Tag Archives: zeitati

Grota bântuită din Piatra Craiului

Ea nu poate fi fotografiată, nimeni nu a intrat în ea şi toată lumea se teme să îi dea un nume. Ce spun specialiştii? Piatra Craiului este o rezervaţie naturală cu peisaje ce-ţi iau răsuflarea şi care merită explorată. În jurul ei în ultimii ani s-au ţesut mai multe legende şi se spune că în zonă ar fi chiar şi o poartă către o altă dimensiune. DESPRE PIATRA CRAILUI: Masivul Piatra Craiului (germană Königstein), adeseori Munții Piatra Craiului, sau Piatra Craiului sau chiar Crai, este un lanț muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaților Orientali, dar care aparține lanțului Carpaților Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora. Din punct de vedere petrografic, Masivul Piatra Craiului se deosebește geologic și geomorfologic de masivele și grupele muntoase înconjurătoare, Munții Leaota, Munții Bucegi, Munții Făgăraș și Munții Iezer-Păpușa. În timp ce aceste grupe montane sunt formate aproape exclusiv din roci cristaline, „Crai”-ul, cum este adesea alintat, este o „lamă” tăioasă și abruptă de roci sedimentare, în special roci calcaroase de vârstă jurasică, lungă de aproximativ 24 – 26 km, orientată de la sud-vest spre nord-est, și lată de aproximativ 6 – 8 km, pe direcțiile perpendiculare corespunzătoare. Cunoscuții pereți verticali, inalți de 400–650 m, dintre Padina Lăncii și Valea lui Ivan, au luat naștere datorită stratificării pe orizontală a calcarelor. Altitudinea maximă a Pietrei Craiului este atinsă în vârful Vârful La Om, cunoscut și ca Piscul Baciului, având 2.238 m. Masivul are numeroase piscuri peste 2.000 de metri altitudine (Vf. Padina Popii (2.025 m), Vf. Ascuțit (2.150 m), Vf. Țimbalul Mare (2.177 m), Vârful dintre Țimbale (2.170 m), Vf. Sbirii (2.220 m), Vf. Căldării Ocolite (2.202 m) ). Un articol publicat de un site specializat şi preluat de toate site-urile de paranormal vorbeşte despre o grotă misterioasă plină de spirite, o grotă pe care nimeni nu a putut …

Citeste tot articolul

Zeiţa Freya

Da, ea este descrisă de oamenii de ştiinţă ca fiind o  dís-ă, vanr de gen feminin, o zeiţă a dragostei şi fertilităţii – care a dormit cu şapte pitici pentru a obţine un colier. Ei vă vor spune că după un război între două rase de zei, ea a fost acceptată printre æsir(“spirite”), dar că ea iniţial era de o altă rasă de zei. Unii adaugă că posibil vanir-ii să fi fost zeii scandinavi originali, testament al unui cult matriarhal, care au fost înlocuiţi de zeii şi cultul a popoarelor migratoare indo-europene a culturii topoarelor de luptă care au înlocuit populaţiile europene câteva milenii în urmă. Sau cel puţin i-au asimilat. În opinia lor asta e… Vă rog să-mi permiteţi de a vă trezi din această fantezie iudeo-creştină. În fiecare primăvară strămoșii noștri organizau competiţii, așa-numitele jocuri de apel, care ei foloseau pentru a alege pe cei mai buni dintre toţi.”Cel mai bun” era definit (pentru femei) ca cea mai frumoasă și harnică sau (pentru bărbați) ca cel mai curajos, puternic, înțelept și cel mai capabil. Aşa cum este explicat în Căsătoria Sacră şi Merile veşnicei tinereţi. Nu era nici un fel de “război” între două rase de zei: era doar o competiţie anuală în mai care avea ca scop să gasească pe “cei mai frumoşi” printre ei; învingătorii competiţiilor de anul trecut de asemenea participau pentru a încerca să-şi menţină titlurile şi la fel să câştige în jocurille din acest an. Doar zeităţile(= bărbaţii şi femeile iniţiate) puteau participa, iar câştigătorii erau numiţi vanir(“frumoşi”). Astfel ei toţi erau æsir, iar câştigătorii mai erau numiţi şi vanir. Cu venirea morţii negre spirituale(zis şi iudeo-creştinism) în Europa, aceste jocuri s-au schimbat: omul european a refuzat să-şi uite moştenirea, chiar și sub ameninţare cu moartea şi tortura, astfel jocurile de mai s-au …

Citeste tot articolul