Rostul (pierdut al) colindelor

tigani-colindatori

Anul asta a fost o catastrofa cu aproape toti colindătorii. O rasoleala totala: cantecele modeste, cu texte adaptate, daca nu total inepte, fara sens. Unele imita ciudat colinde vechi, dar pentru ca nu le înțeleg sensul tainic, le trivializează sau folosesc cuvinte care nu au legatura cu contextul.

Numai copiii care mai merg la biserica mai stiu sa cante colinde care iti merg la suflet, care au in ele Duh bun. Cei mari ai mei merg in ceata, cu prietenii din biserici, prin Bucuresti, pe la cunoscuti si prietenii din comunitate. Canta colinde lungi, care spun fiecare o poveste. Cei mici cântă colinde toată ziua prin casa, ba mai mult, sunt chemati si pe la alte case ale prietenilor din vecini. Si mi se pare normal: daca pe mine ma emoționează, care le aud zilnic de nu stiu câte ori, cum sa nu-i miște si pe alții?

Daca nu ai ochii înlăcrimați la auzul vestirii Nașterii Mântuitorului, aceea nu este colinda, e un cântec oarecare, o lalaiala care ia Crăciunul ca pretext de castigat lesne niste banuti.

Avem, probabil, cele mai frumoase ‪‎colinde‬ din lume. Sa le cultivam asa cum se cuvine! In sensul acesta, ‪‎Biserica‬ si ‪‎Familia Creștină‬ sunt ultimele bastioane ale Tradiției.

Iar ‪‎Tradiția‬ trebuie păstrată cu sfințenie, pentru ca ea da sens acestui neam creștin! De Iulian Capsali

Urmăriți acest site pe Telegram și pe Google News

Susține Nationalisti.ro printr-o donație

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.