Inalt demnitar american: Da, există o conspirație. Suntem cu toții prinși în rețeaua elitei

Elitele sunt doar o mână de oameni, dar controlează toată puterea, afirmă economistul si militantul civic Paul Craig Roberts, profesor la prestigioase universități americane, fost demnitar în Administrația Reagan și editor al „The Wall Street Journal” în prezent coordonator al Institute for Political Economy.

Paul Craig Roberts • 4 februarie 2022 •

Da, există o conspirație. O conspirație a elitei împotriva celorlalți dintre noi. Funcționează de ani de zile. Puteți afla multe despre asta în cartea lui Kees Van Der Pijl „States of Emergency”, publicată de Clarity Press.

Elitele sunt doar o mână de oameni, dar controlează toată puterea, afirmă economistul si militantul civic Paul Craig Roberts, profesor la prestigioase universităti americane, fost demnitar in Administratia Reagan si editor al „The Wall Street Journal”. Elitele controlează presa scrisă, televiziunea și rețelele sociale, universitățile, grupurile de reflecție, guvernele, finanțele, producția de masă, societățile de drept, asistența medicală, majoritatea celebrităților și au propriile lor organizații care includ direcții interconectate, cum ar fi Bilderberg, Consiliul Atlantic, Comisia Trilaterală, Consiliul pentru Relații Externe, Grupul G30 al foștilor președinți ai băncilor centrale, Forumul Economic Mondial, Banca Mondială, FMI. Aceeași oameni formează consiliile de administrație și directorii executivi ai marilor corporații.

Preluarea a trecut prin mai multe etape. De exemplu, sub regimul Clinton din Statele Unite, presa diversă și independentă era concentrată în sase mega-corporații, care au fost autorizate să cumpere 90% din media americană. Concentrarea mass-media a fost împotriva oricărei tradiții americane. Reglementarea industriilor a fost abandonată pe baza edictului lui Alan Greenspan conform căruia „piețele se reglementează singure”, iar autoritățile de reglementare au devenit agenți de marketing pentru industriile reglementate anterior, cum ar fi cele farmaceutice. Sherman Anti-trust Act a devenit o lege moartă bazată pe afirmația că în economia globală doar cei foarte mari pot concura. Astfel, controlul monopolist a înlocuit economia de piață.

Diferitele rețele ale elitei – transnaționale, financiare, guvernamentale etc. – lucrează pentru o agendă comună. Între timp, elita își exercita controlul asupra ideilor, comunicării și divertismentului pentru a ne împiedica să ne luptăm între noi : republicani vs democrați, liberali vs conservatori, rasism, drepturile femeilor, drepturile transgenderilor, drepturile omului, avortul și si suntem distrași prin amenințarea rusă, amenințarea Chinei, amenințarea teroristă. Amenințarea reală nu este nici dezvăluită, nici remarcată.

Înșelarea oamenilor este sarcina prioritară a tuturor guvernelor occidentale, susținute de agenții de informații, companii de calculatoare și mass-media.

De exemplu, Comitetul Director al Conferinței Bilderberg oglindește blocul de guvernământ: Eric Schmidt (Google), companii IT (Palantir) și antreprenori (Peter Thiel), bancherul belgian și mogul media Thomas Leysen, directori și directori instituții financiare (Lazard, Deutsche Bank, Wallenberg Investor Group din Suedia), Henry Kravis de la fondul speculativ Kohlberg-Kravis-Roberts. Leysen este membru al Comisiei Trilaterale, al Friends of Europe și al Grupului Bilderberg.

Bilderberg se conectează cu alte grupuri, cum ar fi Cercle de Lorraine. Printre membrii sai se numără Christian Van Thillo, care deține aproape întreaga piață de presă belgiană și olandeză. Van Thillo este director al grupului de edituri german Bertelsmann. Un alt membru, contele Maurice Lippens, este legat de Friends of Europe, un grup care îi numără printre membri pe fostul premier belgian Guy Verhofstadt și pe fostul comisar european Neelie Kroes.

Mass-media franceza, americana si britanica sunt si ele concentrate. Toți proprietarii sunt reuniți prin organizații alee elitei.

Think tank-urile sunt finanțate de complexul militar/de securitate și de corporații. Scopul think tank-urilor este de a oferi studii care să servească interesele donatorilor lor – Northrop Grumman, Raytheon, Boeing, Lockheed Martin, Airbus, Pentagonul, Forțele Aeriene, Armata, Departamentul pentru Securitate Internă, Departamentul de Stat.

Cel mai mare beneficiar este RAND Corporation, care a primit peste 1 miliard de dolari. Alți destinatari ai generozității militare/de securitate sunt Centrul pentru o nouă securitate americană al cărui director general era Victoria Nuland, actualul subsecretar de stat, Consiliul Atlantic, Fondul German Marshall, Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale unde am deținut Catedra de Economie Politică William Simon timp de un deceniu, iar colegii mei au fost Henry Kissinger și Zbigniew Brzezinski. M-am comportat a fi ca un slujitor intelectual bine răsplătit al elitei conducătoare. Dar -am luptat cu ei și a trebuit să părăsesc scaunul. La scurt timp după aceea, am fost exclus din funcțiile mele din media din același motiv. Pentru disidenții din narațiunile oficiale a devenit imposibil să facă o carieră în lumea occidentală.

Cartea lui Van Der Pijl este scurtă, 287 de pagini, dar este plină de informații și dovezile pe care le oferă arată cum elita s-a coagulat și a obținut puterea.

Elita ne conduce pe toți. Ea subvenționează conservatorii al căror patriotism susține „America First” și orchestrează războaie. Ea subvenționează stânga ale cărei acuzații stimulează distragerea atenției de la agenda secretă. Ea ii subvenționează pe liberalii ale căror idei servesc la deconstruirea și slăbirea societății și pentru a facilita ascensiunea elitei.

Marea majoritate a americanilor și europenilor sunt lăsați în întuneric și nu reușesc să înțeleagă că pe zi ce trece viețile lor sunt mai controlate pentru a deschide calea pentru agende de care nu sunt conștienți. Citirea cărții lui Van Der Pijl îi va ajuta pe ignoranți să înțeleagă ce se întâmplă.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real, daţi subscribe canalului noastru de Telegram!

Un cometariu

  1. Ar fi de remarcat faptul că ne jucăm cu „vorbele”. Ne pretindem independenți când nu ne putem apăra singuri și nu avem capacitatea economică de a ne asigura un „trai decent”. Ne plângem că suntem sclavii unora sau altora, când ne rugăm de aceștia să ne angajeze, uneori cu salarii modeste. Nu observăm că statul de drept înseamnă dictatura absolută a LEGII și pretindem că, democratic, suntem liberi să facem ce vrem, când vrem și dacă vrem. Problema presei, ca a tuturor structurilor economice, este că are ca scop principal realizarea de profit. Pentru a obține profit, presa trebuie să fie credibilă (să se vândă). Depinde însă de echilibrul între cerere și ofertă. Ca orice echilibru e o poziție greu de obținut și greu de menținut. Una peste alta trebuie „să fim atenți ce ne dorim, pentru că e posibil ca dorința să ni se împlinească”. În opinia mea statul ar trebui să reglementeze și să regleze corect competiția între cerere și ofertă și să stimuleze munca, inițiativele și investițiile utile bunei sale funcționări. Pare imposibil dacă gândim puțin și decidem mult

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *