Rasele pier atunci când în venele lor nu mai curge sângele strămoșilor lor

Barbara Lerner Spectre lucrează la metizarea Europenilor, adică distrugerea acestora, operă funestă intreprinsă cam de toate guvernele bătrânului Continent de după 1945. Există câteva excepții (efemere și parțiale) de la această regulă: Finlanda sub mareșalul-președinte Mannerheim, Spania sub Franco, Portugalia sub Salazar, Ungaria sub Ianoș Kadar și chiar România sub Ceaușescu.

Faimoasele Protocoale IAS vorbeau aproape numai de asta, acum peste 100 de ani. Tăierea cerebrală împrejur a popoarelor albe din Europa a început de mult. Școlile, universitățile, mass-mediile participă la pocirea spirituală a popoarelor europene, fără de care nu s-ar fi ajuns unde s-a ajuns.

Ce-i de făcut?

Într-o primă etapă, se impune conștientizarea deplină a stării de lucruri, remedierea, cel puțin, a ignoranței generației actuale, privind eforturile generațiilor precedente de a opri și inversa cursul decadenței istorice, al degenerării pe toate planurile. Ignoranța este totală, de exemplu, pe plan rasial. De peste un secol și jumătate, o pleiadă de Europeni și Americani au publicat câteva zeci de cărți pe tema asta.

Nu putem citi tot. Putem însă lua cunoștință de acești autori, de lucrările lor, pe care unii dintre noi le-ar putea traduce. Trezirea sentimentului și a conștiinței rasiale, etnice, naționale nu poate veni de la foștii șerpișori grupați acum în ”Grupuri de Dialog Social”, elgebetist, etc., crescuți de serviciile secrete occidentale la sânul lui Constantin Noica, ”reeducat” fără Pitești, dar reeducat, țâță de lapte pentru remarcabilele târâtoare BOA, de care vorbește generalul Aurel Rogojan, în cărțile sale.

În urmă cu 78 de ani, un prieten al Românilor, cunoscător și admirator al Căpitanului, publica, la Paris, o carte al cărei titlu, pe românește, ar fi RUINELE (Les Décombres). Era vorba de ”ruinele” unei mari națiuni, nu chiar popor, oricum însă o națiune omogenă, prin rasă, limbă, religie, un trecut glorios de aproximativ cincisprezece secole… Cei care au citit Bagatele și celelalte cărți ale lui Céline, ar putea continua cu Lucien Rébatet. Lectura Ruinelor acestuia ne-ar putea ajuta să înțelegem Ruinele noastre, ce înseamnă necesara și urgenta reconstrucție. Cât despre Barabara Lerner Spectre, simplul fapt de a o cita înseamnă să ne murdărim privirea și sufletul cu otrava și ura din ea. L-am putea cita pe contele Arthur de Gobineau, primul European preocupat de problema raselor, a creșterii, împlinirii și decăderii acestora. Pentru acesta, popoarele, rasele pier atunci când în venele lor nu mai curge sângele strămoșilor lor.

Degradarea materială a sângelui este prima treaptă de degenerării rasiale, urmată rapid de degradarea vitală, a sufletului, și degradarea spiritului. Omul nu este o ființă formată pur și simplu din trup și suflet, cum cred unii, la rândul lor sufletul și spiritul comportând anumite ”anumite nivele”. Din trup și suflet sunt formate numai plantele. Animalele, cel puțin unele dintre ele, au în ”sufletul” lor individual, poate și în cel colectiv, caracteristici ce le ridică uneori deasupra multora dintre oameni. Câinii, caii nu cunosc trădarea, sunt gata să moară pentru stăpânul și prietenul lor, care este omul.

Dimpotrivă, omul ce își abandonează câinele sau își vinde calul (bătrân), la abator, este inferior animalului, din punctul de vedere al fidelității.

Ce este acest suflet, ce înseamnă spiritul omenesc în general, ce este spiritul românesc – asta problema. Eminescu avea o excelentă intuiție și idee despre acest spirit, nu însă și liberalii, plus ceilalți, care de fapt l-au strivit. Orizont și stil, apoi Spațiul Mioritic, primele două studii din Trilogia Culturii, a lui Lucian Blaga, ne dau o bună idee despre ce ar putea fi sufletul și spiritul omenesc în general și mai ales românesc.

Nu toți trebuie să citim tot. Zece sau doisprezece cunoscători ai uneia din limbile de mai mare circulație ar putea citi cam tot ce trebuie, în câteva luni, fiecare citind, chiar studiind câteva cărți, în acest timp. Apoi, într-o scurtă ”vacanță de lucru” fiecare ar putea face o comunicare celorlalți, plus altor doritori de a intra în miezul problemei rasiale. Comunicările acestea s-ar putea publica, astfel încât să le poată citi oricine.

Subliniez însă: rasiștii nu sunt contra niciunei rase. Dimpotrivă, ei sunt iubitorii și apărătorii convinși ai tuturor raselor, inclusiv ai Negrilor, bine înțeles. Dușmanul oricărei rase este metizarea, mai ales metizarea aberantă, căci există și una tolerabilă, nu neapărat benefică! Pe terenul rasist s-a născut Eugenia, știință ce pune problema împlinirii sau desăvârșirii oricărei rase, a oricărei familii, a familiilor și copiilor la care tinerii conștienți, încă necăsătoriți, au datoria să se gândească. Foarte multe sunt de făcut, din acest punct de vedere. La noi, nici Biserica, nici școala, nimeni nu s-a gândit vreodată serios la asta. Nici măcar actuala Alianță a Familiilor, care face multe lucruri bune, dar insuficiente. Ieșită din bigotismul bisericesc, actuala Alianță a Familiilor nu are, deocamdată, anvergura necesară rezolvării dificilelor probleme care ne confruntăm. Numai cu Biblia, nu vom ajunge nicăieri, cel puțin pe lumea asta!

În câteva luni, zece sau doisprezece ”Incorecți politic” ar putea lămuri aspectul teoretic al problemei rasiale. Apoi, în următoarele șase-opt luni s-ar putea identifica oamenii, materialele necesare, oportunitățile în vederea unei (unor) Universități Populare (private, la început), în genul celei de la Vălenii de Munte (Prahova), a lui Nicolae Iorga, acum o sută de ani. Problema fiind bine pusă, lucrul bine început, în zece-cincisprezece ani am putea recuceri școlile, universitățile, câțiva ziariști, o bună parte din presa scrisă, radio și televiziune. Ajutați de publicul cititor, de popor, câțiva ziariști s-ar putea opune actualei ”Prese din Sărindar!”.

Ziariștii noștri interbelici erau oameni de cultură (Șeicaru, Crainic, Nae Ionescu, Stelian Popescu, etc.) nu șoareci de bibliotecă… Întrucât Țara este în ruină și poporul român amenințat cu pieirea, datoria fiecărui Incorect politic este să devină un Meșter Manole, un constructor! Puțin școlitul Ceaușescu a devenit un fel de ”Meșter Manole” pe care nu avem dreptul să îl ignorăm, nici batjocori post mortem. Orice construcție înseamnă punerea în ordine a unor materiale, inclusiv a unor ”ruine”. Pe lumea asta, numai ruinele omenești ajung, uneori, irecuperabile. Locul acestora este Haosul, poate lumea cealaltă… Biserica pretinde că deține secretul, știința și puterea ”mântuirii” lor. Să fie sănătoasă, Tanti Biserica. Nu cred asta, ba chiar aș șterge-o din Rai, cum se evadează acum din ”mântuirea” obligatorie de Covid, practicată de tovul Lucovid. Dacă Nea Petrică, sfântul apostol cu cheile Raiului, m-ar obliga să petrec veșnicia printre colivarii și sarmalagii țigani sau colegii pravoslavnici, de furturi și violuri ai lui George Floyd, l-aș lăsa bucuros cu țiganii și negroteii lui! Din ciurucuri degenerate rasial nu poți face bici, care să pocnească.

Ne trebuie o biserică națională, capabilă de ceva, pe lumea asta. Despre un fel de altă lume vorbeau și comuniștii, ce promiteau marea cu sarea, după câteva cincinale! Până la proba contrară, asta înseamnă Raiul sau Paradisul diverselor religii și idolatrii trecute și prezente. Cine poate A B C, poate și D E F, etc. Cine nu poate A B C în niciun caz nu poate X Y Z !

Cine nu poate nimic pe lumea asta, nu poate nici ”dincolo”.

Autor: Horațiu Banciu / Sursa: Incorect Politic

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://barikada.ro/