Medic: Alexandru Rafila este fiul unui torționar al Securității care a ucis în anii ‘50 oameni nevinovați. Și care urmează să fie noul Ministru al Sănătății

Fostul președinte al CNAS, medicul Lucian Duță, remarcă amar, într-o postare pe Facebook, cum a ajuns fosta Securitate să triumfe, prin oamenii ei ori urmașii acestora, asupra vieților românilor de azi, inclusiv a sănătății lor.

„Vlad Voiculescu (de două ori a ocupat fotoliul de Ministru al Sănătății ) este fiul unui turnător la Securitate. Și încă nu știm câți oameni au suferit de pe urma delațiunilor acestui individ. În schimb apare ca personaj de film propagandistic închinat victimelor Colectiv. Este trist cum se cațără fiul unui turnător la Securitate pe suferința unor oameni.

Alexandru Rafila este fiul unui torționar al Securității (vezi comentariul) care a ucis în anii ‘50 oameni nevinovați. Și care urmează să fie noul Ministru al Sănătății.

Amândoi încearcă să se scuze în mod jalnic spunând că nu sunt vinovați de faptele părinților.
Le-aș adresa două întrebări: Au curaj să le spună asta familiilor care au suferit de pe urma acțiunilor părinților lor? Când au profitat de beneficiile (rezultate din acțiunile părinților lor) sistemului securistic a fost bine?

Înainte de 1989, Securitatea reprezenta brațul de forță prin care prin care partidul teroriza, tortura și uneori îl elimina fizic pe individul care se opunea unui sistem. Erai luat din casă, bătut, torturat și deseori ucis de un sistem criminal care era validat de deciziile unor judecători. Nimeni nu putea fi confirmat ca dușman al unui sistem criminal fără decizia unui judecător. Iar numele acestor judecători nu le vom ști niciodată. Ei sunt cei care au validat crimele trecutului. Și exact așa se întâmplă și azi!

Sunt două feluri de politicieni: unii care sunt primiți în birourile Securității, iar unii care nu. Primii sunt niște lachei care execută fără să comenteze ordinele, sperând că poate nu vor ajunge la pușcărie și rămân cu furtișagurile. Când sunt sacrificați de Securitate schelălăie. Dar niciodată nu vorbesc, doar schelălăie. Pentru că le e frică. O frică justificată de faptul că sunt conștienți că, fiind impostori, nu au nici o șansă dacă scot cumva un sunet. Așa că tac și îndură calvarul, merg la pușcărie, dar rămân cu niște bani pe care nu visau niciodată să-i facă altfel decât prin acordul cu Securitatea. Ceilalți doar salivează și speră că, dacă sunt obedienți, Securitatea îi va chema și îi va pune la masa în care se scurg firimituri și pentru ei.

Adevărul întodeauna poate fi cuantificat în cifre. Știu, sunt reci și nu transmit emoții. La fel ca și adevărul.

Guvernul PSD-PNL este triumful trist al Securității. Adică al trădării noastre ca nație și mai ales al viitorului copiilor noștri. Părinții noștri au îndurat frigul și foamea pentru a ne da nouă o șansă. Iar noi am ratat-o. Datorită ignoranței noastre, lașității noastre și mai ales a fricii induse de un sistem corupt și trădător.

Alianța PSD—PNL este victoria supremă a Securității.

Pentru că pînă la urmă vorbim de cifre și mai ales de faptul că tot ce reprezintă azi conducerea celor două partide sunt doar niște marionete triste ale unui sistem care a ne-a trădat. Iar copiii noștri vor plăti tăcerea noastră. Așa cum au plătit părinții noștri, așa cum plătim noi azi.

În esență, nu suntem mai proști ca alte neamuri. Dar sigur suntem mai lași și mai fricoși. Acesta este motivul pentru care suntem disprețuiți la scară istorică. Tăcem și lăsăm ca o oligarhie coruptă, ascunsă și ilegitimă să ne fure viața și mai ales viitorul.

Nu aștept să validezi public cele spuse de mine. Pentru că știu că ți-e frică și înțeleg. Dar într-o zi va trebui să-ți asumi în fața copiilor tăi eșecul derivat din tăcerea ta. Tăcerea înseamnă complicitate. Chiar dacă nu-ți place când ți se spune, acesta este adevărul.
Coaliția PSD-PNL reprezintă victoria unui sistem corupt și, mai ales, trădător. România pare că nu are soluții, iar noi vom fi sacrificați ca nație. Unii vor spune că nu e nimic nou sub soare. Și că la nivel istoric așa a fost mereu. Da, e adevărat așa a fost. Pentru că am tăcut mereu și am acceptat mizeria. Frica nu ne va absolvi niciodată!”, a scris Lucian Duță pe Facebook.

Lucia Hossu-Longin

„Un răspuns domnului Alexandru Rafila
În 1998 am făcut un interviu cu Alexandru Rafila, fostul șef al Securității din Arad în perioada 1945 – 1949. Practic, răspundeam unui apel al locuitorilor din patru comune de pe Valea Crișului Alb, care făcuseră o plângere la Procuratura Militară (nr. 1316 din 28 decembrie 1990), în care îl denunțau pe Alexandru Rafila ca autor moral al uciderii, în anii 1947-49, a numeroși țărani care s-au opus colectivizării.
Interviul a fost difuzat la TVR 2 în anul 2009 și redifuzat în 2012, 2016, în cadrul ”Seriei negre” a Memorialului Durerii, iar acum reprodus într-o carte, ”Cerberii penitenciarelor”, alături de „Reeducarea de la Pitești”.
Numele fiind foarte rar, Rafila, mulți s-au întrebat dacă e vreo legătură între Alexandru Rafila tatăl și Alexandru Rafila fiul? Și au descoperit că e. Descoperirea am făcut-o acum, pentru că a fost expus numele dumneavoastră în listele pentru Parlament.
Alexandru Rafila fiul se justifică, afirmând că nu sunt obiectivă în Memorialul Durerii. Și rudele țăranilor împușcați în mijlocul uliței sunt tot fără obiectivitate? Documentele de la AFDPR Arad spun limpede că Rafila a fost Șeful Securității între 1945 și 1949. Masacrul condus de el a avut loc în perioada 31 iulie-3 august 1949. Alexandru Rafila mai era Șeful Securității, așa cum arată documentele pe care le-au folosit când au înaintat plângerea către Procuratura Militară.
Domnul Rafila n-a fost un simplu medic, ci șef al unei Securități în anii 1945-49, când s-au făcut cele mai teribile represiuni. Filmul nostru există de 20 de ani. Nu este un atac la adresa PSD. Nici acum, nici altădată. Când am publicat cartea, nu știam că dumneavoastră candidați. Este o descoperire care a stat ascunsă mai bine de 20 de ani, dumneavoastră prin candidatură ați produs deconspirarea numelui.
Locuitorii din cele patru comune, Apateu, Berecliu, Somoșcheș și Sepreuș, au cerut filmul, au vizionat în lacrimi cele 45 de minute și nimeni n-a contestat adevărul celor scrise. Cei care au scăpat cu viață, au primit în 1949, 340 de ani de muncă silnică și temniță grea. Peste 100 de familii au fost deportate, mulți au fost răniți. Securitatea condusă de Alexandru Rafila a acționat cu o cruzime extraordinară. Unul dintre cei uciși, care avea 20 de ani, le-a spus soldaților „ridicați-mi capul să mai văd o dată biserica și câmpul”.
Eu nu am nimic cu dumneavoastră, domnule Rafila, nici cu PSD-ul.
Adevărul e acesta pe care l-am scris. El trebuie recunoscut și asumat măcar din compasiune pentru țăranii care au murit acolo.
Recunoșterea, chiar dacă se face cu greutate, fiind tatăl dumneavoastră, e absolut necesară.
Aceasta mi se pare a fi un semn de obiectivitate și poate de milă creștină” – Lucia Hossu-Longin

Vezi – DOSARUL REVOLUȚIEI la Curtea Supremă | Zi crucială pentru „Nemuritorul” Ion Iliescu

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real, daţi subscribe canalului noastru de Telegram!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *