Tag Archives: vlad dracul

De ce trăgea Vlad Ţepeş în ţeapă ( o mizerie de articol marca ziarul Adevarul )

Legătura cu violurile şi abuzurile sexuale la care a fost supus de sultan, în timpul copilăriei petrecute la turci Trasul în ţeapă, pedeapsa preferată, aplicată în special turcilor, a voievodului român Vlad al III lea Drăculea, poreclit din această cauză şi ”Ţepeş”, are cauze psihologice, spun o serie de specialişti. Aceştia cred că pedeapsa este o urmare a abuzurilor sexuale suferite de voievod în copilărie. Vlad Ţepeş ar fi fost violat, probabil chiar de fiul sultanului şi trasul în ţeapă ar fi fost o pedeapsă sugestivă aplicată otomanilor. În vara anului 1462, o uriaşă oaste otomană, estimată de istorici la aproape 200.000 de oameni, condusă chiar de sultanul Mahomed al II lea, se îndrepta către Târgovişte, capitala Ţării Româneşti. Motivul: pedepsirea voievodului valah Vlad al III lea Drăculea. Şi asta după ce voievodul român încheiase o alianţă cu Matei Corvin, regele Ungariei, împotria otomanilor, prin care a refuzat să plătească tribut şi, mai ales, a făcut o serie de raiduri curajoase chiar în teritoriile otomane din sudul Dunării până la Nicopole. ”Pornind voievodul, Dracul cel Tânar, a adunat oaste şi era iarna, Dunărea era îngheţată şi a trecut voievodul Dracul peste Dunăre cu toţi oamenii săi în ţara împăratului, mai jos de Nicopole. Şi acolo a dat drumul oamenilor săi ca să prade şi să omoare, atât pe turci, cât şi pe creştini, prin sate şi în oraşele deschise şi au pricinuit mare pagubă împăratului turcesc. Şi tuturor celor vii şi celor ucişi a pus de le-a tăiat nasurile, atât femeilor, cât şi bărbaţilor şi a trimis aceste nasuri regelui Mathias al Ungariei, fălindu-se că acele multe nasuri sunt tot atât de mulţi turci biruiţi şi ucisi”, preciza cronicarul sârb, Konstantin Mihailovič de Ostroviča. Pe turci îi aştepta o pădure de ţepe Uriaşa oaste otomană a îndurat foamete, sete şi …

Citeste tot articolul

Vlad Tepes

Ca o culme a ironiei cu care istoria ne-a lovit pe noi romanii de nenumarate ori, avem surpriza sa descoperim ca personalitatea celui mai faimos voievod de-al nostru pe plan mondial a cazut victima unei campanii continue de denigrare din partea presei apusene. De la cronicile si gravurile mincinoase ale sasilor si svabilor din Transilvania, trecand prin romanul lui Bram Stoker si poposind in preajma industriei Dracula din prezent, omenirea nu cunoaste inca personalitatea abisala a singurului lider militar care l-a ingrozit vreodata, la propriu, pe cuceritorul Constatinopolului. Fiul Dracului si nepotul lui Mircea cel Batran Pentru a-l cunoaste mai bine pe cel care prin groaza si teroare a reusit sa mentina Valahia in afara ghearei lacome a Imperiului Otoman, merita zabovit putin asupra distinsei sale origini. Rareori marile personalitati ale Istoriei au fost la randul lor descendentii unor alti mari oameni. In cazul voievodului care i-a ingrozit atat pe crestini cat si pe musulmani, soarta i-a harazit sa aiba parte de un bunic legendar si de un tata sa-i zicem, „plin de imaginatie”. Vlad I Dracul era fiul natural al lui Mircea cel Batran si vlastar al marii familii a Basarabilor. Vlad Dracul, tatal lui Vlad Tepes, a avut la randul sau o personalitate complexa care, din nefericire, nu a beneficiat de studii amanuntite din partea istoricilor. Cu toate ca era recunoscut drept urmas legitim al marelui Mircea, avand asadar dreptul nativ de domnie, tatal lui Tepes s-a remarcat in primul rand ca un luptator si cavaler dedicat campaniilor anti-otomane ale vremii. Datorita urii si intrigilor clanurilor boieresti, este nevoit sa-si paraseasca tronul si sa caute adapost in Transilvania. Acolo a trait intre anii 1428-1436, beneficiind astfel de protectia Imparatului Sigismund de Luxemburg. Tatal temutului Tepes era o cunostinta mai veche de-a regelui, deoarece inca din tinerete s-a facut …

Citeste tot articolul

Vlad Tepes – Rastignit Intre Cruci

„Răstignit Între Cruci”, carte scrisă de Vasile Lupaşc, formată din trei volume, care prezintă într-o aură de legendă, împletită cu veridicitatea istorică, viaţa eroică a domnitorului român Vlad Ţepeş. Gheorghe Zamfir spunea despre aceasta carte in felul următor: „O carte care scoate la lumină un personaj istoric de talie colosală, care a marcat timpul său, un luminat războinic care a cunoscut gloria, trădarea şi mai apoi întinarea numelui de către negustorii saşi, scriitorii britanici sau producătorii hollywoodieni. Vasile Lupaşc, prin măiastrul său condei şi prin stilul său rafinat, a reuşit să ne dăruiască portretul lui Vlad Vlodă Țepeş, aşa cum puţini îl știam. Răstignit Între Cruci marchează în cartea românească un ADEVĂR aşa cum ni l-am dorit de mult. Mulţumesc acestui însemnat om pentru curajul şi imensul talent de a ne purta prin vremurile aprigului Țepeş-Drăculea.” Pentru comenzi şi mai multe informatii vizitaţi site-ul: www.legend-of-vlad.ro

Citeste tot articolul

Vlad Dracul – aparatorul Europei

De pe Wikipedia: Vlad Dracul (n. cca. 1390 – d. 1447) a fost domnitor al Țării Românești între 1436 și 1442 și din nou din 1443 până în 1447. Membru al familiei Basarabilor și fiu al lui Mircea cel Bătrân. Domnul Țării Românești era în mod oficial vasal al regelui Ungariei. Era și comandant de frontieră cu responsabilitatea de a proteja comerțul și drumurile comerciale între Țara Românească și Transilvania pentru Biserica Romano-Catolică. Deși Vlad II era în favoarea Bisericii Catolice, se știe că a ucis membri ai liniei rivale a Basarabilor, familia Dăneștilor. Între 1431-1435 Vlad Dracul s-a stabilit la Sighișoara beneficiind pe deplin de puteri din partea lui Sigismund I de Luxemburg, regele Ungariei. În numele acestuia, Vlad Dracul pedepsește unele cetăți răsculate împotriva autorității regale, printre ele fiind Rupea. Într-o scrisoare adresată brașovenilor, explicând că fusese însărcinat de rege să păzească granița de est, îi ceartă că au jefuit pe unii oameni protejați de el. Scrisoarea, scrisă în limba slavonă spune: „Io, Vlad, voievod și domn. Scrie domnia mea, multă sănătate pârgarilor din Brașov. Știți bine și voi că domnul chezarul m-a însărcinat pe mine să păzesc această margine…Deci să nu vă pară rău dacă domnia mea nu voi lăsa slugile mele în pagubă și dacă pentru una, voi lua îndoit și întreit de la voi.”[1] La Sighișoara înființează o „hereghie de bani” (monetărie) unde bate ducați noi (monedă munteană), ce au circulat întâi în Translivania, iar apoi și în Țara Românească. Monedele aveau pe o parte un vultur cu aripile întinse, cu capul întors spre dreapta, iar pe altă parte un dragon înaripat cu coadă de șarpe, cu aripile și laba dreaptă ridicate, și laba stângă terminată în patru gheare. Vlad Dracul a scris o scrisoare brașovenilor, în care îi amenință cu urmări grave dacă nu …

Citeste tot articolul