Cum se va întoarce totul împotriva noastră

Să vă explic o ticăloşie care se pune la cale. E la fel peste tot, deci nu vă gândiţi că vor fi vreunii care vor scăpa. Aceeaşi schemă infracțională este pusă la nivelul UE. Dar mai întâi să facem o mică divagaţie ca să vedem cu cine avem de-a face.

De ceva vreme statul nostru a dat un atac asupra companiei Blue Air. N-am treabă cu această companie, nici măcar n-am mers vreodată cu ei. Însă ceea ce se întâmplă acolo e o golănie fără margini. Ca să ne înţelegem: principalul concurent al Blue Air este WizzAir. În ceea ce priveşte întârzierile şi amânările, cele două companii sunt compatibile. De fapt, cauza principală a haosului care-a prins cele două companii este daă de mărirea preţului carburanţilor. Au vândut bilete ieftine, iar când preţul combustibilului s-a mărit s-au trezit în imposibilitatea de a mai efectua zborurile. ANPC-ul nostru şi-a declinat competenţa în ceea ce priveşte WizzAir, însă celor de la BlueAir le-a dat o lovitură crâncenă, amendându-i cu 2 milioane de euro.

Tocmai la fix deoarece s-au trezit şi cei de la Ministerul Mediului deoarece Blue Air avea o datorie la certificatele verzi în valoare de aproximativ 6 milioane EUR. Şi, ca să fie treaba treabă, au poprit conturile companiei, blocându-i definitiv activitatea. Ca să ne înţelegem, pe Ministrul Mediului întâmplător îl cheamă Barna TÁNCZOS, iar WizzAir, pentru cei care nu ştiu, e o companie maghiară. Astfel, cursele de ieri ale Blue Air nu s-au mai putut efectua deoarece compania nu mai putea efectua plăţi, deci nu mai putea plăti taxele, alimentarea cu combustibil s.a.m.d. Iată cum, cu câteva mişcări bine ţintite, a fost îngropat un operator care şi-aşa n-o ducea grozav. Ce se va întâmpla acum? Concurenţa va câştiga o halcă imensă de piaţă şi preţurile vor creşte. Graţie croitoraşilor noştri în frunte cu Plăvanul cel nemernic şi Ciucă cel obez.

V-am dat exemplul companiei Blue Air pentru a înţelege că guvernul nostru de fapt e pus acolo pentru a lupta împotriva intereselor României, nicidecum pentru ele. Şi astfel, acum avem motive suficiente pentru a vă introduce în cea mai spinoasă problemă, anume cea a energiei, unde asasinul Virgil Popescu e menţinut în funcţie până la capăt, cu orice riscuri.

În mod normal, aşa cum am spus-o de mai multe ori, problema energetică a României nu există. Noi, cât de cât, suntem auto-suficienţi(graţie lui Ceauşescu şi a obsesiei lui pentru independenţa energetică), putându-ne acoperi necesarul din producţia internă. Astfel nu există niciun montiv pentru ca România să se raporteze la preţurile de pe piaţa internaţională. Am scris-o subliniat ca să fie bine înţeleasă. Raportarea României la piaţa internaţională creşte imens profiturile şi risipa companiilor care extrag şi procesează energia. De aceea rezolvarea problemelor preţurilor imense s-ar fi rezolvat prin raportarea la preţul de cost. Adică, pentru producătorii de gaz, s-ar fi plafonat adaosul comercial. Aşa cum am mai spus, la ora actuală, cu un profit de 1000%, preţul gazelor la consumatorul final ar fi ajuns la vreo 0.15 lei/kWh.

Nu s-a mers pe preţul de cost, ci pe plafonarea la utilizatorul final la o sumă de 0.31 RON/kWh, diferenţa dintre această sumă şi costul afişat de distribuitor urmând a fi acoperită de către stat. Iată un setup pentru un dezastru absolut deoarece distribuitorul poate să-şi pună orice preţ, iar statul e obligat să i-l acopere. Să vedem cam care e suma. La Engie preţul de ofertă e de 1.177, iar la EON de 1.132 lei/kWh. Ne rezultă limpede că statul trebuie să acopere 0,867, respectiv 0,822 lei kWh. Acum ne punem întrebarea pentru cât gaz trebuie să se acopere această diferenţă? Conform calculelor mele(care nu-s foarte precise) rezultă că statul trebuie să acopere diferenţe în valoare de aproximativ 11 mld. EUR doar pentru anul acesta. Va putea? Evident că nu!

De altfel, statul este dator în prezent către distribuitori cu aproximativ 6 mld. EUR. Sumele sunt de-a dreptul gigante pentru o economie precară precum cea a României. De altfel, plafonările de preţ sunt la aceeaşi magnitudine peste tot în Europa, unde guvernele au adoptat o strategie similară. Şi vine întrebarea simplă: de ce ar adopta un guvern o asemenea strategie sinucigaşă? Cel puţin, în cazul guvernului nostru, absolut totul e ilogic. Şi, mai mult, avem certitudinea că guvernul nu-şi poate plăti datoria. Dar oare intenţionează guvernul să facă ceva bun pentru oameni, sau nulitatea Ciucă e pusă acolo pentru a executa un asasinat?

Pe moment nu ştiu răspunsul la această întrebare, dar voi merge pe scenariul clasic şi previzibil, anume acela al neîndeplinirii de către guvern a obligaţiilor sale. Ce se va întâmpla atunci? Ei bine, de-aici vine calvarul. Faptul că statul nu-şi achită datoria nu înseamnă că aceasta se pierde. Companiile respective au de încasat bani şi, întrucât statul nu-i dă, se vor îndrepta împotriva celor responsabili, adică asupra clienţilor. Pur şi simplu, companiile respective vor recalcula şi vor factura clienţilor diferenţele de preţ. Care diferenţe, acum, sunt de vreo 4 ori mai mari decât facturile plătite! E simplu aşadar de calculat. Dacă până acum aţi plătit – să spunem – 3000 lei, furnizorul de energie vă va factura încă 12 000 lei. Asta doar pentru primele nouă luni ale anului curent. Cum însă ruşii au oprit gazele, preţul lor va exploda, iar furnizorii vor actualiza preţurile. De aceea e posibil să se ajungă la preţuri de-a dreptul aberante.

E limpede de înţeles că oamenii, rămaşi fără servicii şi cu veniturile deja secătuite, nu vor avea bani să achite facturile. Într-adevăr, în prima fază se va sista livrarea energiei, însă, în acelaşi timp, vor intra executorii în acţiune. Cine va putea plăti va scăpa, însă o mare parte dintre oameni – păturile mai sărace ale societăţii – se vor trezi cu imobilele executate. O cantitate atât de mare de imobile va conduce la o cădere a pieţei imobiliare şi astfel, de multe ori, imobilele scoase la executare nici măcar nu vor acoperi datoriile. Ei bine, probabil atunci vor intra la cumpărare „binefăcătorii” – adică vreun vehicule investiţionale pregătite din timp – care le vor propune cu mărinimie datornicilor rămânerea în spaţiu contra unei chirii „corecte”. Şi uite-aşa, din ţara cu cei mai mulţi proprietari ne vom retrezi în ţara cu cei mai mulţi chiriaşi, ducându-se la îndeplinire una dintre „previziunile” demenţior lui Klaus Schwab, anume că „nu vei mai deţine nimic”.

E un semnal de alarmă pe care-l trag şi care rog să fie înţeles de fiecare! Încercaţi să vă calculaţi facturile şi puneţi bani de-o parte pentru orice eventualitate. Dacă scenariul e care vi l-am prezentat nu se va îndeplini, cel puţin veţi avea o rezervă considerabilă. Dacă însă va fi aşa cum intuiesc eu, veţi putea face faţă asaltului.

Faptul că la fel se întâmplă peste tot pe unde te uiţi, nu înseamnă că trebuie să ne culcăm pe-o ureche. Şi de vaccinat s-a vaccinat la greu cu serurile experimentale în multe ţări ale lumii acesteia. Important e să ne menţinem cu picioarele pe pământ şi, în final, va fi bine!

Dan Diaconu

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real, daţi subscribe canalului noastru de Telegram (click aici)!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.