Colonel Florin Șinca: Libertatea pe CARTELĂ

În 1994 am dormit câteva zile pe marmura de la etajul trei al Palatului Victoria în combinezon SPP. Mâncam pâine cu parizer, mai mult pâine goală și beam apă chioară, eram înconjurat de felurite arme și muniții mai noi sau mai vechi. Și eram deja fanatizat. Muream fericit să apăr puterea, fie că era vorba de premierul cu nume românizat, de Văcăroiu, ori de președintele comunist revopsit, pentru care eram gata să mor.

Piața era ticsită de demonstranți, din când în când venea Tata Nițu, țiganul ajuns general și șef al Poliției Capitalei, să discute cu ei. Înjuram printre dinți și eram îngrozit de puterea, de forța scandărilor străzii, că se zguduiau zidurile fortăreței, de unitatea și disciplina protestatarilor care umpleau piața. Încă mai aveam coeziune socială, sindicate, mai aveam lideri. Și noi eram un popor, nu o populație, că la lucrătura asa au trudit toate leprele ajunse la putere după 1989. Iar acum se merge în ritm accelerat.

Aveam boală pe demonstanți. În loc să stea la muncă strigă ca apucații în piață. Nu pricepeam ce decizii s-au luat peste capul nostru, ca de atâtea ori în istorie: distrugerea economiei, înstrăinarea mijloacelor fixe, vânzarea resurselor subsolului, sabotarea culturii și a instrucțiunii publice, înstrăinarea pământului mănos pentru care s-au jertfit strămoșii, încurajarea exodului și a imigrației, promovarea lichelelor care să asigure distrugerea țării și punerea țării la dispoziția corpocrației mondiale. Așa e acum, țara e scoasă la mezat, iar noi suntem ținuți ocupați de stăpâni cu pseudosubiecte.

Mă întâlneam deseori cu mentorul meu, vrednicul de pomenire academician Florin Constantiniu, și săream la harță când el îmi arăta derapajele antidemocratice și lipsurile societății românești și-mi reamintea de ,,patriotismul în limitele adevărului”. Îmi iubeam – ca și acum – patria, necondiționat. Îmi vorbea de comunismul ce va să vină, mult mai periculos și mai perfid decât cel de care tocmai scăpasem și eu socoteam că sunt aberații.

Au trecut aproape 30 de ani de atunci. E defetist ce spun, dar România este un bolnav în agonie, un muribund. Cetățeanul român nu mai există. Câteva insule ici și colo, de oameni care nu vor să depună armele, și aceștia dezbinați și infiltrați cu sifoane, par niște nebuni care n-au ce face. Cu o floare nu se face primăvară, zice vorba bătrânească.

Dacă STS e toporul prin care se instituie autoritarismul sistemului și controlul electronic și se manevrează alegerile, principalele servicii de informații ale țării (SRI și SIE) nu mai lucrează pentru noi. Doar dacă trageți linie sub ce s-a furat în țara asta și e musai să vă întrebați: unde au fost dulăii de pază? Au pactizat cu dușmanul, s-au transformat în javre. Condus de ani buni de un general servil, care s-a pus total în slujba stăpânului, SPP, care ar trebui să se ocupe doar de demnitari, e asmuțit de megalomanul de la Cotroceni pe opozanții politici, pe modelul brevetat de comuniști: ,,tovule, tot îți găsim noi ceva compromițător în biografie”.

Nebunii au ajuns la butoane, s-au cocoțat la puterea discreționară, înconjurați fiind de un aparat represiv pe cât de incompetent, pe atât de obedient. A scris cronicarul acum trei veacuri ,,Și începură turcii a coprinde țara”. Curvăsăria politică a atins cote de neimaginat. Când văd ce pigmei politici sunt azi, în comparație cu cei din vechime, mă apucă disperarea. Nebunii au pus mâna pe cârmă, Titaticul se scufundă, iar orchestra cântă!

Deseori, observând ce se întâmplă, am senzația că nu trăiesc aievea așa vremuri de rușine. Astăzi sunt uimit de impotența străzii, de faultarea grosolană a democrației, de tupeul impostorilor, inclusiv politici. Cineva mi-a trimis un mesaj în care spunea că începutul sfârșitului s-a făcut odată cu eliminarea serviciului militar, că până la urmă bărbații dădeau tonul. S-a obținut cetățeanul detașat de cetate, rupt de realitate, comod și cu interes mărginit.

Nu mai văd un medic în stare să oprească mascarada din care ei și big pharma câștigă enorm. Nu mai văd un procuror cu sânge în instalație. Nu mai văd un polițist cu verticalitate. Unde e studențimea, creierele, atitudinile de sacrificiu? Ce decădere! Că n-are importanță dacă ne vaccinăm sau nu. Ideea e să ni se încalce drepturile și libertățile, să vedem că se poate și așa, să ne obișnuim cu biciul stăpânului, să ne bage într-un tipar de acțiune, într-un model de triere, într-un țarc digital, scopul fiind implementarea controlului absolut al acestor diavoli. Trebuie să ne facă o ciorbă searbădă, lipsiți de reacție, să ne încalece.

Când instituțiile sunt torpilate din interior, șubrezite, când parlamentarii, în majoritate, sunt cu arme și bagaje în tabăra dictatorilor, fac jocuri oportuniste, au interese oneroase și mafii tranpartinice, doar strada mai poate asigura un reglaj și renașterea democrației concepute de eleni. La tv se contrează – de ochii soacrei – în Parlament se pupă și votează otova!

E noaptea minții și cu noua molimă, pretextul folosit pentru accelerarea noului regim vechi. Cel testat pe banii lui și ieșit negativ, sigur nu are boala sau are anticorpii. Cel care e vaccinat – s-a dovedit științific – poate transmite boala. Atunci de ce el are liber peste tot? Nu cumva pentru că se dorește să răspândească boala, nicidecum s-o oprească?

Avem pretenția că legea legilor, Constituția, guvernează sistemul legislativ, iar Constituția este călcată în picioare.

Se permite prostituția și se încurajează avortul, însă nu ai voie să dispui după propria voință de tratamentul care ți se administrează! Mi-am dat seama din martie anul trecut, când eram în IGPR, că vor trece mereu la next level, pe repede înainte, așa cum e și acum cu certificatul verde. Zicea Iorga în 1909: ,,Cele mai benigne proiecte de legi, cum sunt toate proiectele de legi de represiune grozavă, la înfățișare sunt, în fond, foarte blajine.”

Bolșevismul a venit în 1944 pe tancuri, cu ranga în beciuri, în aresturi/,,cotețe”, cu țepușe sub unghii, cu scrâșnirea dinților în anchete, cu gulag și Experimentul Pitești. Naivii au fost duși să-i întâmpine pe ocupanți cu săruturi și flori. Venea lumea nouă. Și dracii de acum tot lumea nouă ne promit.

Și comunismul și globalismul se implementează ,,pentru binele comun” al umanității etc.

Azi, globalismul, noul bolșevism, este mult mai periculos, mai viclean și mai parșiv. Suntem în plin Sindrom Stockholm, victima a pactizat cu călăul, empatizează și chiar îi pune parte. În aceste condiții, voi fi vocea celui care strigă în deșert.

În condițiile în care suntem jefuiți zi de zi, ni se încalcă drepturi constituționale pas cu pas, iar țara e făcută praf, avem un inamic comun și noi nu reușim neam să ne unim împotriva lui. În ultimii ani au suit treptele puterii tot felul de neisprăviți, fără cultură, fără carte, cu trecut cețos, taman pentru că păpușarii de asemenea specimene aveau nevoie. Avem un președinte antiromân, mediocru și minoritar, dar cu apucături de dictator, care intră prin alunecare în Constituție. După el, potopul. Și care inaugurează statui de ucigași și de împilători ai poporului român.

Ajunge!

Atributele esențiale ale democrației au ajuns vorbe, simplă teorie în facultate. Asistăm azi la fracturi de logică și la paradoxuri mari, iar masterplanul distrugerii țării tocmai ce se pune în aplicare.

Uitați-vă cum ne sunt batjocorite drepturile și aproape nimeni nu se sesizează. Pluripartidismul a ajuns ca vai de lume, de vreme ce toate partidele (cu excepția AUR) au votat pentru reînvierea nazismului și a comunismului și introducerea certificatului verde, culmea, invocând libertatea.

Așa cum aveam atunci cartele de alimente, acum avem cartele de libertate. Este o mare tentație a regimurilor autoritare.

Până și în Imnul grăiește ,,Deșteaptă-te, române!”

E vremea să oblojim biata democrație. E vremea să nu mai avem libertatea pe cartelă.

Ne vedem pe 2 octombrie la Piața Universității.

Canal Telegram Romanesc

Susține Nationalisti.ro printr-o donație

Lasa un comentariu