valentin roman

Am vrut demult să scriu câteva rânduri despre individul ce poartă numele Horia Roman Patapievici, un trădător de neam şi ţară, un individ care ar trebui scuipat şi luat la palme de orice român de bună-credinţă atunci când l-ar întâlni, în orice context.

Iată o serie de citate din volumul „Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, cărora le voi răspunde scurt şi punctual:
– „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.” (pag.63)

Gata, ne-ai „convins”. Propun ca toţi românii să-şi schimbe numele cu unele germane, eventual, apoi să emigrăm cu toţii, dându-ne drept colonişti civilizatori prin vreo ţară din centrul Africii. Evident că inima ţării ţi se pare cum ţi se pare, pentru că ea este incapabilă să tolereze alogeni precum eşti tu. Iată şi o altă „radiografie”, omule atât de mic şi neînsemnat ce te numeşti Patapievici: „Fiţi voi înşivă, nu imitaţi pe nimeni! Aveţi sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiaţi popoarele bătrâne, ci priviţi-l pe al vostru. Cu cât mai adânc veţi săpa, cu atât veţi vedea ţâşnind mai mult viaţa.” (Jules Michelet, cărturar francez)

– „Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (pag.34)

Ooooo, bărbat „falnic” şi „frumos” ce eşti tu. Când te-ai privit ultima oară în oglindă, măi Făt-Frumos din curul vacii? Prin urmare, după logica ta, noi suntem urâţi, cu trăsături rudimentare, iar tu eşti unul cu trasaturi evoluate. Vai de omenirea asa, dacă tu eşti cel ce reprezintă etapa evolutivă a aspectului şi fiziologiei umane. Mă rog, poate tu ai vrut să faci pe metaforicul în exprimarea de mai sus, dar nu ţi-a ieşit. Încă o dovadă că nu eşti doar urât, ci şi prost.

– „Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.” (pag. 64)

‘Telectualule, ai văzut vreodata vreo turmă de zimbri în goană? Nu cred, ar fi şi greu, c-au cam dispărut. Însă fă un exerciţiu de imaginaţie cu mintea ta aia mucegăită şi care supură venin şi gândeşte-te cum ar fi să te afli în faţa unei asemenea turme dezlănţuite ce se îndreaptă către tine. Neplăcută situaţie,nu? Ei, metaforic vobind (sau nu), s-ar putea ca turma aceea să fie reprezentată de noi, românii, într-o bună zi…Uite ce spun alţii: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăiește astăzi poporul român, răspândindu-se apoi atât spre Răsărit, cât și spre Apus, acum circa 13 – 15 000 de ani.” (William Schiller, arheolog)

– „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (pag.64)

E drept că limba română are un fond extrem de bogat şi în ceea ce priveşte înjurăturile, asta fiind semn că este limbă complexa, veche, formată în mii şi mii de ani. De pildă, în timp ce englezul nu ştie să înjure decât printr-un sec „fuck you”, noi, românii, te putem înjura timp de două ore fără să ne repetăm. Lucru pe care îl şi facem de câte ori îţi vedem mutra. Hai să vezi cum este privită limba noastră de alţii, oameni cu mintea luminată: „Limba română este o limbă-cheie care a influențat în mare parte toate limbile Europei.” (Per Olof Ekström), „Limba lor, a românilor, n-a putut fi extirpată, deşi sunt aşezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă, cât pentru o limbă.” (Bonfini)

–  „In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.” (pag.63)

Europa de Vest exista cum exista azi şi s-a dezvoltat pentru că la est existam noi, românii, pavază în calea tuturor invaziilor asiatice. Evident că nu am putut crea catedrale de dimensiunil Notre Dame-ului, evident că am fost săraci, evident că este greu să dezvolţi stabilitate economică atunci când stai cu o mână pe plug şi una pe sabie. Tu nici măcar nu ai dreptul să scoţi prin gura vreo vorbă sau aluzie despre eroii acestui neam, precum Mihai sau Ştefan.

Să iei în derâdere destinul unui popor atât de greu încercat este ruşinos chiar şi pentru un individ ca tine. Uite, aici, scursură ce eşti, o opinie a unui străin referitoare la poporul MEU, că al tău în niciun caz nu este: „Poporul român este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa și cel mai frumos exemplu istoric de continuitate a unui neam, fie că este vorba de traci, de geți sau de daci. Locuitorii pământului românesc au rămas aceiași din Epoca neolitică, a pietrei şlefuite, până în zilele noastre, susținând, astfel, printr-un exemplu poate unic în istoria lumii, continuitatea unui neam.” (Albert Armand)

– „Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.” (pag.49)

Strămoşii acestui popor „puturos” au dat cultura şi civilizaţia Europei, în spaţiul României au apărut şi s-au dezvoltat primele culturi materiale şi spirituale evoluate ale acestui continent:Vinca-Turdaş, Cucuteni, Hamangia, Gumelniţa etc.Iar treaba asta o cunosc şi o afirmă mai toţi cărturarii moderni şi istoricii contemporani străini care au cinstea de nu ascunde realitatea.Un exemplu: „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6500 – 3500 î.e.n, axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene, patriarhale, de luptători, din Epocile bronzului şi fierului.” (Marija Gimbutas, „Civilizaţie şi cultură: vestigii preistorice în sud-estul European”)

În loc de încheiere

Evident, nimeni nu trebuie să ascundă defectele românilor sau părţile mai puţin onorabile din istoria acestui popor, însă, noi, oamenii de rând, aşteptăm de la clasa celor cu pretenţii de intelectuali să ne aducă în prim plan, ca naţie, în primul rând, prin elementele de mândrie, care ne dau un loc pe scena cultural-istorică a lumii.

Aşteptăm, de la aceşti pretinşi intelectuali, să vorbească despre olimpicii noştri care domină toate concursurile internaţionale, despre inventatorii noştri, al căror idei puse în practică au îmbunătăţit viaţa omului la nivel mondial, despre moştenirea noastră culturală imensa, adunată în mii de ani, ce se manifestă la tot pasul în ţara noastră, de la mănăstirile Moldovei, la ritualurile Junilor Braşovului, de la ceramica de Horezu, la baladele şi doinele seculare, de la portul popular la poveştile cu tâlc ale lui Creangă.

De ce ne mai mirăm că nu ni se dă atenţia cuvenită la nivel internaţional, când tocmai forurile noastre, ce ar trebui să fie responsabile de cultura naţională, au fost şi sunt conduse de indivizi precum Patapievici sau Kelemen Hunor?

DAR….„Va veni o vreme când se va acorda atenţie acestui popor, prea puţin luat în seamă. Cântece şi armonii se vor auzi venind de la această ţară despre care nu se prea vorbeşte. După mii de ani de vieţuire, acest neam se va ridica şi lumea se va uimi ca de o minune, aflând, în sfârşit, câte lucruri a ştiut neamul acesta despre conştiinţa universală. Bucuriile acestui popor au rămas ascunse; nefericirile lui n-au fost cunoscute. Nimeni nu i-a scris mitologia. Puţini i-au cunoscut istoria. Şi, totuşi, oamenii aceştia au avut mai mult decât oricare alţii geniul mitului…” (Martha Bibescu)

Valentin ROMAN

P.S.: Cu scuzele de rigoare pentru cei care s-au mirat de limbajul pe care l-am folosit în acest articol, rămân la opinia că unor asemenea oameni, precum Patapievici, nu le poţi vorbi diplomatic.

De ani buni se tot încearcă atribuirea unei conotaţii negative cuvântului “naţionalist”. Şi nu doar în ţara noastră, ci mai peste tot în lume. Asta se întâmplă, în mod cert, pe fondul ritmului alert de inoculare a globalismului în rândul popoarelor.

Evident, uniformizarea în trăire şi simţiri a 7 miliarde de oameni serveşte intereselor obscure ale câtorva indivizi care-şi doresc să stăpânească lumea şi care ştiu clar că naţionalismul le este piedică.

Am fost catalogat, “ştampilat” şi numit drept naţionalist. Foarte bine, chiar aşa mă simt, deşi sunt conştient că mulţi au spus-o încercând să mă includă în grupul celor care duc asta la extrem. A fi naţionalist nu presupune ură faţă de alte rase sau popoare, ci pur şi simplu înseamnă că-ţi iubeşti pământul pe care te-ai născut, ţara, poporul, istoria şi moştenirea lăsată de înaintaşi. Asta este definiţia corectă a naţionalistului.

Totuşi, în opinia unora, a fi solidar cu locuitori din Nadăş, de pildă, a lupta alături de ei împotriva abuzului colosal căruia i-au fost supuşi şi în urma căruia le-a fost furat pământurile, este ceva rău.

La fel de rău precum este, în opinia aceloraşi oameni fără ţară şi rădăcini, să cercetezi istoria pentru a da acestui popor motive întemeiate care să-l conducă la o schimbare de atitudine în sensul redeşteptării unei mândrii pierdute sau furate.

Există scopuri şi idealuri care depăşesc existenţa noastră imediată şi satisfacerea nevoilor personale, de zi cu zi. Noi suntem singurii care putem alege dacă faptele noastre au finalitate imediată şi fără impact sau dacă ele îşi vor revărsa ecoul în viitor. Plecând de la acest aspect, copiilor noştri nu le suntem datori doar cu hrană, grijă şi poveşti spuse seara, înainte de culcare, ci le suntem datori, în primul rând, cu construcţia unui mediu social, economic şi cultural care să-i ajute să se dezvolte în ţara lor.

Ţara lor trebuie să fie prima alternativă pentru ei, nu Spania sau Italia, de exemplu. Iar pentru a construi această alternativă da, trebuie să fim naţionalişti. Globalismul se va dovedi o utopie mai devreme sau mai târziu, iar cine nu înţelege asta de pe acum, înseamnă că trăieşte într-o lume în care cerul este plin cu norişori roz…

Poţi fi naţionalist şi poţi respecta şi aprecia, în acelaşi timp, alte culturi, dezvoltate de alte popoare, nu este niciun paradox în asa, indiferent ce “deontologii” încearcă să spună. A fi naţionalist nu înseamnă că dezvolţi şi promovezi izolaţionismul ţării tale, ci doar că pui interesele ei mai presus de cele ale uniunilor, coaliţiilor etc.

Mai înseamnă că doreşti respect din partea oricăror parteneri externi, indiferent că vorbim de tratate sau alianţe economice, militare etc.

Mai înseamnă să acţionezi în direcţia promovării culturii, valorii, istoriei şi personalităţilor poporului tău, pentru că acesta sunt elementele care pot crea setul de valori utile copiilor şi nepoţilor tăi.

Mai înseamnă că înveţi să-ţi alegi mai cu grijă liderii ce te reprezintă şi conduc şi că devii mai curajos atunci când vine vorba de “eliminarea” lor în momentul în care aceştia derapează de la scopul naţional.

Sunt naţionalist şi sunt mândru de asta! De Valentin Roman

[yop_poll id=”-2″]

Azi vreau doar să te întreb, român de-al meu, urmaş de dac, oare când ai umblat ultima oară desculţ prin iarbă? Când ai păşit ultima oară desculţ prin colbul uliţei satului bunicilor tăi şi când te-ai întins, ultima oară, pe un aşternut de fân proaspăt cosit privind către cerul înstelat?

Atinge pământul cu picioarele goale.Aşa vei simţi cel mai bine istoria sa, iar prin tălpile tale, dinspre el, către suflet, vor urca rădăcinile ce ne-au ţinut aici pe toţi ai noştri ce-au fost şi ce sunt de mii de ani.

Nici un istoric şi nici o carte nu ar putea să-ţi povestească mai bine decât pământul poveştile înaintaşilor tăi, zbuciumul lor, luptele, tradiţiile şi poveştile de iubire închegate la horele din sate.

Prin rădăcinile ce vor ieşi din tălpile tale adâncindu-se în pământ ai să afli că Decebal este bunul tău, iar Dochia personificarea blândeţii acestui popor. Ai să afli că Ştefan simţea la fel ca tine atunci când, copil fiind, se odihnea sub bolta stejarului din Borzeşti.

Tu să taci, să nu scoţi o vorbă, doar păşeşte prin iarbă, cu ochii închişi. Vei simţi bucurie şi tristeţe în acelaşi timp.

Bucurie simţi pentru că eşti din neam mândru, vechi, de daci nemuritori şi tristeţe simţi pentru că ţara îşi este astăzi vândută meschinilor.

Îngenunchează apoi, române, acolo, în iarbă, pe pământ, onorează-i pe toţi ai tăi din trecut ce au căzut în apărarea sa. Prin venele tale curgele sângele lor. Prin venele acestui pământ curge sângele nostru, al tuturor. Şi-au fost mulţi, frate al meu, zeci şi sute de generaţii de înaintaşi de al căror nume azi nici nu ne mai amintim. Pe oasele lor s-a construit ŢARA.

Aşează-ţi palmele pe pământ, simte viaţa din el, legendele cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene, gândurile ţi se vor umple de nostalgie, va fi ca şi cum bunicii tăi revin la viaţă şi-ţi şoptesc, doar pentru tine, cântece vechi de leagăn.

Descalţă-te, pui de dac, şi păşeşte prin iarbă liber şi cu sufletul deschis! ESTE PĂMÂNTUL TĂU! De Valentin Roman

Dacă timp de secole întregi, duşmanii au încercat să ne ia aurul cu sabia, prin invazii, prin razboi şi foc, acum, în perioada “civilizată”, reuşesc să şi-l însuşească fără nicio luptă, pur şi simplu prin aprobarea şi semnătura celor ce ne conduc.

În ciuda protestelor publice a numeroase ONG-uri, în ciuda dezaprobării manifestate de foarte mulţi români şi personalităţi ale lumii ştiinţifice şi culturale, liderii politici ai României au decis să adopte proiectul de lege în urma căruia aurul şi argintul ţării, zăcământul de la Roşia Montană, va fi pur şi simplu oferit aproape gratuit unei companii străine.

După ani întregi, în care societatea civilă a atras atenţia în repetate rânduri asupra pericolului reprezentat de exploatarea cu cianuri a zonei, Guvernul României a ales să ignore toate vocile pertinente ce contestau proiectul minier şi să încalce absolut toate drepturile poporului român asupra resurselor sale: drepturi fizice, morale, istorice etc.

O paralelă peste timp

În urmă cu aproximativ 2.000 de ani romanii au venit în Dacia pentru aur. Şi l-au avut, dar cu greu, după trei războaie, după o împotrivire apriga din partea dacilor, după lupte grele şi încrâncenate. După 2.000 de ani noi ce facem? Acceptam ca, prin semnatură a câtorva trădători, să cedăm ceea ce este al nostru de drept?

ROMÂNIA DOARME?!?! Unde ne sunt curajul, implicarea şi patima moştenite de la strămoşi? Oare nu cumva, prin tăcerea şi lipsa noastră de acţiune ne batem joc de sacrificiul înaintaşilor noştri? Oare nu cumva, dincolo de problemele cotidiene pe care le avem fiecare dintre noi, exista lucruri care ne privesc pe toţi şi a căror rezolvare nu constă în like şi share pe net? Aici nu mai este loc de “periat” caracterele sensibile şi nici de avut grijă la discurs şi exprimare pentru a nu ofusca pe cineva.

România şi românii vor primi o redevenţă de 6% din aurul de la Roşia Montană, asta după „aprige negocieri” ale „vajnicilor noştri lideri”. Aurul nostru va lua drumul străinătăţii dacă voi veţi accepta asta. Eu zic să nu acceptăm. SUNTEŢI CU MINE? Dacă tăceţi, vă bateţi joc de strămoşii voştri ce au căzut apărând Sarmizegetusa….

Ce se zice la comunicatul de presă….

Proiectul de lege privind unele masuri aferente exploatarii minereurilor auro-argentifere din perimetrul Rosia Montana a fost adoptat marti in sedinta de guvern, el urmand sa fie transmis Parlamentului, a informat Executivul.

CITEŞTE ŞI CINE ESTE ÎN SPATELE AFACERII AICI

Proiectul de lege prevede aprobarea unui acord in baza caruia actionarul majoritar al RMGC va transfera in etape cu titlu gratuit catre actionarul minoritar controlat de statul roman o cota de 5,69% din capitalul social al RMGC. Participatia indirecta a statului roman urmeaza sa ajunga astfel la 25%. Redeventa miniera aplicabila proiectului minier va fi de 6% (fata de 4% in cazul celorlalte miniere) cu optiunea statului roman de a solicita plata acesteia in natura, citeaza Agerpres.

De asemenea, investitorul se angajeaza sa intreprinda conservarea, amenajarea si revitalizarea patrimoniului cultural, sa asigure protectia mediului si eliminarea poluarii istorice, sa contribuie la dezvoltarea economica si culturala durabila a comunitatii din Rosia Montana.

Textul adoptat de Guvern mai prevede declararea proiectului ca fiind de utilitate publica si de interes national deosebit, dar si mandatarea unor entitati publice sa aduca la indeplinire unele masuri aferente exploatarii minereurilor auro-argentifere din perimetrul Rosia Montana.

Conform planului de afaceri al actionarului majoritar, implementarea si desfasurarea exploatarii minereurilor auro-argentifere vor duce la crearea a 2.300 locuri de munca in faza de constructie si 900 locuri de munca in faza de operare. De Valentin Roman

Se încearcă tot mai mult ca identitatea naţională a românilor să fie ştearsă, mascată, ascunsă, ca parte din amplul process de globalizare pe care băieţii “deştepti” l-au demarat de ceva vreme.

Raportandu-ne strict la ţara noastră, avem exemplu concret de cum funcţionează propaganda, de cum se aplică strategiile ce au ca rol menţinerea poporului într-o stare de necunoaştere, de anihilare a oricărui sentiment sau manifestare naţionale.

Toate au ca scop final crearea contextului în care românii nu vor mai fi stăpâni în ţara lor, în care toate resursele pământului vor fi exploatate de alţii şi în care cei venetici de neam şi ţară vor putea să se aşeze pe terenurile cumpărate stupid de ieftin de la românii sărăciţi inteţionat în ani şi ani de zile.

Căci un popor fără identitate este asemeni unui orfan pentru care uşile orfelinatului se deschid la 18 ani, iar el este pur şi simplu aruncat în vâltoarea vieţii fără părinţi care să-i ghideze paşii, fără un sistem de valori construit, singur şi expus.

Aşadar criza identitară este cea mai gravă situaţie în care se poate afla un popor. “Tăierea” rădăcinilor de către cei ce ne scriu istoria, promovarea intensă prin canalele media a elementelor subculturale, lipsa de susţinere a culturii, a inventatorilor, a olimpicilor, a scriitorilor şi artiştilor, toate la un loc contribuie la distrugerea României şi românismului în genere.

Şi totuşi, oricât ar încerca “EI”, noi încă existăm. Şi nu doar vieţuim, ci suntem mlădiţe ale unui trecut incredibil, suntem copii ai unui pământ plămădit cu oasele, sângele şi sudoarea a sute de generaţii de strămoşi, ce coboară în vechime până în vremuri imemoriale. Căci despre noi nu se poat spune c-am fi venit de undeva…noi suntem D’ACIA!

Noi avem un bunic sau o bunică în fiecare Vasile, Ion, Gheorghe, Ana, Safta sau Mărioara din orice sat al României.

Iar tu, român de-al meu, călător pe alte meleaguri, spune-le celor ce te vor întreba cine eşti şi de unde vii, că palmele înaintaşilor tăi au creat ceramica de Cucuteni, cea mai veche formă de artă elaborată a Europei, că mâinile lor au fost primele de pe acest continent care au folosit coarnele plugului şi care au cultivat solul.

Spune-le ca agricultura la noi, creşterea animalelor, meşteşugurile şi tot ce înseamnă sedentarism şi rădăcini în pământul natal au început în mileniul VII î.Hr., în timp ce în restul Europei era beznă, abia 1.500-2.000 de ani mai târziu aceste practici fiind atestate în vestul considerat azi a fi „zona civilizată”

Mai spune-le străinilor că Bucureştiul românilor nu are măreţia şi grandoarea arhitecturală a Parisului, Romei, Madridului sau Londrei pentru că noi ne-am construit oraşele cu propriile mâini şi resurse, nu prin munca sclavilor şi cu bunurile jefuite de imperiile coloniale antice şi medievale.

Spune-i spaniolului, de pildă, că palatele madrilène sunt constuite cu plata de robie şi sânge a incaşilor şi cu aurul furat de la aceştia. Iar englezului să-i spui că al lor Richard Inimă de Leu a fost doar un aventurier în căutare de glorie personală, care şi-a falimentat ţara pentru a-şi susţine campaniile dezastruoase din Orient, comparativ cu al nostru Ştefan, care, prin acţiunile sale, a fost un “Athleta Christi” întru apărarea întregii creştinătăţi…

Tot străinilor, când te vor privi arogant, spune-le că îşi datorează bunăstarea şi gradul de confort şi civilizaţie nouă, care secole de-a rândul am stat pavăză în calea otomanilor, tătarilor, în faţa întregului puhoi asiatic ce s-a revărsat după jaf şi crimă în această parte de lume.

Tu, române, nu ai de ce să ţii capul plecat în faţa nimănui, niciodată, pentru că tu pe pământul tău ai stat, nu pe al altora, tu l-ai muncit şi făcut să rodească, tu ai stat cu o mână pe plug şi alta pe sabie şi nu ai râvnit niciodată la bunul altuia.

Cum să fi creat tu cultura Vestului, când toată istoria ta a trebuit să lupţi împotriva jefuitorilor şi să munceşti pentru a pune un boţ de mămăligă şi o bucată de brânză pe masă, la copii?

Şi totuşi, chiar şi în atare condiţii, pământul nostru a dat un Creangă şi un Eminescu, pui de ţărani români, dar care pot sta la loc de cinste în panteonul culturii universale, alături de un Lord Byron sau un Shakespeare.

Nu ai avut de ce să o faci, pentru că 9.000 de ani de sedentarism pe pământul tău au făcut ca, între tine şi el, vene solide, din sânge, pământ şi apă, s-au creat. Nu ai avut de ce să o faci pentru că munţii, câmpiile, râurile, dealurile, marea, toate câte sunt ale tale şi-au oferi tot ce avai nevoie.

Ridică-ţi ochii şi priveşte-l pe străin în ochi, căci eşti din neam vechi, eşti copil de oameni buni, frumoşi, harnici, credincioşi, curaţi, ospitalieri, cinstiţi, răbdători, dar şi viteji, aprigi şi neînfricaţi atunci când Ţara o cere. Lumea să ştie românul nu înseamnă şatră, nu înseamnă manea…

Ştiu că acum eşti trădat de tot ce înseamnă politicieni, dezamăgit de tot ce înseamnă liderii tăi, furat, minţit, sărăcit pe zi ce trece tot mai tare, obligat să munceşti pentru străini, departe de tot ce îţi este drag ţie, dar va veni o vreme, frate român al meu şi soră româncă a mea, când buciumul de schimbare, cel ce va chema pe toţi copiii României, va suna din nou.

Va veni o vreme când nu va mai trebui să fi umilit în ţara ta de minoritari sau să plăteşti credite pe 30 de ani pentru o garsonieră, în timp ce alţii îţi împodobesc cu zeci de turnuleţe palatele ostentative, construite pe furt.

Va veni o vreme când nu te vei mai simţi ca având mai puţine drepturi, în mod paradoxal, decât cei ce sunt străini de acest pământ şi va veni o vreme când aurul, apele, pădurile, holdele şi însăşi soarele de pe cerul României vor fi iarăşi ale tale.

Să auzim de bine, române! Şi nu uita că pe lumea asta nu ne avem decât unii pe alţii, toti ai noştri, cei ce suntem fraţi! De Valentin Roman

Mai suntem oare stăpâni în ţara noastră? Mai au oare rost eforturile celor puţini de a-i convinge pe cei mulţi că suntem în pericol de a fi pur si simplu exterminaţi economic şi industrial de pe scena mondială? Au oare ecou îndemnurile noastre către români de a nu-şi vinde pământurile oricât de tentantă ar fi oferta?

Ne mai reprezintă oare cineva în relaţia cu mai-marii lumii sau ai noştri aleşi nu sunt decât nişte slugi supuse intereselor străine? Întrebări…întrebări…Şi în vreme ce pe cei mai mulţi dintre fraţii noştri încă îi interesează doar ziua de mâine, cei ce ne vor pământul, casele, bogăţiile naturale, continuă să acţioneze harnic, cu paşi mici, dar siguri, către cucerirea, de data aceasta făra sabie, a acestui pământ, urmată de supunerea întregului popor român.
Vă reproduc, în cele ce urmează, o ştire care exemplifică cel mai bine ceea ce se urmăreşte cu privire la România, anume supunerea şi îndatorarea ei.

Atenta la tot ce misca in ceea ce considera ca e ograda ei, SUA a transmis Romaniei doua mesaje clare, fara tablite ajutatoare: investitorii americani vor veni la noi daca vom avea un nou acord cu FMI si o legislatie permisiva pentru exploatarea gazelor de sist.

Insarcinatul cu afaceri ad interim al Ambasadei SUA la Bucuresti, Duane Butcher, a trasat, e drept in termeni diplomatici, parcursul pe care il au de urmat autoritatile romane, daca vrem sa mai „pupam” investitii straine, in general, respectiv americane, in special.

Butcher a inceput sa descrie cum ar arata „cercul increderii” cu Romania in interior, povestind ce bine s-ar simti investitorii, inclusiv cei americani, daca ar exista predictibilitate si stabilitate legislativa, aceste deziderate fiind realizabile exclusiv – se pare – cu FMI. „De aceea, credem ca un nou acord ar trebui probabil incheiat”, a spus ofcicialul SUA. Asadar, aceasta ar fi o conditie obligatorie pentru atragerea afaceristilor americani la noi, dar nu singura.

Ce Nabucco? Chevron!

Butcher a fost de parere ca Romania nu trebuie sa-si planga in pumni din cauza nerealizarii proiectului Nabucco, prin care ar fi intrat in tara gaze mai ieftine. Oficialul SUA crede ca avem destule gaze in Marea Neagra, nemaivorbind de cele de sist, de a caror explorare – si, in curand, exploatare – in Romania se ocupa americanii de la Chevron.

Butcher s-a aratat extrem de mandru de tehnologiile utilizate de firmele americane din domeniu, trecand insa sub tacere faptul ca autoritatile SUA au avertizat Washingtonul ca fracturarea hidraulica poate afecta grav mediul.

„Firmele americane sunt parte a solutiei combinate pentru a asigura viitorul energetic al acestei tari”, a decretat Butcher, referindu-se la Romania. In cocnluzie, ordinele au fost transmise, mai ramane sa fie puse in opera, intru profitul si bunastarea oamenilor de afaceri americani.

Credite refuzate

Banca olandeza Rabobank a anuntat, ieri, ca refuza sa ofere credite agricultorilor si companiilor implicate in industria gazelor de sist. Reprezentantii bancii avertizeaza, astfel, asupra efectelor negative pe care exploatarea hidrocarburilor de sist prin tehnologia fracturarii hidraulice le au asupra mediului inconjurator. Mai mult, Rabobank a restrictionat accesul la credite si pentru fermierii care si-au inchiriat terenurile companiilor care se ocupa de explorarea si exploatarea gazelor de sist. (Sursa Enational)

Române ce încă taci, prin pasivitatea ta nu faci decât să îţi dai acordul ca ţara ta să-i fie copilului tău orfelinat, nu casă cu temelii solide, aşa cum ţie ţi-au lăsat înaintaşii.

Române ce încă taci, faptul că a susţine un demers, un scop, o atitudine, un proiect, încă mai înseamnă pentru tine doar like şi share pe internet, în timp ce toţi cei ce-ţi doresc moştenirea sapă eficient la temelia ţării, va conduce la un viitor în care copilul tău, pe pământul apărat de Decebal, Vlad, Ştefan şi Mihai, va fi doar un rob, atât, nimic mai mult.

Implică-te activ în orice proiect căruia îi subscrii, de la cele privind protecţia mediului şi cele din zona de protecţie socială la cele ce au în vedere cercetarea istorică şi redeşteptarea spiritului naţional! Ia atitudine şi nu te lăsa batjocorit, pentru că istoria îţi dă dreptul să fi stăpânul propriului pământ şi propriului destin!

Nu vă îndemn la violenţe, nici la atitudini rasiste sau ce ar putea conduce la haos. Vă îndemn doar să deschideţi ochii, să puneţi mai presus de ziua de mâine viitorul copiilor voştri. Suntem săraci cu toţii dacă ne căutăm prin buzunare, dar încă spiritul nostru cuprinde în el toată bogăţia acestei ţări. Ei au bani, tehnologie, deţin puterea informaţiei, sunt un nou soi de migrator ce năpădeşte precum lăcusta pe pământul nostru. Vom reuşi oare să rezistăm? NU VĂ LĂSAŢI SPIRITUL ÎNVINS! De Valentin Roman