Sarata Monteoru, statiune aflata la 15 de kilometri distanta de orasul Buzau, are pe teritoriul sau un obiectiv extrem de valoros, turistic si istoric, dar putin cunoscut. Este vorba despre Mina de petrol, unica în Europa si singura de acest fel în exploatare din lume, unde extractia titeiului se face prin galerii si puturi adânci de peste 300 de metri. Obiectivul este situat la doi kilometri de centrul statiunii, spre nord-est.
Obiectivul apare pe hartile turistice ca fiind deschis vizitatorilor, este declarat monument istoric, însa accesul se poate face dupa obtinerea mai multor aprobari, acum fiind în proprietatea Petrom – OMV.
Se numeste ”mina de petrol” deoarece titeiul se extrage în subteran prin galerii sapate cu acest scop. În 1989, mina de petrol avea 16 de angajati si realiza o productie de 35 de tone de titei pe zi. Astazi, mai sunt sase angajati si are o productie de 600 de litri pe zi.
Dealurile Buzaului, zona bogata în petrol
Acest sistem unic în Europa de extragere a petrolului prin puturi este datorat boierului buzoian Grigore Monteoru. Este primul care a stiut sa valorifice un zacamânt care se gasea din abundenta în zona de deal a Buzaului.
”Din marturiile unui calator strain rezulta ca în prima jumatate a secolului al XIX-lea existau înca în judetul Buzau si pe Valea Teleajenului imense suprafete inundate de petrol, mistuite de flacari zeci de ani, si numeroase izvoare care tâsneau din coasta dealurilor salbatice, împadurite si râpoase, fara ca oamenii sa le valorifice. (…) Starea naturala în care se aflau aceste zacaminte nu a solicitat nici timp nici eforturi, nici investitii pentru a le folosi; în timpul lui Matei Basarab aceste izvoare erau captate printr-un sant. În masura în care utilizarea titeiului s-a extins, obtinerea lui a pretins efort mai mare , iscusinta mai multa, mijloace si metode de extractie mai variate.” (”Contributii la istoria petrolului românesc”, autor Constantin M. Boncu)
Primele puturi pentru extractia titeiului au fost sapate de afaceristul grec Grigore Monteoru, cel care la 1 iulie 1895 avea sa întemeieze statiunea dintre dealurile Istritei.
Grigore Monteoru a devenit în 1880 proprietarul exclusiv al exploatarilor de petrol din Sarata Monteoru, pe care le-a vândut în anii urmatori consortiului Offenheim Singer Co.
Sapata în 1874, exploatarea petroliera a fost extinsa în perioada interbelica si inaugurata în 1925, în forma sub care o gasim si în prezent. În 1923 înca se extragea petrol prin puturi, iar din 1925, prin galerii, metoda utilizata si astazi.
Titeiul se scurgea în galerii catre putul principal de unde, cu o pompa, era împins la suprafata. Aerisirea se facea cu ajutorul unui sistem de tuburi prin care aerul era pompat mai întâi cu ajutorul unor foale apoi cu un ventilator. Iluminatul se facea la început cu o retea de oglinzi apoi cu lampi cu acumulator.
Din anul 1931, din aceste galerii s-au forat sonde orizontale, reteaua având initial peste 4.000 de metri lungime. Din 1925 si pâna azi au ramas active doar aproximativ 1.600 de metri de galerii, restul fiind surpate sau în pericol de surpare.
Zacamântul se extrage din galerii aflate la adâncimi cuprinse între 240 si 320 de metri, pungile de titei fiind vizibile cu ochiul liber, la 304 metri adâncime.
În interior se circula prin galerii captusite cu boltari de beton iar din loc în loc apar portiuni de roca din meotian, din care se prelinge încet titeiul. Reconstruita în întregime în ultimii ani, mina de petrol poate fi vizitata. Cinci persoane sunt admise în ascensorul care poate coborî pâna la 304 metri.
Cum a fost sapata mina de petrol
La saparea puturilor, se folosea la iluminare un sistem de oglinzi care reflectau razele de soare în adâncime. Erau doi muncitori care sapau, încarcau hecnele, niste galeti mari actionate prin tractiune animala, cu care eliminau roca si aduceau materialele pentru armatura.
Aerisirea se facea cu ajutorul unui sistem de foale actionate manual care pompau prin niste tuburi aer spre oamenii care lucrau în subteran. Mai târziu au aparut ventilatoarele pneumatice actionate electric.
Pntru a asigura exploatarea zacamântului, minerii petrolisti erau nevoiti sa coboare frecvent la peste 200 de metri în subteran, metoda fiind valabila si astazi.
”Coboara prin putul de aeraj pâna la 239 de metri; merge prin galerii 900 de metri, începe sa sape si dupa saparea sondei si echiparea cu instalatie de aeriftare sondorul are sarcina sa deschida un ventil de aer comprimat, adica introduce aer comprimat în spatiul inelar dintre cele doua tevi. Aerul comprimat apasa pe titeiul strâns în camera de acumulare si iese pe teava mai subtire, de 1 tol, în separatorul din galerie, unde sunt captate pe partea de deasupra separatorului care este un recipient de un metru cub unde are loc o destindere a acestui volum de lichide si gaze. Titeiul iese prin partea de jos la canale si dirijat la bazinul de depozit al putului 42, de unde este pompat la suprafata printr-un sistem de tevi de extractie. Gazul iese prin partea superioara a separatorului de gaz”. (”Mina de petrol – Mina de aur”, autori Stefan Cioceanu si Gheorghe Petcu)
A alta posibilitate de exploatare este aceea a captarii titeiului direct din culcusul rocilor colectoare, bazine de pâna la doi metri adâncime sapate în roca si armate cu lemn. Titeiul curge singur din stratul de gresie, marna si nisipuri si se ridica la un anumit nivel.
Se exploateaza cu pompe actionate manual sau cu canciocuri de cupru sau bronz. Cu ajutorul acestui cancioc de 5 sau 6 litri, muncitorul coboara acolo unde este acumulat titeiul, îl scoate, îl da la canal si repeta pâna ce goleste acumularea. Daca bazinele sunt adânci, extractia se face cu pompe de mâna cu manivela.
Revista lunara „Moniteur du Petrole Roumain” scria în 1938 ca în urma saparii unor noi sonde, în 1932, productia a ajuns pâna la 20 de tone pe zi, însa a scazut din cauza faptului ca s-a ajuns cu exploatarea într-o regiune aproape seaca, dar si a reducerii activitatii, saparea galeriilor fiind întrerupta o perioada.
Exploatarea titeiului se face prin sonde, folosind aerul comprimat, fiind folosit un tub de doi toli în interiorul caruia se afla un tub de un tol. Astfel, aerul este pompat prin tubul mai mic, iar titeiul iese prin spatiul circular dintre cele doua tuburi, dupa cum nota ”Moniteur du Petrole Roumain”.
Mina de petrol este monument UNESCO, de aceea a si ramas în functiune. Aici lucreaza sase angajati, care se supun unor reguli stricte: nu au voie sa bea apa sau sa manânce în subteran si nici nu pot lua obiecte proprii. Sursele de lumina instalate în subteran sunt izolate cu aer comprimat.
În vecinatatea minei a fost amenajat un mic muzeu unde sunt expuse macheta obiectivului petrolier, vagoneti de extractie, alte unelte ale mineritului si fotografii de epoca. (Sursa: adevarul.ro)
SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:
ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!
DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:
sau prin PayPal:
