Glorioasa istorie a Neamului Romanesc

dacia (1)

Acum aproape două mii de ani, getii se deosebeau drept cei mai curajosi si razboinici oameni. Zamolxis era unicul zeu caruia I se rugau getii si care le dăruia după moarte viaţa cea veşnică.

Dacii se ocupau in special cu agricultura folosind la arat un aşa-numit brăzdar de fier, inventat de ei. Multi alegeau sa creasca vite si erau totodata buni meşteşugari. Usor, usor când a aparut negotul, getii au cunoscut monedele, dintre care trebuie să amintim denarul roman de argint. Dacii cei nobili, numiti tarabostes, au ajuns o clasă care va reusi sa profite mereu de oamenii de rând – cunoscuti in istorie drept comati – care erau tot mai numeroşi. Astfel, apar in mijlocul munţilor Orăştiei – Transilvania- un numar mare de triburi care s-au format prin contopire, adăugându-li-se apoi şi alte triburi dacice transilvănene. Tot aici a aparut si primul stat dacic.

Burebista
El a fost primul rege al noului stat care ajunge la tron în anul 82 î.Hr. Acesta avea o stransa legatura cu marele preot Deceneu si sub indemnul acestuia, a avut curajul să uneasca triburile aflate in Carpaţi, dar şi pe cele din Oltenia şi Moldova de astăzi. Mai tarziu a ridicat câteva rânduri de fortificaţii apoi cu mult efort, a reuşit să se impuna in fata intregii populatii.Burebista a dat dovada de intelepciune si mult curaj. Pentru inceput el s-a supus in fata triburilor celtice care se iviseră la graniţa de nord-vest. . După o campanie militară care a durat nu mai putin de 3 ani,Burebista cucereste malul pontic de la Olbia (gurile Bugului) şi până la Apollonia (Bulgaria).

În urma acestor noi castiguri ale Daciei, statul se lărgeste mult, de la Dunăre şi munţii Slovaciei până la Olbia şi din Carpaţii de nord până la munţii Balcani. Acesta este unul dintre motivele pentru care Decebal a ramas in istorie ca unul dintre cei mai puternici conducatori.

Decebal
În vremea acestui rege mândru şi viteaz, ţara Daciei a devenit din ce in ce mai înfloritoare. Oamenii munceau pamanturile,plantau viţa-de-vie al cărei must le veselea truda, făceau unelte noi şi odoare din aurul şi argintul. Gasit in inima munţilor, numiţi astăzi Apuseni. Dacii din apropierea marii erau cei ai buni pescari. .
Dar luptele cu romanii nu au luat sfarsit cand Decebal a ajuns rege. Romanii nu ezitau sa ii provoace ce daci iar acestia nu aveau frica e moarte fiindca stiau ca zeul lor ii va raplati pentru orice sacrificiu. Nu gandeau decat la libertatea poporului si la cat de puternici vor devein cu fecare lupta castigata.

Intaia victorie a lui Decebal
Regele era inteligent astfel incat sa inteleaga ca in luptă dreaptă nu gasea sanse de izbândă iar romanii nu doreau altceva decât o luptă cat se poate de dreaptă, pentru a reusi sa se razbune pe daci. Acestia ii umilisera pe romani si lucrurile nu ar fi ramas nerezolvate in viziunea romanilor. Dar el– Decebal – nu putea fi condamnat că făcuse greselile pe care le facusera si regii daci de mai înainte, Dromichet şi Burebista. El atacase pe romani, dincolo de Dunăre, ca să le blocheze usor drumul spre plaiurile carpatice.

Cu doar doi ani in urma, regele dac aflase prin influenta lui că-n partea de miazăzi a Dunării, adica Moesia, guvernatorul ei, Oppius Sabinus, crease o curajoasa oaste care dorea sa lupte impotriva Daciei. Decebal îl lovi cand se astepta mai putin şi cu atâta sete, că zdrobi legiunile, prinse pe încrezutul guvernator al Romei, îi tăie capul. Decebal i-a purtat capul intr-o sulita ca pe un trofeu prin toata tara,astfel incat toţi dacii au putut sa il vada.

A doua victorie a lui Decebal
Aflând tot ce s-a intamplat in Dacia si cum au fost injositi romanii, Domiţian, împăratul Romei din acea vreme, a decis sa mearga chiar el in fruntea unor legiuni noi, vrand sa se razbune,sa pedepsească pe neobrazatul rege, de numele căruia afla pentru întâia oară. Dar in drum spre Dacia s-a oprit sa chefuiasca, fara sa uite insa ca avea sa poarte un razboi cu cel care ii injosise pe romani. A decis sa trimita in locul lui un general plin de manie,Cornelius Fuscus, care nu fugea niciodata de lupta, punand in joc propria lui viata. Cu un astfel de ostaş roman trebuia să duca o lupta lungaregele Decebal. În văgăunile şi pe potecile strâmte pe unde mergeau legiunile obosite de drum ale romanilor, Decebal cu oştenii lui bine inarmati, îi lovi pe înserat pe rivali cu mii de sageti otravitoare. Despre generalul roman nu se mai stiu multe, acesta a murit in lupta iar trupul lui s-a pierdut intre altele pline de sange.

Înfrângerea cea mare
Dominitian dup ace s-a trezit din lunga lui betie, a numit un comandant pe nume Tettius Iulianus. Acesta era un conducător de oşti mult mai chibzuit decat Fuscus, care mai tarziu a mers pregatit de lupta cu alte legiuni proaspete in Dacia. A dorit sa intre in inima tarii pe la Portile de Fier numai ca înaintând prea mult, a fost izbit de oamenii locului care-i aţineau calea. Se încinse o luptă crâncenă, care a reprezentat intaia infrangere a lui Decebal. Vezina, aghiotantul lui Decebal, a reusit ca prin minune sa scape din mâinile dusmanilor prefăcându-se mort. Dupa acest moment, a fugit pe timp de noaptea în tabăra de sus, aflata pe podiş.
Mai putea sa spere la ceva regale dac? Avea timp sa se gandeasca la un alt plan de salvare în cortul lui, putea sa se gandeasca laDromichet, la stramosi si la regele Burebista.

O pădure plina de luptatori
Decebal stia ca nu mai e mult si armata romana va veni pana la cortul lui. Trebuia doar sa se roage, stia ca Zeul lui il va ajuta si ii va trimite cel mai bun gand. In numai cateva minute, a dat ordine oastei si s-a intins pe frunzişul uscat apoi a aţipit,cu mâna dreaptă căpătâi.
Generalul a luat masuri de aparare si a dat ordin ostenilor sa mearga pe margine, astfel cei ce aveau sa vina, sa fie loviti chiar in fata.Iulianus nu a ezitat să înainteze chiar daca lupta devenea tot mai grea

Pacea
Degebal a profitat de ultimele clipe de liniste care au fost date de mersul ca un melc al oştirii romane. Acesta a trimis imparatului Domiţian, în Moesia, soli de pace. Nu era sigur ca va rezolva totul dar se baza si pe frica pe care ostenii lui o transmiteau. Rivalul lui realiza puuterea dacilor si nu putea decat sa primeasca propunerea de pace.

Decebal era prea deştept ca să nu is idea seama că numai o măgulire a îngâmfării împăratului roman va reusi sa opreasca luptele. Astfel, ia trimis lui Domiţian, pe Diezis, fratele său dac, împreună cu cativa dinte prizonierii şi armele romane. Domiţian, bucuros de asemenea supunere şi magulit de modul in care a actionat Decebal, s-a simtit indatorat asa ca în fiecare an a inceput sa trimita o anumită sumă de bani pentru întărirea cetăţilor, arme şi meşteri de tot felul, spre a pazi împărăţia împotriva năvălitorilor din partea de răsărit.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real, daţi subscribe canalului noastru de Telegram (click aici)!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.