Tag Archives: trenduri economice

Guvernul ticăloșiei absolute

Au trecut doar două luni de când guvernul marionetă a fost investit printr-o lovitură parlamentară. Aveți idee ce s-a întâmplat în aceste două luni? S-o luăm pe rând. Deficitul bugetar a explodat la 4.4% din PIB, fără ca vreun oficial de-al UE să se tăvălească pe jos din cauza ofuscării pricinuite de o asemenea depășire. Dacă sub guvernarea PSD s-ar fi întâmplat o depășire a celor trei procente, chiar și cu 0.01%, ar fi fost jihadul de la București până la Washington via Bruxelles. Iar ambasada Suediei s-ar fi tăvălit în chinuri de grija „bunăstării” afectate de ciuma roșie. Și nu doar că deficitul bugetar s-a dus în plopi, dar praf-ministrul de finanțe a hotărât să seteze un deficit bugetar pentru 2020 de 3.5%! Tot peste țintă și fără ca cineva să protesteze. Și e logic să nu protesteze nimeni. Populația care umple țara asta n-are habar de chestiuni atât de abstracte, însă șmecherii știu bine cu ce se mănâncă toate aceste chițibușuri. Deficit bugetar înseamnă, în ultimă instanță, bani pe care țara îi împrumută. O țară care vrea să se dezvolte are nevoie de împrumuturi. Însă trebuie să facem o analogie cu lumea reală pentru a înțelege mai bine despre ce vorbim. Una e un individ care se împrumută pentru a-și crește business-ul și cu totul altceva e unul care se împrumută pentru a-și cumpăra mașină, telefon și alte junk-uri. În timp ce primul va prospera întrucât își va crește cifra de afaceri și, automat, profitul, celălalt se va înfunda în rate și, în cazul în care veniturile sale – de cele mai multe ori de natură salarială – vor suferi deteriorări, o va sfârși executat. Să vedem acum în ce categorie se încadrează țara. Ce-a tăiat guvernul orban (încep deja să-l scriu cu literă mică deoarece intră în …

Citeste tot articolul

Falsa diaspora și falsul vot

Știu că cele pe care le voi spune în continuare vor trezi reacții radicale, dar cred din tot sufletul că adevărul trebuie spus răspicat. Nu de alta, dar, altfel, riscăm să luăm de bune minciunile propagandei și să judecăm greșit. O să vorbesc astăzi despre diasporă, cu calm și fără patimă. Dar, în același timp, spunând lucrurile apăsat, astfel încât să nu rămână loc de echivocuri. Fac parte dintr-o generație – cea a decrețeilor – care, la Revoluție, s-a cam trezit fără niciun viitor. Marile aranjamente le făceau cei mai în vârstă și ceva mai orientați. Noi păream a fi o cantitate inutilă, dați de-o parte de la „marea împărțeală”. În același timp eram suficient de conștienți ca să ne dăm seama de nedreptate. Cum ușile se tot închideau în fața noastră, iar oportunitățile păreau făcute pentru alții a trebuit să ne descurcăm cumva. Confruntându-ne cu acest peisaj destul de sterp, n-am avut de ales decât între două variante: lupta pe cont propriu și emigrarea. Eu, alături de o mare parte a prietenilor mei, am îngroșat rândurile emigrației. În timp ce mulți dintre colegii mei și-au rupt voit legăturile cu țara – poate pentru a se mobiliza mai bine pe un drum fără întoarcere – eu am avut o existență duală, pendulând între aici și acolo. Am preferat să nu-mi tai legăturile cu țara, mai ales în condițiile în care aici pusesem pe picioare ceva care funcționa, chiar dacă nu-mi putea asigura un trai decent. Cei care au ales „calea pribegiei” știu bine cum se desfășoară lucrurile. Prima dată te trezești dezorientat. Te mai ajută unul-altul cu sfaturi, cu indicații, poate chiar cu o găzduire temporară. Dar știi că treburile acestea nu pot ține la infinit. Îți cauți de muncă, te zbați. Dai cu capu-n zid, te lovești de refuzuri, …

Citeste tot articolul

Ticăloşia europeană şi prostia autohtonă

Aşa cum estimam la începutul săptămânii, România intră într-o zonă neagră în care cozile de topor servind interese absolut străine de ţară joacă pe faţă împotriva noastră. Dacă în urmă cu câţiva ani „a fost nevoie să moară oameni” pentru ca oligofrenul naţional să aibă „guvernul meu”, de data aceasta nu se mai foloseşte tactica incendierii unui club, ci aceea a incendierii unei ţări. Nu e posibil ca reprezentanţi ai ţării, coordonaţi de Plăvan via servicii secrete, să se unească „în cuget şi-n simţiri” pentru a da o lovitură crâncenă intereselor naţionale doar din dorinţa de a acapara puterea. Putere pe care, după cum veţi vedea în continuare, n-o iau pentru ei. Dacă ar fi vorba doar de o răfuială autohtonă, ar mai fi cum ar mai fi. Însă, din păcate, la cum arată lucrurile, avem de-a face cu un pervers joc al unor puteri străine împotriva României. V-aţi întrebat de ce Franţa susţine aici două posturi de radio, o groază de site-uri şi alte centre de presiune, toate aliniate în direcţie „statului de drepţi”? V-aţi întrebat de ce franco-germanul Arte făcea reportaje băloase cu Koveşi, de ce Deutsche Welle are ediţie în română? V-aţi întrebat care e rostul pârghiilor politice care acţionează prin intermediul unor ONG-uri finanţate de diverse fonduri a căror provenienţă rămâne incertă? Această aparentă risipă de bani nu se face în van, ci cu scopul declarat de a stoarce cât mai mult de-aici. Faptul că gazele din Marea Neagră au fost cedate pe nimic, că o mână de golani îşi face de cap în pădurile României, că monopolul comerţului e strict o afacere franco-germană, că piaţa asigurărilor şi cea bancară sunt de fapt monopoluri mascate şi toate celelalte exemple vizibile cu ochiul liber sunt elemente care ne arată puterea „investiţiei” în spălarea creierului prostimii. Poate vă întrebaţi care e totuşi miza …

Citeste tot articolul