La ora 19:31 se revine telefonic cu acelaşi tip de solicitare, iar la ora 19:33 dispeceratul alocă cazului un echipaj disponibil din substaţia Cernavodă”, se arată în dociment. Ulterior, în jurul orelor 20:30, echipajul ajunge la CPU Băneasa, unde pacienta se afla în curs de resuscitare cardio-respiratorie, intubată oro-traheal, şi ventilată mecanic.

    “Manevrele medicale de urgenţă au fost efectuate de echipa medicală specializată din cadrul spitalului. Concomitent cu efectuarea manrevrelor de resuscitare, se solicită echipaj medicalizat specializat (ambulanţă tip C), pentru transferul de urgenţă către UPU Constanţa. Pacienta nu răspunde manevrelor de resuscitare cardio-pulmonară şi se declară decesul”, se mai arată în raport. Specialiştii Ministerului Sănătăţii concluzionează că “în momentul de faţă, nu poate fi identificată o relaţie de cauzalitate între decesul pacientei care s-a produs în timpul asigurării asistenţei medicale la Spitalul Băneasa şi timpul de răspuns al serviciului de ambulanţă”.

    “Pacienta s-a decompensat hemodinamic şi respirator brusc, în interiorul spitalului, în cadrul CPU, în prezenţa medicilor de specialitate care au aplicat corespunzător toate manevrele de resuscitare (masaj cardio-respirator, intubaţie oro-traheală, asigurarea suportului de oxigen etc)”, se mai arată în documentul citat. Secretarul de stat care a întocmit raportul explică faptul că asigurarea conducerii operative a ambulanţelor este realizată la nivelul DSU din cadrul MAI.

    “De asemenea, achiziţia de ambulanţe este în sarcina DSU, competenţele Ministerului Sănătăţii fiind limitate în acest sens. Problemele operative şi de infrastructură a serviciilor medicale de urgenţă sunt discutate în cadrul Comisiei Interministeriale pentru suport tehnic (CIMST), condusă de dr. Raed Arafat, în calitate de preşedinte. Această comisie nu a mai fost convocată din luna mai 2023 şi din luna martie 2022 pâna în prezent, s-a întrunit doar de 2 ori, cu toate ca are obligatia legala de a se întruni cel puţin bilunar”, se mai arată în documentul citat.

    Potrivit acestuia, “Comisia aprobă înfiinţarea de staţii şi substaţii de ambulanţă, iar neîntrunirea ei pune în pericol buna desfăşurare a activităţii serviciilor de ambulanţă”. Senatoarea AUR Evdochia Aelenei a reclamat că o femeie a murit la UPU Băneasa după ce a intrat în stop cardio-respirator şi a aşteptat trei ore o ambulanţă. Serviciul Judeţean de Ambulanţă Constanţa şi UPU Constanţa au trimis precizări în acest sens, explicând că iniţial s-a cerut transportul pacientei pentru investigaţii suplimentare la o altă unitate medicală, iar ministrul Alexandru Rafila a explicat, vineri, într-o conferinţă de presă, că acest lucru nu este considerat o urgenţă. Ulterior, s-a trimis echipaj cu medic, după ce starea pacientei s-a agravat, devenind o urgenţă cod roşu.

  • Arafat gonește, pur și simplu, pacienții acasă. Declaratie-SOC

    arafat 696x392 1

    Raed Arafat îi acuză pe unii pacienți că nu vor să meargă să se trateze acasă, deși li se oferă medicamente, ci să rămână în locurile improvizate în așteptarea eliberării unui pat de spital. Arafat a declarat că, dacă ar fi fost în alte țări, pacienții nu ar fi fost păstrați de către medici, în timp ce doctorii români îi țin în spitale, în camerele de gardă.

    ”Nu toți bolnavii care sunt în UPU sunt de terapie intensivă. Marea parte sunt de terapie intermediară și sunt bolnavi care, poate, în altă țară i-ar trimite acasă. Ei nu vor să se ducă acasă, ci să rămână, să se interneze. Sunt pacienți care insistă că vor să se interneze. Sunt situații în care pacienții sunt internați, dacă insistă, în loc să fie trimiși acasă să se trateze. Ei spun că vor să rămână, până se eliberează un loc.”, a spus Raed Arafat.

    Sursa: stiripesurse.ro

  • Cealaltă față a emigrării

    camelia smicala

    Experiența Cameliei cuprinde tot spectrul suferințelor și umilințelor prin care poate trece o româncă medic, mamă a trei copii și cetățean străin în Finlanda. După atâtea povești cu emigranți români fericiți și sisteme occidentale de succes, m-am gândit că poate ar fi bine să cunoaștem și una despre cealaltă față a emigrării.

    Camelia Smicală Jalaskoski este o româncă de 44 de ani, absolventă a facultății de Medicină din Iași, specialist medicina de urgență, pe care a practicat-o la Spitalul Județean Neamț, din 1999 până în 2005, când s-a căsătorit cu un finlandez și a plecat în Finlanda împreună cu Andreea, fiica ei din prima căsătorie, pe atunci în vârstă de 4 ani.

    Toate bune și frumoase în țara de adopție până după prima sarcină și nașterea lui Mihai (ianuarie 2006), când Camelia a avut probleme medicale, iar soțul finlandez s-a dovedit a nu mai fi la fel de bun și frumos cum era înainte de căsătorie. Situația conflictuală între soți a escaladat în ianuarie 2007, după nașterea Mariei – cel de-al treilea copil, când soțul abuziv a început să-i bată, iar Camelia și copiii au ajuns la un Centru de siguranță, timp de o lună.
    Când am citit toate astea m-am gândit că, în locul ei, primul meu impuls ar fi fost să-mi iau copiii și să vin în țară, la părinți. Doar că asta se întâmpla în Finlanda, nu în România. Iar copiii aparțin în egală măsură soțului și, după cum vom vedea, statului finlandez, așa că nu poți să pleci cu copiii, unde și când ai chef.

    Ce a făcut Camelia? A învățat limba și s-a angajat ca medic la Tampere (Tullinkuluman Tyoterveys și TAYS). În aprilie 2010 a divorțat, copiii au primit domiciliul la ea și custodie comună. Aici începe partea a doua a coșmarului, căci, după cum spune ea, agresiunile soțului s-au mutat de-acasă la tribunal și la serviciile de protecția copilului. În 2015, când i-au fost luați copiii, cazul Cameliei a fost mediatizat extensiv de presa noastră. Nu vă mai prezint toate detaliile – le găsiți aici.
    În Finlanda, dacă ești româncă și ai copii, ar fi bine să te înțelegi cu tatăl lor. Altfel…
    Foarte pe scurt: tatăl a vrut custodia copiilor și a acuzat-o pe mamă că vrea să plece cu ei în România. Dar tatăl nu are nicio sursă de venit (de 6 ani) și le mai aplică și corecții, motiv pentru care Protecția copilului din Finlanda a considerat că cei doi minori nu sunt în siguranță la niciunul din părinți și i-a confiscat, pentru a-i da spre adopție.

    În prezent, Mihai (10 ani) e la un Centru de plasament, iar Maria (9 ani) la o familie adoptivă. Jalea mamei e de nedescris. Și-a consumat toate economiile în procesele cu fostul soț și se luptă singură cu tatăl copiilor și instituțiile, într-o lume ostilă, uitată de statul român, care nu i-a oferit niciun sprijin. Deși tocmai faptul că e cetățean român, din păcate, îi aduce doar neîncredere și suspiciuni.
    Părinții Cameliei, pensionari (tatăl ei e medic pediatru, la 70 de ani încă face gărzi, mama – farmacistă în Iași) asistă neputincioși de la sute de kilometri depărtare la drama fiicei și a nepoților. Experiența finlandeză a Cameliei cuprinde tot spectrul suferințelor și umilințelor prin care poate trece o româncă în Finlanda, medic, mamă a trei copii. După atâtea povești cu emigranți români fericiți, m-am gândit că poate ar fi bine să cunoaștem și cealaltă față a emigrării, iar Camelia mi-a povestit mai multe despre experiența ei în Finlanda:

    Medici și pacienți
    „În Finlanda nu există specializarea de medicină de urgență. Anul trecut au început un fel de specializare, care seamănă cu medicina de urgență. Practic, eu sunt singurul specialist de urgențe din Finlanda. M-am dus la profesorul de anestezie și m-am înscris la rezidențiat. Mi-au recunoscut 3 ani din specializare pe baza a ceea ce am facut în România. În 3 luni am învățat tot ce trebuia învățat și apoi am fost angajată și plătită ca medic anestezist plin, deși nu aveam examenul final dat. Mai aveam un an de făcut în a doua specializare, dar a trebuit să plec pentru că nu îmi ajungeau banii. Salariul în spitale e mic, iar gărzile sunt aproape gratis și obligatorii. Din 2010 lucrez la cea mai mare clinică de medicina muncii din Tampere, pe post de medic de urgență (Tullinkulma Oy Tampere).
    A fi medic în Finlanda e mult mai ușor decât ca medic în România. În primul rând, aici e deficit de medici și dacă prind unul, acesta e ridicat la rang de idol. Finlanda e singura țară, din câte știu eu, în care studenții fac gărzi și lucrează singuri în Urgențe. Pe hârtie apare că sunt în răspunderea unui medic, dar în realitate nu-i supraveghează nimeni. Culpa medicală e bine ascunsă și n-am auzit ca vreun medic să fie măcar sancționat. Nu există examen de rezidențiat. Te duci, vorbești cu un profesor, te acceptă și după aia ești de capul tău. Nu există o supraveghere a specializării, ci doar un examen formal, la final. Părerea mea personală e că medicii români sunt mult mai bine pregătiți. Aici arta diagnosticului s-a uitat și se bazează exclusiv pe aparatură. Am văzut oameni murind din cauza unor greșeli inadmisibile și nimeni nu a fost tras la răspundere. Mie mi-au uitat o bucată de placentă în uter după cezariană, la Spitalul Universitar. Trei luni au refuzat să mă consulte. Pacientul în Finlanda e doar o minge de ping-pong. Sistemul medical finlandez e la pământ. Lista de așteptare la medicul de familie e de câteva luni. În urgență, media de așteptare e de 6-7 ore și pleci acasă așa cum ai venit – dacă ai noroc. Investigațiile medicale sunt foarte lente, pot dura luni și chiar ani buni. Pentru că în Finlanda medicina e la pământ, angajatorii plătesc asigurări separate pentru angajați. Într-o astfel de clinică primești asistență medicală imediată.

    Educația
    Despre sistemul de educație nu vă pot spune decât opinia mea ca mamă a trei copii, cu 8 ani de experiență în domeniu (fiica mea cea mare trece în clasa a 9-a). Școala e diferită de cea din România – părerea mea că în sens negativ. Nivelul de pregătire în clasa a 8-a, în ceea ce privește matematica, fizica și chimia e cam pe la nivelul claselor 4-5 în România. Copilul meu care trece în clasa a 9-a nu a citit până acum nimic din literatura universală. Poate că unii ar spune că e mai bine așa, să nu obosim copiii cu prea multă carte. Eu sunt de altă părere. Tinerii finlandezi de la 12 ani în sus, în mare parte beau, se droghează, fac sex. Educația sexuală începe cu lux de amănunte din clasa a doua. Un număr mult prea mare de tineri finlandezi au depresii profunde și nu se pot integra în societate. De asemenea, un număr mare de tineri de 20 de ani sunt pensionați (!) pe caz de boală – de obicei, pentru depresie.
    Dascălii finlandezi sunt dedicați și își fac meseria cu pasiune (cel puțin așa sunt profesorii copiilor mei), dar sistemul nu-i ajută. Și în Finlanda profesorii au salarii extrem de mici.

    Nivelul de trai și viața de familie
    Nu apreciez viața finlandeză prea mult. Salariul e mare doar pe hârtie, statul îți ia peste jumătate. Puterea de cumpărare e în realitate mai mică decât în România. Totul este foarte scump. Oamenii sunt în general reci, chiar și între ei (cunoscuți, prieteni). Familia nu prea mai reprezintă nimic. Copiii sunt duși de la școală direct la diferite activități (hobby-uri) și în mare parte nu mai dorm acasă. Părinții au si ei hobby-urile lor, așa că viața de familie e aproape inexistentă. Copiii trebuie să parcurgă distanțe mari până la școală, iar iarna așteaptă de multe ori autobuzul zeci de minute în frig la temperaturi de minus 20 de grade.
    În Finlanda se dă o mâncare caldă la școală, doar că nu e „mâncabilă”. Copiii mei nu pun gura pe ea. Mâncarea în Finlanda are mult mai multe E-uri decât în alte țări, nimic din ce cumperi de la magazin nu are gust.
    Drepturile omului și drepturile copilului există doar pe hârtie. Sistemul de protecție a copilului este de tip dictatorial, încălcând grav drepturile copilului .
    Am vrut demult să mă întorc în România. Dar statul finlandez mă ține legată aici prin intermediul copiilor. Consider că viața în România, cu toate neajunsurile ei, e mult superioară celei din Finlanda.”

    Pe 26 mai, Camelia scria pe pagina ei de facebook: „Am fost azi la proces. Demoralizant. Îmi spun că n-am nicio șansă. Cu adevărat, pentru că nu îmi pot permite un avocat, n-avem nici o șansă!”

    Mihaela Doina RĂDULESCU

  • Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente

    medicamente

    O colosală rețea, formată din industria farma, medici plătiți de aceasta și un lobby agresiv exploatează temerile atavice ale oamenilor, pentru a-i convinge că sunt bolnavi și trebuie să se trateze.

    Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic „Merck”, se confesa revistei „Fortune”, arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca „Merck” să devină un fel de „Wrigley” şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să „vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate.

    Fondatorul colosului farma „Merck” visa să vândă medicamente la oamenii sănătoși. Visul i se împlinește. Viață lungă, boli multe

    Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali se trezesc bolnavi peste noapte. Într-o carte din 2005, Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients, Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist specializat în Sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente.

    Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.

    Pe măsură ce, în țările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viață mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi bagă în panică pe cei grijulii cu sănătatea lor. Probleme minore sunt descrise ca tulburări grave, care necesită tratament imediat. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială”, iar tensiunea premenstruală devine „tulburare disforică premenstruală”. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine.

    Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populația lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii zece ani, din cauză că preţurile la medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.

    Aceeaşi maladie cu altă pălărie

    Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat șocant „Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale„favorizează crearea” tulburărilor medicale:

    ● reevaluarea stării de sănătate;

    ● redefinirea unor boli cunoscute de mult și rebotezarea lor;

    ● crearea unor disfuncții din nimic; preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual.

    Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac.

    Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli și stări de sănătate”. Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră inedită.

    Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: capacitatea de „a crea piețe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cel mai performante, potrivit raportului, este de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinși” că „probleme acceptate până acum ca ușoare disconforturi” necesită „intervenția medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice:„Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor create de firme”.

    Nu a durat mult și profeția s-a împlinit. În 2014, profesorul Philippe Even declara pentru France 4:

    „Industria farmaceutică a creat o piață plecând de la boli care nu există. De exemplu pre-hipertensiunea arterială, pentru care sunt tratați 1 milion de francezi și despre care se știe că tratamentele nu aduc nimic”.

    Prof. Even, împreună cu prof. Bernard Debré, publica în 2012 „Ghidul celor 4000 de medicamente utile, inutile sau periculoase”. Pe fondul scandalului-monstru al medicamentului de slăbit Mediator și care se estimează că a ucis circa 2000 de persoane în Franța, lucrarea celor doi s-a vândut ca pâinea caldă. Însă breasla medicală nu le-a putut ierta încălcarea Omertei: lui Even și Debré li s-a interzis să profeseze timp de un an.

    Racolarea medicilor ca agenţi publicitari

    Medicul generalist Des Spencer povesteşte în British Medical Journal din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria:

    „Căutăm lideri de opinie (…) a căror muncă va trebui să influențeze gestionarea și terapia viitoare ale disfuncției sexuale feminine (…) prin dorință hipoactivă.”

    Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii, pe care o asemenea campanie o aduce.

    „Experții” trebuie să legitimeze „boala”

    Dar, „partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimități medicale a disfuncției sexuale feminine prin dorință hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncție bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităților, dar mai ales sacrosancți experți medicali care legitimează totul. «Experții» estimează că 40% dintre femei «suferă» de această «boală». Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!”, conchide medicul din Glasgow.

    Impresia de depresie

    Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de șapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultații în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 și 1989. O tendință similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu față de cel al bărbaților, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate.

    Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor ușoare la adulți, ele sunt prescrise masiv. Un „merit” îl au și firmele de lobby care au lansat ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile de „medicalizarea” a vieții. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepție și de menopauză. De altfel, se vorbește deja și de „perimenopauză” (perioada de dinainte de instalare a menopauzei și până la instalarea acesteia), o nouă afecțiune care se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade lungi de timp.

    Farmacoterapia fricii

    Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea” bolilor este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criză cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja de „farmacoterapia fricii”. Alături de „disease mongering”, negoţul cu boli.

    Prin manipularea medicilor, lobby-urile au modificat normele analizelor, pentru a crește numărul de pacienți susceptibili a fi tratați

    „Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, Inventatorii de boli.

    „Manipulând membrii influenți ai comunității medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obține astfel creșterea numărului pacienților susceptibili a fi tratați”.

    Căci, conchide Winkler, „a-i face pe niște oameni perfect sănătoși să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viață reprezintă pentru fabricanți o veritabilă rentă viageră”.

    Epidemia de marketing

    În best-seller-ul Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jörg Blech, biochimist german, stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două decenii femeile la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.

    Între 1984 şi 1987, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder (DSM 4), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean- Claude St-Onge înReversul pilulei, publicată la Montreal, Ecosociétés, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva exemple de „boli noi”:

    ● timiditatea este reciclată sub numele de „anxietate socială”

    ●naturala regurgitare la bebeluși devine „reflux esofagian patologic”

    ● omeneasca senescență se transformă în „insufi ciență circulatorie cerebrală”

    ● până și stresul de la loterie este legat de „traumatismul biletului necâștigător”

    În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, şi publicată în prestigioasa revistăPsycho-Therapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiți de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează așa-zisele boli nou introduse în manual. Autor: Adrian Patrusca – Sursa: Evz.ro

  • REVOLTATOR: Povestea DOCTORULUI UNGUR care le MULŢUMEA bolnavilor de cancer când primea ŞPAGA!

    04-csiki-csongor-465x390

    Csiki Csongor nu a vrut să dea declarații la DNA în timpul anchetei

    Un renumit medic oncolog este acuzat că a primit zeci de șpăgi de la pacienții săi. Totul a fost filmat, după ce judecătorii au aprobat montarea unor camere video în cabinet. Curtea Supremă a stabilit anul trecut că medicii angajați la stat sunt funcționari publici. Medicul Csiki Csongor (43 de ani), șeful Compartimentului Oncologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Miercurea Ciuc și coordonator județean al Programului național de oncologie pentru județul Harghita, a fost filmat de procurorii DNA când primea bani și produse de la pacienții care sufereau de cancer.

    Filmat cu mandat

    Medicul a fost trimis în judecată, luna trecută, pentru 52 de infracțiuni de luare de mită. Cea mai mică „atenție” era de 50 de lei. Totul a început în martie 2014, atunci când procurorii DNA au primit informații potrivit cărora Csiki Csongor primea, de la pacienții consultați sau însoțitorii acestora, plicuri conținând sume de bani sau alte bunuri. Concret, acesta era cercetat pentru posibile fapte de conflict de interese, abuz în serviciu, iar procurorii s-au autosesizat cu noi infracțiuni. Cu mandat de la judecători, anchetatorii au montat camere video chiar în cabinetul acestuia din Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc. În imagini, Csiki Csongor este filmat când scoatedin plicuri sumele de bani primite, le introduce în portmoneu, după care rupe plicurile și le aruncă în coș.

    După trei luni de monitorizare a cabinetului, procurorii DNA au organizat flagrantul. Atunci au descoperit 9 plicuri de culoare albă, în care erau diferite sume de bani, iar pe etajera mesei de birou au găsit 250 de lei, totalul sumei fiind de 810 de lei. Într-o pungă tip cadou se afla o sticlă de plastic plină cu palincă, o ciocolată și un pachet cu cafea.

    Înregistrările DNA au fost dublate de declarațiile martorilor, care au recunoscut că dădeau bani medicului

    „Fiind întrebat de unde provin banii și bunurile prezentate, Csiki Csongor a precizat verbal că, la plecare, pacienții pe care i-a consultat în cursul zilei curente au lăsat pe masa sa de birou bancnotele, plicurile și bunurile menționate”, potrivit rechizitoriului DNA. Au fost singurele declarații făcute de acesta. În timpul anchetei, Csiki Csongor nu a vrut să facă alte precizări.

    Pacienții au recunoscut mita

    Zeci de pacienți ai medicului, filmați când lăsau banii pe masă, sau diverse alte bunuri, au recunoscut totul la DNA. Cazul medicului Csiki Csongor, aflat sub control judiciar, este judecat la Tribunalul Harghita.

    Decizia magistraților de la Înalta Curte

    Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a stabilit, pe 3 decembrie 2014, că orice medic care este angajat într-o unitate a Ministerului Sănătății (MS) este funcționar public și, în consecință, este subiect activ al infracțiunii de luare de mită. Nouă judecători ai ICCJ au fost desemnați să dezbată o chestiune de drept privind calitatea de funcționar public a medicilor din România. În final, ei au hotărât, în unanimitate, că orice medic angajat al unei unități ce aparține Ministerului Sănătății are calitatea de funcționar public. Astfel, medicii pot să răspundă din punct de vedere penal, dacă vor fi găsiți vinovați că au condiționat actul medical de primirea de bani sau bunuri. Cazul de față este un exemplu.

    „A luat plicul cu bani și apoi actele medicale”

    Ferencz Margit: „Cu ocazia consultaţiei mamei mele din ziua curentă, după ce acesta a consultat-o pe mama mea, în faţa lui, pe masa de birou, am pus un plic, de culoare albă, cu suma de 50 de lei”.

    Arpad Adam: „Din luna februarie 2014 vin lunar la consultaţii la dl. dr. Csiki Csongor şi întrucât ştiam de la bun început că la acest medic se dă suma de 50 de lei, după fiecare consultaţie m-am conformat şi eu. Astfel că, începând cu luna februarie 2014, de fiecare dată când am venit la acest medic pentru consultație, am dat suma de 50 de lei…Medicul Csiki Csongor nu a pretins a i se da o sumă de bani anume, însă a acceptat de fiecare dată primirea banilor”.

    Ilona Lakatos: „La intrarea în cabinetul dânsului, mi-am scos dosarul cu actele medicale ale soţului meu, dosar în care se afla şi un plic cu o bancnotă de 50 de lei şi le-am dat dr. Csiki Csongor. Acesta a luat plicul cu bani şi apoi actele medicale…”.

    Toth Iren: „Fiind întrebată, declar că la cabinetul din Odorheiu Secuiesc nu i-am dat ceva lui Csiki Csongor. Prima dată când am fost la cabinetul acestuia din Miercurea Ciuc i-am dat lui suma de 50 lei, pe care i-am pus în buzunarul acestuia. Era doar o bancnotă de 50 lei și nu o aveam în plic. Csiki Csongor mi-a mulţumit după ce i-am introdus bancnota în buzunar”.

    „I-am dat două kilograme de cașcaval din gospodărie”

    Szolga Csaba: „La consultaţia din luna iunie 2014 am dat domnului doctor Csiki Csongor una bancnotă de 50 de lei, fără a fi introdusă în plic. Domnul doctor Csiki Csongor m-a refuzat de două ori, afirmând că este datoria lui să mă consulte, însă eu înainte de a pleca din cabinet am pus pe masa acestuia de birou bancnota de 50 de lei şi am şi plecat”.

    Csavar Anna: „Când am fost în aprilie 2011 la cabinetul din Spitalul Miercurea Ciuc i-am dat domnului doctor Csiki Csongor un plic în care era suma de 100 lei. Mai precis, înainte de a părăsi cabinetul i-am lăsat pe masa de birou plicul cu cei 100 lei…”.

    Sandor Katalin: „La una din cele trei consultaţii de la cabinetul domnului doctor Csiki Csongor din Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc i-am dat suma de 50 lei, respectiv o bancnotă de 50 lei, pe care am pus-o pe masa de birou a acestuia când am plecat din cabinet.Când am pus bancnota pe masă domnul doctor mi-a spus „Nu trebuia”, însă eu am lăsat-o pe masă și am plecat din cabinet”.

    Levai Iren: „Fiind întrebată, declar că la consultaţia din luna iunie 2014 i-am dat d-lui doctor Csiki Csongor două kg de caşcaval din gospodăria proprie fiindcă era foarte de treabă. Declar că un kg de caşcaval costă 12 lei, deci total ar fi 24 lei”.

    „Ocazional îmi mai dădea ciocolată, cafea, vin sau prăjituri”

    Una din colaboratoarele apropiate ale medicului, asistenta Tunde Sebestyen, a precizat că încă din luna noiembrie 2011, de când lucrează cu Csiki Csongor, acesta primea de la bolnavi diverse sume de bani, fie în plic, fie cash.

    Banii i-ar fi pus pe măsuțasuport de tastatură, aflată sub masa de birou, iar la sfârșitul zilei medicul scotea sumele de bani din plicuri și le introducea în portofel, iar plicurile le rupea și le arunca la coșul de gunoi. Exact ca în imaginile înregistrate de DNA.

    Mărturia acuzatoare

    „Întrebată fiind, arăt că, din câte-mi amintesc, au fost și zile în care nu a primit nicio sumă de bani, dar nu pot preciza câte, cred că a fost vorba de una sau două zile de consultații în perioada cât am lucrat cu el. Mai țin să menționez că acesta primea și bunuri, cum de altfel s-a întâmplat și astăzi, când a primit bunurile care au fost descoperite cu ocazia prinderii în flagrant și a efectuării percheziției”, a ținut să precizeze asistenta Tunde Sebestyen. Aceasta a mai arătat că din „bunurile primite de către doctorul Csiki Csongor, acesta le lua cu el, ocazional mai îmi dădea și mie bunuri gen ciocolată, cafea, sticle de vin, prăjituri etc”.

    Mai mulți pacienți au povestit că dădeau și alte bunuri la cabinetul medical.

    „În luna martie 2014 am fost la cabinetul domnului doctor Csiki Csongor pentru control. Cu această ocazie i-am dat domnului doctor Csiki Csongor o sticlă de coniac de 0,5 l, însă nu-mi amintesc cu ce preț am cumpărat- o de la magazinul lui Szilveszter din Cristuru Secuiesc”, a declarat Iosif Barabas.

    Benczedi Erzsebet a povestit cum i-a adus vin acestuia. „După completarea rețetei, domnul doctor Csiki Csongor a semnat-o și mi-a înmânat-o, iar eu i-am dat o sticlă de vin de 0,7 l introdusă într-o pungă de cadouri din hârtie. Vinul avea valoarea de 29 lei şi l-am cumpărat de la magazinul Mercur, din Odorheiu Secuiesc, înainte de a mă prezenta la cabinetul medical”.

    Instanțele au decis confiscări extinse

    În ultima perioadă, tot mai mulți medici de top au fost acuzați de corupție

    IANUARIE 2015

    Chirurgul Marius Militaru din Constanța a fost trimis în judecată alături de doi anesteziști, Dorin și Nicoleta Arhire, după ce ar fi condiționat efectuarea unei operații de primirea unor bani.

    NOIEMBRIE 2014

    Medicul Sebastian Telbis a fost condamnat, în primă fază a procesului, la 3 ani de închisoare pentru 291 de infracțiuni de luare de mită. Inedit, în acest caz judecătorii au decis confiscarea unei părți substanțiale a averii, aflate pe numele soției și fiicei sale.

    SEPTEMBRIE 2014

    Iulia-Maria Mihai, me dic șef al Serviciului de Expertiză a Capacității de Muncă și președinte al Comisiei de Expertiză Medicală a Casei Județene de Pensii Argeș, a fost trimisă în judecată pentru 487 de infracțiuni de luare de mită.

    IUNIE 2014

    Medicul Radu Ioan Maxim, singurul legist din Roman, a fost prins luând șpagă în ultima zi de muncă, înainte de pensionare.

  • INVENTIA unor studenti romani care ar putea ajuta oameni din intreaga lume. „Impactul proiectului poate fi imens”

    studenti-inventie
    Au doar 22 de ani, dar au reuşit să dezvolte un program pe care inginerii IT nici măcar nu şi-l puteau imagina în funcţiune. Este vorba despre trei studenţi români care au creat sMilestone, un proiect care vine în ajutorul a milioane de oameni care au nevoie de sprijin în recuperare, după ce au suferit accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene puternice sau au o formă gravă de paralizie.

    Anual, peste 16 milioane de persoane din întreaga lume suferă un accident vascular cerebral (AVC), arată statisticile oficiale. Mulţi dintre pacienţii care supravieţuiesc rămân desfiguraţi şi circa 2,5 milioane dintre ei îşi pierd principala capacitate care îi ajută să relaţioneze cu cei din jur – cea de a vorbi. La aceştia se adaugă persoane care au ajuns să aibă o paralizie parţială a feţei în urma traumatismelor cerebrale pe care le-au suferit în diverse accidente şi persoane care au o paralizie majoră şi nu îşi mai pot mişca decât capul sau gura. În sprijinul tuturor acestor oameni ar putea veni un program dezvoltat de trei tineri români.

     

    Rareş Urdea, Bogdan Andrei Pop şi Bogdan Mursa sunt studenţi la Facultatea de Matematică-Informatică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj şi au creat, sub îndrumarea mentorului Dan Mircea Suciu, aşa-numitul sMilestone – programul de recuperare care îi ajută pe cei de mai sus să vorbească din nou sau să interacţioneze mai uşor cu un calculator.

     

    studenti-i2

    Ideea sMilestone a venit din partea unui medic, doctorul logoped şi specialist în psihoterapie cognitiv-comportamentală Ştefania Budacu, care a lucrat ani de zile cu pacienţi pentru a-i ajuta să îşi recupereze capacitatea de a vorbi pentru a se putea integra din nou în societate.

    Aflând de proiectul MIRA (Medical Interactive Recovery Assistant), o platformă software medicală, creată de o echipă de tineri aflaţi sub coordonarea aceluiaşi mentor – Dan Mircea Suciu, care ajuta la recuperarea persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, doctorul logoped a decis că este timpul ca cineva să dezvolte un program de recuperare mai facilă şi pentru pacienţii săi şi a făcut primii paşi în acest sens.

    “Am aflat că este un profesor la Cluj cu nişte studenţi care au făcut programul de recuperare pe plan motoriu. Eu am mai vorbit înainte cu nişte ingineri IT-şti, dar ei mi-au zis că nu înţeleg ce vreau, aşa că am sunat la facultate. Probabil că am fost foarte convingătoare, pentru că mi s-a dat numărul de telefon al profesorului”, a declarat Ştefania Budacu. Medicul i-a explicat profesorului Dan Suciu că dezvoltarea unui astfel de programul care ar fi de mare ajutor.

    Cum funcţionează sMilestone

    Programul dezvoltat de cei trei tineri utilizează tehnologia Kinect pentru a colecta o serie de date, precum adâncimea în spaţiu a obiectelor din faţa senzorului, şi pentru a detecta mişcările limbii şi ale feţei pe care le utilizează apoi în exerciţii de recuperare.

    “Prima aplicaţie practică se adresează persoanelor care au suferit un atac cerebral, lovituri la cap sau orice fel de accident care a dus la paralizia parţială a feţei. Aplicaţia serveşte drept o platformă virtuală pe care pacienţii să îşi desfăşoare procesul de recuperare”, a declarat braşoveanul de 22 de ani Rareş Urdea, student în anul II la specializarea Informatică Engleză şi unul dintre membrii echipei sMilestone.

    “Conceptul propus de noi este recuperarea prin intermediul jocurilor. Acest lucru distrage pacienţii de la starea depresivă în care se află şi îi ajută să se concentreze pe recuperare”, adaugă el.

    studenti-i3

    Practic, cei care utilizează sMilestone sunt încurajaţi, prin intermediul jocurilor, să facă mişcări pe care în mod normal le-ar face la comanda doctorului logoped, precum “deschide gura”, “pronunţă litera P” sau “zâmbeşte”.

    Astfel, clasicul joc Snake a fost implementat pentru a putea fi folosit în recuperarea pacienţilor care au suferit accidente vasculare cerebrale sau traumatisme craniene şi acum nu mai pot vorbi şi au o parte a feţei paralizată. Cum se poate juca un pacient Snake cu ajutorul sMilestone? Nimic mai simplu. Dacă zâmbeşte, şarpele merge către dreapta, iar dacă deschide gura el merge spre stânga.

    Pacientul ajunge astfel să exerseze mişcări necesare procesului de recuperare în timp ce încearcă să obţină un scor cât mai mare în joc, într-un mod lipsit de stres.

    Cea de-a doua aplicaţie a programului se adresează persoanelor cu paralizii majore, care nu îşi mai pot mişca decât capul sau gura. “Prin detectarea vârfului limbii, oferim acestor persoane o metodă accesibilă şi non-invazivă de a interacţiona cu calculatorul. Cu ajutorul Kinectului, aplicaţia detectează vârful limbii şi în funcţie de poziţia acestuia se poate mişca cursorul mouse-ului oriunde pe ecran. Pentru a da click, opreşti cursorul într-o poziţie fixă pentru 1-2 secunde”, ne mai explică tânărul.

    Pentru dezvoltarea sMilestone au fost consultaţi mai mulţi medici specialişti din domeniu. Până acum, însă, programul a fost testat pe un singur pacient. “Din cauză că recuperarea este foarte sensibilă în cazuri de genul acesta, am evitat să dăm speranţe false oamenilor în condiţiile în care noi nu putem garanta succesul aplicaţiei, ci doar posibilitatea. Am testat programul cu o singură persoană care se afla într-un stadiu destul de avansat în recuperare”, a spus Urdea.

    Cum decurge un program de recuperare tradiţional

    Un program de recuperare tradiţional pentru pacienţii cu astfel de probleme este lung şi laborios, iar succesul lui depinde de o varietate de factori, de la capacitatatea acestora de a-l urma – având în vedere că persoanele care au rămas cu paralizii ale feţei pot intra în depresie atunci când se privesc în oglindă, lucru imperativ necesar pentru exerciţiile de recuperare, dar şi de disponibilitatea familiei lor de a le fi alături. În recuperare se lucrează cu buzele, limba şi obrajii, întreaga musculatură facială fiind pusă în mişcare.

    “Pentru noi, vorbirea este un act reflex, pe care nu îl conştientizăm. Persoanele care au suferit astfel de probleme medicale trebuie să înveţe practic de la zero cum să îşi poziţioneze muşchii pentru a obţine sunetele dorite”, ne explică doctorul logoped Ştefania Budacu, care a lucrat ani de zile cu astfel de pacienţi. Ea a colaborat cu spitalul bucureştean Florească timp de opt ani înainte să se mute recent la Arad.

    “Primesc pacientul mut, fac demutizare, îl învăţ fiecare sunet, apoi continuăm cu silabe şi aşa mai departe. Lucrez cu pacientul o oră pe zi, o dată sau de două ori pe săptămână, ceea ce înseamnă două ore pe săptămână. Pacientul trebuie să lucreze apoi singur, ajutat de familie”, povesteşte Budacu munca sa, adăugând că procesul de recuperare poate dura de la 6 luni la un an şi că acesta ar putea fi mai rapid cu sMilestone.

    Principala problemă apărută pe parcursul recuperării, care îngreunează procesul şi îi face pe unii să depună mai puţin efort pentru recuperare, este acela că pacienţii pot intra în stări de depresie din cauza modului în care trebuie executate exerciţiile. “Recuperarea se face cu ajutorul unor exerciţii care se execută în faţa oglinzii. Pacientul care până ieri a fost un om normal şi se vede acum în oglindă desfigurat respinge oglinda”, spune doctorul logoped.

    Pentru a preveni acest lucru, Budacu a venit cu ideea ca pacientul să poată lucra singur pentru recuperare cu ajutorul unei figuri care apare pe un ecran, în locul tradiţionalei oglinzi, idee preluată şi perfecţionată ulterior de cei trei studenţi.

    sMilestone ar putea să îi ajute, prin joc, şi pe copii în recuperare, după părerea medicului. În cazul acestora, paraliziile feţei sau pierderea capacităţii de vorbire apar cel mai des în urma unor traumatisme cranio-cerebrale produse, spre exemplu, în cazul unei lovituri puternice într-un accident de maşină sau în urma unei hipoxii – privare a creierului de oxigen pe o perioadă îndelungată de timp.

    Munca tinerilor români, recunoscută pe plan internaţional

    La dezvoltarea sMilestone s-a lucrat timp de zece luni, dar a meritat. Tinerii voiam să participe la concursul Imagine Cup – una dintre cele mai importante competiţii la nivel internaţional pentru studenţi tehnici, developeri şi tineri antreprenori- susţinut de Microsoft.

    “Dezvoltarea aplicaţiei a început cu ideea, în octombrie 2013, şi a ţinut până în iulie 2014 când am aflat că ne-am calificat la faza internaţională a concursului”, povesteşte Rareş Urdea.

    După ce au cucerit juriul din România al Imagine Cup, echipa a ajuns în Statele Unite, la Seattle, unde ne-a reprezentat ţara. Tinerii şi-au prezentat proiectul în faţa a 5.000 de studenţi, juraţi, parteneri şi angajaţi ai gigantului american în domeniul tehnologiei, munca lor fiind recunoscută astfel la nivel internaţional.

    studenti-i4

    “Proiectul cu care echipa a reprezentat România la Seattle, a fost iniţial validat ca şi proiect câştigător de alte două jurii, cel la nivel naţional şi cel la nivel regional CEE (n.r. Central Eastern Europe) şi a fost unul dintre cele 36 de proiecte finaliste în USA, dintre sute de mii de studenţi participanţi în cadrul competiţiei la nivel global”, a declarat Cătălin Diţ, director de platforme pentru dezvoltatori al Microsoft România.

    “Impactul unui astfel de proiect poate fi imens şi sunt convins că echipa sMilestone, ţinând cont de feedback-ul pozitiv primit în cadrul competiţiei Imagine Cup şi împreună cu suportul pe care specialiştii Microsoft îl vor acorda în continuare dezvoltării proiectului, va putea scoate în curând în lumea medicală largă acest proiect”, ne-a mai spus Diţ.

    INFOPLUS: Ce trebuie să ştii despre accidentul vascular cerebral

    • este una dintre principalele cauze de mortalitate din lume, alături de bolile cardiovasculare şi de cancer, conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO).

    • principalele cauze care duc la apariţia accidentului vascular cerebral (AVC) sunt tulburările de coagulare, anevrismele, nivelul ridicat de colesterol, stresul, fumatul, stilul de viaţă dezordonat şi predispoziţia genetică.

    • simptomele unui AVC diferă în funcţie de zona cerebrală afectată. Printre acestea se numără slăbiciunea facială bruscă, paralizia braţului sau vorbirea anormală.

    • România se clasa anii trecuţi pe unul dintre primele locuri din lume în privinţa mortalităţii apărute în urma AVC. Potrivit unor statistici WHO aferente anului 2008, în ţara noastră se înregistrează în jur de 300 de AVC la 100.000 de locuitori, peste media europeană de sub 200 de AVC la 100.000 de locuitori.

    • În Statele Unite, unul din 19 decese este provocat de un AVC. În medie, un american moare din această cauză la fiecare 4 minute, potrivit datelor Centrului Federal pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC).

    • pe lângă dizabilităţile fizice care pot apărea în urma AVC, pacienţii pot suferi şi modificări în rapiditatea de execuţie a diferitelor activităţi, modificări ale judecăţii, emoţiilor sau ale percepţiei, precum capacitatea de a aprecia distanţe sau forme, şi tulburări de memorie.

    • există două tipuri de AVC, respectiv accidentul vascular cerebral ischemic şi accidentul vascular cerebral hemoragic. – Articol de Corina Varlan – Ziarul Gandul

  • „Aveam o criză de apendicită și medicii mi-au zis că sunt deocheată”

    18-spital-universitar-evz-465x390

    În loc să o ducă de urgență în sala de operație, medicii i-au recomandat un descântec unei tinere din București care făcuse o criză de apendicită. În cealaltă extremă sunt pacienţii care sunt lăsați fără acest organ, deși suferă de cu totul alte boli.

    Fenomenul bolilor diagnosticate greșit este un subiect sensibil în rândul românilor. În urma articolului „Ţara cu jumătate din diagnostice eronate. Cine plătește pentru românii trataţi greșit?”, mai mulţi cititori ne-au împărtășit propriile experienţe. Astăzi, vă prezentăm povestea unei tinere din București, care a fost plimbată între spitale, până ca medicii „să se prindă” că are nevoie de o banală operație de apendicită. Pacienţii diagnosticaţi greșit se pot îndrepta împotriva medicilor doar în instanţă. Colegiul Medicilor nu poate decât să sancţioneze administrativ doctorii care greșesc, iar de cele mai multe ori, pedepsele sunt simbolice.

    „I-a zis mamei să mă descânte”

    Acum doi ani, imediat după Revelion, Ana-Maria, care avea pe atunci 19 ani, a ajuns la un mare spital bucureștean, acuzând stări de vomă. Iniţial, le-a pus pe seama exceselor de la petrecere, însă, cum starea ei s-a înrăutăţit, a chemat Salvarea. Reacţia medicilor de pe Ambulanţă a fost una halucinantă. „Mi-a făcut o injecție cu un medicament anti-vomitiv și i-a spus mamei că s-ar putea să fiu deocheată și i-au zis să mă descânte. Nu mi-am revenit și am mers la spital. Cum era cea mai aglomerată zi a anului, nimeni nu mă băga în seama. La triaj, doctora se uita cu scârbă și când le-am spus că sunt de mult majoră s-au uitat la mama cu subînțeles”, povestește tânăra. În acea noapte, a vizitat toate secţiile spitalului, inclusiv pe cea de ginecologie, fiind suspectată că ar fi gravidă. Nimeni nu îi găsea însă cauza. „Toată lumea era nervoasă, agitată, iar părinții mei nici nu au avut voie să intre cu mine. Eram singură pe holurile spitalului. O doctoriță chirurg mi-a spus că nu știe ce am, că poate mi s-a aplecat de la mâncare. M-au trimis acasă la patru dimineața”. Cum starea nu i se ameliora, a mers la alt spital. „Am ajuns acolo, unde am reluat aceeași poveste, aceeași privire judecătoare, doar că de data aceasta aveam la dosar și un test de sarcină negativ. S-a descoperit după multe cercetări că aveam o criză de apendicită și că putea să se agraveze până la peritonită”.

    Dacă în cazul acesta, criza de apendicită a fost o nebuloasă pentru medici, sunt și situaţii în care pacienţii ajung să fie operaţi de apendicită inutil, având, de fapt, alte suferinţe. „Fetițele, în special, sunt operate de apendicită, când au anexită. Iar o operație pe fondul unei anexite agravează starea și poate duce chiar la infertilitate”, atrage atenţia Vasile Barbu, președintele Asociaţiei pentru Protecţia Pacienţilor.

    „Colegiul Medicilor nu ajută pacienții”

    Singura soluție pentru victimele malpraxisului rămâne instanța. Din fericire, odată cu noul Cod Civil, durata procesului se scurtează până la doi ani. „În acest cazuri, se aplică răspunderea civilă. Eu nu îi sfătuiesc pe bolnavi să depună plângeri la Colegiul Medicilor, pentru că nu îi ajută cu nimic. Mai bine să ia legătura cu un avocat bun. Dar trebuie să plătească și expertiza medicală, ce costă și 7.000 de lei”, adaugă Vasile Barbu. Daunele primite de pacienți pornesc de la 1.500 de euro și pot ajunge la 500.000 de euro.

    Sesizați „MEDICUL DE GARDĂ”! Dacă doriți să ne semnalați situații ilegale sau nereguli din sistemul sanitar, o puteți face la e-mail [email protected], telefon 021.2022000 sau la adresa Evenimentul zilei, bd. Dimitrie Pompeiu, nr. 6, sector 2, București – pentru „Medicul de Gardă”.

  • In spitalele din Romania pacientii STAU CU MORTII IN SALOANE! (GALERIE FOTO)

    Şocant: La Spitalul Judeţean din Arad morții împart saloanele cu vii

    Zicala „Morţii cu morţii şi viii cu viii” nu e valabilă întotdeauna, lucru demonstrat marţi la Spitalul Clinic de Urgenţă Arad.

    De șase ore a fost nevoie să ia mortul din salon

    Lipsa de personal şi o avalanşă de cazuri la Unitatea de Primire Urgenţe a spitalului au condus la o situaţie neplăcută, într-unul din saloanele secţiei de Neurologie. Astfel, un bărbat care a fost declarat decedat la orele prânzului a fost lăsat în salon cu bolnavii până după ora 20.

    „Bolnavii din salon stau pe holuri, că nu a venit nimeni să-l ia. Cei de aici de pe secţie spun că trebuie să vină să-l ia cei de jos, de la Urgenţe, iar cei de acolo ne-au spus că trebuie să-l ia cei de pe secţie.”

    – au declarat în exclusivitate pentru www.newsar.ro aparţinătorii pacienţilor salonului 516, în jurul orei 19,45.

    Cei cinci pacienţi din salonul 516 spun, la rândul lor, că şi-au petrecut după-amiaza mai mult pe holurile spitalului decât în salonul în care erau internaţi.
    Contactat de www.newsar.ro, dr. Adrian Weiner, purtătorul de cuvânt al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, s-a interesat de întreaga situaţie şi ne-a relatat că persoana decedată a fost ridicată din salon puţin după ora 20.

    „Decesul a fost constatat la ora 14,20 şi, conform legii, timp de două ore nu are voie să se atingă nimeni de persoana decedată. Din păcate, a durat mai mult până a fost ridicat cadavrul, din cauza faptului că a fost o avalanşă de cazuri la Unitatea de Primire Urgenţe, peste 80, cu diferite probleme, şi nu sunt decât trei brancardieri pe tură. Insuficienţa personalului şi o zi cu multe cazuri la UPU au condus, din nefericire, la acest caz neplăcut.”

    – a declarat dr. Adrian Weiner.
    Pacienţii din salonul 516 au spus că în urmă cu câteva zile în spital s-a petrecut un caz similar, cu o femeie care a decedat într-un alt salon, al aceleaşi secţii.

    „Am râs atunci de cele din salonul respeciv şi acum am păţit şi noi la fel.”

    – a declarat unul dintre pacienţi.
    Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad a beneficiat în ultimii ani de investiţii de milioane de euro din fondurile Consiliului Judeţean Arad. Lipsa de personal face însă ca unitatea să se confrunte şi cu situaţii neplăcute.

    Sursa: Starea Natiunii

    sp1

    sp2

    sp3

    sp3

    sp4

    sp5

    sp6

  • Dr. Teofil Lung: Chimioterapia distruge pacientii

    “Eu văd medicina altfel. Obligaţia mea e să prelungesc viaţa tuturor celor care vin spre mine, cât pot. Sigur există deasupra Dumnezeu. Scopul medicinei este să încerce să prelungească măcar cu o zi viaţa aproapelui, dacă se poate cu mai mult e şi mai bine… Inteligenţa trebuie să fie dublată de caracter şi de morală. Dacă nu este aşa, se fac lucruri ce nu sînt onorabile pentru un medic”.
    “Am un mesaj către colegii medici, pentru că fenomenul este, deja, unul cronic, sunt sute de cazuri. Medicii la care se prezintă pacienţii au învăţat în şcoală şi au imprimat în mintea lor de medici ideea că în secolul XXI cancerul se rezolvă cu chimioterapie şi cobaltoterapie. Fac o mică biopsie pacientului şi îl trimit spre aceste terapii. Sunt sute de cazuri care au trecut prin aceste faze şi nu au niciun rezultat. Mesajul meu vine spre aceşti colegi medici, că acest cancer de cap şi gât nu reacţionează nici la chimioterapie, nici la cobaltoterapie, indiferent cât sunt de performante”, a declarat Lung.

    El a spus că sunt “pacienţi iradiaţi cu aparatură ultramodernă, care au ajuns la clinică având tumora în extensie”.

    “Să ştie pacienţii că foarte multe forme de cancer noi le putem vindeca în proporţie de sută la sută. Sunt situaţii în care aceste cancere, prin terapie chirurgicală bine dirijată, se vindecă în totalitate, fără chimioterapie sau cobaltoterapie. Îi rog pe colegii mei medici să renunţe la aceste idei de a face terapiile acestea”, a afirmat Lung.

    Potrivit acestuia, medicii respectivi nu ar trebui să lase pacientul “în forme depăşite de boală”, cu invazie oculară, nazală sau cerebrală a tumorii, care puteau fi tratate, cu succes, în faze incipiente.

    “Sunt sute de cazuri purtate prin clinici din ţară sau străinătate, cazuri de tumoare avansată şi ne pun în situaţia de a face lucruri imposibile. Noi putem să îi ajutăm pe aceşti oameni, dar vin prea târziu. Tratamentele de chimio sau cobaltoterapie nu numai că nu sunt eficiente, dar au efecte secundare catastrofale asupra sistemului de apărare a organismului”, susţine fostul şef al Clinicii de Chirurgie Maxilo – Facială Cluj-Napoca.

    Potrivit acestuia, chimioterapiile distrug măduva hematoformatoare, iar organismul este pus în situaţia de a nu se mai putea apăra.

    Teofil Lung a adăugat că citostaticele sunt medicamente din care se câştigă “foarte mult”, fiind cele mai scumpe de pe piaţă, iar unii medici “din asta trăiesc”.

    “Unii din asta trăiesc, îi trimit pe pacienţi să facă şedinţe de chimioterapie, chiar dacă nu e cazul, sunt afaceri extraordinare. Nu există tumoare pe lumea asta, şi este dovedit histopatologic, care să fie tratată cu chimioterapie şi să dispară. Nu am văzut asta în 40 de ani de carieră”, a afirmat Teofil Lung.

    El a dat exemplul unui pacient în vârstă de 65 de ani din Buftea, care a urmat zeci de şedinţe de chimio şi cobaltoterapie, a suferit cinci operaţii şi a ajuns la clinica din Cluj-Napoca, sperând că se mai poate face ceva.

    “A fost operat la Spitalul Colţea din Bucureşti de un profesor universitar care a intrat un pic şi a zis că mai mult nu poate şi l-a trimis la iradiere, la cobalto şi chimioterapie. Este o invazie formidabilă a tumorii care a trecut din partea stângă a feţei în partea dreaptă, a atins ochiul stâng, nasul şi maxilarele. A mai suferit alte patru operaţii şi a avut zeci de şedinţe de chimio şi cobaltoterapie. Şi a venit la noi să îl operăm. Putea fi rezolvat în prima fază, fără să îi scoatem ochiul, dar acum tumora a ajuns la baza craniului şi ajunge în creier. Noi va trebui să îi scoatem ochiul, să scoatem nasul şi maxilarul, va trebui transplant de faţă”, a declarat chirurgul clujean.

    Pacientul respectiv, Radu Gheorghe, a declarat, la rândul său, că în urma şedinţelor de chimio şi cobaltoterapie tumora la sinusuri de care suferă s-a extins.

    “Am făcut din 2011 un număr de 31 de şedinţe de radioterapie şi 12 de şedinţe de citostatice şi cinci operaţii. Cred că a fost vorba de o greşeală profesională în cazul meu, specialiştii trebuie să sesizeze aceste situaţii. Am avut încredere în medici şi am mers pe mâna lor. Mi-au spus că citostaticele şi radioterapia vor micşora tumora, dar nu a fost adevărat, din contră, a crescut”, a spus pacientul.

    Un alt pacient din Bucureşti, în vârstă de 68 de ani, a fost diagnosticat cu un cancer viscerocranios şi a fost trimis la chimioterapie şi cobaltoterapie, iar sub aceste terapii tumora a crescut şi a invadat hemifaţa stângă, maxilarul şi mandibula.

    “A fost operat la Clinica de Chirurgie Maxilo – Facială din Cluj-Napoca, dar problema este cu tegumentul după iradiere, astfel încât nu se închide zona, nu se unesc plăgile. Nu putem face nici microchirurgie. Mergem pe o soluţie să închidem cât putem”, a explicat medicul Teofil Lung.

    Pacientul, Dumitru Răducanu, a declarat, la rândul său, că şedinţele de chimioterapie şi cobaltoterapie urmate i-au făcut “mult rău”.

    Sursa: Lupul Dacic

  • Au scăpat cu zile! Profitând de greva medicilor, mii de pacienţi au reuşit să fugă din spitale

    Mii de pacienţi internaţi în spitalele româneşti au reuşit să scape, profitând de greva generală a medicilor.

    “Parcă nu-mi vine să cred că am scăpat de acolo. De dimineaţă am văzut că nu mai era nimeni pe culoar, am furat nişte haine dintr-un vestiar şi am sărit pe un geam. Am avut noroc că nu m-a văzut nimeni, altfel aş fi ajuns înapoi în iadul acela”, susţine Petrică, pacient evadat.

    Petrică susţine că medicii s-au folosit de el pentru experimente bizare, i-au dat nişte bobiţe albe ciudate şi l-au ţinut legat cu nişte furtunaşe în venă, prin care îi picura ceea ce el numeşte “otrava Diavolului”.

    “Mi-au înfipt nişte ace în mână, în fese. Ce mai e şi asta? La noi în sat o babă capabilă te vindecă numai din descântec, maxim cu nişte bobi şi puţin fum de tămâie. Ce-am văzut în spital… Doamne fereşte!”, a mai declarat Petrică.

    Poliţia caută în continuare supravieţuitori în spitale, ofiţerii declarând că cei care au fugit au scăpat cu zile, având în vedere halul în care i-au găsit pe ceilalţi pacienţi.

    Sursa: TimesNewRoman.ro

Back to top button