Românii și câinii, un secol de prietenie. Avem trei rase omologate internațional, urmează a patra

Timișoara marchează în 2022 o sută de ani de la fondarea primei asociații canine de pe teritoriul actual al țării. O expoziție dedicată, sute de patrupede, unele mai frumoase decât altele, au defilat în fața juriului de specialitate.

Prima asociaţie chinologică din ţara noastră s-a numit Asociaţia Câinilor de Poliţie pentru România și a fost fondată la Timişoara în anul 1922. Directorul asociației era Iosif Korner, Adalbert Ludwig era adjunctul, iar Alexandru Kuhn, secretarul. La un veac de la înființarea acestei asociații chinologice, la Timișoara, în incinta Muzeului Satului Bănățean, s-a organizat un eveniment aniversar, unde sute de câini superbi au defilat în fața juriului pentru un titlu de frumusețe. Această aniversare este sărbătorită chiar și de Romfilatelia, instituția lansând o emisiune filatelică denumită sugestiv „Canis“.

Rasele canine, recunoscute înainte de Marea Unire
Dar să ne întoarcem un pic în timp. În Timișoara existau organizații chinologice încă de la sfârșitul secolul al XIX-lea, de pe vremea când Banatul era parte din Imperiul Austro-Ungar. Premiera pe care Asociația Chinologică Timiș o sărbătorește este importantă pentru România Mare, cea de după Unirea din 1918.

„Foarte puțină lume știe de această premieră de la Timișoara. Dar trebuie să fac o precizare importantă. Vorbim de asociațiile chinologice din actualul teritoriu al României, dar ele s-au format înainte, când aceste teritorii nu țineau de România. Au existat asociații la Brașov, la Cluj, la Timișoara, în perioada 1890-1897. Există și medalioane de atunci pentru câinii de rasă, cu efigia asociației din care aceștia făceau parte. La acea vreme, în Țările Române nu exista așa ceva. Și e explicabil, dar pentru asta trebuie să înțelegem niște lucruri, altfel nu vom înțelege diferența de mentalități și de civilizație. Fiecare regățean care trece în Transilvania observă că lucrurile sunt diferite, se schimbă, în arhitectură, în absolut toate aspectele vieții cotidiene. Asta s-a întâmplat și cu asociațiile chinologice care au apărut în Imperiul Austro-Ungar. Important este că în 1922, deci după Marea Unire, se constituie, la Timișoara, Societatea Canină a Câinilor de Poliție, nucleul actualei Asociații Chinologice Timiș“, a declarat, pentru „Weekend Adevărul“, Cristian Ștefănescu, președintele Asociației Chinologice din România.

Ulterior, la o distanță de un an-doi, s-au constituit asociații similare în mai multe orașe din țară: la București, la Cluj și Brașov.

În 2023, Timișoara mai marchează o bornă importantă în istoria chinologiei: pe 6 mai 1923 a avut loc prima expoziție chinologică din România. În București, abia în 1927 avea să se înființeze prima asociație chinologică națională, care a purtat numele Societatea Crescătorilor și Proprietarilor de Câini de Rasă din România. Primul președinte a fost Prințul Nicolae, fratele regelui Carol al II-lea, într-o perioadă în care funcționa regența condusă chiar de Nicolae, Regele Mihai I fiind încă minor.

Ne-am întrebat ce fel de rase de câini erau în expoziția din 1923, în contextul în care rasele au evoluat foarte mult în ultimul secol. Președintele Asociației Chinologice din România a încercat să ne lămurească.

„Atunci erau rase de vânătoare. Însă erau și câini polițiști, iar cea mai cunoscută rasă era ciobănescul german, care și astăzi este rasa numărul unu în lume. Însă lucrurile au evoluat mult în acest domeniu. S-au create multe rase noi. Câinii de vânătoare au rămas mereu câini de vânătoare, această nobilă pasiune a rămas, iar atunci s-au dezvoltat rase diferite pentru vânat diferit. O rasă folosești la vânătoare de păsări, o altă rasă la vânătoare de mistreț sau de cerb. Și atunci omul, din dorința de a avea niște auxiliari cât mai buni, a creat diferite rase“, arată Ștefănescu.

„Nu există câini mai mult sau mai puțin inteligenți“
Deși Cristian Ștefănescu a amintit de ciobănescul german ca fiind cea mai utilizată rasă de câini de poliție, de salvare sau în armată, șeful chinologilor din țară ne avertizează că nu este corect să catalogăm acești câini drept „cei mai inteligenți“.

„Nu există câini mai mult sau mai puțin inteligenți. Această catalogare este extrem de subiectivă și proprietarii de câini știu foarte bine ce spun acum, toți câinii sunt inteligenți, inclusiv cei care nu sunt de rasă și sunt maidanezi. Sunt extraordinar de inteligenți. Depinde întotdeauna de om, de stăpân, cât de mult dorește să-și educe câinele și să dezvolte acest aspect al inteligenței fiecăruia“, a subliniat Cristian Ștefănescu.

Cei 300
Câinele este posibil să fie primul animal domesticit și cel mai folosit pentru muncă, vânătoare și companie din istoria oamenilor. În lume sunt peste 300 de rase de câini, un număr la care s-a ajuns prin împerecherea raselor, pentru care trebuie, însă, să se țină cont de etică.

„Noi când spunem câine ne referim la un animal care se numește Canis lupus familiaris, ca mamifer din familia canidelor. În cadrul acestor rase s-au dezvoltat de către om mai multe rase. Sunt peste 300 de rase. Asta înseamnă că împerecherea acestor rase este viabilă și produce urmași. Nu e nicio problemă. Dar una e să împerechezi un dog german, cel mai mare câine, care poate să ajungă și la 120 de kilograme, cu un chihuahua, cel mai mic câine, care e o crimă împotriva ambelor rase. Teoretic, este posibil, pentru că fac parte din aceeași specie“, a mai spus Cristian Ștefănescu.

Trei rase românești omologate
În prezent, România are trei rase omologate la nivel mondial: ciobănescul românesc mioritic, ciobănescul românesc carpatin și ciobănescul de Bucovina.

„Din punct de vedere chinologic, fiecare țară are o mândrie națională să fie reprezentată de rase endemice. România e reprezentată în Federația Internațională de trei rase de câini ciobănești, câini de pază a turmelor de oi, împotriva răpitorilor cum ar fi ursul, lupul etc. Aceste rase s-au omologat cu mare greutate, cu mare efort de către Asociația Chinologică Română. Au început etapele de omologare încă de acum peste 40 de ani. În 2005 au fost recunoscute carpatinul și mioriticul, iar în 2009 a fost recunoscută rasa de Bucovina“, a explicat Ștefănescu.

Mai există o rasă autohtonă, ciobănescul românesc corb, care se află acum în perioada de omologare. E un câine în integralitate negru și este folosit la paza turmelor de oi în zona Carpaților Meridionali, în special în zona Rucăr, Bran, Câmpulung Muscel.

„Vom depune cât de curând, la Comisia de Standard a Federației Internaționale, dosarul pentru omologare a acestei rase. E o procedură extrem de laborioasă, costisitoare și de durată. Sperăm să avem vești bune. O primă etapă este recunoașterea provizorie, după care urmează o perioadă de minimum cinci, maximum zece ani în care această rasă se evaluează. Recunoașterea înseamnă că această rasă poate primi titlul internațional peste tot în lume. Sunt mulți străini care au importat câini ciobănesc românesc și se prezintă în expoziții internaționale cu succes foarte mare“, a mai adăugat specialistul.

O relație de neprețuit
Într-un concurs de frumusețe canină, juriul ține cont de multe aspecte anatomice ale patrupedului. Aspectul exterior contează mult, dar nu e totul.

„Aici se stabilește dacă un anumit individ corespunde standardului. Fiecare rasă are un portret-robot înregistrat la Federația Chinologică Internațională, după care este arbitrat câinele respectiv. Dacă el corespunde punctelor din acest standard, el trebuie să fie clasificat. Să-i spun așa, este o evaluare zootehnică din punct de vedere al aspectului exterior, al comportamentului și caracterului și al sănătății anatomice. Contează și cum sunt toaletate, există câini cu păr scurt, câini cu păr lung, și atunci se urmărește să aibă o condiție de igienă exemplară“, a mai spus Ștefănescu.

În concursurile de frumusețe este mereu loc și de subiectivism. Nici la oameni nu se întâmplă să câștige cea mai frumoasă, cel mai frumos, deși toți participanții sunt pe măsură – așa și la patrupede.

„Bineînțeles că și arbitrul are o latură de subiectivism. De ce? Fiindcă suntem ființe umane, nu suntem roboți. Întotdeauna va exista o doză de subiectivism, dar ea nu trebuie să depășească profesionalismul și pregătirea fiecărui expert“, a mai spus Cristian Ștefănescu.

„Prețurile la câini sunt mai mult decât subiective“
Se știe că pasiunea pentru câini nu este deloc ieftină. Creșterea și îngrijirea animalelor presupun costuri, iar cei care sunt de nivel de competiții, chiar au nevoie de mulți bani. Unii ar spune că și câinii pot avea prețuri bune la vânzare.

„Prețurile la câini sunt mai mult decât subiective. E vorba de hazard. Niciodată nu vei primi prețul corect. E vorba de o puternică pasiune. Nimeni nu poate să plătească prețul unui câine – în opinia mea, câinele e neprețuit. Hai să zicem că dai pentru un câine 200-300 de euro. Dar un crescător plătește împerecherea, deplasarea la montă, eliberarea actelor, vaccinurile obligatorii, deparazitări, deplasări la expoziție, hrana specială, nici măcar nu acoperă acest preț. Iar omul care cumpără un câine va investi infinit mai mult în toată viața câinelui. Și una sunt prețurile în România, altele sunt în Occident, mai ales că salariile diferă“, a mai spus Ștefănescu.

Același țel, nume diferite
Asociaţia Câinilor de Poliţie pentru România din Timișoara a fost numele purtat oficial până în 1931, după care s-a schimbat în Societatea Proprietarilor de Câini de Rasă din România. În anul 1972, asociaţia se reorganizează sub numele actual – Asociaţia Chinologică Română Timiș.

„În Banat, simbioza om-câine a funcţionat de sute de ani şi în timp a primit noi valenţe de la vânătoare, păstorit şi paza casei la companie şi agrement. Coagularea activităţii chinologice s-a concretizat în anul 1922 prin înfiinţarea Societății Câinilor de Poliţie pentru România cu sediul în Timişoara, la Palatul Weiss“, a declarat Daniela Radu, preşedintele Asociaţiei Chinologice Române a Judeţului Timiş.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real, daţi subscribe canalului noastru de Telegram (click aici)!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.