Comisia pentru cultura a Parlamentului European a sustinut joi ca viitoarea Lege privind Libertatea Presei sa oblige toate societatile din mass-media sa publice identitatea proprietarilor lor, precum si a celor din partea carora primesc publicitate institutionala sau sustinere publica, inclusiv din tarile din afara UE, relateaza agentia EFE.
Respectiva comisie si-a stabilit pozitia de negociere pentru viitorul Regulament European privind Libertatea Presei si, cu exceptia cazului in care plenul Parlamentului European nu-i da unda verde la un vot in octombrie, este pregatita sa negocieze aceasta legislatie cu statele membre (Consiliul UE), care inaintea vacantei de vara au convenit la randul lor asupra unei baze de negociere pe acest subiect.
In ce priveste publicitatea institutionala, eurodeputatii doresc ca toate autoritatile publice (guverne, institutii etc.) sa publice anual informatii detaliate despre banii pe care-i investesc in publicitate in presa si platforme online.
Mai mult, publicitatea institutionala platita unei societati media sau platforme nu va putea depasi 15% din bugetul total alocat in acest scop intr-o tara membra a UE de catre autoritatea sau entitatea care apeleaza la acest serviciu, mentioneaza Agerpres.
Noile norme urmaresc sa impiedice orice interferenta sau presiune nejustificata asupra mass-media, protejeaza dreptul jurnalistilor de a nu-si dezvalui sursele si, cel putin teoretic, previne ca acestia sa devina victime ale programelor de spionaj, exceptand situatiile in care aceasta actiune „este justificata printr-un caz concret si este dispusa de o autoritate judiciara independenta pentru investigarea unei infractiuni grave”, precum terorismul sau traficul de fiinte umane.
Insa in pozitia lor de negociere statele UE au inclus, la cererea Frantei, o exceptie care sa permita urmarirea jurnalistilor cu ajutorul programelor informatice de spionaj, prin invocarea protejarii „sigurantei nationale”.
Societatile din mass-media vor fi la randul lor obligate sa informeze asupra potentialelor conflicte de interese sau „incercarilor de interferenta in deciziile editoriale”.
Pe de alta parte, in cazul concret al mass-media publice, la fel precum Comisia Europeana eurodeputatii sustin stabilirea bugetelor in mod multianual, pentru a preveni situatia in care in negocierile anuale asupra alocarilor bugetare acestea sa fie folosite ca moneda de schimb si pentru a diminua incertitudinea asupra activitatii acestor societati mass-media.
Pe o platformă care pretinde că face jurnalism independent și investigații de calitate, personal, mi-ar fi plăcut să urmăresc reportaje pe care nu mai ai nicio șansă să le vezi azi pe vreun post tv sau site de știri.
Mi-ar fi plăcut, spre exemplu, să văd un material pe tema celor 120 de milioane de seruri „Faizăr și Mondena”, cumpărate de statul român prin semnătura premierului Cîțu. Să aflu ce s-a întâmplat cu ele, câte au fost livrate, câte mai sunt de livrat, cât am plătit pentru ele, cât ne costă distrugerea lor, unde și cum vor fi distruse.
Totodată, de banii ăia mulți primiți de la public, niște jurnaliști corecți, imparțiali, care trăiesc din donații, cred că ar fi găsit ca fiind extrem de util pentru interesul public să investigheze cum au fost cheltuiți banii publici în cadrul afacerii «Pandalia» – marele jaf, achizițiile de izolete, măști, combinezoane, ventilatoare, camere hiperbarice și spitale mobile la suprapreț, care zac TOATE nefolosite prin depozite.
Ce s-a întâmplat cu echipamentele neconforme, cu inovațiile tehnologice care nu au funcționat niciodată (tuneluri dezinfectante, purificatoare și altele de genul, livrate gata…stricate). Cine răspunde pentru aceste gheșefturi sau, mai bine spus, de ce nu răspunde nimeni? A, și că veni vorba, mai face ‘Raed Sirianu’?!
Ar mai fi fost interesant, apropo de presă, un demers jurnalistic d-ăsta independent, care să urmărească modul în care, în ultimii ani, zeci de milioane de euro din bani publici au ajuns dinspre guvern în conturile patronilor trusturilor de presă.
Mai ales cum, o parte din acești bani, au aterizat direct în buzunarele proprietarilor unor televiziuni fără angajați, fără producție și telespectatori, și unor site-uri obscure, cu audiență 0, cu 0 personal și 0 venituri din publicitate, societăți comerciale care au încasat zeci de mii de euro fiecare doar pentru că au difuzat niște spoturi cu „poartă mască, arată că îți pasă” și cu „doar vaccinarea va opri pandemia”, spoturi la care nu s-a uitat nimeni.
Eu am scris aici despre câteva astfel de cazuri. Doar pornind de la articolele mele, ar fi putut fi realizate zeci de materiale interesante, expuse zeci de cazuri asupra cărora planează suspiciuni de corupție, de abuz, de jaf la drumul mare.
Aș mai aprecia mult să văd azi un demers jurnalistic serios, o dezbatere ori o serie de interviuri prin care distinșii noștri politicieni să fie chestionați cu privire la faptul că, la începutul anului 2022, erau la un pas de a trece prin Parlament legea Certificatului Verde.
Vă reîmprospătez memoria, căci ar fi păcat să uităm tocmai asta:
Pe fondul faptului că unele state adoptaseră, în ciuda protestelor, vaccinarea obligatorie cu seruri arn-mesager (deci produse aflate în stadiul de experiment) și booster din 6 în 6 luni, România urma să adopte o lege apropiată: Neînțepații ar fi fost obligați să se testeze din două în două zile, pe banii lor, altfel le-ar fi fost interzis dreptul la muncă, la libera circulație, la îngrijire medicală, chiar la educație (în cazul copiilor „neimunizați” – am pus în ghilimele, căci azi știm, dincolo de orice dubiu, că celebrele seruri experimentale NU au imunizat pe nimeni, din contră, au crescut riscul de a contracta infecția, aspect confirmat și reconfirmat de studii).
Atunci, ni se spunea că fără certificat verde, 3-4 doze pe an, teste și restricții, vom muri pe capete. Politicienii și „eroii în halate” urlau că dacă nu ne facem doza 3-4-5, dacă renunțăm la mască și la restricțiile care oricum, așa cum a confirmat ICCJ, au fost ilegale, instituite abuziv, va fi rău de tot, nenorocire, dezastru, catastrofă.
Întrebarea cheie pentru toți cei care au susținut și întreținut această teroare mediatică, politică, această formă de dictatură, e simplă:
Dacă în ianuarie 2022 era o nevoie imperioasă, dom’le, de CERTIFICAT VERDE, chiar se punea problema unei forme mai dure a legii, a vaccinării obligatorii cu booster bianual, că „altfel murim pe capete”, ce s-a întâmplat de, doar două luni mai târziu, s-a renunțat la toate restricțiile și la acest proiect imbecil? Și, mai ales, cum de nu am murit pe capete și nu a mai fost „pandemia nevaccinaților” (cum titra mare Digi), după ce s-a renunțat la toate restricțiile și totul a revenit la normal?
Ați auzit vreun jurnalist din ăsta „onest” să îi deranjeze pe distinșii politicieni și medici, dintre care majoritatea au susținut aceste restricții ce s-au dovedit a fi inutile (chiar imbecile) și teroarea mediatică, cu astfel de întrebări? Să-i întrebe cineva dacă ei sunt mulțumiți de modul în care au gestionat cei 2 ani de pandemie, mai ales că majoritatea sunt și azi în aceleași funcții sau în funcții similare?
Nu în ultimul rând, de la o platformă de jurnalism onest și independent, eu m-aș aștepta să publice frumos, transparent, lista cu toți donatorii, persoane fizice și juridice, și sumele donate de aceștia. Nu e nimic rușinos sau ilegal în a susține pecuniar jurnalismul independent, deci de ce o astfel de informație ar fi păzită de jurnaliștii ăia „independenți” cum sunt păzite secretele de stat?
Evident, nimeni din presa asta care se pretinde a fi „ultimul bastion al jurnalismului onest” nu se va obosi să demareze investigații jurnalistice cu privire la aspectele enunțate mai sus, nici să deranjeze vreun politician greu cu întrebări incomode, nici să-și publice sursele de finanțare.
Fiindcă presa asta e ocupată ca, între două investigații mai de doamne-ajută, făcute să nu bată la ochi (și pe care, recunosc, uneori le-am apreciat și eu), să toarne pe gâtlejurile oamenilor multă propagandă (vă mai amintiți „reportajul” ăla în care „jurnaliștii” Recorder îi batjocoreau pe pacienții unui spital de boli infecțioase, urlând la ei: „Ia ziceți, băi, vă pare rău că nu v-ați înțepat?”).
Tot presa asta e ocupată cu probleme d-astea grave, cum ar fi să investigheze modul în care un nene a făcut rost de numărul de telefon al unui alt nene, într-o lume în care nimic nu e mai ușor decât să faci rost de datele de contact ale cuiva – eu însumi am ajutat numeroși colegi din presă cu numere de telefon ale politicienilor sau ale altor jurnaliști, la fel cum am ajutat amici cu contactele unor medici sau avocați, când au avut nevoie.
În încheiere, două precizări:
În sfada dintre Godină și Recorder, am urmărit materialul, am lecturat argumentele ambelor părți, apoi m-am documentat extra. Materialul Recorder nu e, în opinia mea, o investigație jurnalistică, ci o poveste frumoasă pe care ei au spus-o în așa fel încât faptele să corespundă narațiunii, scenariului ce fusese stabilit anterior: Polițistul bun, persecutat de Sistem la ordinul afaceristului malefic, cu pile.
De aceea, aspecte esențiale au fost expuse superficial, în vreme ce insinuări nefundamentate au fost induse agresiv. Sigur, nu a ajutat deloc faptul că cei vizați de material au refuzat să răspundă la întrebări când li s-a dat posibilitatea, lucru care ar trezi suspiciuni oricui.
Totuși, personal, consider că în locul acelui om de afaceri din Oradea, dacă într-adevăr polițistul respectiv ar fi scuipat (pe mine sau pe cineva drag), nu că aș fi procedat la fel, ci de 10 ori mai rău, căci eu nu obișnuiesc să o întorc cu aceeași monedă, ci cu o forță mult mai mare decât cea cu care am fost atacat. În accepțiunea mea, acel om a fost chiar prea galant, căci a urmat calea legală (plângere).
Dacă ipochimenul ăla, altfel polițist, într-adevăr a scuipat-o pe soția omului de afaceri, n-o să vă zic ce cred eu că ar merita să i se întâmple (că nu aș vrea să supăr vreun algoritm și să mi se șteargă postarea), dar vă asigur că nu la un apel telefonic de dojană mă refer aici, nici pe departe.
Și da, intuind o întrebare de bun simț, răspund clar: Sunt situații când mi se pare și normal, și firesc, și eficient, să îți faci singur dreptate, indiferent de riscuri și consecințe, mai ales într-un stat care a dovedit în repetate rânduri că protejează infractorii, nu victimele.
Dacă tot veni vorba de jurnalism, din moment ce nu ne putem aștepta ca vreo platformă din asta de „jurnalism independent”să adreseze întrebările de mai sus, am luat problema în propriile mâini, deși eu n-am resursele și sprijinul celebrilor investigatori de friCA CĂrora tremură chiloții unora.
Cum am spus, cu sprijin puțin (chiar infim, față de resursele celebrei platforme susținută de ditamai Departamentul de Stat), dar cu tupeu mult, construiesc treptat propriul proiect, unul liber de orice formă de cenzură, unul care are menirea de a deranja prin analize incomode, dar pertinente, nu de a scuipa unde abia ce a lins și apoi de a linge unde tocmai ce a scuipat, cum fac anumiți „jurnaliști d-ăștia onești”.
Așadar, revin cu răspunsurile pe măsură ce le voi primi de la instituțiile abilitate. Între timp, felicitări fiindcă ai lecturat până aici. O zi frumoasă, excelențelor, mai ales că e prima din ultima lună a acestei veri.
PS: „Jurnalism este să redai ceea ce alţi oameni nu vor să redai. Restul e PR”.
În cazul serviciilor secrete româneşti, agitaţiile specifice oricărei schimbări de putere depăşesc cu mult obişnuitul. Se şterg urmele poliţeiei politice şi structurilor speciale aflate la comanda fostului preşedinte. Dispar documente, dosare şi se curăţă calculatoarele, titrează Cotidianul.
Elena Udrea n-a ridicat decât colţul cearşafului de pe un mecanism de putere abuziv, consolidat în ani. În luna octombrie 2014, generalul Florian Coldea i-a prezentat lui Traian Basescu situaţia a 50 de dosare de înaltă corupţie politică aflate în pregătire cu DNA, pentru primul semestru al anului 2015.
Surse din SRI apropiate Administraţiei Prezidenţiale au relatat că situaţia celor 50 de dosare nu a fost transferată la predarea–primirea mandatului către Klaus Iohannis. Ce s-a întâmplat cu acestea?
A plecat Băsescu cu o arhivă secretă?
De ce trebuia Băsescu să cunoască, înainte cu două luni de încheierea mandatului, situaţia dosarelor respective?
De o săptămână, prin unele departamente sensibile ale SRI (Protecţia Internă – general Gheorghe Puiu; Grupul de Evidenţă a Activităţii cu Ofiţerii Acoperiţi – general Marius Stoica; Direcţia Juridică – general Dumitru Dumbravă; Direcţia Securităţii Economice – general Elena Iftode) se toacăşi se ard non stop documente şi se radiază fişiere, care dovedesc implicările politice şi depăşirile de atribuţii săvârşite de George Maior şi Florian Coldea la ordinele lui Traian Băsescu, precum urmele unor acţiuni partizane de favorizare asumate “pe cont propriu”.
În cazuri de demisie/demitere intempestivă a directorilor serviciilor, ori la apariţia unor evenimente speciale (scurgeri de informaţii care periclitează securitatea naţională, penetrări ale spionajului străin în Serviciu, abuzuri ori ilegalităţi, acuzaţii de natura celor aduse generalului Florian Coldea, în asemenea departamente tebuiau dispuse măsuri imediate de conservare intactă a documentelor, a fişierelor şi blocarea persoanelor vizate de anchete la accesul către acestea. Or, incriminatul de Elena Udrea, de documente parlamentare, de declaraţii politice sau de indiscutabile informaţii de presă a rămas pe loc pentru a putea face curat.
O structură, aşa-numita “Direcţie Specială” cu care generalul Florian Coldea se ocupă personal de chestiuni delicate, în afara cadrului legal al competenţelor SRI, fiind disipată pe la alte departamente, deoarece nu era prevăzută în organigrama Serviciului Român de Informaţii.
Controlul intern al SRI efectuat de structura de afaceri interne sub coordonarea consilierului prezidenţial pentru Securitate naţională ar trebui de urgenţă să treacă la audierea şi confruntarea, la nevoie, a ofiţerilor implicaţi în aceste operaţiuni, a martorilor şi a numiţilor Dorin şi Alin Cocoş, cu denunţătoarea Elena Udrea pe de o parte şi cu generalul Florian Coldea, cel omniprezent în rapoarte, declaraţii politice, denunţuri şi declaraţii de martor.
Dar întrebarea cea mai importantă generată de scaandalul declanşat de Elena Udrea este următoarea: mai este oportună menţinerea generalului Florian Coldea la conducerea interimară a Serviciului?
Firească era o suspendare temporară din atribuţii, aşa cum i-a fost solicitată de către Comisia parlamentară de control care a anchetat în anul 2007 scandalurile vizând intimidarea a trei judecători ai Curţii Constituţionale şi monitorizarea prin structura de ofiţeri acoperiţi a unor parlamentari ai Partidului Naţional Liberal, devenit ostil preşedintelui Traian Băsescu.
Concluziile anchetei parlamentare din anul 2007 au desfiinţat constatările verificărilor interne ale Serviciului, prin care s-au escamotat toate întrebările la obiect ale comisiei parlamentare şi nu au urmărit decât inducerea în eroare a comisiei şi muşamalizarea scandalurilor. Deputatul Gabriel Oprea, membru al comisiei din partea PSD, a catalizat interesul SRI de a ascunde adevărul, respectiv abaterile grave de la lege comise personal de către primul adjunct Florian Coldea.
Concluziile comisiei au fost aduse la cunoştinţa opiniei publice nu prin Parlament, ci “pe surse” prin intermediul presei, respectiv publicarea in extenso a acestora în Jurnalul Naţional, deoarece era vorba de semen clare de poliţie politică.
Acuzaţii de poliţie politică la SRI
Reproducem articolul publicat de Gabriela Antoniu în Jurnalul Naţional în data de 26 octombrie 2007:
Ancheta Comisiei parlamentare în cazul acuzaţiilor de poliţie politică aduse SRI de Mugur Ciuvică arată că persoanele şi partidele vizate de cele 13 note ale Grupului de Evidenţă condus de Vasile Stanciu sunt antipatice “factorului de decizie informat”. Nouă din cele 13 note ale SRI sunt destinate şefului statului. Ancheta mai arată că SRI realizează informări partizane politic.
Comisia parlamentară pentru controlul SRI a constatat că persoanele şi partidele vizate de cele 13 note ale Grupului de Evidenţă al SRI aparţin spectrului politic faţă de care antipatia “factorului de decizie informat” este notorie, existând supoziţia de valorificare părtinitoare a informaţiilor, de favorizare a unor partide sau persoane.
Fostul şef al Grupului de Evidenţă al SRI a semnat alte nouă note similare celor prezentate de şeful GIP, Mugur Ciuvică, despre comentarii, afirmaţii, intenţii ale lui Teodor Meleşcanu, Petre Roman, Codruţ Şereş, ale grupului de la Cluj şi chiar ale premierului şi ministrului Justiţiei, adnotate cu “Inf. Preşedinte”. Generalul de brigadă Vasile Stanciu, fost şef al Grupului de Evidenţă al SRI, a semnat alte nouă adrese de prezentare a unor documente referitoare la oameni politici, nu doar cele patru prezentate public de Mugur Ciuvică, au precizat ieri pentru Mediafax surse parlamentare. Acestea au completat că cele nouă note au fost transmise Comisiei SRI la căteva zile după ce vicepreşedintele GIP, Mihai Bodiu, a prezentat şi a depus in original la Comisie cele patru adrese de insoţire făcute publice de Mugur Ciuvică. Pe baza acestor 13 note, Comisia SRI a iniţiat ancheta, finalizată la inceputul acestei săptămăni. Cele nouă adrese de prezentare a unor documente de informare sunt semnate de şeful Grupului de Evidenţă, generalul Vasile Stanciu, şi conţin următoarea formulă: “Domnule Director, pentru informarea dumneavoastră”.
CONŢINUTUL NOILOR ADRESE
Prima adresă se referă la “comentarii pe marginea presupusei propuneri a preşedintelui Romăniei, Traian Băsescu, de unire a Republicii Moldova cu Romănia”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte şi col. Coldea”, precum şi cu menţiunea “V” (văzut – n.r.) a primului adjunct al directorului SRI, datată 15 iulie 2006. A doua adresă se referă la “unele afirmaţii ale lui Petre Roman, preşedintele Partidul Forţa Democrată din Romănia”, cu adnotarea “V” a directorului SRI, nedatată. A treia se referă la “unele afirmaţii ale vicepreşedintelui PNL, Teodor Meleşcanu”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A patra se referă la “comentariile unui consilier al premierului referitoare la relaţiile lui Călin Popescu Tăriceanu cu preşedintele Traian Băsescu”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A cincea se referă la “intenţia senatorului Vlad Popa de a face publice unele finanţări primite de Alianţa D.A.”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte, IACSE (Inspectoratul pentru Apărarea Constituţiei şi Securitate Economică, din cadrul SRI – n.r.)”, nedatată. A şasea adresă se referă la “comentarii referitoare la intenţia lui Petre Roman, liderul Partidului Forţa Democrată, de a-l contacta pe preşedintele Traian Băsescu”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A şaptea se referă la “demersuri de reformare a PSD, iniţiate de liderii grupului de la Cluj”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A opta adresă se referă la “comentarii referitoare la intenţia ministrului Codruţ Şereş de a demisiona din PC”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A noua adresă vizează la “comentarii referitoare la intenţiile premierului şi ale ministrului Justiţiei de a-şi asigura o eventuală retragere onorabilă din Guvern”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată.
Raportul Comisiei parlamentare de control al activităţii SRI publicat doar în Jurnalul Naţional:
Comisia parlamentară pentru controlul SRI a constatat în urma anchetei că persoanele şi partidele vizate de cele 13 note ale Grupului de Evidenţă al SRI aparţin spectrului politic faţă de care antipatia “factorului de decizie informat” este notorie, existănd supoziţia de valorificare părtinitoare a informaţiilor, favorizănd partide sau persoane, informează Mediafax.
Potrivit raportului, ancheta parlamentarilor a fost iniţiată prin transmiterea către SRI a comunicatului GIP referitor la monitorizarea unor lideri ai PNL, solicitănd să se precizeze dacă “monitorizarea PNL şi a doamnei senator Norica Nicolai intra in competenţa Grupului de Evidenţă, ca structură internă a SRI, cu menţionarea destinatarilor materialelor informative”.
Comisia SRI a mai transmis SRI “Planul tematic de control cu privire la legalitatea şi oportunitatea angajării competenţelor SRI in legătură cu culegerea informaţiilor şi realizarea informărilor semnalate de GIP ca dovezi ale monitorizării PNL şi ale poliţiei politice”. In acest Plan de control, Comisia SRI a solicitat Serviciului Romăn de Informaţii, punctual, punerea la dispoziţie a 11 categorii de documente privind fondul evenimentului consumat; reglementarea activităţii Grupului de Evidenţă; elementele de planificare şi valorificare a informaţiilor Grupului, in funcţie de competenţele celorlalte unităţi ale SRI şi, totodată, in raport cu riscurile, vulnerabilităţile şi ameninţările relevate; referinţele de natură juridică avute in vedere in cazul informărilor respective; normele interne de secretizare şi securizare a documentelor din categoria celor care au fost făcute publice; factorii de decizie informaţi şi măsurile pe care aceştia le-au dispus in interesul securităţii naţionale. De asemenea, Comisia SRI a mai cerut audierea unor ofiţeri ai Serviciului, inclusiv fostul şi actualul director.
RĂSPUNSUL SRI de atunci:
Serviciul Român de Informaţii a răspuns cu o informare de trei file, cu opt anexe, totalizând 19 pagini, despre care însă Comisia a apreciat că “are un caracter preponderent teoretico-documentar, justificativ şi cu tente evidente de escamotare a obiectivelor şi solicitărilor punctuale formulate de Comisie in Planul tematic de control”.
Comisia a avansat 13 constatări faţă de cazul analizat.
Prima relevă că SRI nu a pus la dispoziţia Comisiei nici unul dintre documentele de informare făcute publice de Grupul de Investigaţii Politice, invocăndu-se distrugerea fizică a materialelor informative şi radierea formei electronice a datelor deţinute, argumentănd cu un articol dintr-un Ordin al directorului SRI, care stipulează că “datele şi informaţiile neconfirmate se radiază obligatoriu în cazul în care se referă la persoane (…)”. Comisia însă a respins ca nepertinentă observaţia SRI, deoarece în fluxurile informării operative curente a conducerii Serviciului şi a factorilor de decizie ai statului romăn nu se includ “date şi informaţii neconfirmate”, ci doar “ştiri certe, respectiv date confirmate şi procesate in informaţii analitice, compatibile deciziilor de securitate naţională, pe care destinatarii informărilor sunt obligaţi să le ia in virtutea prerogativelor lor legale”.
A doua constatare arată că SRI nu a pus la dispoziţia Comisiei actele prevăzute pentru situaţiile în care se distrug fizic documente sau se radiază forma lor electronică, ceea ce ar fi impus şi audierea membrilor comisiilor care au procedat la distrugerea şi scăderea din evidenţă a documentelor respective.
A treia constatare relevă că, admiţând că s-ar fi procedat la distrugerea documentelor respective după doi ani de la intocmire, Comisia sancţionează faptul că documentele adnotate de primul adjunct al directorului ca fiind văzute la datele de 15 iulie 2006, 20 iulie 2006 şi 21 octombrie 2005 ar fi trebuit să existe, deoarece nu au depăşit termenul de păstrare, de doi ani.
A patra constatare relevă că se amendează şi se resping aserţiunile conţinute in informarea directorului SRI cu privire la distrugerea ori radierea formei electronice de informare destinate factorilor de decizie ai statului, deoarece aprobarea care ar fi fost dată in acest sens de directorul SRI, din 25.02.2004, contravine esenţial dispoziţiilor regulamentului de funcţionare a SRI, care prevăd păstrarea in evidenţă şi arhivă de sine stătătoare a documentelor de informare.
A cincea constatare arată că se sancţionează faptul că informarea directorului SRI trimisă Comisiei ocoleşte aspectele de natură contrainformaţională cu totul deosebite, pe fondul cărora au fost posibile disfuncţii majore in planificarea, organizarea, conducerea şi controlul activităţii Grupului de Evidenţă. Comisia SRI apreciază că disfuncţiile respective au constituit cel puţin o cauză care a provocat scurgerea de informaţii către GIP. Comisia SRI nu exclude nici faptul că acei angajaţi ai SRI care au legătură cu scurgerea de informaţii au ajuns să considere că au fost puşi in situaţii de depăşire a competenţelor, ocupăndu-se de probleme, de natura celor pe care le-au semnalat şi, in acelaşi timp, au apreciat că, ierarhic, in interiorul SRI nu vor găsi receptivitatea necesară.
De asemenea, Comisia SRI mai spune că, admiţând că provocarea scurgerii de informaţii ar avea alte mobiluri, din categoria celor ignobile, cum ar fi ranchiuna, răzbunarea, lipsa de loialitate instituţională, faptul in sine ar fi cu atăt mai grav, dacă se au in vedere natura specială a Grupului de Evidenţă şi criteriile pe care aceasta le implică pentru selecţia, formarea şi menţinerea in activitate a personalului.
A şasea constatare reţine atenţia asupra superficialităţii cu care sunt tratate in informarea directorului SRI natura specială şi caracterul activităţii desfăşurate, care este secret de stat. Astfel, potrivit Comisiei SRI, adresele de prezentare a informărilor Grupului de Evidenţă, prin conţinutul lor, se refereau la persoane şi obiective ale activităţii SRI, a căror divulgare este susceptibilă a intra sub incidenţa prevederilor legii penale care incriminează divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului.
A şaptea constatare reţine că premisele divulgării au fost create şi induse şi de nerespectarea reglementărilor interne ale SRI in privinţa protecţiei informaţiilor clasificate şi de elaborarea documentelor de informare.
A opta constatare arată că SRI nu a furnizat Comisiei SRI suficiente elemente al căror grad de pertinenţă să nu fie îndoielnic în ceea ce priveşte concordanţa acţiunilor Grupului de Evidenţă – în speţă ce face obiectul controlului parlamentar – cu baza legală a activităţii SRI.
A noua arată că informarea directorului SRI creează şi induce aparenţe potrivit cărora activitatea Grupului de Evidenţă ar fi fost premeditat scoasă în afara controlului necesar.
A zecea constatare ia act de maniera inadecvată a structurii, conţinutului şi elaborării informării prezentate Comisiei de către SRI, care abundă în detalii de suprainformare, cu valenţe dezinformante. Potrivit Comisiei, înscrisurile în cauză denotă un grav viciu conceptual, în sensul că SRI culege informaţii şi realizează informări nu funcţie de riscuri, vulnerabilităţi şi ameninţări, ci în raport cu persoane politice, precum vicepreşedinţii PNL Norica Nicolai şi Teodor Meleşcanu, liderul PFD, Petre Roman, sau vicepreşedintele PSD Victor Ponta etc.
A unsprezecea constatare observă că persoanele şi partidele vizate de informări aparţin acelui spectru politic faţă de care antipatia factorului de decizie informat este de largă notorietate, inclusiv internaţională. Astfel, Comisia SRI apreciază că, cel puţin în parte, nu poate fi inlăturată supoziţia de valorificare părtinitoare a informaţiilor, care să favorizeze anumite partide sau persoane, în dauna altora, deşi o asemenea politică este interzisă SRI.
A douăsprezecea constatare observă că SRI a prezentat şi o anexă cu opt informări, ce include “reacţii critice la adresa unor declaraţii publice şi luări de poziţie ale preşedintelui României”. Comisia remarcă faptul că preşedintelui i-au fost trimise doar trei informări, iar celelalte cinci – deşi il priveau tot pe şeful statului, conform titlului anexei – au fost transmise altor factori de decizie, respectiv premierului, ministrului de Externe, unor consilieri prezidenţiali.
Ultima constatare, a treisprezecea, arată că SRI nu fost în măsură să prezinte o estimare a evenimentului produs.
Cinci concluzii după anchetă
Comisia a iniţiat şi cinci concluzii referitoare la cazul Ciuvică.
Prima arată că SRI nu a fost suficient de cooperant pentru a sprijini realizarea Planului de control.
A doua remarcă faptul că evenimentul produs evidenţiază serioase deficienţe conceptuale şi contradicţii in evaluarea cauzelor şi consecinţelor acestora, ceea ce denotă că din partea SRI a existat mai puţină preocupare pentru clarificarea fondului disfuncţiilor şi mai mult interes pentru forma de estompare a acestora.
A treia arată că programul SRI pentru prevenirea scurgerii de informaţii nu este de natură să creeze climatul contrainformativ adecvat naturii speciale şi caracterului de secret de stat al activităţii desfăşurate. Comisia mai precizează că Direcţia de Securitate Internă a SRI şi Secretariatul General nu îşi exercită corespunzător atribuţiile, iar şefii acestor structuri nu au fost receptivi la criticile adresate in urma cercetării unor evenimente similare.
A patra concluzie arată că, în absenţa documentelor de informare la care se referă adresele făcute publice, nu se poate de fapt “concluziona în legătură cu oportunitatea şi legalitatea angajării competenţelor SRI pentru culegerea informaţiilor şi realizarea informărilor respective”.
A cincea precizează că distrugerea documentelor de informare constituie, in sine, o faptă interzisă de Regulamentul SRI şi de legea penală. Comisia SRI avertizează că, dacă vor apărea documentele care au fost anexate la respectivele “note”, ancheta pe această temă se va redeschide.
Poliţie politică în presa română
Pentru cei care au uitat, vă reamintim incidentul care a generat scandalul de poliţe politică din 2012 dintre Răzvan Belciuganu – SRI şi Valentin Zaschievici, înmormântat cu succes de Parlament, de SRI şi de preşedintele interimar Crin Antonescu.
Publicatia The Telegraph ii prezinta pe scurt pe cei patru.
Charb
Pe numele sau real Stephane Charbonnier, acesta era directorul publicatiei Charlie Hebdo, din anul 2009, avand o rubrica permanenta in revista, numita “Charb n’aime pas les gens” (“Lui Charb nu-i plac oamenii”, trad. – n.red.).
Acesta a publicat materiale precum “Nu-mi plac fumatorii”, “Nu-mi place pensionarea” si “Sunt foarte tolerant”.
De asemenea, in anul 2012, acesta spunea intr-un interviu acordat Le Monde, citat de Huffington Post, cand deja se afla sub protectia politiei dupa caricaturile profetului Mahommed din anul 2011, ca mai bine moare cu demnitate decat sa traiasca cu frica.
“Nu am copii, nu am sotie, nu am masina. Prefer sa mor in picioare decat sa traiesc in genunchi”, spunea atunci Charb.
Cabu
Pe numele sau real Jean Cabut, acesta a fost caricaturistul din spatele primei pagini a publicatiei, din luna februarie 2006, care il infatisa pe Mohammed. Atunci, presedintele Jacques Chirac a avertizat fata de riscul “provocarilor fatise” la adresa altor religii.
Tignous
Pe numele sau real Bernard Verlhac, acesta a fost colaborator al saptamanalului Marianne si al publicatiei lunare Fluide Glacial, precum si al Charlie Hebdo. Printre materialele sale se numara si “Cinci ani cu Sarkozy”.
Wolinski
George Wolinski, in varsta de 80 de ani, a fost colaborator al Paris Match, Le Nouvel Observateur si al Paris-Presse, printre altele. De asemenea, a fost redactor sef al saptamanalului Charlie
Miercuri la pranz, un atac armat terorist la sediul publicatiei satirice Charlie Hebdo din Paris s-a soldat cu cel putin 12 morti si numerosi raniti. Potrivit primelor informatii, ar fi fost comis de cateva persoane mascate care au anuntat ca il “razbuna pe profet”.
Douăsprezece persoane au fost ucise, astăzi, cu sânge rece, după ce trei bărbați înarmați și cu fețele acoperite au intrat în sediul publicației de satiră Charlie Hebdo, din Paris. Printre victime se numără jurnaliști, cei patru caricaturiști care l-au satirizat pe profetul Mohamed, directorul publicației și doi polițiști. Liga Arabă a condamnat în termeni fermi atentatul terorist. Peste 3.000 de polițiști îi caută, la această oră, pe atacatori, despre care presa din Paris scrie că vorbeau în limba franceză. Surse din poliție, citate de cotidianul Le Figaro, au declarat că cei trei bărbați au beneficiat mai mult ca sigur de o pregătire militară, dând dovadă de sânge rece și premeditare.
UPDATE 18.45. Aproximativ 500 de jandarmi au fost mobilizați la Paris, pentru a suplimenta forțele de ordine, a anunțat ministrul francez de Interne. De asemenea, gradul de alertă teroristă a fost ridicat la nivelul maxim în Ile-de-France.
UPDATE 18.30. Cei trei teroriști s-ar fi aflat într-un autoturism Renault Clio, cu numere de înmatriculare de Paris, dar anchetatorii le-au pierdut urma în arondismentul XIX, au declarat surse din poliție pentru Le Figaro. Efective importante au fost comasate în zona Seine-Saint Denis, unde se crede că fugarii s-ar fi putut ascunde.
De altfel, toate forțele de ordine din Capitala Franței sunt mobilizate pentru a participa la “vânătoarea” celor trei teroriști.
UPDATE 18.20. Cei doi polițiști ce și-au pierdut viața astăzi, în atentatul de la sediul revistei Charlie Hebdo, aveau 42, respectiv 49 de ani.
Bărbatul de 42 de ani, a cărui execuție violentă a fost filmată de un martor și postată pe Internet, se numește Ahmed (prenume specific culturii musulmane) și lucra la comisariatul central al arondismentului XI, a declarat, pentru Le Figaro, purtătorul de cuvânt al Poliției din Paris.
Cel de-al doilea polițist, însărcinat cu protecția caricaturistului Charb, avea o fiică de doar un an.
UPDATE 18.10. În semn de omagiu față de cele 12 victime ale sângerosului atac de la Paris, drapelul francez a fost coborât în bernă la sediile principalelor instituții ale statului.
Pe de altă parte, în urma unei mobilizări masive pe rețelele de socializare și în media online, mii de oameni s-au strâns în Piața Republicii, în semn de solidaritate față de familiile jurnaliștilor și polițiștilor uciși de cei trei teroriști arabi, care au intrat astăzi în sediul publicației Charlie Hebdo. Potrivit martorilor oculari, numeroși polițiști, mai ales în haine civile, asigură securitatea zonei.
UPDATE 18:00. Caricaturişti din întreaga lume au criticat, în stilul caracteristic, evenimentele de astăzi. Unul dintre desene aparţine caricaturistului televiziunii franceze BFMTV.
UPDATE 17:50. O româncă stabilită la Paris a declarat, într-o intervenţie telefonică în timpul emisiunii “Evenimentul zilei” TV, că atmosfera din capitala franceză este una tensionată. “Mă aştept din moment în moment să se mai întâmple ceva”, a declarat aceasta.
UPDATE 17.44 Liga Arabă şi Al-Azhar, principala autoritate a islamului sunnit, au condamnat „atentatul terorist” îndreptat împotriva publicaţiei satirice franceze Charlie Hebdo, informează AFP. Al-Azhar a deplâns un atac „criminal”, subliniind că „islamul denunţă orice violenţă”, în timp ce organizaţia panarabă, care are de asemenea sediul la Cairo, a condamnat „cu forţă acest atac terorist”.
La rândul său, guvernul egiptean a condamnat acest „atac terorist” prin vocea ministrului său al afacerilor externe, Sameh Choukri, adăugând că „Egiptul este de partea Franţei în faţa terorismului, fiind necesar un efort internaţional pentru a i se pune capăt”. În Tunisia, preşedintele partidului islamist Ennahda, Rached Ghannouchi, s-a declarat „îngrozit şi indignat de actul laş şi criminal care a vizat jurnaliştii şi personalul de la Charlie Hebdo”.
UPDATE 17.25. Sângele rece și determinarea de care au dat dovadă cei trei bărbați în timpul atacului denotă faptul că ar avea pregătire militară, au declarat surse din poliție pentru cotidianul Le Figaro. În sprijinul acestei ipoteze vin și imaginile surprinse de martorii oculari, atacatorii comportându-se ca niște profesioniști, ce și-au planificat acțiunile.
“Pregătirea militară reiese clar din modul în care țineau armele, din atitudinea sigură și fermă pe care o afișau. Cu siguranță au beneficiat de un antrenament de tip militar. Nu erau niște neaveniți care au pus, din senin, mâna pe arme și au început să tragă”, a declarat un polițist pentru publicația franceză.
UPDATE 17.15. Un român aflat la Paris a descris, pentru Hotnews, atmosfera din Paris: “Este sinistru ce se întâmplă. Eram departe de incident, dar sunt cazat undeva la 1-2 km de zona atacului. E plin de poliție în metrouri, pe stradă și sună sirenele non-stop. Sunt în vacanță aici și îmi e frică să ies din casă după cele întâmplate”.
UPDATE 16.50. Cotidianul danez Jyllands-Posten, care a publicat și el caricaturi ale profetului Mahomed, și-a sporit măsurile de securitate. Iar sediul grupului de presă spaniol Prisa și-a evacuat sediul din Madrid din cauza unui colet suspect.
UPDATE 16.45. Autoritățile franceze au făcut apel la toți cei care fost martorii tragediei din Paris să furnizeze poliției orice informație dețin, pentru a ajuta la identificarea celor trei bărbați care au deschis focul în redacția publicației Charlie Hebdo.
UPDATE 16.30. O mașină ar fi explodat lângă o sinagogă din Paris, relatează Bloomberg, citat de Realitatea TV.
UPDATE ora 16.20: Economistul Bernard Maris, acționar al publicației satirice Charlie Hebdo și jurnalist la France Inter, a decedat în timpul acestui atac, a anunțat France TV Info.
Ministrul de Interne francez, Bernard Cazeneuve, a dat asigurări că toate mijloacele pe care le are statul la dispoziție au fost mobilizate pentru „neutralizarea celor trei criminali, care se află la originea acestui act barbar”.
„Francezii sunt informați în permanență despre evoluția acestei anchete”, a adăugat el.
Înregistrarea în care apar două persoane înarmate, autorii atacului terorist
UPDATE ora 16.10. Maşina teroriştilor care au atacat sediul publicaţiei Charlie Hebdo a fost găsită. Peste 3.000 de poliţişti francezi sunt pe urmele atacatorilor.
La ora 19.00, cetăţenii sunt chemaţi în Piaţa Republicii din Paris, pentru a-și manifesta solidaritatea cu jurnaliștii și sprijinul față de libertatea presei, democraţie şi o ţară libera.
Toţi jurnaliştii francezi postează pe Facebook acest mesaj.
UPDATE ora 15:50. Potrivit unei caricaturiste a publicaţiei Charlie Hebdo, care a fost martor la atacul armat, atacatorii vorbeau limba franceză perfect şi s-au revendicat ca fiind de la al-Qaeda.
UPDATE ora 15:40. Preşedintele francez, Francois Hollande, a declarat că în ultimele săptămâni au fost dejucate mai multe atentate teroriste. “Mai multe atacuri teroriste au fost dejucate în ultimele săptămâni. Suntem o țară a libertății”, a spus Hollande.
Toţi martorii sunt interogaţi de poliţie, într-un mic teatru din apropierea redacţiei publicaţiei Charlie Hebdo.
UPDATE ora 15.20: Potrivit unei surse din poliție, citată de Le Monde, poliția a mobilizat 3.000 de ofițeri, pentru a-i prinde pe cei TREI teroriști. „S-au mobilizat serviciile DCPJ, Direcția centrală a poliției judiciare), PJPP (Poliția judiciară a Prefecturii de poliție) și DGSI (Direcția generală a securității interne).
UPDATE 15.00: Directorul ziarului și principalul caricaturist, Charb, au murit la spital în urma rănilor suferite, scrie Le Monde. Alți trei caricaturiști – Cabu, Tignous și Wolinski – au murit, de asemenea, scrie publicația SudOuest.fr
UPDATE 14.50:Ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, își exprimă „șocul și profunda indignare față de atacul terorist fără precedent care a avut loc astăzi la sediul publicației «Charlie Hebdo» din Paris”.
„Acest act de o gravitate extremă împotriva reprezentanţilor presei reprezintă un atac la însăși esența democrației și a valorilor și libertăților fundamentale. Condamnăm în cei mai categorici termeni acest act terorist, care reprezintă un atac de o laşitate revoltătoare la adresa presei şi a lumii civilizate. România va continua, alături de partenerii europeni, să sprijine lupta împotriva terorismului sub toate formele sale de manifestare. Gândurile noastre se îndreaptă către familiile victimelor. Suntem alături de întregul popor francez prieten, greu încercat în aceste momente tragice“, precizează un comunicat al MAE remis EVZ.
Nivel maxim de alertă teroristă la Paris
Guvernul de la Paris a ridicat la „maxim” nivelul de alertă teroristă în regiunea pariziană, urmând să aibă și o reuniune de urgență, transmite ziarul Le Monde.
Douăsprezece persoane, printre care doi polițiști, au fost ucise, în acest atac, conform unui bilanț provizoiriu anunțat de AFP, care citează Parchetul din Paris.
Potrivit BFM TV, o înregistrare video îi arată pe agresori în timp ce trăgeau asupra unui polițist și strigau: „L-am răzbunat pe profetul Mahomed. Charlie Hebdo este mort”, conform mărturiilor citate de o sursă din poliție.
Premierul britanic, David Cameron, a transmis un mesaj pe Twitter: „Asasinii din Paris sunt dezgustători. Suntem alături de francezi în lupta contra terorismului și apărăm libertatea presei”.
Președintele Francois Hollande, ajuns la fața locului, a făcut declarații presei: „Jurnaliști și polițiști au fost omorâți. Sunt 11 persoane care au murit și patru care se zbat între viață și moarte. Sunt 40 de persoane acum care sunt protejate de polițiști.Toți miniștrii care se ocupă de domeniul apărării naționale au fost onvocați de urgență”, a spus el.
Șeful statului francez a precizat că cei vinovați de această tragedie vor fi următiți, prinși și aduși în fața justiției. „Franța este ÎN STARE DE ȘOC. Este un atentat TERORIST, fără niciun dubiu. Vom demonstra că suntem o țară unită”, a mai spus Hollande.
Conform presei franceze, ministrul Culturii și Informațiilor, Fleur Pellerin, se deplasează la fața locului, dar nu va face nicio declarație până nu va avea mai multe date certe despre drama ce a avut loc acolo.
Potrivit publicației Le Figaro, care citează poliția din Paris, primul bilanț al victimelor ar fi: 11 morți și cinci persoane grav rănite.
Dupămoartea mai multor persoane, pe holul instituției, cei doi sau trei atacatori (informațiile diferă, în funcție de sursă) au folositun autovehicul, pentru a fugi de la fața locului.
Potrivit martorilor, cei doi teroriști ar fi fugit cu o mașină neagră, model Seat. Ei au accidentatun automobil, în zonaPorte dePantin,și au lovitun pieton, după care polițiștii le-au pierdut urma.
A avut loc și un schimbdefocuri de armăcupoliția, în care au fostrănițiofițeri de poliție. Atacatorii au reușit să fugă.
Tituri de arme automate
Potrivit desenatorului Luz, membru al săptămânalului satiric, au avut loc mai multe tiruri de armă automată soldate cu victime. O sursă apropiată de acest dosar a precizat că cei doi atacatori erau înarmaţi cu un Kalaşnikov şi cu un lansator de rachetă.
Confrom BBC News, cel mai recent mesaj pe Twitter al revistei era o caricatură a liderului grupării teroriste Statul Islamic, Abu Bakr al-Baghdadi.
Publicația a mai fost implicată în controverse, în ultimii ani, după ce a publicat caricaturi ale Profetului Mahomed.
Cotidianul 20 Minutes a reuşit să contacteze telefonic un angajat al instituţiei de presă atacate. “Este un veritabil masacru. Sunt şi morţi!”, a declarat acesta, înainte ca apelul să se întrerupă, scrie și Mediafax. Această informaţie nu a putut fi verificată imediat. Postul de televiziune I Tele relatează că „există cel puţin un rănit”. Potrivit cotidianului Le Figaro, un poliţist aflat la locul atacului ar fi fost atins de focuri de armă.
