Mirajul “civilizației”

Cum au fost transformați rockerii din rebeli care gândeau și acționau liber, în masă de manevră cu cei mai imbecili și mai obedienți idioți utili pentru orice propagandă? Simplu. Li s-a pus semnul egalității între rebeliune și obediență, printr-o mutație a conceptului de civilizație. Mai întâi li s-a indus ideea că rebelul este necivilizat, la pachet cu sentimentul de vinovăție. Și li s-au dat niște ecuații, să le rezolve:

Tu ești rebel
Rebel=Necivilizat
Necivilizat=Vinovat
Dacă vrei să te reabilitezi, trebuie să te civilizezi.
Adică să devii obedient.

Eventual, să și demonstrezi că obediența ta e mai mare decât a altora.

Abia din punctul ăsta a-nceput să se aplice spiritul de turmă. La concerte s-au exersat regulile unei noi paradigme și toți s-au conformat. S-a creat, astfel, un grup eterogen model, care și-a extins noua mentalitate, cu influență asupra celor care au intrat, pe parcurs, în grupul celor care contează.

Foarte important, ca agregator, a fost și radioul, în crearea grupului de idioți utili rockeri. Ascultam, acum vreo 6 luni, un prieten de la Securitate, invitat la un post TV, care explica el cum acționează propaganda rusă și că n-a identificat niciun post de radio din România acaparat de ruși. Păi normal că nu, pentru că le-ați luat voi pe toate, de la-nceput. Și era normal să faceți asta, pentru că știe toată lumea că radioul ăla de pe vremea lu’ mamaie e cel mai important în manipularea maselor, mai ales dacă e ascultat în mașină sau la locul de muncă, atunci când ascultătorul face altceva și poate fi bombardat cu subliminale.

Transformarea asta s-a produs în mulți ani. Nu doar în România. Prin concertele internaționale s-a reușit uniformizarea unei noi mentalități, cu un comportament unitar, acceptat de grup, cu titlu de civilizație. Practic, dresaj. Cu efecte pavloviene. Ceva mai simplu de-atât nu există în ingineria socială. Apoi au fost luate cârciumile de rockeri și grupurile de Facebook. Și s-a produs uniformizarea comportamentului, a percepției și a reacției la stimuli.

Se mai făceau și exerciții, din când în când, pentru măsurători. De exemplu, la un concert micuț de acum vreo 10 ani, la Romexpo, trupa Vița de Vie a aplicat o chestie de mi-a stat inima. Și mie, și lui Kripo, care era lângă mine. Au făcut aia cu mâinile în aer, cu toată lumea cântă refrenul, apoi vocalistul a strigat: toată lumea în genunchi! Și toată lumea s-a conformat, mai puțin eu și Kripo. Ne uitam unul la celălalt, șocați de ceea ce vedeam. Chiar ne-ntrebam pentru ce se fac experimentele astea. Apoi am văzut…

Rockerii sunt doar una dintre categoriile dresate așa. Dar mai sunt și alte grupuri. O altă piesă de rezistență din dresaj este asocierea mentalității și a comportamentului poporului cu lipsa de civilizație, sentimentul de vinovăție fiind mai profund. Românii, în cazul ăsta, sunt cei mai afectați. Atât de mult s-a mizat pe tehnica asta, încât mulți români au ajuns să se urască pe ei înșiși, doar pentru apartenența la poporul român. Detestă tot ce ține de România și de românism, dar vinovăția profundă îi determină să-și dorească să și facă ceva pentru a ajuta la schimbare. La schimbarea mentalităților, a comportamentelor, a regulilor, a tradițiilor. Dar nu a funcționat doar la români, ci la toate popoarele fostelor țari din blocul estic. Există și excepții, dar acolo este doar o problemă de număr mic al adepților noii civilizații și una de timp, adică se așteaptă rezultate, în continuare.

Iar în toate experimentele astea aplicate pe populația țărilor est-europene, cea mai mare vinovăție percepută de subiecți este apropierea – prin origine comună, elemente culturale comune, elemente lingvistice comune, elemente arhitecturale, etc. – de Rusia. Tocmai de aceea se poate observa cum oamenii intrați în acest proces de transformare prin aderarea la o nouă “civilizație” sunt mai antiruși pe măsură ce au mai multe elemente în comun cu spațiul rusesc. Iar de aici se pot analiza reacțiile fiecărei populații și ale fiecărui grup, la anumiți stimuli, în diverse contexte. Ura față de tot ce are legătură cu Rusia, indusă prin punerea semnului egalității cu sentimentul de vinovăție, duce chiar la ura de sine. E o transformare a sinelui care produce reacții cu atât mai violente, individual și în grup, cu cât elementele comune sunt mai multe și mai puternice.

De ce? Ați uitat de Războiul Rece? Știu, memoria colectivă e de foarte scurtă durată. Dar asta e explicația. Războiul s-a declarat încheiat, dar mai departe de declarație au mai fost multe alte lucruri. Dușmanul a devebit Demon, iar demonizarea lui a contribuit la transformarea populațiilor, inclusiv din interiorul spațiului ex-sovietic. E posibil ca unii rusi să se urască mai mult pe ei înșiși decât ne urâm noi, românii, pe noi înșine, dacă acest mecanism de schimbare a civilizației funcționează așa cum l-am descris.

Autor: Diana Scarlat / Incorect Politic

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *