Decizie CEDO: interceptările DNA nu încalcă drepturile persoanei urmărite penal

Decizie CEDO: interceptările DNA nu încalcă drepturile persoanei urmărite penal
Decizie CEDO: interceptările DNA nu încalcă drepturile persoanei urmărite penal

Interceptarea convorbirilor unui urmărit penal nu reprezintă o încălcare a drepturilor acestuia, a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), într-o hotărâre dată în cazul unui doctor român care a fost condamnat pentru că solicitase mită.

Generalul Ștefan Blaj a fost reținut, în 2004, de Parchetul Național Anticorupție (PNA), după ce complicele său, un locotentent colonel, l-a denunțat ca destinatarul final al unei șpăgi care ar fi facilitat angajarea unei persoane în sistemul medical din penitenciare. Procurorii l-au prins întâi în flagrant pe lococotent colonel și i-au promis o pedeapsă redusă dacă acceptă să-l înregistreze pe ascuns pe medicul militar.

Denunțătorul a acceptat și, prin această procedură, oamenii legii au stabilit că generalul,  în calitate de președinte al Comisiei de examinare la concursul de ocupare a unui post de medic în rețeaua Direcției Generale a Penitenciarelor, a pretins de la  respectiva persoana 4.000 de dolari pentru a-i asigura accesul la subiectele de examen.

Ulterior, prin negociere, suma pretinsă s-a redus la 2.500 de dolari, din care s-au primit efectiv 1.300, potrivit unui comunicat oferit la acea vreme de PNA. Un an mai târziu, medicul Ștefan Blaj a fost condamant la un an și jumătate de închisoare cu suspendare, inclusiv pe baza interceptărilor audio-video, iar sentința a rămas definitivă în 2007.

Nemulțumit de condamnarea pe care a primit-o în România, medicul Ștefan Blaj a depus o plângere la CEDO, în care a reclamat că i s-a încălcat dreptul la un proces corect, prin faptul că, în realitate, ar fi fost provocat de denunțător să accepte mita, atunci când s-a realizat înregistrarea inclusă în dosar, că nu a fost informat, în timpul interogatoriului, despre drepturile sale și despre acuzațiile care i se aduc.

De asemenea, generalul a susținut că i-a fost încălcat dreptul la viața privată, tocmai pentru că procurorii l-au înregistrat pe ascuns în timp ce discuta cu denunțătorul. În plus, a precizat că nu exista, în 2004, nici o cale în legea românească prin care să conteste intervenția în viața sa privată. În fine, medicul a reclamat că avocatul care l-a reprezentat nu a avut acces la înregistrările realizate în dosar, ci doar la stenograme.

După ce a analizat cazul lui Ștefan Blaj, CEDO a respins toate plângerile acestuia, considerându-le neîntemeiate.

Curtea “hotărăște că nu a existat o încălcare a articolului din Convenție în ceea ce privește necesitatea ca o persoană să fie asistată de un avocat când face declarații în timpul procedurii flagrant delict,  hotărăște că nu a existat o încălcare a articolului Convenției cu privire la faptul că ar fi existat o provocare a procurorilor,   hotărăște că statul pârât nu și-a încălcat obligațiile care îi revin”, se arată în sentința CEDO, făcută publică pe 8 aprilie.

General Ștefan Blaj, contactat de România liberă, nu a dorit să comenteze această hotărâre. „Eu nu știu despre sentință, nu am primit nimic, deci nu doresc să vorbesc despre asta”, a precizat acesta. În prezent, doctorul continuă să practice medicina în sistemul civil.

Pe de altă parte, expertul anticorupție Laura Ștefan a explicat că hotărârea luată la Strassbourg nu funcționează ca un precedent, se aplică doar în cazul discutat. „Totuși, este o decizie care confirmă încă o dată  că CEDO nu interzice interceptarea în cazuri de corupție sau infracțiuni grave și că există posibilitatea să probezi astfel de dosare cu interceptări fără a se pune problema provocării”, a precizat Laura Ștefan.

De exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a condamnat România, în 2012, după o reclamație  privind încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie depusă de judecătoarea Elena Pop Blaga, de la Tribunalul Bihor. Aceasta fusese arestată tot de PNA, iar CEDO a considerat că a fost ascultată ilegal, în baza unor autorizații de interceptare emise de procurori, dar și de Înalta Curte, în perioada 1999 – 2005. În acel caz, însă, magistratul a reclamat că îi fuseseră înregistrate inclusiv convorbirile purtate cu soțul ei.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *