„Studiul zilnic al Talmudului, la ovrei, începea de la zece ani, pentru a se sfârşi cu viaţa” (A Darmesteter, I. cit, p. 393.)

II – Patima de dominaţie

În Familie

În familie,Talmudul dă ovreiului o putere absolută asupra ovreicei.

„Omul poate să uzeze de femeia sa, aşa cum îi place, – ca de o bucată de carne ce o cumpără de la măcelar” (*104).

El poate… să o trateze ca în Sodoma(*105); şi dacă ea se plânge, hahamii îi răspund: „nu putem să-ţi venim în ajutor, căci legea te-a dat pradă bărbatului tău”(*106).

Talmudul merge până la a tolera poligamia.

„Regele nu se poate însura cu mai mult de optsprezece femei. R. Iuda zice că el poate lua mai multe, – numai să nu ia femei capabile de a-l corupe”(*107).

Adulterul, cu o femeie ce nu e jidoafcă, nu este socotit şi nu poate fi pedepsit(*108) căci, la goi(*109), nu există măritiş.

„Căsătoriile ne-ovreilor nu aduc după ele nici o obligaţie. Viaţa lor e legată ca aceea a cailor.

De asemenea, copiii n-au nici o legătură de familie cu părinţii lor, -şi când părinţii şi copiii trec la judaism, fiul poate să se însoare cu mama sa”(*110).

Dar, ce e mai mult, – după hahami „e permis jidanului să abuzeze şi să dezonoreze o femeie necredincioasă”(*111).

Pe lângă aceasta, contrar moralei creştine, legislaţia talmudică recunoaşte şi sprijină cu putere instituţia robiei.

„Talmudul, ca şi dreptul roman, despoaie pe rob de orice personalitate şi îl asimilează cu o simplă proprietate… Constituţia mozaică recunoaşte două feluri de sclavi, care n-au nici aceleaşi drepturi, nici aceeaşi poziţie: robul iudeu şi robul străin. Această deosebire, este formală în Biblie; dar ea reiese, cu mai multă precizie, în Talmud”(*112).

În Nație

Talmudul dă ovreilor un drept de dominaţie absolută asupra a tot ce nu este ovrei, – adică asupra omenirii întregi.

El proclamă că singuri jidovii sunt oameni, pe când goimii nu sunt decât animale.

„Urmaşi ai lui Abraham, Domnul v-a zis: … voi sunteţi oameni, – pe când celelalte popoare ale lumii, nu sunt formate de oameni,… ci de bestii.(*113)

„Ovreii sunt oameni,… pe când goimii sunt porci”(*114).

„Ne-ovreii sunt câini şi măgari”(*115).

Goimii, fiind nişte bestii, – date de Dumnezeu însuşi, jidanilor, – aceştia au, asupra lor, dreptul de viaţă şi de moarte pe care omul o are asupra animalelor şi mai ales acela de a le exploata, ca pe nişte vite de muncă, cât poate şi în singur profitul său.

„Precum oamenii domnesc asupra animalelor, aşa şi ovreii trebuie să domnească asupra celorlalte naţii ale pământului”.(*116)

După Talmud, „Mesia va da imperiul lumii ovreilor, cărora vor servi şi se vor supune toate popoarele”(*117).

Hahami celebri, ca MAIMONIDE,ARARRANEL,etc., cred în viitoarea dominaţie universală a jidovilor”(*118).

„Peste tot pe unde se stabilesc ovreii, trebuie ca ei să devină stăpâni, – şi până ce nu obţin dominaţia absolută, trebuie să se considere ca exilaţi şi ca prizonieri. Chiar când ajung să guverneze oraşele, – dacă nu le stăpânesc pe toate, -ei nu vor înceta să strige: Jale! Grozăvie!”(*119.

Dar să lăsăm să vorbeascăşi un ovrei contemporan(*120):

„Fără lege (talmudică), fără Israel care să o practice, lumea nu ar mai exista. Dumnezeu ar face-o să reintre în neant. Şi lumea nu va cunoaşte fericirea, decât atunci când se va fi supus imperiului universal al acestei legi, – adică imperiului jidovilor.

Prin urmare, poporul ovreiesc este poporul ales de Dumnezeu ca depozitarul voinţei şi dorinţelor sale; el este singurul cu care Divinitatea a avut un legământ; el este alesul lui Dumnezeu… Israel este aşezat chiar sub ochiul lui Iehova; el este fiul preferat al Celui etern, fiu care are, singur, drept la iubirea, la bunăvoinţa, la proiecta Sa specială.

Ceilalţi oameni sunt puşi dedesubtul ovreilor, ei n-au drept, decât prin milă, la dărnicia divină, – pentru că numai sufletele jidovilor se trag din primul om..

Bunurile care sunt încredinţate naţiilor, aparţin în realitate lui Israel.

… Această credinţă în predestinarea şi în selecţia lor, a dezvoltat la ovrei o trufie imensă.

Ei au ajuns să privească pe ne-ovrei cu dispreţ şi adesea cu ură”.

Este tocmai ceea ce am spus mai sus.

Dar, acest autor iudeu, vorbeşte şi de ură.

Să vedem ce e cu ea, – punând Talmudul faţă de legea naturală a iubiri

Texte extrase din cartea lui Nicolae Păulescu – Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria (pag. 43-46).

Citește partea I

Partea a III-a Va Urma…

Sursa: incorect politic