Tenebrele lumii care a îngrozit România. Lumea ascunsă a prostituției

Traficul de persoane, o sintagmă cu sonorități barbare despre care auzim mai mereu pe știri. Știm că există, știm că nu e de bine, dar prea puțini dintre noi au habar despre dimensiunile reale ale acestui flagel. Pentru a evalua corect proporțiile acestei afaceri, vă informăm că, la nivel planetar, numai 5% din cazurile de trafic de persoane sunt identificate… Exclusiv pentru EVZ, dar sub protecția anonimatului, un ofițer cu state vechi în combaterea traficului de persoane a acceptat să ne introducă în tenebrele unei afaceri ilegale care generează miliarde la nivel mondial

Traficul de persoane este o infracțiune complexă. Întâi de toate, este o infracțiune contra persoanei și are loc din cauza unei ecuații pe cât de simplă, pe atât de tragică: cererea generează oferta.

Arta traficantului: identificarea tinerelor vulnerabile

Poliția și Parchetul se adresează, de regulă, efectelor acestui fenomen, nu cauzelor. „Noi combatem traficul de persoane, descoperim infracțiunea, salvăm victima, reținem și propunem arestatarea traficanților. Însă, cauzele sunt altele. Când vorbim de factorii favorizanți ne referim la cei din țara sursă, dar și la cei din țara de destinație, care face parte, de cele mai multe ori, din Vestul Europei”, a explicat, pentru EVZ, un ofițer specializat din cadrul Direcției de Combatare a Criminalității Organizate. Când vorbim de traficul de persoane, vorbim, de fapt, de vulnerabilitatea unei persoane. Nu orice persoană poate fi victimă. Factorii favorizanți din România sunt lipsa educației, unui mediu familial propice, lipsa oportunităților. Toate acestea transformă tinerele românce, când e vorba de exploatarea sexuală, în persoane vulnerabile. „Arta traficantului este să identifice în mulțime acele tinere care sunt vulnerabile, care își doresc să audă niște promisiuni care corespund cu dorințele lor. Natura umană își spune cuvântul. Traficantul îi promite o viață mai bună, un job, exact ceea ce îi lipsește, exact ceea ce vrea să audă acea persoană”, potrivit sursei noastre din cadrul Direcției de Combatare a Criminalității Organizate.

Prostituție „pentru binele familiei”

Țările în care prostituția este reglementată sau tolerată creează premisele ca, în spatele formelor de organizare administrativă, să existe, printre persoanele care practică de bunăvoie, și victime ale traficului. Sursa noastră a explicat că politicile țărilor de destinație ar trebui să ia mai multe măsuri de reducere a cererii de persoane care să lucreze în piețele sexuale. În ceea ce privește metoda de racolare a victimelor, fenomenul s-a schimbat în ultimii ani. Nu se mai constată atât de des mijloacele de violență folosite împotriva lor. Acestea sunt recrutate prin înșelăciune, prin promisiunea unor locuri de muncă și prin cunoscuta metodă „Loverboy”, care presupune cointeresarea victimei în a practica prostituția.Traficantul creează o dependență emoțională persoanei, practic apare o relație de iubire, prietenie, uneori se și căsătoresc. O determină astfel să practice prostituția „pentru binele familiei”. „Am constatat desigur și mijloace violente, atunci când tinerele realizează că au fost păcălite, că toți banii sunt luați de traficant. E momentul în care încearcă să scape. Atunci se exercită violență asupra lor, amenințări, de cele mai mutle ori cu privire la siguranța rudelor din țară”, a adăugat ofițerul.

Servicii complete, la domiciliul clienților

În timp ce organele de aplicare a legii sunt obligate să păstreze jurisdicția, libera circulație a persoanelor în spațiul Schengen le permite traficanților să transporte cu ușurință victimele dintr-o țară în alta. Pentru a-și maximiza profitul, ei le duc la domiciliul clienților. Practic, oferă servicii complete, la domiciliu. De asemenea, o mare parte dintre acești infractori nu mai folosesc minore tocmai pentru că se deplasează des între clienți, iar pentru a evita depistarea lor de către autorități, preferă femeile adulte. „Vorbesc despre cazul de la Londra. Era vorba despre 15 fete exploatate de o rețea compusă din 20 de suspecți. Pe 19 noiembrie am destructurat rețeaua. Estimarea profitului infracțional este greu de făcut, depinde mult de cooperarea statelor de destinație, acolo unde profitul este obținut. Rețelele trimit bani în țară, investesc în imobile, în mașini de lux. Dacă nu erau forțate, era un caz de proxenetism”, a adăugat sursa EVZ.

Promisiuni prea frumoase ca să fie adevărate

Mediul online și rețelele sociale au un rol în creștere în ceea ce privește metoda de recrutare. „Aș sfătui cetățenii să le explice copiilor lor că, în primul rând, nimeni nu face nimic pentru ei dezinteresat. În al doilea rând, promisiunile sunt prea frumoase ca să fie adevărate. Un rol în conștientizarea acestui risc, pe lângă familie, ar putea să îl aibă și persoanele din învățământ, care ar trebui să sesizeze dacă observă că se încearcă racolarea elevelor”.

Victimele ajung la ONG-uri

Victimele, când sunt salvate, sunt deferite, de cele mai multe ori, ONG-urilor specializate în protecția împotriva traficului de persoane. Acestea, nu numai că le găzduiesc și le hrănesc, dar le oferă și consultații medicale, psihologice, asistență juridică, în încercarea de reintegrare a victimei. „Un cuvânt frumos, practic lupta cea mai mare este să îi redai victimei demnitatea de care a fost lipsită când a fost exploatată. Ea a fost un obiect folosit pentru a produce bani pentru o altă ființă umană. Nu și-a mai controlat niciun aspect al vieții, nu a mai fost liberă, nu a mai făcut ce și-a dorit, ci a fost determinată să îndeplinească dorințele altor persoane. Există situații, nu atât de dese, în care victimele salvate au fost retraficate”.

O istorie legală

Structurile de combatere a traficului de persoane din România sunt numite astfel din 2001. La acea vreme, țara s-a numărat printre primele din Europa care a implementat legislația antitrafic. Însă, la nivelul structurilor de combatere a criminalității organizate, înființate în 1993, existau lucrători specializați care investigau traficul de persoane sub forma proxenetismului. Din 2001, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 678 s-a creat cadrul legal în conformitate cu cel stabilit de protocoalele ONU, anume cele de la Palermo, care ulterior a fost completat în legislația internațională de directiva UE 36/2011. Investigațiile sunt complexe datorită caracterului transnațional, datorită faptului că proba exploatării se află într-o țară de destinație. De aceea, cooperarea internațională polițienească și judiciară reprezintă cel mai important aspect. Cu sprijinul Eurojust, România are cele mai multe echipe comune de anchetă, prin care autoritățile din două țări cooperează în mod direct pentru destructurarea unei rețele. Victimele, când sunt salvate, sunt trimise de cele mai multe ori unor ONG-uri specializate în protecția împotriva traficului de persoane. Nu doar găzduiesc și hrănesc victimele, le oferă consultații medicale, psihologice, asistență juridică, în general se încearcă reintegrarea lor. Practic, lupta cea mai mare este să le redai demnitatea de care au fost lipsite când au fost exploatate. Acestea au fost folosite pentru a produce bani pentru o altă ființă umană. Nu și-au mai controlat niciun aspect al vieții, nu au mai fost libere, nu au mai făcut ce și-au dorit, ci au fost determinate să îndeplinească dorințele altor persoane. Există situații, nu atât de dese, în care victimele salvate au fost retraficate.

«Operațiunea Dracu». Cu români incluși

Cea mai recentă acțiune de împiedicare a traficului de persoane s-a încheiat, zilele trecute, în Spania. În urma ei, trei români au fost arestați și acuzați de trafic de persoane în scopul exploatării muncii. Acțiunea, denumită „Operațiunea Dracu’”, a fost declanșată în luna iulie, când 13 români au depus o reclamație la Garda Civilă. Aceștia au spus că au ajuns în provincia Murcia după ce un compatriot le-a promis locuri de muncă la ferme din Mazarrón, plus cazare și masă. Aceștia, însă, nu și-au încasat niciodată salariile, pentru că banii rămâneau la intermediar. În plus, erau în permanență amenințați de către traficant, mai ales atunci când îndrăzneau să ceară câțiva euro pentru mâncare. Românii au declarat că ajunseseră să fie chinuiți de foame și nu aveau bani nici măcar pentru un săpun. Cercetările au descoperit că victimele aveau deschise conturi bancare în care erau virate salariile, dar cardurile erau reținute de torționari. Metoda de operare nu era deloc complicată: odată ajunse în Spania, victimele erau adăpostite în locuințe închiriate de membrii grupului infracțional. În spațiile minuscule erau cazate în condiții improprii mai multe persoane, care, teoretic, plăteau o chirie lunară de 150 de euro. Documentele personale ale persoanelor ajunse la muncă ajungeau la traficanți, sub pretextul încheierii contractelor de muncă. Însă, în același timp, erau deschise și conturile în bancă unde erau virate salariile. Toate aceste operațiuni erau gestionate de unul din membrii bandei. Un alt membru al bandei se prezenta ca șef de echipă și responsabil al muncitorilor, astfel încât angajatorii spanioli să nu ajungă să cunoască adevărata situație a lucrătorilor. Dar, ce fel de angajatori sunt spaniolii care se jură că habar n-au avut despre situația muncitorilor români? Oare chiar nu au mirosit nimic despre soarta sclavilor trimiși din România?

Sclavi la îndemână: copiii abuzați.

România, mereu codașă: România are cel mai mic scor general din Uniunea Europeană la capitolul măsurilor luate împotriva abuzurilor sexuale la copii. Mai mult, ţara noastră ocupă poziţia 21, după Tanzania, Kenya şi Uganda, în clasamentul celor 40 de state analizate. Ca idee, în 2017, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului a înregistrat peste 15 mii de cazuri de abuz, dintre care cele mai multe, peste 8.000, au avut loc în mediul rural. În aceeaşi perioadă au fost înregistrate peste o mie de cazuri de abuz fizic, mai bine de o mie şapte sute de cazuri de abuz emoţional şi peste 760 de cazuri de abuz sexual. Mai mult, două treimi dintre copiii abuzați locuiesc în mediul rural, jumătate dintre aceştia fiind abuzaţi chiar în familie. În plus, aproape 20% dintre minorii agresaţi au sub 3 ani. Cu toate acestea, prea puţine cazuri ajung în instanţă. În total, într-un an, doar în puţin peste 900 de cazuri a început şi urmărirea penală a agresorului. Dintre acestea, cele mai multe sunt situații în care minorii au fost abuzați sexual. Peste 300 de copii au fost agresaţi şi alţii peste 200 au fost bătuţi.

Exploatarea omului de către om

Una dintre sintagmele folosite în exces de comuniști era ”exploatarea omului de către om”. În cazul traficului de persoane, această sintagmă are o conotație sută la sută corectă.

Definiția ascunde multă durere

Pe de altă parte, definiția ”traficului de persoane”, din punct de vedere juridic, sună cam așa: ”Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane”. Mai pe înțelesul tuturor, niște șemecheri fac pe dracu-n patru pentru a trăi foarte bine prin exploatarea nemiloasă a unor persoane ale căror statut, drepturi și voință sunt reduse la zero, totul asezonat cu un control dus la alienare menit să anuleze orice urmă de personalitate. Sclavie curată, spus altfel… Această formă de exploatare se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Evident, dacă făptașii sunt prinși… Și statisticile, în acest sens, nu sunt deloc mulțumitoare.

România, izvor nesecat

Cât despre România, țara noastră reprezintă o sursă bogată pentru traficanții de persoane. Anual, se înregistrează câteva sute de noi investigații penale privind traficul de persoane, cu toate că fenomenul a suferit o scădere față de perioada 1990-2000. În 2018, autoritățile au identificat aproximativ 500 de victime, iar lupta împotriva acestei infracțiuni deosebit de grave nu presupune numai combaterea prin arestarea traficanților, ci și preîntâmpinarea, dar și protecția și asistarea victimelor după ce sunt salvate, astfel încât să treacă peste traumele suferite și, într-un final, să-și recapete demnitatea. Bref, traficul de persoane este o infracțiune complexă. Întâi de toate, este o infracțiune contra persoanei și are loc din cauza unei ecuații simple: cererea generează oferta. Cât timp vor exista cei ce vor sclavi, vor exista și furnizorii lor.

În acest grafic sunt evidențiate, pe procente, victimele traficului de persoane identificate în 2018. Per total, este vorba despre 497 de persoane, 363 (73%) de sex feminine și 134 (27%) de sex masculine, 212 minori, 285 adulți, 268 din mediul rural, 211 din mediul urban și 18 din Capitală. Din aceștia, 231 au între 5 și 8 clase, 112 au între 9 și 12 clase, 10 au studii superioare, 13 au școala profesională și 35 nu au studii. Atenție, 239 de victime au fost recrutate de prieteni sau cunoștințe, și 335 dintre ele au fost exploatate sexual, adică 67,4 %. Din aceste 497 de persoane, 244 au fost folosite în România, 114 în Anglia, 51 în Germania și 43 în Italia. 150 de persoane au fost abuzate emoțional și 111 fizic. – Sursa: EVZ

loading...
Loading...

Nationalisti.ro

Editor Coordonator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *