xenofobie

La două săptămâni după lansarea cărții sale intitulată „Lumea pe dos”, generalul italian Roberto Vannacci a fost demis din postul său militar și a stârnit o dezbatere națională asupra limitelor libertății de exprimare, relatează Euronews.

Generalul a fost înlăturat din funcția de șef al brigăzii de parașutiști italieni și din Institutul Geografic Militar din Florența, după ce a făcut declarații homofobe și rasiste în cartea sa autopublicată „Lumea pe dos”.

Presa din Italia a aflat că în ciuda mesajelor sale anti-minorități, Vannacci are o frumoasă soție româncă, Camelia Mihăilescu.

În cartea sa, generalul critică sosirea în masă a străinilor în Italia și denunță o „dictatură a minorităților”.

Scandalul Vannacci – cea mai bine vândută carte din Italia

În cartea sa, care a ajuns acum pe primul loc pe lista celor mai bine vândute Amazon Italia, generalul Roberto Vannacci vizează ecologiștii, pe cei cu vederi de stânga, feminismul, evreii și șomerii.

Cele mai șocante declarații din cartea sa, care au fost principalele motive pentru care a fost eliberat din funcțiile sale din Armata Italiană, au vizat comunitatea LGBTQ+ și italienii de culoare.

Un infam segment din carte începe ca o adresă către comunitatea LGBTQ+: „Dragi homosexuali, nu sunteți normali, treceți peste asta!”

El continuă: „Normalitatea este heterosexualitate. Dacă totul vi se pare normal, totuși, este vina comploturilor lobby-ului gay internațional care a interzis termenii care până în urmă cu câțiva ani erau în dicționarele noastre…”

Apoi continuă să enumere aproape o duzină de adevăruri deranjante la adresa comunității LGBTQ+.

După ce a izbucnit controversa din jurul cărții, el și-a apărat declarațiile despre „anormalitatea” comunității LGBTQ+ spunând că au fost scoase din context: „Dragi homosexuali, sunteți în companie bună, și eu sunt anormal.”

Mai târziu în carte, el afirmă că consideră că migranții și imigranții ar trebui să fie mai recunoscători pentru „generozitatea și compasiunea” pe care spune că le-au primit atunci când au ajuns în Italia.

El consideră că „nu ne naștem cu toții egali“ și că imigranții în Italia vor fi întotdeauna diferiți și o folosește ca exemplu pe campioana italiană de volei Paola Egonu, de origine nigeriană: „Este italiană prin cetățenie, dar este clar că trăsăturile feței ei nu sunt specifice italienilor.”

Curtat de grupurile de dreapta italiene

Într-un interviu acordat presei italiene, generalul Roberto Vannacci și-a apărat declarațiile și a spus că nu va lua nimic înapoi și că va scrie din nou cartea la fel, dacă va fi nevoie.

El a completat că ceea ce a discutat în cartea sa se încadrează în dreptul său la libertatea de exprimare, protejat de Constituție. O afirmație care a fost reluată de mai multe figuri italiene de dreapta precum Vittorio Sgarbi, care a susținut că Vannacci a fost umilit de „dictatura minorității progresiste”.

Declarațiile lui Vannacci i-au atras atenția nu doar a grupurilor de dreapta italiene, ci și a grupurilor marginale de extremă dreapta. Forza Nuova, un grup neofascist, i-a oferit lui Vannacci șansa de a candida sub partidul lor ca candidat senatorial în orașul Monza, din nordul Italiei.

Ulterior, Vannacci a refuzat oferta spunând că va continua să fie soldat.

Știai că dacă porți un tricou în public, cu o personalitate interzisă de legea 217/2015, poți fi târât prin tribunale și condamnat la închisoare?

Acum, aproape 8 ani, trădătorii și alogenii din Parlament au votat legea anti-legionară sub influența institutului Elie Wiesel.

Aceasta încalcă Constituția, dreptul la liberă exprimare și drepturile omului, fiind o lege de inspirație stalinistă!

Dar dacă ești un politician corupt ce ai furat din banul public, ești doar amendat, de parcă ai aruncat o hârtie pe jos!

Ți se pare normal?!

Cine sunt oare adevărații extremiști?

via Comunitatea Identitara

PSD Dâmbovița acuză USR PLUS că ”instigă la ură și xenofobie” prin sloganul ”O Românie fără hoție” tipărit pe afișe.

Astfel, organizația a depus o plângere la Biroul Electoral de Circumscripție 16 Dâmbovița în care subliniază că ”această alianță electorală folosește mesaje care dezavantajează toți competitorii electorali”, prin afișele cu sloganul respectiv.

PSD Dâmbovița cere Biroului Electoral să interzică USR-PLUS Dâmbovița ”să folosească mijloace de propagandă electorală care nu sunt permise de către lege” și să constate ”incidența dispozițiilor art.65, alin. (5) din Legea 208/2015 ”În campania electorală se interzice folosirea mesajelor sau sloganurilor cu caracter discriminatoriu ori a mesajelor de incitare la ură sau intoleranță”.

PSD Dâmbovița a depus plângere și pentru că USR PLUS ”a folosit un avion de tip utilitar, care a survolat atât pe raza municipiului Târgoviște, cât și împrejurimile, avion utilitar ce avea atașat un banner cu sloganul ”O Românie fără hoție”, pe care era inscripționată și silgla acestei alianțe electorale”.

Și totuși… de ce noi, românii, suntem atât de xenofili? Atât de românofobi? De ce faptul că nu ești cetățean român sau nu ai origini românești îți conferă un avantaj ab initio în orice competiție electorală sau nonelectorală? De ce Clotilde Armand? De ce Dominic Samuel Fritz? De ce Hubert Thuma? De ce Allen Coliban sau de ce Iohannis, de ce Orban, de ce Hellvig, de ce Siegfried? De unde voluptatea asta perversă a majorității de a alege oameni care nu doar ca nu empatizează cu tine, alegătorul, dar
te și disprețuiesc profund, așa cum o fac majoritatea nemților, franțujilor și a occidentalilor în general? De ce o „țară ca afară” e proiectul de țara al României sau de ce, deși nu suntem nici cei mai săraci și nici cei mai oprimați, avem cel mai mare exod de populație după o țara aflată in război precum Siria?
De ce?!

Să fie efectul „revoluției informatice” și al „social media” asupra tinerelor sau mai puțin tinerelor generații, să fie consecința pe plan politic a lumii acesteia de glam și silicon în care vrem să copiem orice și pe oricine doar pentru a ascunde golul din mințile și sufletele noastre?

Sau o fi faptul că după ‘90 noile generații au fost educate corect politic de școliții pe la fundațiile Soros „pentru o societate deschisă”, acolo unde ni s-a spus că este greșit ce și cum suntem și că trebuie să copiem niște modele de import?

Sau poate cauza vine mai de demult, din anii ante-„revoluționari”, când prin anii ‘80 copiii de atunci ne făceam idoli din eroii holywoodieni și bibelouri din cutiile de Coca-Cola?

Sau poate și mai demult… din anii ‘60 – ‘70, când intelectualitatea noastră dizidentă pe atunci (devenită azi „de dreapta”) era educata in spiritul cel mai progresist și stângist în spiritul universităților marxiste din vest, in ideologia „Școlii de la Frankfurt”?

Sa fie mimetismul și franțuzismele sfârșitului de secol XIX- început de secol XX (de care făcea bășcălie Caragiale)?

Să fi fost un semn prevestitor al tristului destin al acestui neam faptul că am acceptat bucuroși în 1866 o dinastie străină – probabil singura alegere mai puțin nociva din cele enumerate aici.

Sau poate toate astea au fost pregătire încă înainte de 1848, atunci când tineretul nostru era educat în „spiritul schimbării” și al „iluminismului” occidental, în spiritul revoluției și al lepădării de tradiții si origini.

Și poate că ghimpele otrăvit al umilinței și slugărniciei noastre vine de și mai departe: din sutele de ani in care am fost șerbi și vasali ai unor străini, ai unor stăpâni străini indiferent că au fost romani, turci, unguri, polonezi, ruși sau, mai nou, americani, nemți, francezi, austrieci, olandezi…î fine, mai oricine e în trecere și cere de pe aici pământ și apa.

Știu că aceste întrebări vor deranja pe mulți. Asta și vreau! Să vă scot din confortul psihic al lumii voastre virtuale în care scopul suprem e un telefon cu ecran mai mare, o vacanța „în afară” și o mașină germană nouă… și din iluzia că luându-vă stăpâni străini le veți căpăta mai ușor!

Treziți-vă! Și dacă tot vreți să copiati străini, copiați-le mândria, aroganța sau chiar xenofobia, lăcomia pentru interesul național, dorința de a domina și de a avea sclavi, așa, ca voi! Sau poate fiți doar cum suntem noi, românii, de sute de ani: excesiv de primitori și de smeriți. Dar nu sclavi și nu umili!

Dan CHITIC

Pe 7 ianuarie, francezii au comemorat cinci ani de la atacurile teroriste de la Charlie Hebdo și Hyper Cacher. Un prilej foarte bun pentru a vedea ce s-a schimbat în Hexagon după aceste masacre…

Din punctul de vedere al lui Yves Thréard, redactor-adjunct al cotidianului Le Figaro, Franța a învățat în ultimii ani să trăiască sub amenințarea islamismului. „Nu trece o lună … fără un atac ucigaș însoțit de strigătul Allahu Akbar… Dar ce rost are lupta împotriva efectelor islamismului, dacă nu abordăm originile acestei ideologii a morții? Totuși, pe acest front, negarea continuă să concureze cu naivitatea. Nimic nu s-a schimbat în ultimii cinci ani. Din contra”.

Ziaristul francez exagerează, desigur, atentatele teroriste au făcut mai puține victime de la o vreme încoace. Totuși, Thréard are mare dreptate când afirmă că teroriștii “continuă lupta care, chiar și fără arme, are tot alura unui război între civilizații”.

În acest conflict, doar una din tabere pare dispusă să cedeze pentru a apăra pacea. “În numele diversității, al nediscriminării și al drepturilor omului, Franța a acceptat o serie de lovituri asupra culturii și a istoriei sale”. Islamiștii nu dau, însă, niciun semn că ar vrea să renunțe la violență. Nu o spune Yves Thréard, o consemnează rapoartele elaborate de aparatul anti-terorist. Se estimează că, în Franța, 12.000 de islamiști radicali se află pe lista de supraveghere a terorismului. Doar o duzină dintre aceștia sunt filați 24 de ore din 24. Sunt, însă, și mulți alții, care atacă în plină stradă. Știrile sosesc în flux continuu. Numai în ultimele zile s-au consemnat o sumedenie de violențe: poliția a rănit un bărbat înarmat cu un cuțit pe o stradă din orașului Metz, un alt bărbat, bănuit de radicalizare, a înjunghiat mortal un om în suburbia Villejuif a Parisului. În ambele incidente, atacatorii au strigat „Allahu Akbar”. Le Figaro numește aceste atacuri „jihad obișnuit”. E vorba numai de partea manifestă a acestui război. De teamă să nu fie acuzați de rasism și xenofobie, jurnaliștii francezi se tem să facă vreo legătură între islamism și incendierile de mașini, ambuscadele din suburbii împotriva poliției și a pompierilor sau atacurile la întâmplare asupra trecătorilor. De fiecare data, agresorii sunt numiți “tinerii din cartierele populare”, dar în aceste suburbii imigranții și descendenții lor sunt majoritari.

Într-o țară care altădată era campioana libertății de exprimare, autocenzura crește de la an la an. „Pentru umoriștii din Franța, este întotdeauna ușor să te amuzi cu privire la papă și la catolici, este întotdeauna ușor să te distrezi pe seama evreilor sau a protestanților”, mărturisește un colaborator al lui Charlie, pe numele său Patrick Pelloux. Cu Islamul, nimănui nu-i este ușor. „Simțim că această religie este înfricoșătoare. Cuvântul Islam este înfricoșător, iar asupra acestui lucru, teroriștii au câștigat.”

Dar nu numai în arena publică islamiștii au făcut progrese uriașe, grație și mulțimii de ONG-uri, ziare și televizuni care taxează pe oricine drept rasist și xenofob dacă denunță islamizarea. Viața de zi cu zi se schimbă în mod accelerat.

Închisorile franceze au devenit teren de prozelitism pentru jihadiști. Suburbiile marilor orașe, unde imigranții sunt majoritari, sunt numite de Bernard Rougier, profesor la Universitatea Sorbonne-Nouvelle și director al Centrului de Studii Arabe și Orientale, „teritorii cucerite de islamiști”. În cartea pe care a publicat-o recent, Bernard Rougier susține că Islamismul este un „proiect hegemonic”, care lucrează la o „logică de ruptură” a societății franceze, a valorilor și a instituțiilor sale.

Construcția de moschei, restaurantele halal, librăriile și cluburile sportive separate fac parte din aceeași strategie. Jihadiștii vor „izolarea teritorială a comunității” de majoritatea franceză, după cum spune Hugo Micheron, cercetător la Ecole Normale Supérieure.

Există și un islam politic, care a început să depună liste electorale în suburbiile Franței. Președintele francez Emmanuel Macron s-a opus interzicerii acestor grupuri politice. „Franța este o republica islamică în devenire”, spune deschis romancierul algerian Boualem Sansal.

Cele două populații care trăiesc una lângă alta s-ar putea găsi curând „față în față”, după cum spunea Gérard Collomb, fost ministru de Interne, iar rezultatul va fi îngrozitor.

Încet-încet, islamismul a pătruns și în interiorul instituțiilor publice, chiar și a celor care asigură securitatea națională. Jihadiștii au recrutat zeci de soldați francezi, dar și foști militari. Atentatul din sediul Poliției a arătat care sunt riscurile. Nimeni nu mai e în siguranță „Acesta este un punct de cotitură major în terorismul islamist”, declara Gilles Kepel, expert în Orientul Mijlociu și jihadism.

Cu toate astea, la cinci ani de la crimele de la Charlie Hebdo, la Paris s-a organizat un mare marș pentru a protesta nu cu privire la terorism, ci ka „islamofobie”. „Voltaire se estompează înaintea lui Mohamed”, scrie Éric Zemmour. Românul spune mai simplu: celui pe care vrea să îl piardă, Dumnezeu îi ia, mai întâi, mințile. Autor: Ovidiu Druga / Evenimentul Zilei

„Antirasist este parola pentru antialb”, aceasta este percepția naționaliștilor de pretutindeni cu privire la scopul ultim al politicilor de stânga promovate de establishment-ul politic din lumea Occidentală.

De aceeași părere este, de altfel, și scriitorului francez Renaud Camus. „Europa e bolnavă de ură de sine. Cred că nu s-a refăcut niciodată după episodul nazist. De aceea am numit această stare (antirasismul n.r.) „Cea de a doua carieră a lui Adolf Hitler”, un Hitler poate mai puțin criminal decât primul, dar cu mult mai distrugător din punct de vedere al istoriei.

Europa este ca un pacient care a fost operat de atât de multe ori în încercarea de a elimina cu totul cancerul nazist, încât chirurgii, în încercarea de a elimina orice recidivă a bolii, au extirpat nu numai cancerul, dar și aproape toate organele vitale. Pacientul a rămas fără măruntaie, fără inimă, fără creier, nu mai are virilitate, nici putere de a se mișca, nici voință.

Ceea ce e mai rău este că am putea rezista și încă mai putem învinge. Dar nu vrem asta. Europa nu vrea asta. Europenii nici nu mai vor să știe ce se întâmplă cu ei. Iar cei care le spun adevărul sunt pedepsiți și interziși, ca păsările care prevestesc nenorocirea, perpetua ucidere a mesagerilor.”

Termenul de genocid al rasei albe a fost folosit în publicații ale naționaliștilor albi din Statele Unite (precum White Power) și a fost legat la început de încurajarea contracepției și a avorturilor.

Apoi David Lane a publicat în 1995 „White Genociode Manifesto”, în care acuza guvernele din mai multe țări Occidentale că lucrează pentru a distruge cultura europeană și pentru a face din rasa albă o specie dispărută.

Lane susținea că printre aceste politici sunt mixajul rasial, avorturile, homosexualitatea și reprimarea legală a celor care rezistă genocidului rasei lor. De altfel, Lane este acela care a sintetizat în 14 cuvinte crezul naționaliștilor albi: „ Trebuie să protejăm poporul și viitorul copiilor, ca frumusețea femeii albe să nu dispară.”

Condamnat la 190 de ani pentru extorcare de fonduri, conspirație și violarea drepturilor civile ale unui om de radio care a a fost până la urmă asasinat, David Lane a murit în închisoare.

Teoria sa despre genocidul îndreptat împotriva rasei albe a supraviețuit însă. Africa de sud este exemplul cel mai folosit de cei care vorbesc de un genocid al rasei albe. Multe dintre vocile de extrema dreaptă de pe net susțin că, pentru albi, meseria de fermier în Africa de Sud este cea mai periculoasă din lume, având în vedere atacurile asupra caselor burilor.

Aceste afirmații sunt respinse însă de o asociație numită Africa Check care susține că „albii reprezintă aproape 9 la sută din populația Africii de Sud, dar numai 1,8 din victimele omorurilor”.

Chiar dacă albii ar fi cei mai puși în pericol să-și piardă viața violent, cum susține Africa Check, explozia criminalității în această țară după prăbușirea regimului de apartheid este o realitate.

Și tot o realitatea istorică este că laureatul premiului Nobel Nelson Mandela cânta alături de susținătorii săi „Ucide-l pe bur! Ucide-l pe fermier!

Una dintre ideile centrale ale neomarxismului contemporan este aceea că rasele nu există, că sunt doar o construcție socială.

Ei bine, din câte se pare, această teorie este o minciună asumată, pe care propaganda globalistă o folosește numai pentru a-i prosti pe creduli. În ceea ce-i privește, politicienii, universitarii, ziariștii, ONG-iștii și marii filantropi care susțin imigrația pun la cale niște strategii extrem de clare pentru a ține sub control rasa albă .

Care este adevărata miză a acestei duplicități aflăm de la doi politologi americani- Steven V. Miller și Nicholas T. Davis,îcare au publicat un studiu șocant în revista Think.

Lucrarea lor, „Intoleranța albilor față cei care se află în afara grupului duce la un declin al sprijinului pentru valorile democrației americane”, susține că americanii albi, în momentul în care au realizat că vor fi copleșiți numeric de imigranți în propriile cartiere și orașe, au abandonat sprijinul pentru democrație și încep să sprijine ideea unui regim neofascist.

Pe baza unor cercetări sociologice desfășurate între 1995 și 2011, cei doi cercetători au ajuns la concluzia că albii au oscilat mereu când a venit vorba de incluziunea socială a celorlalte grupuri rasiale.

Pe când, susțin Miller și Davis, americanii de culoare, asiaticii și nativii americani sunt în mod inerent mai atrași de democrație, de o societate multi-rasială și, de aceea, mai toleranți și mai deschiși. Ca o concluzie a acestor constatări, cei doi susțin că, pentru apărarea valorile democrației, reducerea ponderii pe care albii o au în populația Americii este esențială.

Evident, nu se pune problema eliminării fizice sau a deportărilor. Cei doi propun numai demararea „celui mai democratic program din istorie, adică deschiderea granițelor Americii pentru mulțimile nesfârșite ale imigranților non-europeni”.

„Avantajele” acestei politici, în opinia celor doi, ar fi multiple. În primul rând, s-ar încheia cu marginalizarea minorităților de către majoritatea albă. Pe de altă parte, Partidul Democrat va crește exponențial, ceea ce ar fi o chezășie că democrația va fi salvată, iar drepturile privind libertatea avortului și asistența medicală gratuită nu ar mai fi amenințate.

„Avantajele” acestei politici, în opinia celor doi, ar fi multiple. În primul rând, s-ar încheia cu marginalizarea minorităților de către majoritatea albă. Pe de altă parte, Partidul Democrat va crește exponențial, ceea ce ar fi o chezășie că democrația va fi salvată, iar drepturile privind libertatea avortului și asistența medicală gratuită nu ar mai fi amenințate.

Dar, acesta nu e un motiv de panică, susțin politologii, pentru că un astfel de partid nu va mai putea câștiga nicicând alegerile, pentru că nu va primi niciodată un număr mare de voturi din partea celorlalte comunități, care, între rimp, au devenit majoritare. Evident, această strategie a eliminării albilor ca forță politică în propriile lor țări este valabilă nu numai în America, ci și în Europa.

Și să nu credeți că e vorba de opera unor minți înfierbântate care vor să-și facă publicitate cu orice preț. Politicile puse la cale de forțele globaliste, de la Angela Merkel, la democrații din Statele Unite, vizează exact același obiectiv- eliminarea albilor ca forță de decizie în țările lor.

Că teoria celor doi e găunoasă și frizează patologicul e, din punctul meu de vedere,evident. Democrația (demos cratos) e puterea poporului, care deocamdată atât în Europa, cât și în America de Nord este preponderent alb. A-i priva pe acești oameni de dreptul de a-și decide singuri destinul, transformându-i într-o minoritate în propriile țari, nu e deloc democratic.

Pe de altă parte, ceea ce s-a întâmplat de-a lungul anilor în Africa de Sud și Liban, demonstrează clar că pierderea puterii politice de către albi (respectiv creștini) duce la un rasism în sens invers. Nici vorbă de o societate multiculturală și multirasială pașnică. Populațiile de culoare (respectiv musulmane), încurajate de propaganda globalistă, s-au transformat din victime în călăi.

(Sunt de notorietate uciderea pe scară largă a fermierilor albi din Africa de Sud și eforturile de a-i deposeda pe aceștia, fără despăgubire, de pământurile lor).

Dar obiectivul globaliștilor neo-marxiști nu este nici pe departe pacea socială, ci o societate care să renunțe la pluralitatea politică și în care marii preoți ai „multiculturalismului” și “corectitudinii politice” să poată conduce masele de orice culoare, sex sau religie după cum vor.

Ca și comunismul stalinist, marxismul cultural al zillelor noastre a încetat de a mai fi o teorie și s-a transformat într-o armă politică totalitară aflată în mâna unei minorități pe care nu a votat-o nimeni. De aici și până la dictatură și gulaguri pentru internarea disidenților mai e numai un pas.

După al doilea război mondial, pentru a contracara amenințarea sovietică, democrațiile occidentale, prin elitele lor politice și cele economice, au pus bazele unui așa-zis stat al bunăstării universale.

Practic, societatea era așezată pe trei piloni- democrație, bunăstare și capitalism. Astfel, clasele muncitoare au început să primească, direct sau indirect, o parte semnificativă din profitul realizat prin munca lor, devenind cointeresate să apere statul împotriva unei eventuale invazii sovietice sau a unei insurecții comuniste.

Pentru marxiști, însă, faptul că proletariatul a abandonat lupta de clasă a fost considerat o trădare. Mai mult, fără muncitori nu mai aveau nicio spereranță că vor câștiga vreodată puterea. Aici a intervinit însă marea descoperire a filosofilor neo-marxiști cunoscuți ca Școala de la Frankfurt.

Ei sunt primii care au susținut că o „alianță a victimelor” poate înlocui proletariatul în lupta pentru o societate progresistă, egalitară, din care niciun grup să nu fie exclus…

Aplicațiile politice ale acestei teorii au încântat cercurile marxiste din universități, dar și marea finanță, dornică să exploateze această nouă ideologie care le punea averile la adăpost, ba îi dădea și șansa să-și impună regulile majorității în numele acestui umanism nebulos.

Marea problemă era că minoritățile frustrate fie din punct de vedere național-rasial, fie sexual, nu erau suficient de puternice numeric pentru a răsturna o ordine socială susținută de marea masă a cetățenilor. Aici au acționat foarte viguros neo-marxiștii-mai întâi prin revoluția sexuală, mai apoi prin încurajarea imigrației.

Despre revoluția sexuală și ingineriile sociale prin care minoritățile sexuale și-au câștigat mai întâi drepturile legitime (acela de a nu fi trimiși la închisoare pentru orientarea lor și a-și putea duce viața după cum doresc) și mai apoi supra-drepturi (acela de a face prozelitism pe calea educației sexuale în școli) am tot scris în ultima vreme.

De aceea, astăzi am să mă refer la problema migrației. Cine a urmărit dinamica vieții universitare din Occident în anii 2000, știe deja- ideea că „diversitatea” etnică și rasială este un lucru bun pentru societate a fost mai întâi un postulat academic, mult înainte ca imigrația să atingă proporțiile din ultimii ani.

Un postulat academic fără nicio bază reală, după cum avea să arate un studiu realizat în anul 2006 de profesorul Robert Putnam de la Harvard, a cărui echipă a făcut interviuri cu 30 000 de persoane din 41 de comunități americane. Rezultatele l-au speriat până și pe coordonatorul cercetării, care a preferat să ascundă câțiva ani studiul, până a găsit un mod „progresist” de a interpreta rezultatele.

Datele brute ale cercetării indicau că o comunitate, cu cât este mai pestriță din punct de vedere etnic și rasial, cu atât cei care o compun sunt mai puțin încrezători în vecini, cu atât mai puțin sunt dornici să lucreze voluntar sau să facă donații pentru îmbunătățirea vieții în comunitate.

Ba, mai mult, diversitatea aducea cu sine o participare mai slabă la vot și o neîncredere din ce în ce mai mare în liderii comunității. În concluzie, Putnam a arătat că oamenii din comunitățile atinse de diversitate tind să nu aibă relații cu vecinii, indiferent de culoarea pielii, să se retragă din prietenii apropiate și să se aștepte mai ales la lucruri rele din partea vecinilor și a liderilor comunității, să facă mai puțin voluntariat, să doneze mai puțin.

Ca să mai îndulcească puțin pilula, Putnam, un progresist adevărat, a declarat că pentru a combate deteriorarea acestui „capitalului social” solidaritatea comunităților americane, e nevoie de programe de educație și integrare pentru a depăși efectele negative ale diversității.

Ba, mai mult, a spus că așteaptă cu nerăbdare momentul în care comunitățile europene vor renunța să se definească drept “franceză”, “britanică”, “germană” în favoarea unei “identități mai cuprinzătoare”, care să includă și milioanele de imigranți non-europeni.

Când se va instaura pe Pământ societatea ideală la care visează tot progresistul de pe mapamond, e greu de spus. Deocamdată, în Occident lucrurile par să se degradeze pe zi ce trece, iar oamenii, sătui de tiradele despre fraternitatea universală și îngroziți de ceea ce se întâmplă cu viața lor, tind de multe ori să îmbrățișeze soluții radicale.

O dovedește recentul atac împotriva imigranților din orașul german Bottrop. Numai că violența nu rexolvă nimic, Cei care atacă oameni nevinovați, indiferent de religie sau culoarea pielii, nu fac decât să destabilizeze și mai tare o societate aflată într-un moment de mare cumpănă.

În urma profanării Casei Memoriale “Avram Iancu” din Tg-Mureș, organizația naționalistă Noua Dreaptă face următorul comunicat:

COMUNICAT
Noua Dreaptă își exprimă indignarea, dezgustul și condamnă vandalizarea cu inscripții obscene, anti-românești și provocatoare a Casei Memoriale “Avram Iancu” din Tg-Mureș.

În data de 16 ianuarie anul curent au fost observate pe fațada Casei Memoriale “Avram Iancu” din Tg-Mureș, mâzgălite cu un lichid de culoare neagră, inscripțiile: “Mu*e Avram Iancu”, “Mu*e Horea, Cloșca și Crișan”, și urarea “Trăiască Ungaria!!!”. Ancheta Poliției este în desfășurare.

Stilul inscripțiilor ne amintește de un incident asemănător desfășurat tot în Tg-Mureș acum câteva luni când, pe o clădire din municipiu, au fost scrise tot cu un lichid, inscripțiile triviale “Mu*e România, mu*e Trianon” și aceeași urare “Trăiască Ungaria!!”. Poliția a identificat atunci un suspect de etnie maghiară, dar nu a mai comunicat nimic oficial legat de rezultatul anchetei. Probabil că acest fapt a încurajat autorul/autorii noii “isprăvi”.

Casa Memorială “Avram Iancu” din Tg-Mureș este clădire de patrimoniu istoric. Aici a locuit eroul Avram Iancu între anii 1847-1848 cât timp a făcut practica judecătorească în Târgu-Mureș. Aici a fost hotărâtă intrarea românilor în Revoluția din Ardeal dintre 1848-1849.

Casa Memorială nu se află la primul incident de acest fel. Cât timp steagul tricolor se afla arborat deasupra ușii de la intrare acesta era constant rupt sau furat iar panoul turistic din Bulevardul Cetății cu indicarea traseului spre Casa Memorială se găsea din timp în timp îndoit.

Cel mai grav incident a fost în anul 2012 când cineva a folosit sticle incendiare pentru a da foc casei memoriale dar, din fericire, au ars doar câteva bârne din podul casei iar focul s-a stins. Ancheta Poliției a finalizat dosarul cu… “autor necunoscut”.

Casa Memorială “Avram Iancu” din Tg-Mureș funcționează ca muzeu, bibliotecă, expoziție, sală de conferințe cu simpozioane săptămânale organizate de Societatea Cultural-Patriotică “Avram Iancu” filiala Mureș și loc de întâlnire al tuturor celor cu simțire românească.

Probabil că activitatea foarte bogată desfășurată în acest loc de referința pentru români deranjează pe cineva… Cineva care dorește cu orice preț provocarea unui conflict inter-etnic și inter-state încheind obsesiv cu aceeași formulă “Trăiască Ungaria!”.

Să nu uităm că am intrat în an electoral pentru europarlamentare atât în România cât și în Ungaria!
UDMR și PSD sunt în scădere de popularitate iar Ungaria, sub conducerea prim-ministrului Victor Orban, pompează bani mulți în populația cu cetățenie ungară din Transilvania, având vădite interese.

Un potențial conflict provocat pe baza unui fals-naționalism poate aduce “beneficii” cinice ambelor părți. Sperăm să nu fie niciodată cazul!

Orice scenariu e posibil, de aceea solicităm ca ancheta Poliției să ne descopere adevăratul făptaș și adevăratele sale intenții: dacă a făcut-o din inițiativă proprie sau dacă a fost pus de cineva, dacă este un copil teribilist, un matur sau un… dobitoc dezaxat (judecând după caligrafia scrisului și după faptul că prima dată a încercat să scrie cu vopsea pe geam, dar s-a oprit la litera “M”) și să fie sancționat conform legii sau să urmeze un tratament psihiatric bine-meritat iar aceste practici, care se pare că se repetă, să fie descurajate prin publicarea rezultatelor anchetei!

O plângere penală a fost despusă, pe 13 septembrie, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Patriarhului Daniel şi a membrilor Sfântului Sinod, aceştia fiind acuzaţi că incită la ură, xenofobie şi rasism, prin intermediul textelor din Biblie.

Autorul plângerii este Vasilică Militaru, reprezentantul Asociaţiei Neamul Românesc, care a declarat pentru Mediafax că nu îşi doreşte altceva decât să fie aplicată legea: „Nu este vorba despre nemulţumirea mea, este vorba despre aplicarea legii în România. Atât timp cât legea a stabilit în mod clar şi explicit interzicerea şi condamnarea promovării în public a ideilor rasiste şi xenofobe, precum şi violenţa pe motive etnice şi rasiale sau religioase, descoperim texte biblice care conţin asemenea idei în care se prezintă explicit crime săvârşite de către sfinţi, proroci, respectiv Moise şi Ilie. (…) Aceştia sunt proslăviţi în mod special de Biserica Ortodoxă Română prin rugăciuni speciale şi sărbătorirea lor.”

Militaru nu vrea să fie interzise textele Bibliei, însă spune că ar trebui să existe o atenţionare înaintea lor, care să prevină cititorul că „acolo se poate întâlni cu un Dumnezeu care comandă crime şi un executant ca Moise, care ucide copii.”

Autorul este nemulţumit şi de faptul că Patriarhul Daniel îi promovează şi elogiază pe nişte „sfinţi criminali”, inclusiv pe Sfântul Ilie, „un criminal care a omorât prin înjunghiere 450 de oameni.”

Biserica Ortodoxă Română (BOR) a reacţionat prin intermediul purtătorului său de cuvânt, Vasile Bănescu, care cataloghează plângerea drept o „aberaţie”.

„Acest domn care nu este nici teolog autentic şi nici preot, este un inginer care se recomandă că a studiat teologia, se ceartă cu Sfânta Scriptură, se ceartă cu Biblia şi cu cărţile din Vechiul Testament, cu profeţii biblici, pe care îi acuză la incitare la violenţă. (..) Îl acuză pe Patriarhul Daniel şi pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române că fac trimitere, din când în când, ca orice teolog creştin, la cărţile din Vechiul Testament şi la exemplele din Biblie, pe care le consideră nepotrivite şi pline de mesaje violente. Acesta spune că inclusiv în manualele de religie s-ar fi strecurat uneori asemenea texte. Dumnealui are o problemă de înţelegere a realităţii şi nu poate discuta despre Sfânta Scriptură care este cartea fundamentală atât pentru catolicism, cât şi pentru tot creştinismul universal. Eu nu iau în serios o asemenea plângere şi nici un judecător evident nu va da curs unei plângeri care îi priveşte pe profeţii Vechiului Testament,” a declarat Bănescu pentru sursa citată.

„În fapt, susnumiţii (n.r. – Patriarhul Daniel, membrii Sfântului Sinod BOR) au promovat şi promovează public texte care incită la ură religioasă, au propagat verbal şi în scris idei şi concepţii rasiste şi xenofobe precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unei rase şi inferioritatea altora, incitarea la xenofobie”, se arată în plângerea depusă la Parchet.

Nu este prima dată când Asociaţia Neamul Românesc pune la zid Biserica Ortodoxă Română. În 2015, asociaţia a comparat BOR cu Inchiziţia, după ce Biserica a excomunicat câţiva credincioşi din Focşani, care au luat partea unui preot caterisit.

Asociaţia Neamul Românesc i-a cerut, în 2015, preşedintelui Klaus Iohannis, să nu promulge modificările la OUG 31/2002 (Legea „anti-legionară”), privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savârsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, în forma propusă de Crin Antonescu.