“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

ue

  • Turnătorie și cenzură: Reprezentanța CE în România lansează o nouă platformă pentru „combaterea dezinformării” și îndeamnă cititorii să semnaleze așa-zisele știri false legate de UE

    legiferare 696x462 1

    Reprezentanța Comisiei Europene în România a lansat, săptămâna trecută, o nouă platformă online dedicată – ați ghicit!- combaterii dezinformării.

    Potrivit unui comunicat de presă, platforma își propune combaterea „unui fenomen din ce în ce mai prezent atât la nivel global cât și în societatea românească”.

    „Ne dorim ca « trUE – Adevărul gol-goluț » să ofere un set de bază de instrumente cu ajutorul căruia cât mai mulți români să poată identifica informațiile care denaturează realitatea cu privire la Uniunea Europeană și nu numai, apărute în spațiul public. Oferim resurse online gratuite dedicate combaterii dezinformării, materiale ce pot fi folosite în sălile de clasă de către profesori, informații despre mituri demontate, podcast-uri video realizate de influencerii care ne ajută să « traducem » informații uneori tehnice pe înțelesul tuturor și multe altele”, a declarat Ramona Chiriac, șefa Reprezentanței Comisiei Europene în România.

    Platforma controlată de Reprezentanța CE încurajează și interacțiunea cu publicul larg și invită cititorii să semnaleze cazuri de dezinformare legate de Uniunea Europeană.

    Reamintim că evenimentul organizat de G4Media, în care Elisabeta Moraru, CEO Google România, raporta că a închis 100.000 de video-uri youtube pe motiv de dezinformare, a fost co-finanțat de UE.

  • POPÂNDĂII IȚI BAGĂ PUMNUL ÎN GURĂ: M.A.E. pregatește monitorizarea rețelelor sociale cu ajutorul A.I.

    e50826bf1f9c44e0c57526035525d749 0

    Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a acordat recent un contract în valoare de 3,19 milioane de lei, fără TVA, în urma unei licitații.

    Contractul urmează să livreze un sistem IT avansat bazat pe Inteligență Artificială (AI), cu capacități de monitorizare în timp real a conținutului online pe platformele de socializare, pe site-urile de știri, pe bloguri și pe profilurile unor personalități influente, precum jurnaliști, celebrități și demnitari, scrie Știripesurse, conform unui articol publicat de Profit.ro.

    Obiectivul principal al acestei inițiative este identificarea, analiza și contracararea dezinformării și a propagandei,

    Valoarea inițială estimată a licitației a fost de 3,2 milioane de lei, fără TVA, iar MWare Solutions a ieșit ca unic participant la licitație.

    Sistemul ar trebui să devină operațional în termen de două luni de la data atribuirii contractului, stabilită pentru 17 decembrie 2023.

    Domeniul de aplicare al contractului este definit ca fiind achiziția de servicii IT pentru dezvoltarea unei platforme informatice integrate bazate pe algoritmi avansați de inteligență artificială. Această platformă are ca scop analiza și verificarea conținutului online, determinarea sursei acestuia pentru a identifica, analiza și combate dezinformarea în sfera online, în special în sfera de competență a Ministerului Afacerilor Externe.

    Caietul de sarcini al licitației prevede colectarea de date din diverse surse, inclusiv de pe platforme de socializare precum Facebook și Twitter, printre altele.

    Se așteaptă ca sistemul să interacționeze în mod specific cu aceste platforme, fiind prevăzute module de colectare a datelor care vor fi dezvoltate și livrate în timpul perioadei de garanție și asistență a instrumentului. Aceste module sunt menite să asigure un volum minim de colectare a datelor de 500 GB pe lună, fără costuri suplimentare pentru MAE.

    Caracteristicile principale ale sistemului IT vor cuprinde un modul de colectare a datelor online din comerț (COTS) sau din surse deschise pentru monitorizarea în timp real a conținutului online, care va avea capacități precum:

    segmentarea geografică, detectarea rapidă (în maximum 30 de minute), monitorizarea interacțiunii pentru a urmări parametrii de implicare a utilizatorilor și extragerea de date publice de pe platformele sociale.

    Acestea din urmă vor include Facebook, Twitter și Instagram, cu capacitatea de a obține postări și comentarii cu sau fără autentificare.

    În plus, sistemul va permite extragerea metadatelor legate de paginile web, inclusiv data, autorul, cuvintele-cheie, descrierea și titlul, mai scrie Știripesurse.

  • Uniunea Europeană cere CENZURA fără să știe ce anume trebuie cenzurat

    atempo 21

    Mă uit cu stupoare la schimbul de mesaje dintre Thierry Breton – comisar european pentru piața internă – și Elon Musk, proprietarul rețelei sociale X. Într-o scrisoare de o pagină, tiripliciul european îl trage pe Musk de urechi cerându-i să nu mai disemineze fake-news-uri prin rețeaua sa. Totul e legat, desigur, de evenimentele din Israel.

    Elon Musk i-a replicat aproape instantaneu cerându-i exemple. OK, îmi ceri să cenzurez, dar arată-mi ce anume. Nu poți să obligi pe cineva să facă ceva, dacă tu, cel care comanzi, nu știi ce. E penibil!

    După aproximativ o zi, Thierry Breton revine spunându-i lui Musk o chestie de-a dreptul halucinantă, anume că „știi foarte bine despre rapoartele utilizatorilor și ale autorităților – privind conținutul fals și glorificarea violenței, așa că trebuie să treci la fapte”. Din nou, o formulare de-a dreptul inimaginabilă pentru un oficial de rang înalt. Amice, ești idiot? Musk ți-a cerut „dovada”! Tu acuzi fără să ai dovezi?

    Este un exemplu care ne arată cât se poate de limpede în ce cloacă s-a transformat UE. Pur și simplu, dialogul e similar celor din vremea securiștilor, melițienilor(sic!) și a tovarășilor comuniști: „Ce-ai domnule cu mine, ce-am făcut? De ce mă bați?” – întreba omul nedumerit asupra căruia se abătea vijelia de pulane. Fără nicio îndoială, torționarul rostea cu obidă: „Las’ că știi tu!”. Cam așa a făcut și prostul ăsta de la UE.

    Exemplele actuale seamănă atât de mult cu cele de-atunci încât efectiv te apucă frică. O gașcă de dobitoci, dintre care cei mai deștepți sunt agramații, s-au trezit cu niște puteri discreționare și vor să facă lumea după cum le dictează mintea lor cea puțină. Te uiți și-ți vine să râzi când îi vezi cât de ireal de proști sunt. Însă, în același timp, te îngrozești constatând că acei proști plenari aproape că au drept de viață și de moarte asupra cetățenilor din țările subordonate. Iar atunci râsul se transformă într-o grimasă tragică.

    Dan Diaconu

  • Ursula von der Leyen laudă proiectele de lege ale UE privind cenzura

    184451.jpg 888x751 1

    Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, poate adăuga o altă problemă pe care se presupune că nu are capacitatea de a o înțelege cum trebuie, în ceea ce-i privește pe criticii lucrărilor sale: de data aceasta, era digitală, relatează Reclaim The Net.

    Ceea ce a provocat această ultimă rundă de nedumerire în ceea ce privește poziția Comisiei Europene a fost discursul lui Leyen de la mijlocul săptămânii în fața Parlamentului European, intitulat “Starea Uniunii Europene”.

    Ei bine, unii membri (europarlamentari) ai acestui parlament, nu în ultimul rând avocatul pentru securitate digitală și confidențialitate din Germania și europarlamentar Patrick Breyer, nu cred că starea UE este deosebit de sănătoasă, având în vedere remarcile lui Von der Leyen.

    Ea a lăudat în același timp ceea ce este cunoscut printre opozanți ca fiind proiectele de lege ale UE privind cenzura, respectiv legea serviciilor digitale și legea piețelor digitale

    UE o numește “Legea privind inteligența artificială” – iar Von der Leyen a declarat că va fi format un “grup de experți” pentru a se ocupa de această propunere.

    Breyer, care reprezintă “ramura” din țara sa a Partidului Piraților și este avocat, nu a cruțat criticile la adresa compatrioatei sale aflate în prezent la conducerea Comisiei Europene.

    Pe scurt, Breyer pare să fie nerăbdător să își vadă mandatul încheiat în curând, dar avertizează că Von der Leyen a reușit să facă mult rău cât timp a fost acolo.

    Iar acest lucru, potrivit lui, s-a întâmplat deoarece ea “aplaudă necritic digitalizarea, vrea să ne ardă datele în interesul profitului industriei și, pur și simplu, nu a înțeles era digitală”.

    Acest lucru, potrivit eurodeputatului, s-a tradus în mod regulat în “propuneri legislative lipsite de etică (…) călcând în picioare drepturile fundamentale ale cetățenilor UE”.

    Aceasta este o critică destul de serioasă, iar Breyer o explică mai departe citând Legea serviciilor digitale ca Von der Leyen (sau, mai degrabă, instituția UE a cărei figură de căpetenie este în prezent) acordând – deși nu la propriu – o “binecuvântare capitalismului de supraveghere al industriei tehnologice”.

    “Faptul că ea vrea acum să-i lase pe reprezentanții acestor corporații să ajute la modelarea viitorului Europei (UE) în domeniul inteligenței artificiale se potrivește bine cu această imagine”, este convinsă Breyer. “Prin propunerea ei pentru o lege privind IA, ea vrea să deschidă ușa supravegherii biometrice în masă în public.”

    În comentariile ulterioare, acest europarlamentar continuă să taie adânc.

    “Pe de o parte, doamna von der Leyen păstrează secretul mesajelor oficiale de text cu șeful Pfizer despre afaceri de miliarde de dolari, ocolind toate regulile, dar pe de altă parte vrea ca mesajele noastre private să fie scanate fără discernământ de mașini de suspiciune nesigure prin #ChatControl și să distrugă secretul digital al corespondenței.”

    Fiind un conațional german, Breyer , cel mai probabil, cunoaște istoria politicii lui Von der Leyen mai bine decât majoritatea dintre noi, cei din exterior, iar “verdictul” său nu este amabil. Europarlamentarul își amintește că, “cu o campanie emoțională de frică, ea a încercat cu ani în urmă să impună o lege ineficientă și dăunătoare de cenzură a internetului, ignorând protestele în masă și criticile din mediul academic. În 2015, ea a votat în Bundestag (parlamentul german) pentru a reintroduce reținerea generalizată a datelor, deși Curtea Europeană de Justiție o declarase disproporționată”.

  • U.E. dorește să ne bage pe gât migranții care sosesc în acest moment în Italia!

    377795474 692207292791441 2833642953342449904 n

    Șefa Comisiei Europene (CE), Ursula von der Leyen, prezentă, duminică, pe insula Lampedusa, a făcut un apel la statele membre să primească voluntar o parte din migranţii debarcaţi în Italia.

    Apelul a fost susținut și de premierul Italiei, Giorgia Meloni, care acuză partenerii europeni de lipsă de solidaritate cu Italia, care a primit aproape 130.000 de migranţi pe teritoriul său de la începutul anului.

    Ursula von der Leyen și Giorgia Meloni au ajuns, duminică, pe insula Lampedusa, unde problema migranților pare scăpată de sub control. La începutul săptămânii trecute, în doar 3 zile, pe insula au ajuns, conform datelor ONU, peste 8.500 de persoane, mai mult decât întreaga populaţie din Lampedusa.

    Planul propus de Ursula von der Leyen

    După ce a vizitat, împreună cu premierul italian Giorgia Meloni, centrul de primire a migranţilor de pe insula, Ursula Von der Leyen a detaliat un plan de ajutor în zece puncte menit să gestioneze situaţia actuală, să îi distribuie pe solicitanţi de azil între ţările europene şi să prevină reapariţia sosirilor în masă care pun o mare presiune asupra capacităţilor logistice şi administrative ale peninsulei, notează agenția AFP, citată de Agepres.

    Bruxelles-ul intenţionează mai întâi să intensifice asistenţa acordată Italiei de către Agenţia pentru Azil a Uniunii Europene şi Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă, Frontex, pentru a asigura înregistrarea migranţilor, amprentarea şi interviurile.

    Comisia doreşte să faciliteze transferul persoanelor care sosesc în Lampedusa,care sunt de obicei transportate cu barca în Sicilia sau pe continent, inclusiv în alte ţări europene.

    „Imigraţia ilegală este o provocare europeană care are nevoie de un răspuns european. Îndemnăm alte state membre să folosească mecanismul voluntar de solidaritate”, a declarat Ursula Von der Leyen, într-un briefing de presă susținut pe insula Lampedusa.

    Planul prevede, de asemenea, îmbunătăţirea dialogului cu principalele ţări de emigrare de pe această rută în vederea returnării cetăţenilor lor care nu îndeplinesc condiţiile de azil, în special Guineea, Coasta de Fildeş, Senegal şi Burkina Faso.

    Este menţionată, totodată, nevoia unor acorduri cu ţările de origine şi de tranzit pentru a reduce numărul de plecări, în special Tunisia, de unde se îmbarcă marea majoritate a persoanelor care sosesc în Lampedusa.

    Peste 127.000 de migranţi au debarcat pe ţărmurile italiene de la începutul anului, aproape dublu faţă de aceeaşi perioadă din 2022. Situată la mai puţin de 150 km de coasta tunisiană, Lampedusa este unul dintre primele puncte de escală pentru migranţii care traversează Marea Mediterană pentru a ajunge în Europa.

    Meloni este acuzată deja că este o „dezamăgire”, după ce toată retorica sa privind stoparea migrației nu s-a transpus în rezultate.

  • O fi adevărat?

    spionaj 1024x640 1

    Structurile de informații implicate la Gurile Dunării l-au împins pe șeful statului să se facă de râs, au vrut să-i exonereze pe ruși de păcate și au demonstrat că România e incapabilă să apere granița de Vest a NATO și a UE.

    Poate că intenția lor era să salveze aparențele, poate cei trimiși pe teren au aflat adevărul, dar șefii lor l-au escamotat. Indiferent care a fost lanțul întâmplărilor, aceste structuri secrete despre care vorbea şeful Statului Major al Apărării au demonstrat în final că România nici măcar în Schengen n-ar merita să ajungă, scrie într-un comentariu Deutsche Welle referindu-se la recentul scandal al presupuselor drone rusești.

    Clarificările simplificate adăugate de cei mai importanți generali ai Armatei Române nu înlătură senzația că o parte a structurilor autohtone joacă în echipa inamicului. Că poziția oficială pro-Ucraina e sabotată permanent din interior. Că acest sabotaj e cunoscut, dar nimeni nu vrea sau nu poate face nimic, mai spune DW.

    vezi si – Eugen Bădălan, fost șef al Statului Major General al Armatei Române clarifică misterul dronelor: Ar putea fi resturi din UAV-uri lansate de pe teritoriul României. 80% din ce spun ucrainenii e propagandă!

  • Europa e la un pas de faliment: “Este un scenariu benign!”

    NDAmaGFzaD0yMmUwYTUwYjk0YjNiMzYxMWE4ZDQ2OGM5NDdjNzdhMg.thumb

    Pe măsură ce factorii de decizie politică se pregătesc să încheie cu rundele de înăsprire a politicii monetare, apar tot mai multe dovezi care subliniază o creştere economică în declin şi o inflaţie foarte greu de doborât, care vor continua să persiste scrie Bloomberg, citat de Business Magazin, conform Mediafax.

    După cum ştiu prea bine bancherii centrali, chiar dacă se feresc să o spună cu voce tare, această etichetă pentru durerea de cap a expansiunii slabe şi a inflaţiei necruţătoare care a afectat anii 1970 reprezintă o serie de probleme – chiar şi în forma sa cea mai uşoară.

    „Zona euro este blocată în stagflaţie şi nu vom ieşi din ea prea curând. În Marea Britanie, totul merge prost” a declarat Karsten Junius, economist şef la Bank J Safra Sarasin din Zurich.

    Răspunsul pieţei de până acum sugerează preocupări persistente pentru faptul că băncile centrale îşi pierd apetitul de a continua să crească costurile de împrumut, indiferent de situaţie. Datele de joi, care indicau o creştere a preţurilor cimentată peste 5% în regiunea euro, au fost întâmpinate cu puţin optimism, în contextul în care se fac tot mai multe pariuri privind o nouă rundă de majorare a dobânzii care va avea loc peste două săptămâni.

    Această problem a fost accentuată de comentariile oficialului Băncii Centrale Europene, Isabel Schnabel – responsabilul cu pieţele din această instituţie – care a recunoscut că perspectivele economice se înrăutăţesc, insistând în acelaşi timp asupra faptului că inflaţia este „încăpăţânat de ridicată”.

    Economistul-şef al Băncii Angliei, Huw Pill, a folosit aceleaşi cuvinte pentru a descrie nivelul de creştere a preţurilor de consum de bază în Marea Britanie, avertizându-şi totodată colegii să nu provoace „daune inutile” economiei.

    Factorii de decizie politică din zona euro vor fi primii care vor judeca unde se află ameninţările, decizia din 14 septembrie fiind descrisă de oficialul finlandez Tuomas Valimaki ca fiind „total deschisă” în ceea ce priveşte necesitatea unei noi majorări a dobânzii. BOE se va reuni o săptămână mai târziu, la o zi după Fed.

    Actuala conjunctură readuce în actualitate preocupările care au tulburat regiunea atunci când s-a confruntat pentru prima dată cu spectrul creşterii preţurilor la gaze în urma invaziei Rusiei în Ucraina.

    Atunci când şefii de finanţe din G-7 s-au întâlnit în mai 2022, au discutat despre ce trebuie făcut pentru a „evita scenariile de stagflaţie”, după cum a spus gazda reuniunii, ministrul german de finanţe Christian Lindner.

    Această alarmă a răsunat din nou după şedinţa din iulie a BCE, unde se aplauda reducerea inflaţiei, dar se sublinia faptul că încă se află la un nivel ridicat şi că persistă toxic de mult pentru economie.

    „S-a exprimat de asemenea îngrijorarea că economia ar putea intra într-o fază de stagflaţie, în contrast cu un scenariu mai benign”, potrivit notelor băncii.

    Astfel de îngrijorări umbresc pieţele financiare, după o serie de rapoarte care indică slăbirea creşterii economice în Marea Britanie şi în zona euro – cum ar fi scăderea indicilor managerilor de achiziţii – şi o inflaţie mai puternică decât se aştepta în cele mai mari două economii ale Europei continentale, Germania şi Franţa.

    „Ştim că politica monetară funcţionează şi că are efecte în economie, dar în acest moment nu avem niciun impact asupra inflaţiei. Asta e cea mai mare problemă pe care o aavem. Ne confruntăm cu o încetinire economică mai puternică ca în SUA şi o inflaţie mult mai greu de învins” a declarant Gilles Moe, economist-şef la AXA Investment Manager.

  • Cât ne costă slugărnicia față de mai-marii UE?

    index 53

    Patriotismul economic, atât de frecvent invocat de unii și de alții în ultima vreme, mă determină să fac efortul de a le oferi cititorilor mei informațiile care au lipsit din declarațiile premierului Marcel Ciolacu, după ce acesta și-a consumat rundele de negocieri la UE. Care este bilanțul? Cu ce ne-am ales de fapt? Cu ce nu ne-am ales? Ce șanse avem de a utiliza banii care ne revin, prin Planul Național de Redresare și Reziliență? Și, în paralel, cât ne costă slugărnicia față de mai-marii UE?

    Nu vorbim de cei 70 de miliarde de euro pe care ni i-a fluturat pe sub nas, împăunându-se cum că i-ar fi negociat cu succes președintele Klaus Iohannis. În realitate, și doar teoretic, României i-au fost atribuite aproape 30 de miliarde de euro. Pe care trebuie să-i solicităm prin câteva tranșe, cu condiția ca acestea să fie aprobate și pe care apoi trebuie să-i cheltuim așa cum scrie, bine sau greșit, în PNRR. Și în niciun caz în alt mod. Deci ce am obținut de la Bruxelles? Comisia Europeană aprobă evaluarea preliminară pentru plata tranșei a doua din PNRR.

    Remarcați, vă rog, două cuvinte cheie: preliminară și parțială. Dacă în cursul acestei luni, comisiile de analiză UE validează solicitarea noastră, evaluarea nu va mai fi preliminară, dar plata va rămâne parțială. În cel mai bun caz urmează să primim un grant în valoare de 1.86 miliarde de euro, deci o sumă de bani care nu trebuie restituită, precum și un împrumut cu dobândă în valoare de aproape un miliard. 0.94 miliarde. Aceasta reprezintă tranșa a doua de bani. Dacă până la sfârșitul anului încasăm acești bani, se cheamă că în total, din momentul aplicării acestui program și până în prezent, România urmează să încaseze 6.3 miliarde euro. Iar cum spuneam mai sus, suntem penalizați.

    Suntem penalizați pentru că nu am respectat o serie dintre jaloanele pe care tot noi ni le-am fixat. Respectiv două jaloane din domeniul energetic și care ar fi trebuit să fie îndeplinite sub mandatul lui Virgil Popescu. De aceea, indiferent cât ne-am da peste cap, tot vom fi penalizați cu ocazia accesări acestei tranșe. Dacă ea va fi accesată. Urmează a treia și ultima cerere de acordare a banilor europeni. Această cerere este mult întârziată.

    Din cele 79 de jaloane, doar 55 sunt îndeplinite. Este exclus ca în acest an să primim ceva din tranșa a treia. De altfel, nici nu îmi imaginez că guvernul va îndrăzni să facă o solicitare în acest sens. Și mai trebuie să fac o precizare importantă. Termenul final pentru banii PNRR, respectiv momentul când cade cortina și se stinge lumina, este luna septembrie a anului 2026. Ce nu accesăm până atunci, nu mai putem accesa. La acest punct, sunt obligat să introduc două nuanțe.

    Prima nuanță este că e greu de presupus că guvernul României, oricât de optimiști am fi, va recupera rămânerea în urmă. În principiu, realist vorbind, ar trebui să ne luăm gândul de la cea de-a treia tranșă. Dacă totuși, în varianta cea mai optimistă, vom încasa ceva, acel ceva va fi cu foarte mari penalizări, pentru că sunt prea multe jaloane neîndeplinite.

    A doua nuanță, încă și mai importantă, este că degeaba intră banii în trezoreria Băncii Naționale a României, dacă ei nu sunt și cheltuiți conform programului aprobat. Prima datorie a guvernului Ciolacu către cetățenii pe care îi reprezintă este să le spună, cu subiect și predicat, câți bani au fost utilizați de statul român din ceea ce s-a accesat până în prezent. Câți bani și pentru ce. Atrag atenția că banii neutilizați trebuiesc returnați către Uniunea Europeană și la fel se va întâmpla și cu sumele utilizate neconform în raport cu documentele PNRR. Deci, din nou, guvernul ne este dator cu explicații amănunțite.

    La capitolul explicații sunt încă multe așteptări pe care le avem. A trecut suficient de mult timp, de când Marcel Ciolacu se află la cârma guvernului. Să ne reamintim că era o vreme când bătea cu pumnul în masă din băncile opoziției, solicitând, fără succes, guvernelor Orban și Cîțu, să explice unde s-au dus zecile de miliarde de euro pe care respectivele guverne le-au împrumutat. Cred că ar fi timpul să aflăm. La fel cum cred că ar fi timpul să aflăm câți bani pierde România din defrișările de păduri – de care beneficiază, în special, societăți comerciale ale unor state europene – care sunt sumele reale pe care le cheltuim pentru a ajuta Ucraina, fără a primi nici măcar mulțumiri în schimb, la fel în cazul Republicii Moldova.

    Ar mai trebui să știm cu ce se alege statul român de pe urma unor mari privatizări, la care beneficiarii nu au respectat angajamentele asumate prin caietele de sarcini, cu ce ne alegem concret din exploatarea de către alții a perimetrelor terestre și submarine de petrol și de gaze naturale, câți bani intră anual în bugetul statului de pe urma subimpozitării multinaționalelor, și câți bani pierde anual statul român în favoarea statelor din Uniunea Europeană, prin exportul forței de muncă calificate, în special a medicilor și cadrelor sanitare medii. Legat de accesul nostru în spațiul Schengen, adică de lipsa noastră de acces, știm deja că am suferit pierderi colosale, de ordinul a zeci de miliarde de euro. În final, dacă premierul Marcel Ciolacu dorește cu adevărat să gestioneze o economie patriotică, să tragă linie și să pună în balanță uriașele găuri pe care noi înșine ni le-am făcut – desigur, la solicitarea insistentă a partenerilor UE – și banii cu care vom reuși să ne cârpim, pe care reușim să-i atragem.

  • Începe măcelul: Europa pregătește eutanasierea clasei muncitoare!

    11brexit

    Se spune că „blocul comunitar își propune recalificarea forței de muncă drept răspuns la inovațiile tehnologice și industriale”. O asemenea porcărie trebuie tradusă într-un singur fel – avem 10 muncitori și o mașinărie care face toată munca lor; ghici cine va fi „scos” din priză, omul sau mașina?! În epoca acestei molime numite „evoluție IA”, omul va fi sacrificat, nu e nicio îndoială!

    Se spune că, dacă Europa vrea să aibă o forță de muncă competitivă, capabilă să concureze cu restul lumii, trebuie să-și învețe cetățenii o lecție simplă – școala nu se termină niciodată. Așa e, dar dacă noi, înapoiații de europeni trebuie să învățăm această lecție, că așa spune Politico, supracalificații de migranți din Asia care abia acum descoperă bicicleta, când au prins un loc ca livrator de mâncare, ce concurență reprezintă și a cui?!

    În fine! Societatea actuală este în schimbare și se pare că viitorul nu mai aparține celor care au urmat o cale educațională pe model clasic – au învățat la școală sub supravegherea profesorilor, au obținut o diplomă și apoi au profesat, folosind abilitățile deprinse în anii de studiu, până la pensionare.

    Recalificarea profesională a fost dintotdeauna – și încă mai este – o raritate. Azi, însă, progresele tehnologice și nevoile (o industrie în continuă schimbare) riscă să expună Europa în fața unei crize inevitabile. Se vorbește despre lipsă de competențe relevante și oportune pentru „noua piață a muncii”. Cu alte cuvinte, știi să produci nimic la calculator, ești bun, supraviețuiești, nu știi, dricul te așteaptă, că tot are Bruxellesul planuri verzi și digitale îndrăznețe.

    Ursula von der Leyen afirmă că „viitoarea competitivitate europeană depinde de o forță de muncă cu competențele potrivite”. Și dacă nu avem „competențele potrivite”? Că vreo trei sferturi dintre europeni încă sunt „străini” de Inteligența Artificială și tot ce presupune viitorul scris de mințile (i)luminate din Silicon Valley.

    Recenta lansare pe piață a instrumentelor (de)generative de Inteligență Artificială, precum ChatGPT, care pot genera „conținut nou pe baza unui simplu prompt” (dar sunt incapabile să aducă plusvaloare reală, palpabilă!), pune presiune pe clasa muncitoare. CEO al ChatGPT, Sam Altman a vorbit în fața Congresului SUA despre cum chatbot-ul său „va automatiza în întregime unele locuri de muncă, creând în același timp noi locuri de muncă care vor fi mult mai bune”.

    Și cu oamenii „trași pe dreapta” de o „mașinărie” ce vom face? Ce-i soartă îi așteaptă pe cei eliminați din joc de un chatbot d-ăsta de care s-a îndrăgostit „elita planetei”?

    Nimeni nu o spune pe șleau, dar răspunsul e unul singur, cum îl sugerează și Politico – cine nu se adaptează noii realități, moare! Atât de simplu, fără complicații!

    „Trebuie să avem un sistem foarte deschis de calificare și recalificare. Nu putem spune «Ei bine, asta este!». Trebuie să spunem «Ei bine, abilitățile fac parte, acum, din viața normală de lucru». Trebuie să ne adaptăm permanent capacitățile de lucru, abilitățile”, transmite Nicolas Schmit, un luxemburghez în vârstă de 69 de ani ajuns comisar pentru Locuri de muncă la Bruxelles.

    Planul UE de eutanasiere a clasei muncitoare arată astfel – până în 2030, adică în doar câțiva ani, trebuie să avem peste 20 de milioane de profesioniști în domeniul TIC (în prezent sunt doar 9 milioane)! Dar una dintre cele mai mari provocări în acest program de „recalificare profesională” a lucrătorilor din Europa este tocmai dorința/disponibilitatea oamenilor de a învăța să facă altceva. Cum vede UE situația? Iată chiar declarația „ministrului” Locurilor de muncă, Nicolas Schmit: „Nu schimbi oamenii cu ușurință dacă există o mentalitate ostilă sau negativă”. Și, atunci, ce faci, ce pregătești?

    Angajatorii, aflați în prima linie a provocării pe care o lansează „lumea nouă”, vor fi obligați să aleagă – ori taie în carne vie, ca să supraviețuiască pe piață, ori dispar în negura falimentului.

    Ziarul National

  • Iluzia suveranității Europei

    eu

    Una dintre cele mai grosolane minciuni vânturate de experții euroatlantiști și de mass-media militarizată este că Europa nu are capacitatea de a supraviețui fără ajutorul Pentagonului.

    Practic, extinderea NATO de după 1990 a echivalat cu pierderea suveranității continentului, pe parcursul unor decenii întregi în care NIMENI nu a amenințat securitatea Europei. Rusia se afla în cădere liberă, iar China avea propriile provocări. În timpul Războiului Rece exista o rațiune pentru prezența americanilor – Uniunea Sovietică menținea 300.000 de soldați în Germania de Est, iar trupele Pactului de la Varșovia ar fi putut, teoretic, să amenințe țările aflate dincolo de cortină. Odată cu căderea zidului Berlinului a apărut cea mai mare problemă pe ordinea de zi a NATO: inexistența unui inamic. Așa că organizația ”defensivă” a găsit imediat unul – terorismul islamic – și a demarat procesul de extindere către Est. Cu scopul evident de a-i plasa Rusiei lovitura mortală, la momentul potrivit.

    Europa produce de mult timp armament avansat: avioane, tancuri, rachete, submarine, tot ceea ce ar avea nevoie în cazul unui conflict armat. În plus, Franța și Marea Britanie dispun de peste 500 de focoase nucleare, suficient pentru a descuraja orice posibil inamic. Cu puterea sa economică și tehnologică, dar și cu efective armate de ordinul milioanelor, Uniunea Europeană ar fi fost capabilă să-și asigure securitatea fără probleme.

    A spus-o președintele Macron (”NATO este în moarte clinică”), fără a avea însă sprijinul necesar desprinderii de sub tutela Washingtonului. În absența conflictului din Ucraina, existau șanse bune ca Uniunea Europeană să pună pe picioare propria armată și astfel influența Pentagonului să devină irelevantă pe continent. Așa că pentru NATO (aka Washington) declanșarea războiului Ucraina-Rusia a fost mai degrabă o problemă de viață și de moarte. De aici și insistența cu care Pentagonul a livrat armament către Kiev și a asigurat instruirea soldaților ucraineni, mai ales după lovitura de stat cunoscută sub denumirea de Maidan.

    Generații întregi de lideri europeni au promovat cu sârg ideea că leadershipul american este de neînlocuit și că Europa ar dispărea dacă și-ar asuma asigurarea securității fără sprijinul Pentagonului. Politicienii-marionetă crescuți la școala americană de la Davos s-au arătat entuziasmați să joace rolul dependenților de Washington. Ei le-au transmis alegătorilor că este mult mai ieftin (și mai comod) ca o superputere ca SUA să-ți asigure protecția față de orice posibil atacator. În fond, Pentagonul cere anual doar două procente din PIB-ul Europei, adică circa 300 de miliarde de euro. Foarte puțin, în comparație cu cele 800 de miliarde de dolari suportate de contribuabilii americani pentru ca SUA să-și păstreze supremația.

    Sub pretextul că protejează continentul de ”invazia rusă”, NATO nu doar că și-a salvat pielea, dar a reușit să-și sporească influența în Europa și să facă inutile orice încercări de obținere a suveranității. Până când liderii europeni nu vor accepta faptul că UE se poate descurca singură, iar americanii nu vor renunța la rolul de poliție globală, obediența față de Washington va continua. Guvernul american dorește ca europenii să rămână dependenți de protecția SUA și chiar să se supună orbește atunci când vine vorba de preferințele Casei Albe în materie de securitate.

    Întrebarea este în ce măsură partidele de pe scena politică europeană sunt capabile să promoveze lideri care să manifeste independență față de școala de la Davos.

    sursa: opozitia.net

  • Care este adevărata față a Uniunii Europene?

    UE Uniunea Europeana 1000x600 1

    De mai bine de două decenii statele UE sunt obligate să-și mețină deficitul bugetar și datoriile la maximum 3%, respectiv 60% din PIB. Aceste reguli, parte a Pctului de Creștere si Stabilitate nu au fost respectate chiar de Germania, unul dintre statele care a facut presiuni pentru adoptarea lor. Cât despre țările care au respectat regula, ea nu a dus la creșterea și stabilitatea preconizate. După ce Europa și-a oprit economia, ca măsură împotriva pandemiei covid-19, aplicarea Pactului a fost suspendată, pentru a da o gură de oxigen economiilor naționale. Însă, la finalul acestui an, vechile reguli se vor întoarce și, la presiunea Germaniei, vor fi și mai dure.

    În urmă cu un an, ministrul german de Finanțe, din partea Partidului Liberal care se prăbușește în sondaje, a respins ideea abandonării regulilor disciplinei bugetare. Pentru a face pe plac Berlinului, Comisia Europeană a adăugat un mecanism de siguranță care va obligă țările cu deficit bugetar mai mare de 3% din PIB să facă ajustări anuale de cel puțin 0,5% din PIB, până ajung la plafonul impus de Bruxelles. Germania propusese ca aceste ajustări, adică reduceri ale cheltuielilor bugetare, să fie de cel puțin 1% anual. Noile reguli se vor aplica în contextul creșterii puternice a cheltuielilor militare ale satelor UE, lansate acum într-un program de înarmare, pe fondul războiului din Ucraina.

    „Anul acesta marchează a 30-a aniversare a Uniunii Europene. În 1993, când a intrat în vigoare Tratatul de la Maastricht, europenii au început un experiment istoric unic în ce privește guvernanța supranaționala și transferul suveranității. Piața unică a UE permite libera circulație a bunurilor, serviciilor și capitalului între cele 27 de state membre. Crucial, spațiul Schengen presupune deschiderea frontierelor între statele membre (și libera circulație chiar și pentru cetățenii statelor non-Schengen), permițând ca peste 400 de milioane de oameni să aibă o formă de cetățenie fără precedent, care transcende teritoriile naționale. Liberul schimb este o idee veche, însă libertatea de mișcare a oamenilor la acest nivel este ceva cu totul nou.

    Însă în ce măsură este UE mai mult decât un bloc al liberului schimb? Este edificator să luăm în considerare două momente recente în care europenii au fost puși în fața divorțului: criza datoriilor din Grecia și Brexitul, fiecare eveniment aducând în prim-plan forțele care se lupta pentru controlul continentului. În cazul Greciei, UE a jucat rolul opresorului, amenințând cu ruperea legăturilor pentru a obține concesii de la un stat membru. În cazul Brexitului, Bruxellesul joacă rolul eroului care îndură cu stoicism un act de trădare și rămâne fidel principiilor multilateralismului și deschiderii. Care dintre aceste două episoade se apropie cel mai mult de adevăratul caracter al UE?”, scrie Antara Haldar, profesor asociat la Universitatea Cambridge, pentru Project Syndicate.

    ”Uneori, filosofia Europei pare că se bazează pe ”economia casnică”. Cancelara Angela Merkel a invocat imaginea gospodinei suabe chibzuite pentru a-și justifica politica dură din timpul crizei din Grecia, iar poziția adoptată atunci de UE are o bază științifică cât un basm cu gospodine.

    Să ne amintim că problemele cauzate de datoriile Greciei au fost parte dintr-un domino. După criza financiară globală din 2008, Grecia nu și-a mai putut plăti datoriile uriașe și a cerut asistență din partea UE și a FMI, creditorul global de ultimă instanță. Nimeni nu contestă faptul că finanțele Greciei erau un dezastru, dar mulți consideră că „troica” (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și FMI) a greșit cerând penitență Greciei pentru greșelile trecute, în loc să puna bazele unui viitor mai bun.

    Ei au insistat că Grecia va primi niște împrumuturi doar dacă va adopta măsuri severe de austeritate, inclusiv reduceri bugetare, majorări de taxe, privatizări forțate și o mulțime de reforme pro-business. Sau, cum a observat ministrul de Finanțe al Greciei de la acel moment, Yanis Varoufakis, obsesia troicii pentru pedepsire, nu pentru refacere, a supus Grecia unei simulări a înecului la nivel financiar. UE a părut un bătăuș gata să provoace niște suferințe inutile unei populații nefericite. Refuzând iertarea Greciei de unele dintre datorii, UE părea să îmbrățișeze principiul darwinian că Europa va fi mai puternică dacă vor fi eliminate cele mai slabe verigi economice (un deznodământ care a fost evitat la limită).

    Printre cei care au susținut această abordare s-a numărat Germania, care ar fi trebui să știe ce se întâmplă când o țară este supusa unei umilințe naționale. Îmbrățișând punctul de vedere german, UE a susținut că este necesara o disciplină fiscală rigidă în Grecia, indiferent dacă aceasta ar urma să arunce în mizerie poporul elen.

    În cazul Brexitului, statutul Marii Britanii de a doua economie din UE a făcut ca Londra să devină victima propriului orgoliu. O majoritate la limită a britanicilor a respins logica rămânerii în UE și s-a concentrat în schimb pe problemele despre care presupuneau că sunt cauzate de migrație (precum lipsa locurilor în școlile primare și a medicilor). Pentru cei care au votat pentru Brexit, beneficiile liberului schimb nu mai justificau costurile migrației din cadrul UE.

    Când Marea Britanie a invocat Articolul 50 din Tratatul Uniunii Europene și a inițiat divorțul, UE s-a comportat ca o comunitate. Cu alte cuvinte, poziția UE a fost inversă față de cea din timpul crizei din Grecia. După 2016, UE a rămas fidelă mandatului ei inițial de a asigura pacea și prosperitatea între țări foste inamice, justificând Nobelul pentru Pace pe care l-a primit în 2012.

    Însă graba cu care Europa a aruncat Grecia în suferință și a ignorat vocea grecilor a fost un imbold pentru euroscepticii din Marea Britanie. De ce să mai facă parte Regatul Unit dintr-un proiect care permite celui puternic să-l intimideze pe cel slab? După 2009-2010, Grecia și alte țări din sudul UE au devenit – pe baza unor teorii economice foarte subțiri – ceea ce Paul Krugman descria în The New York Times drept ”Austeria”. Propria experiență cu austeritatea după 2010 a jucat un rol important în Marea Britanie atunci când a venit momentul referendumului pentru Brexit.

    Unicitatea proiectului european ține de ambiția sa de a crea un nou tip de legătură între oameni și locuri, bazată pe ”ideea de Europa”. Experiențele Greciei și Marii Britanii arată, fiecare în felul ei, că această idee nu se poate baza doar pe o logică tranzacțională. Experimentele anterioare cu austeritatea, în anii 1930, au dus în cele din urma la sfâșierea continentului. Dacă UE vrea să rămână unită încă 30 de ani, va trebui să decidă o dată pentru totdeauna dacă vrea austeritate sau solidaritate – o alegere reflectată în dezbaterea tot mai intensă pe marginea reformei regulilor fiscale propusă de Comisia Europeană. Dacă UE va alege austeritatea, atunci le va da dreptate celor care cred că proiectul european nu a fost decât o căsătorie de conveniență.”

  • Urșii din România sparg casele și dau pe gât toată băutura: “A băut totul. M-a lăsat fără vodcă, whisky, fără șampanie!”

    1000 F 552465505 Xt6oh2Hmjzb83hRQqZWoaciarqbDpVrE

    La o zi după ce s-a întors la București de la casa de vacanță, medicul Felix Popescu, în vârstă de 49 de ani, a primit un telefon: Cineva intrase în casa lui de vacanță și cel mai probabil, acel „cineva” era un urs.

    Potrivit celor relatate de chirurg, ursul a provocat pagube de aproximativ 10.000 de euro în locuința sa. Dincolo de daunele materiale, însă, ursul invadator a mâncat și a băut… tot ce a găsit. „A băut totul. M-a lăsat fără vodcă, fără whisky, fără șampanie. S-a distrat pe cinste la mine acasă”, spune medicul Popescu.

    Se estimează că în România trăiesc în prezent 8.000 de urși bruni, mai mult decât în orice altă țară din Europa, iar acești urși sunt, potrivit Financial Times, „celebri” pentru activitatea lor de a scormoni prin coșurile de gunoi, de a urmări schiorii pe piste și de a da năvală în case. În ultimii șapte ani, 14 persoane au fost ucise și 154 au fost atacate de urși, potrivit datelor Ministerului Mediului din România.

    Între timp, în ultimii doi ani, statul român a plătit despăgubiri în jur de 2,5 milioane de euro pentru pagubele produse de urși, potrivit aceluiași minister. Relația românilor cu acest mare mamifer, care este o specie protejată conform legislației UE, devine așadar din ce în ce mai dificilă, iar în acest context sunt acum din ce în ce mai multe voci care cer o creștere a cotelor de vânătoare pentru a crește astfel numărul de urși permis să intre în fiecare an în bătaia puștii vânătorilor.

  • De ce este Occidentul atât de slab și Rusia atât de puternică

    UE SUA Rusia 1024x684 1

    Devine din ce în ce mai clar pentru tot mai mulți oameni din Occident că ceva a mers teribil de prost cu proiectul Ucrainei. Previziunile și proiecțiile nu s-au adeverit, iar Occidentul nu pare să știe ce să facă. Economia rusă nu a fost un castel de cărți de joc, așa cum s-a prezis, armele rusești nu au fost inferioare, așa cum s-a prezis, soldații și comandanții ruși nu au fost incompetenți, așa cum s-a prezis, iar tehnologia rusă nu a fost inferioară, așa cum s-a prezis.

    În unele privințe, rușii par chiar să fie superiori Occidentului. Armele lor sunt eficiente și, în multe cazuri, chiar superioare din punct de vedere tehnologic, după cum demonstrează clar rachetele hipersonice, sistemele SAM și sistemele de război electronic. Economia lor pare a fi surprinzător de avansată și diversificată și se bazează pe crearea de bogăție reală, mai degrabă decât pe financiarizare și îndatorare, ca în cazul Occidentului. Gândirea lor strategică și tactică pare, de asemenea, să funcționeze mult mai bine decât cea a Occidentului.

    Întreaga încurcătură este adesea explicată ca fiind rezultatul unei erori de calcul din partea elitelor occidentale – acestea au subestimat Rusia și au supraestimat Occidentul. Însă situația este mult mai gravă decât atât. Fiecare zi care trece dezvăluie tot mai mult impotența Occidentului, iar situația devine de-a dreptul umilitoare. În acest moment, restul lumii fie dă din cap, fie pur și simplu râde de Occident și de politicienii și diplomații săi – ca să nu mai vorbim de populațiile sale disperate.

    Disfuncția Occidentului este mult mai profundă decât situația din jurul proiectului ucrainean. O găsim absolut peste tot. Occidentul nu poate face diplomație în general, nu-și poate conduce orașele sau țările decât în prăpastie, proiectele de înaltă tehnologie eșuează aproape de regulă, infrastructura se prăbușește, economiile se prăbușesc, iar toate politicile publice par să aibă ca scop final o sinucidere civilizațională. Mecanismele de control ale Occidentului asupra restului lumii se prăbușesc și ele, inclusiv dolarul, sancțiunile, revoluțiile de culoare, intervențiile militare și amenințările. Nimic nu funcționează și tot ceea ce face Occidentul pare să înrăutățească lucrurile.

    Orice persoană rațională, atunci când aude un lider occidental, un diplomat sau un ”expert” vorbind, își pune această întrebare: ”Mint pur și simplu sau sunt într-adevăr atât de incompetenți și deliranți?”. Răspunsul este ”amândouă”, dar factorul incompetență este mult mai mare decât își pot imagina majoritatea oamenilor.

    De ce s-a întâmplat acest lucru? Cauza este mult mai profundă decât dezindustrializarea Occidentului sau problemele economice în general. Economia nu explică incompetența incredibilă de care a dat dovadă Occidentul înainte și în timpul războiului din Ucraina.

    Cauza acestui dezastru în desfășurare este o problemă structurală gravă în Occident – pe care Rusia pare să o fi evitat în mare parte. Această problemă structurală este o condiție necesară pentru actualul sistem occidental și a fost creată în mod intenționat. Să analizăm ”mecanismul” din spatele ei. Este, din păcate, un articol lung, dar subiectul o cere.

    Capitalul uman și proprietățile sale

    Actuala structură de putere a Occidentului, bazată pe ideologie, impune în mod categoric ca anumite tipuri de persoane să se afle în poziții de influență și anumite tipuri de persoane să fie marginalizate.Este valabil pentru toate treptele scării sociale; de la educatoare de grădiniță la profesori universitari și directori de corporații, și până la conducătorii societății însăși. Fenomenul a progresat constant în ultimele cinci decenii și a dus la o problemă structurală majoră pentru Occident. Problema este degradarea evidentă și masivă și alocarea greșită a capitalului uman.

    Capitalul uman poate fi descris ca fiind calitatea forței de muncă a unei companii sau a unei națiuni sau, mai precis, cât de competent este fondul de angajați – cât de bine sunt pregătiți, cât de repede pot fi pregătiți, cum sunt educați în general și cum iau decizii. Pentru a înțelege ce înseamnă cu adevărat competența, să o definim mai bine.

    Competența poate fi descrisă ca fiind specifică sau generală. Distincția este extrem de importantă și trebuie să fie înțeleasă de oricine încearcă să gestioneze capitalul uman la scară mică sau mare.

    Competența specifică este capacitatea de a face un anumit tip de muncă. Poate fi vorba de tâmplărie, codificare, chimie, medicină, pilotarea unui avion de linie și așa mai departe. Unele dintre aceste tipuri de locuri de muncă pot necesita multă competență, pregătire și inteligență, dar ceea ce au în comun reprezintă faptul că domeniul lor de aplicare este limitat și clar definit. Ele există în cadrul unor granițe clare, separate de complexitatea și neclaritatea lumii în general. Fiecare tip de muncă necesită anumite abilități înnăscute la persoana respectivă, precum și grade diferite de pregătire. Oamenii, desigur, diferă foarte mult în ceea ce privește nivelul lor de competență specifică în cadrul fiecărui domeniu.

    Competența generală sau de nivel înalt este capacitatea de a face o muncă care depășește limitele clar definite. Subiectul acestor tipuri de muncă există într-un ”univers variabil” complex și poate fi extrem de vag și confuz. Ele necesită capacitatea de a fi adaptabil și de a putea transfera competențe între diferite tipuri de muncă. Acest lucru se aplică, de asemenea, în cazul în care expertiza într-un domeniu este aplicată într-un domeniu complet diferit – cum ar fi aplicarea psihologiei la economie sau a astrofizicii la știința climei.

    Exemple de poziții care necesită persoane cu competențe generale sau de nivel înalt sunt directorii de corporații, toate tipurile de planificatori și administratori, dezvoltatorii de produse, inventatorii, consultanții și analiștii de nivel înalt, liderii și planificatorii militari, diplomații, judecătorii, liderii politici, precum și oamenii de știință și teoreticienii de nivel înalt, pentru a numi doar câteva dintre acestea.

    Tipurile de muncă cu competențe specifice și cele cu competențe generale nu sunt două lucruri separate. Se poate spune că tipurile de muncă sau ”locurile de muncă” variază de la aproape complet specifice până la aproape complet generale. Aproape toate tipurile de muncă au elemente din ambele, dar în proporții diferite. Pentru a ilustra acest lucru, voi lua un exemplu de la o companie pe care o cunosc personal. Este o companie de software cu mai mulți proprietari, iar majoritatea lucrează în cadrul firmei. Unul dintre proprietari este un specialist în baze de date extrem de competent. Însă atunci când contribuie la luarea deciziilor pentru întreaga companie, el devine o problemă absolută. Structura de management a firmei a trebuit să fie ”modificată” pentru a-l neutraliza în acest rol, precum și în alte câteva. El are o competență specifică excepțională, dar o competență generală foarte slabă. Așadar, nu poate ”transfera” competența sa specifică (baze de date) asupra competenței de a avea o viziune asupra viitorului companiei. Pur și simplu nu poate funcționa în mod obiectiv sau rațional în afara activității sale de bază.

    Deci, ce îl face pe acest angajat să aibă o competență generală atât de slabă – sau, mai precis, ce este competența generală? Competența generală necesită trei condiții necesare: a) o inteligență generală ridicată sau IQ, b) capacitatea de a fi obiectiv, chiar și în situații în care rezultatul concluziilor tale poate să nu fie pe placul tău și c) capacitatea de a ajunge la concluzii fără a fi influențat de alții (adică gândire independentă). Ultimele două condiții sunt un rezultat direct al modului în care creierul uman interacționează cu mediul înconjurător. Mecanismul din spatele acesteia este prea complicat pentru a fi descris aici, dar, în termeni simpli, se poate spune că oamenii variază în relația lor cu realitatea de la emoțional-exterior/subiectiv la introspectiv/obiectiv. Această variabilă, ca toate trăsăturile evolutive, inclusiv IQ-ul, este distribuită normal. Cu implicații destul de tulburătoare, dificil de înțeles pentru unii oameni.

    Să ne uităm mai întâi la IQ, sau inteligența generală. Pentru a putea face față unei munci complicate sau pentru a parcurge un program universitar adevărat, este necesar un IQ de aproximativ 125 de puncte. Doar aproximativ 5% din populația din Occident are acest IQ sau unul mai mare. Asta înseamnă că fondul de persoane cu potențial de competență la nivel înalt este foarte mic pentru început. Chiar dacă folosim un IQ de 115, suficient pentru cele mai multe lucrări semi-complicate, grupul potențial ajunge doar la 16% din populație.

    Acum să analizăm celelalte variabile, și anume obiectivitatea și gândirea independentă. Cele două sunt corelate și le vom trata, din comoditate, ca fiind aceeași variabilă sau trăsătură, chiar dacă nu sunt. Ele sunt distribuite în mod normal, la fel ca și IQ-ul, cu cele mai multe la mijloc și mai puține spre extreme, în ambele direcții. De o parte a distribuției se află persoanele care, ca să spunem lucrurilor pe nume, sunt incapabile să gândească obiectiv în legătură cu orice problemă care ar putea interacționa cu opiniile lor personale despre orice. Aceștia pot fi competenți într-un domeniu limitat, ”neutru” pentru ei (cum ar fi bazele de date), dar care nu implică nimic altceva. Nu pot conduce o companie într-un mediu concurențial, decât în jos, spre faliment. Nu pot conduce un oraș, o țară, o campanie militară, o economie sau orice altceva care necesită competență generală, decât în jos, indiferent de inteligența lor. Ei sunt în mod clar nepotriviți pentru locuri de muncă de competență generală/la nivel înalt.

    Așadar, care este proporția din populație suficient de obiectivă și suficient de independentă în gândire pentru a fi potrivită acestor locuri de muncă? Este dificil de determinat, dar în mod clar vorbim despre maximum 50% din populație. În realitate este mult mai puțin, dar să fim generoși și să spunem că ar fi 30%. Ce înseamnă asta?

    IQ-ul și obiectivitatea/gândirea independentă sunt oarecum corelate, dar să presupunem că nu sunt corelate. Să presupunem că avem un grup de persoane potențial obiective și raționale care reprezintă 30% și un grup de persoane cu un IQ de 125 care reprezintă 5%. Aceasta înseamnă că fondul de persoane cu competențe generale de nivel înalt este de 5% din 30%, adică 1,5% din populație.

    Dacă suntem cu adevărat generoși și presupunem că 50% din populație este obiectivă și rațională și că un IQ de 115 este suficient pentru aceste locuri de muncă, atunci avem 16% din 50%, ceea ce reprezintă un grup de 8% din populație.

    Importanța acestui lucru nu poate fi supraestimată. Acest grup, fie că îl definim ca fiind 1,5% din populație sau 8% din populație, este extrem de valoros. Reprezintă, în esență, singurul grup din societate care poate evalua în mod fiabil situații complexe și poate lua ulterior decizii raționale. Fără el, societatea tehnologică modernă pur și simplu nu poate fi construită sau menținută – cu atât mai puțin avansată. Permiteți-mi să reformulez – dacă nu identificăm și nu utilizăm acest grup, nu ne putem conduce societățile noastre complicate decât în jos, spre faliment.

    Epurarea occidentală a competenței

    Societatea occidentală modernă este, din punct de vedere al guvernării, motivată și controlată ideologic. Ea este împinsă într-o direcție ideologică foarte clar definită, condusă de Uniunea Europeană și de actuala administrație americană. Această ideologie nu este subiectul articolului, dar poate fi observată peste tot de orice persoană care gândește rațional și independentă. Pentru cei neinformați și curioși, un bun punct de plecare este site-ul web al organismului de elaborare a politicilor UE – Forumul Economic Mondial.

    Pentru a atinge aceste obiective ideologice în Occident, trebuie să se întâmple două lucruri: a) oamenii potriviți trebuie să fie puși la putere la toate nivelurile societății și b) orice elemente perturbatoare trebuie eliminate sau suprimate. Deoarece toate obiectivele ideologice tind să fie mai mult sau mai puțin în conflict cu realitatea, nu există un grup mai perturbator pentru acestea decât cel care acționează în mod obiectiv și independent. Oamenii din rândul ultimului grup pur și simplu nu pot fi lăsați să ajungă în poziții de putere. Iar dacă totui ajung, ei trebuie să fie ținuți în lesă și/sau forțați să urmeze linia.

    Grupul obiectiv/rațional/de competență generală, indiferent dacă este de 1,5% sau 8% din populație, devine astfel o problemă mai degrabă decât o resursă. Este exact situația din Occident în prezent.

    Mulți oameni au observat că meritocrația a fost abandonată în mod sistematic în Occident, iar relația dintre competență și recompensă a fost ruptă în zone uriașe ale economiei – și aproape complet în guvern. Ceea ce puțini oameni par să realizeze este că fenomenul reprezintă o necesitate pentru ca obiectivele ideologice ale Occidentului să fie atinse. Competența la nivel înalt nu poate fi promovată pentru că reprezintă o amenințare. Prin urmare, nu poate fi recompensată.

    Pentru a ilustra acest lucru, să aruncăm o privire la ceea ce se întâmplă atunci când unui membru al procentului de 1,5% i se permite să obțină o putere semnificativă. Elon Musk este un om inteligent, probabil cu un IQ de 150 sau mai mult. Este, de asemenea, destul de obiectiv și realist în evaluările sale și un gânditor independent. Proprietatea și guvernarea sa asupra Twitter/X reprezintă o problemă majoră pentru obiectivele ideologice occidentale. Libertatea de exprimare este o amenințare evidentă pentru orice ideologie și, pentru a pune sare pe rană, Musk i-a înjosit pe gardienii ideologiei de la Twitter, făcând mișto de ei, apoi concediindu-i pe toți și păstrându-i doar pe cei competenți. Gestul nu poate fi lăsat fără urmări și putem vedea deja răspunsul. UE plănuiește să folosească forța pentru a opri acest afront adus Ideologiei și ar putea chiar să blocheze Twitter în Europa. Campionul ideologic (și suspectat de a fi un robot-șopârlă) Mark Zuckerberg a fost chiar instruit să pregătească o copie ideologică pură a Twitter drept răspuns – dar se pare că a eșuat. Așteptăm cu nerăbdare alte reacții, care pot varia de la războiul juridic până la acțiuni mai ”directe”. Și care, cel mai probabil, vor fi îndreptate împotriva lui Musk personal.

    Reconfigurarea educației occidentale

    După cum s-a menționat anterior, trebuie să se întâmple două lucruri pentru ca obiectivele ideologice să devină realitate: oamenii potriviți trebuie promovați, iar oamenii nepotriviți trebuie suprimați. Procesul de înălțare/suprimare a devenit principalul obiectiv al sistemului de educație occidental – de la grădiniță până la universitate. Dacă ne uităm la ceea ce a făcut sistemul educațional, fenomenul devine extrem de evident. Iată câteva exemple:

    Evaluarea competenței este degradată în mod sistematic pentru a evita comparația între cei competenți și cei incompetenți. Se renunță la examene în favoarea unor ”proiecte” constante, iar elevii lucrează în grupuri, astfel încât incompetenții să se poată ascunde. Școlile evită pe cât posibil să testeze direct individul – și astfel să îl compare cu ceilalți. Cei competenți nu trebuie să fie încurajați și, dacă este posibil, ei înșiși nu trebuie să realizeze că sunt mai presus de ceilalți.

    Universitățile își bazează din ce în ce mai mult admiterea pe alte criterii decât competența, inclusiv pe cote bazate pe apartanența la o anumită minoritate etnică.  Cea mai insidioasă metodă de selecție este ”eseul personal” pe care candidații trebuie să-l prezinte – și care devine uneori chiar mai important decât notele. Cu cât candidații semnalează mai mult virtuozitatea în eseu, cu atât au mai multe șanse de a fi admiși. Pe baza eseului, universitățile îi pot selecta pe cei mai puri din punct de vedere ideologic – ceea ce reprezintă, pentru început, singurul scop al cerinței eseului.

    Aproape fiecare subiect academic este transformat din obiectiv în subiectiv pentru a veni în ajutorul studentului irațional-incompetent. Observația este valabilă chiar și pentru disciplinele dificile, cum ar fi matematica – unde în prezent 2+2 nu mai este neapărat egal cu 4. Chiar și inteligența pare a fi acum subiectivă, iar cei proști pot fi la fel de deștepți ca și cei inteligenți – este doar o chestiune de perspectivă, de instrumente de măsurare potrivite și de invenții idioate precum ”inteligența emoțională”.

    Aproape fiecare materie a fost ușurată mai mult decât înainte pentru a-i ajuta pe studenții incompetenți și chiar și domenii critice, cum ar fi medicina, absolvă acum oameni complet incompetenți și fără habar – pe scară largă. Scăderea sistematică a standardelor are, de asemenea, avantajul suplimentar de a crea dezinteres față de studenții inteligenți și raționali. Un student inteligent are performanțe din ce în ce mai bune în raport cu ceilalți pe măsură ce materia devine mai dificilă. Dacă subiectul este ușor sau este făcut neinteresant, el se va scufunda în mediocritate – ceea ce reprezintă o parte din scopul reducerii standardelor pentru început.

    Disciplinele care ar putea fi o amenințare la adresa iraționalității Ideologiei au fost masiv subminate și corupte. Fenomenul este valabil pentru mai multe domenii, dar în special în cazul psihologiei și a istoriei, care, în formele lor adecvate, ar reprezenta o amenințare masivă la adresa obiectivelor ideologice occidentale. Psihologia a fost răstălmăcită într-o abominație aproape de nerecunoscut, iar istoria a devenit în mare parte doar minciună în zilele noastre.

    Discipline false au fost inventate din temelii cu scopul de a-i pregăti pe cei puri din punct de vedere ideologic, fără a fi nevoie de competență, inteligență sau vreo legătură cu realitatea. Aceste discipline pot fi găsite în listele cu ”cele mai inutile diplome universitare” de pe tot internetul. Este o neînțelegere. Diplomele respective nu sunt deloc inutile – ele îi înalță pe cei puri din punct de vedere ideologic în societate prin acordarea unei ”certificări” universitare. Această certificare justifică acordarea unor poziții importante în societate.

    Societatea occidentală, în general, a renunțat la raționalitate și a înlocuit-o cu subiectivismul (desemnat oficial drept ”postmodernism”).  Scopul nu este doar acela de a-i forma și avansa pe cei puri din punct de vedere ideologic, ci de a folosi subiectivismul ca instrument de opresiune împotriva grupului 1,5/8 și a părții raționale a populației din afara acestuia. Cel mai bun mod de a suprima o persoană rațională este de a o supune unei existențe de iraționalitate totală și constantă. În esență, este vorba de gazlighting la scară civilizațională, îndreptat împotriva grupului rațional periculos.

    În timp ce grupul rațional periculos este suprimat și subminat, ”liderii de mâine”, puri din punct de vedere ideologic, sunt îndoctrinați în loc să fie educați, primesc certificate universitare în loc de diplome reale și, în cele din urmă, li se oferă o cantitate nesfârșită de locuri de muncă false și bine plătite atât în sectorul privat, cât și în cel public. Acest grup pur din punct de vedere ideologic, bine plătit, devine apoi baza de putere a noului sistem ideologic.

    Migrația ascendentă a incompetenților

    Scopul acestei intervenții deliberate în sistemul educațional este de a crea ceea ce s-ar putea numi un ”model de migrație” în societate, bazat pe (lipsa de) competență și puritate ideologică. Oamenii potriviți trebuie să fie plasați în pozițiile și locurile de muncă potrivite și, din moment ce sunt incompetenți, acest lucru trebuie să fie gestionat pentru ei. După ce părăsesc școala cu certificatele lor, guvernul și sectorul privat preiau controlul și îi împing în mod activ în sus, îndepărtând în același timp temutul grup 1,5/8 de influență și de locurile de muncă bine plătite.

    Două evoluții din Occident au fost mană cerească pentru aceste eforturi: externalizarea producției occidentale în Asia și eliminarea virtuală a concurenței în sectorul corporatist. Fenomenul a redus masiv nivelul de complexitate al economiei occidentale și, ulterior, nevoia grupului 1,5/8. Atunci când majoritatea companiilor operează servicii într-un mediu protejat, este mult mai puțină nevoie de oameni de nivel înalt/rațional – în timp ce într-o ”economie reală” acești oameni pur și simplu nu pot fi marginalizați. De asemenea, atunci când poți scăpa cu bine prin operarea unei economii false bazate pe statutul de rezervă al dolarului, poți, de asemenea, să operezi o societate falsă condusă de incompetenți.

    Să analizăm mai îndeaproape modul în care este gestionată migrația ascendentă a celor puri din punct de vedere ideologic după ce își primesc certificatele universitare – și cum este blocat în mod sistematic grupul 1,5/8. Există cinci metode principale care sunt folosite – împreună, formează un proces de preluare a societății pe termen lung. Iată-le:

    Filtrarea în sectorul public – descrie procesul de selecție a locurilor de muncă în sectorul public. Inițial se folosește metoda ”piciorului în ușă”. Câțiva politicieni și birocrați puri din punct de vedere ideologic se poziționează în cadrul sistemului și încep să controleze cine este angajat. Fenomenul crește exponențial de-a lungul deceniilor, pe măsură ce tot mai mulți ”puriști” obțin acces la pârghiile puterii. În prezent, procesul este atât de evident încât începe să se exprime în documentele de politică de recrutare – cum ar fi exemplul recent al guvernului britanic care exclude ”bărbații albi” din categoria piloților de vânătoare. Occidentul a reușit aproape în totalitate să excludă grupul 1,5/8 din posturile din sectorul public, inclusiv forțele sale armate, folosind această metodă.

    Umplerea sectorului public – pe măsură ce procesul de filtrare a sectorului public avansează, puriștii din interiorul sistemului încep să creeze din ce în ce mai multe posturi pentru confrații lor puriști. Sunt create noi departamente, apar grupuri de lucru și comitete, iar sectorul public se extinde. Companiile publice, cum ar fi companiile de utilități, spitalele și școlile, sunt, de asemenea, adesea folosite ca unități de depozitare pentru un număr mare de puriști ideologici. Se întâmplă extrem de evident în Occident. Fiecare lege sau inițiativă inutilă necesită din ce în ce mai mulți oameni – iar acești oameni sunt cu toții atent selectați.

    Crearea de locuri de muncă prin decret – metoda se adresează atât sectorului privat, cât și sectorului semipublic. Puriștii guvernamentali încep să creeze noi legi și standarde pe care toate companiile trebuie să le îndeplinească. Ele sunt justificate în baza implemnetării ”binelui” și, de obicei, se referă la mediu, egalitate, siguranță și alte asemenea lucruri. Acest lucru creează un număr mare de posturi în cadrul companiilor private, posturi adaptate pentru cei puri din punct de vedere ideologic – în special în funcții de sprijin, cum ar fi resursele umane, funcțiile de conformitate și altele. Subterfugiul permite o situație de ”picior în ușă” în sectorul privat și le oferă puriștilor acces la pârghiile de putere de acolo – la fel cum au deja în sectorul public.

    Filtrarea în sectorul privat – pe măsură ce puriștii au obținut acces la sectorul privat – în special la resursele umane (care reprezintă calul troian purist standard în companiile private) – aceștia încep să filtreze noii recruți exact în același mod în care o face sectorul public. Ca și în sectorul public, procesul de filtrare devine tot mai evident. Un număr semnificativ de companii specifică acum în anunțurile lor de angajare ce grupuri nu vor fi angajate. Pentru că nu pot spune în mod deschis ”nu angajăm gânditori inteligenți și independenți”, ele folosesc de obicei ”bărbații albi” ca un substitut pentru acest grup, dintr-un anumit motiv. Acel grup este considerat a fi o amenințare deosebită, deși puteți fi siguri că oricine nu urmează programul va fi concediat, indiferent de sex sau de culoarea pielii.

    Umplerea sectorului privat – la scurt timp după ce Elon Musk a cumpărat Twitter, a concediat ceva de genul 80% dintre angajații săi. Acel 80% era rata de umplutură a sectorului privat al companiei – destul de mare. Companiile, în special în sectoarele care pot influența opinia publică – dar nu numai – creează din ce în ce mai mult un număr mare de posturi care sunt fie total inutile, fie destinate operațiunilor de influență împotriva publicului.

    Metodele de filtrare și umplutură sunt principalele mecanisme folosite pentru preluarea societăților occidentale de către cei puri din punct de vedere ideologic. Mai există și alte mecanisme, cum ar fi ESG, filtrarea de către anumite bănci și fonduri de investiții cu privire la cine primește finanțare și cine nu – și imigrația necontrolată pusă la cale de cei puri din punct de vedere ideologic, care este văzută de aceștia ca o continuare a procesului de migrație internă.

    Cei puri din punct de vedere ideologic au fost mutați în mod sistematic în aproape toate pozițiile de putere din sectorul public și într-o mare parte a sectorului privat – iar situația din sectorul privat reflectă din ce în ce mai mult sectorul public în ceea ce privește practicile de angajare și de îndesire a angajaților. Periculosul grup 1,5/8 este ținut la distanță prin toate mijloacele, și cu mare succes. Baza de putere a Ideologiei este ferm stabilită.

    Programul de migrare a locurilor de muncă nu a fost ieftin. Milioanele de locuri de muncă inutile costă bani și este clar că o parte semnificativă a datoriei publice occidentale poate fi atribuită acestui program, un fapt care nu pare să fi fost observat de multă lume.

    Consecințele

    Principalul lucru care trebuie înțeles este că societățile și economiile occidentale au fost puse pe o bază ideologică. Productivitatea, competitivitatea, tehnologia și știința pur și simplu nu mai sunt priorități în Occident. Explicarea consecințelor acestui proces pentru Occident ar necesita multe articole sau o carte de câteva sute de pagini. Totuși, să menționăm câteva exemple.

    Criza de competență inversă – scopul întregului proiect a fost acela de a plasa persoane pure din punct de vedere ideologic în toate pozițiile de putere la toate nivelurile societății. Respectivele poziții sunt, într-o societate normală și competitivă, ocupate de grupul de înaltă competență 1,5/8. Procesul a ajuns acum aproape de finalizare, majoritatea pozițiilor de putere fiind ocupate de cei puri din punct de vedere ideologic. Unii dintre acești oameni au un IQ ridicat, dar nu sunt nici obiectivi și nici gânditori independenți. Ideologia la care trebuie să adere este pur și simplu incompatibilă cu aceste calități. Iar asta are câteva consecințe grave.

    Amintiți-vă că pozițiile de putere și de influență sunt mai susceptibile de a solicita competențe generale decât alte poziții (spre deosebire de competențele specifice). Cu cât puterea este mai mare, cu atât mai mult poziția cere competență generală. Oamenii care ocupă acum aceste poziții sunt selectați în funcție de fervoarea ideologică și de fiabilitate – deci, cu cât ajungi mai sus, cu atât mai entuziaști din punct de vedere ideologic sunt cei care le ocupă. Așadar, oamenii cei mai puțin obiectivi și fără gândire independentă dețin posturile care necesită cea mai mare obiectivitate și gândire independentă. Prin urmare, în Occident, incompetența devine mai mare și mai frecventă cu cât ajungi mai sus. Așa cum spunea cineva – ”un general este un colonel incompetent”. Fenomenul poate fi văzut absolut peste tot, cu excepția unor companii private izolate. Excepțiile sunt, bineînțeles, abordate în timp ce vorbim.

    A doua problemă este că multe dintre persoanele iraționale/subiective care dețin toată puterea au un IQ rezonabil de ridicat. Poate părea un lucru pozitiv, dar are un dezavantaj major. Oamenii iraționali/subiectivi cu un IQ moderat sau ridicat sunt cei mai ușor de spălat pe creier. Motivele sunt complicate și trebuie abordate într-un alt articol – dar asta înseamnă că nivelul de vârf din Occident nu este doar cel mai incompetent care poate fi în comparație cu cerința posturilor.

    Criza costurilor și a datoriilor – migrarea celor puri din punct de vedere ideologic în baza de putere ideologică și în pozițiile de influență a creat milioane de locuri de muncă în societățile occidentale care nu creează nicio valoare. Aceste locuri de muncă sunt mult mai numeroase și mai răspândite decât își dau seama cei mai mulți oameni, și nu m-ar surprinde dacă ceva de genul 20%-30% din întreaga forță de muncă din Occident ar putea fi concediată fără niciun efect negativ. De fapt, efectul ar fi pozitiv, mai ales dacă acei oameni ar putea fi puși să lucreze în locurile de muncă din economia reală (în cea mai mare parte umilitoare) pentru care sunt potriviți.

    Dezindustrializarea a fost învinuită pentru nivelurile extreme de îndatorare și povara fiscală a Occidentului. Menținerea acestui grup uriaș de incompetenți în locurile lor de muncă false reprezintă, de asemenea, o povară extremă pentru Occident. Societățile occidentale sunt acum complet nesustenabile și nu pot fi conduse fără o creștere constantă a datoriilor.

    Criza concurenței – ea poate fi explicată prin următorul exemplu: să presupunem că există trei companii cu o cotă de piață combinată de 100% într-un anumit sector. Nu există o concurență reală între ele și toată lumea se poate relaxa, deoarece clienții nu se pot duce în altă parte. Aceste companii pot scăpa basma curată cu incompetență absolută la majoritatea nivelurilor, inclusiv în management. Nu trebuie să se gândească la eficiență, siguranță, productivitate sau costuri, decât pe site-urile lor și în rapoartele anuale. Însă dacă un concurent cu angajați competenți reușește să se infiltreze în acest sector, cele trei companii se vor lovi de un zid. Va fi o criză enormă și, cel mai probabil, una sau mai multe dintre ele vor da faliment.

    Este exact situația din economiile occidentale în prezent. Monopolul și oligopolul reprezintă regula, iar obiectivul principal al majorității marilor companii occidentale este de a împiedica pe oricine să se infiltreze în sectorul lor – de obicei, prin mituirea autorităților de reglementare sau prin cumpărarea concurenței. Aceasta este o necesitate, deoarece un număr foarte mare de companii occidentale sunt acum conduse de un management incompetent și au în componență oameni incompetenți, în special în funcțiile de sprijin și de management. Cuvintele nemuritoare ale angajatului fără nume al Boeing despre 737 MAX se aplică majorității marilor companii occidentale: ”Acest avion este proiectat de clovni care, la rândul lor, sunt supravegheați de maimuțe”. Companiile occidentale nu mai sunt competitive. Nu pot concura cu companiile chinezești acum și, în curând, nu vor putea concura cu companiile din afara Occidentului. Pur și simplu nu pot funcționa decât în interiorul unui spațiu economic sigur. De fapt, situația este de așa natură încât chinezii fac deja adevărata muncă pentru multe dintre ele, iar relocalizarea muncii este problematică din cauza (surpriză!) degradării capitalului uman din Occident, cauzată de reorientarea sistemului său de educație.

    Fenomenul este valabil și pentru societățile occidentale în ansamblu. Întreaga clasă conducătoare și diplomatică a Occidentului nu mai este competitivă față de restul lumii exact din aceste motive. Ei sunt depășiți de chinezi, ruși, indieni și de oricine altcineva la fiecare pas. Chiar și liderii africani sunt acum mai competenți decât liderii occidentali. Aceștia au luat în mod constant decizii care sunt mai bune pentru popoarele lor decât liderii din Occident – cel puțin în ultimii câțiva ani.

    Criza complexității – mai devreme, în acest articol, am afirmat că grupul 1,5/8 este extrem de valoros și că, fără el, societățile moderne complicate nu pot fi gestionate. În Occident, acest grup a fost marginalizat cu succes într-o mare măsură și o bună parte din el nici măcar nu se mai obosește cu educația universitară. Situația, însă, este chiar mai gravă decât atât. Reconfigurarea sistemului educațional și ruptura dintre competență și recompensă pe piața muncii a schimbat în mod fundamental procesul decizional care stă la baza alegerii învățământului universitar. De ce să studiezi ingineria (care este grea) când poți obține un loc de muncă și mai bine plătit cu o diplomă în psihologie (care este ușoară în zilele noastre)? Reconfigurarea sistemului educațional occidental a schimbat structura recompenselor, încurajând tinerii să urmeze o educație ușoară și inutilă – doar pentru că ”sistemul” le va oferi locuri de muncă.

    Iar asta a provocat deja o criză majoră în societățile occidentale, în special în SUA. ”Întreținerea” aspectelor complexe ale societății americane are nevoie de un grup mare de ingineri și de persoane cu studii conexe. Această întreținere se clatină acum și se bazează în mod semnificativ pe inginerii străini educați în universitățile din SUA. Vedeți, de ce ar studia americanii ingineria într-un sistem care nu o recompensează? Dacă China și India și-ar putea cumva să-și cheme inginerii și alte persoane cu educație grea din SUA, probabil că sistemul american nu ar putea fi menținut, cu atât mai puțin să avanseze. Fenomenul se va înrăutăți progresiv și vom ajunge în curând la un punct în care sistemele complexe care stau la baza societății nu vor mai putea fi menținute în funcțiune. Acest lucru va necesita un fel de ”resetare” către o societate mai puțin complexă, cu mai puțină prosperitate, desigur.

    Există mult mai multe crize decât cele patru expuse mai sus, dar nu aș vrea să par un pesimist enumerând mai multe.

    Rusia și viitorul

    Deci, cum rămâne cu Rusia? În primul rând, există semne clare că rușii și-au dat seama ce se întâmplă în Occident și învață din asta. Recent, ei au părăsit ”Procesul de la Bologna”, un sistem european de standardizare a educației. Sistemul Bologna are scopul expres de a dilua educația în statele membre, de a implementa certificări în loc de diplome reale și de a umple societățile europene cu ”experți” prost educați și, în general, incompetenți, care urmează consensul, indiferent de situație. Rușii au văzut acest sistem ca pe o amenințare pentru țara lor, ceea ce și este, și au revenit, cel puțin parțial, la sistemul sovietic mai vechi și mai dur.

    În al doilea rând, rușii par să efectueze epurări ale celor incompetenți și corupți din cadrul structurilor de stat, inclusiv din cadrul armatei. Meritocrația pare să fie pe ordinea de zi. Cel mai probabil, rușii văd aceste eforturi ca fiind esențiale pentru continuarea statului și a națiunii lor – și ar avea dreptate.

    Situația din China este cam la fel și există indicii că restul lumii non-occidentale vine puternic din urmă. Amintiți-vă că unul dintre rezultatele recentului summit Rusia-Africa a fost un efort educațional organizat de Rusia în Africa. Mă îndoiesc că studiile despre egalitatea de gen vor face parte din programul de învățământ.

    Actuala ciocnire dintre Occident și Rusia – și din ce în ce mai mult dintre Occident și restul lumii – devine o ciocnire între cei incompetenți și iraționali și cei competenți și raționali. Rezultatul este evident – dar ce se întâmplă atunci când o persoană irațională care este pusă la colț are acces la arme nucleare? Putem presupune.

    Punându-și societățile pe o bază ideologică, elita occidentală s-a pus singură la colț. Nu poate concura; nu-și poate dezvolta economiile sau societățile; și nu poate da înapoi. Rezolvarea problemelor Occidentului va necesita o renaștere economică, în care o economie reală va înlocui actuala falsă economie de servicii financiarizată. Acest lucru nu se poate face fără a pune în poziții de putere grupul detestat 1,5/8. Prin urmare, nu se va face atâta timp cât actuala clasă conducătoare occidentală se află la putere. Societățile occidentale nu vor supraviețui unei renașteri economice în actuala lor configurație ideologică. Prin urmare, conflictul este singura opțiune rămasă pentru clasa conducătoare în ideea de a se menține la putere.

  • Ieșirea Ungariei din Uniunea Europeană, un scenariu posibil. Un Hu-Exit devine tot mai real

    Viktor Orban 1024x568 1

    Andras Simor a gestionat în calitatea sa de guvernator al Băncii Centrale a Ungariei, programul de salvare a economiei, în perioada anilor 2007-2008, când țara s-a aflat în pragul colapsului economic și a fost nevoită să apele la un împrumut de la Fondul Monetar Internațional.

    În prezent, Simor, care este un critic deschis al regimului lui Viktor Orban, a lansat teoria că Ungaria ar putea părăsi Uniunea Europeană pentru a nu mai fi obligată să facă reformele cerute de la Bruxelles.

    „Probabilitatea sa, dacă era 10% anul trecut, acum s-a ridicat la 20%-30%. Mă tem că guvernul va manevra țara într-o situație în care o ieșire din Uniunea Europeană devine o alternativă reală”, a declarat Andras Simor.

    Din punct de vedere economic, Ungaria nu va colapsa, mai susține Simor, dar economia acesteia ”va aluneca lent pe tobogan”.

    Țara a înregistrat cea mai mare inflație dintre toate țările Uniune Europene, deși a semnat contracte cu Rusia de furnizare de gaze naturale și de petrol la prețuri avantajoase.

    Discurs anti European
    În ultimele luni, Viktor Orban a rostit mai multe discursuri împotriva Uniunii Europene, despre care a spus că vremurile glorioase au apus.

    Chiar și Universitatea de Vară de la Tușnad, Viktor Orban a atacat politice duse de Uniunea Europeană în raport cu marile puteri ale lumii, respectiv China și Rusia.

    ”UE arată ca un campion de box care își arată centurile dar nu vrea să intre în ring. Ne vom închide într un ghetou cultural economic. UE poate fi decuplată de energia rusă dar e doar o iluzie, pentru că Rusia nu poate fi decuplată de celelalte zone ale lumii. Noi ne pierdem competitivitatea. Azi vrem să intrăm în această competiție, dar doar pentru energie s-au dublat costurile, în timp ce China le are la fel sau mai mici. Marile firme europene nu vor să se decupleze, nu vor nici măcar să mai iasă din Rusia”, a spus Orban, la Tușnad.

  • Comisia Europeană a pus tunurile pe hidrocentrale. Vrea să desființeze barajele de pe râuri

    hidd 696x497 1

    Legea privind restaurarea naturii, adoptată luna aceasta la limită în Parlamentul European, prevede, pe lângă restricții dure pentru agricultură, și măsuri împotriva hidroenergiei, considerată până acum cea mai verde dintre toate sursele de energie. Astfel, prin acest act normativ, se prevede desființarea barajelor de pe apele curgătoare din UE, ținta fiind de 25.000 de km de râuri fără bariere artificiale.

    Ofensiva împotriva hidroenergiei a devenit agresivă încă de anul trecut, când activiștii de mediu din diferite ONG-uri au reclamat la Comisia Europeană intenția României de a finaliza amenajările hidroenergetice construite, deja, în proporție de 90%.

    Chiar și Legea care aprobă Ordonanţa de urgență pentru stabilirea unor măsuri privind obiectivele de investiții pentru realizarea de amenajări hidroenergetice în curs de execuție precum și a altor proiecte de interes public major care utilizează energie regenerabilă a fost atacată la Curtea Constituțională de către Avocatul Poporului, care nu pare, de doi ani încoace, să mai apere interesele populației.

    Practic, legea stabilea o derogare de la restricțiile ariilor naturale protejate, incluse în această categorie după ce statul investise sute de milioane de euro în amenajările hidrotehnice. ”România trebuie răspundă unei provocări și totodată unei oportunități: aceea de a-și crește în ritm alert capacitatea de producție în domeniul energiei, cu accent deosebit pe sectorul energiei regenerabile, astfel încât să răspundă atât noilor realități, cât și politicilor strategice ale Uniunii Europene.

    Deși, comparativ cu alte state, România are o poziție privilegiată în ceea ce privește ponderea energiilor verzi în mixul energetic național, necesarul total de consum face evident faptul că efortul de valorificare a acestor resurse trebuie urgent accelerat și optimizat. Practic, la acest moment, situația impune identificarea fără întârziere a unor soluții concrete, cu orizont scurt și mediu de punere în operă, precum și deblocarea proiectelor energetice aflate în stadiu avansat de execuție”, se arată în expunerea de motive a Legii.

    De unde se taie?

    Legea privind refacerea naturii, votată la limită în Parlamentul European, vine cu măsuri drastice împotriva hidroenergiei. Potrivit Comisiei Europene, peste un milion de bariere artificiale, de exemplu baraje, deversoare și stăvilare, sunt construite pe râurile Europei, în condițiile în care râurile cu curgere liberă permit circulația apei, a sedimentelor, a peștilor și a altor organisme și sunt esențiale pentru îmbunătățirea stării apelor din UE și pentru îmbunătățirea biodiversității.

    ”Noile norme au ca scop eliminarea multora dintre barierele existente în râurile din UE, pentru a asigura o mai mare continuitate a rețelelor fluviale, astfel încât să se ajungă la 25.000 km de râuri cu curgere liberă până în 2030. Întrucât datele privind barierele fluviale sunt încă insuficiente, unul dintre obiectivele noilor norme este de a elabora un inventar al barierelor prezente în întreaga UE. Eforturile de eliminare ar trebui să se concentreze pe barierele învechite și ieșite din uz.”, arată Comisia Europeană.

    Până acum, singurele plângeri făcute de ONG-uri la Comisia Europeană au fost împotriva hidrocentralelor românești, care ar afecta ecosistemul și nici nu ar aduce beneficii României. ”Cel mai mare impact de mediu este la momentul extragerii apei din albia originală (amonte), dar și al deversării apei în aval, după trecerea prin turbine.

    Pe râul Jiu urmează să fie redus debitul sau chiar secat pe o porțiune de 20 de km din cei 30 de km de râu protejat. Un studiu recent realizat cu privire la hidrocentralele din România arată că 49% dintre acestea sunt situate în arii protejate, iar hidrocentralele cu captarea apei, construite în zone montane (cursul superior al râului) reduc semnificativ populațiile de pești, cum ar fi păstrăvul și zglăvoaca”, se preciza într-o analiză a Bankwatch, un ONG finanțat de Ministerul Mediului din Germania.

    Fotovoltaicele și armamentul, exceptate

    Noile norme prevăzute în Legea europeană au ca scop refacerea habitatelor terestre, costiere, marine și de apă dulce din țările UE, aflate în stare precară. Obiectivul este instituirea unor măsuri de refacere pentru cel puțin 30% din aceste habitate la nivelul UE până în 2030, 60% din habitate până în 2040 și 90% până în 2050.

    ”Măsurile care urmează să fie instituite și puse în aplicare de statele membre ar trebui să favorizeze conectivitatea între habitate, adică habitatele să fie interconectate în cea mai mare măsură posibilă, astfel încât să permită deplasarea faunei sălbatice între acestea. Unele excepții de la normele privind refacerea s-ar aplica zonelor utilizate în scopul apărării naționale și proiectelor privind energia din surse regenerabile”, mai precizează Comisia Europeană.

    Autor: Claudia Marcu / Ziarul National

  • Ucrainenii de rând încep să-și dea seama că sunt implicați într-o farsă de proporții și refuză să meargă pe front

    civili morti in razboi Ucraina

    Ucrainenii de rând încep să-și dea seama că sunt implicați într-o farsă de proporții și refuză să meargă pe front, în calitate de carne de tun. Pentru că, în ciuda a ceea ce prezintă mass-media, lupta este inegală. Și asta se vede limpede în cimitirele uriașe, în care steagurile galben-albastre reușesc doar să-i pună pe fugă pe voluntarii de altădată.

    Tragedia poporului ucrainean îi lasă reci pe politicienii vest-europeni. Cât timp afacerea cu armament merge brici, iar regimul Putin rămâne oaia neagră a lumii civilizate, cifrele cu morți și răniți contează tot atât cât o statistică banală la vânzările de lapte praf.

    Cu un cinism ieșit din comun, liderii noștri de la Bruxelles își fac planuri multianuale de furnizare de bani și armament către Kiev. Denumit, ironic, Facilitatea Europeană pentru Pace, fondul destinat lui Zelensky urmează a fi suplimentat în următorii patru ani cu circa 20 de miliarde de euro. Ursula von der Leyen se pricepe la cifre mai bine decât oricine, am văzut cât de talentată a fost în discuțiile cu Pfizer. Nu știm, însă, dacă șefa Comisiei Europene a calculat la fel de precis și numărul morților (ucraineni și ruși) corespunzător armamentului de 20 de miliarde ce urmează a fi livrat cu mare promptitudine.

    Dacă în privința sprijinului constant, ”atât cât va fi necesar”, vest-europenii sunt de neclintit (bineînțeles, la îndemnul Pentagonului), marea problemă intervine atunci când generalii lui Zelensky realizează că ”forța de muncă” se subțiază de la zi la zi. Ucrainenii mor pentru cauza lui Joe Biden – unii mințiți că vor învinge și vor recupera Crimeea, alții cu discernământ diminuat și o parte constrânși de Poliția Militară să-și lase baltă familiile și să ”lupte pentru țară”. Îi vedem cum sunt luați cu arcanul, direct de pe stradă.

    Cei mai înstăriți au părăsit demult Ucraina, au dat șpagă și au plecat cu agoniseala de-o viață. Alții trec ilegal granița cu Uniunea Europeană, într-o disperare de ultim moment. De la izbucnirea războiului, peste 6.500 de bărbați au fugit din Ucraina în România. Au traversat munții sau au trecut înot apa râului Tisa. ”Iar unii dintre ei au plătit trădarea cu viața”, au ținut să puncteze deontologii de la Gigi 24. ”Cei care au supraviețuit se tem acum de faptul că ar putea ajunge la închisoare în țara lor, după ce războiul se va fi terminat, dar și de disprețul celor lăsați dincolo de graniță”, explică jurnaliștii lui Prelipceanu, supărați că nu toți ucrainenii sunt chiar atât de dispuși să înghită propaganda cuplului de saltimbanci Zelensky-Biden.

    Armata de sacrificiu se subțiază. Foarte trist, dar adevărat. Cine va mai pilota avioanele F-16, cine va mai trage cu muniția cu dispersie, cine va mânui rachetele cu rază lungă, cine va conduce tancurile Leopard și îi va da lovitura de grație lui Putin? În niciun caz Macron, Iohannis sau Timmermans! Tot armamentul de miliarde trimis de occident cu mari sacrificii va rugini pe front, nefolosit, nebăgat în seamă, lăsat la îndemâna rușilor.

    Dacă le pasă câtuși de puțin de continuarea războiului la intensitate maximă, dacă le pasă de eforturile susținute ale lui Joe Biden, funcționarii de la Bruxelles ar trebui să trimită urgent trupe de intervenție la granița cu Ucraina. Ar trebui să-i respingă înapoi în țara lor pe toți acești ”trădători”, care încearcă să scape din iad și refuză să apere interesele primordiale ale Casei Albe.

    Ce-o fi în sufletul mamelor din Ucraina, care conștientizează întreaga mascaradă (jucată oribil de regimul Zelensky în combinație cu NATO) și se roagă ca fiii lor să aibă parte măcar de o moarte ușoară?

    Autor: Adrian Onciu

  • POLONEZII SE IMPUN: “Noi ne apărăm fermierii, vom interzice importurile agricole ucrainene, indiferent de ce va decide Comisia Europeană”

    Premierul Mateusz Morawiecki

    Miercuri, prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki, a transmis că va continua să interzică importurile agricole ucrainene chiar și după 15 septembrie, indiferent de decizia Comisiei Europene, informează agenţia EFE.

    ‘Nu vom deschide graniţele pentru produsele din Ucraina pe 15 septembrie. Vom permite doar tranzitul lor. Vreau să fiu clar: nu vom deschide această graniţă. Fie Comisia Europeană stabileşte reglementări care extind această interdicţie, fie oricum o vom face noi singuri (…) Vom fi duri, vom fi hotărâţi, vom apăra agricultorul polonez’, a spus premierul Morawiecki în cadrul unei conferințe de presă care a avut loc la Varşovia.

    În trecut, Uniunea Europeană a suprimat taxele vamale şi celelalte măsuri de apărare comercială asupra importurilor ucrainene, măsură menită să ajute Ucraina.

    În toată această perioadă, cantitățile de cereale ucrainene, care în mod normal ar fi trebuit să traverseze statele din Europa de est prin așa numitele ‘coridoarele de solidaritate’, au rămas în acele țări. Acestea au fost comercializate la prețuri mai mici decât ale producătorilor locali.

    Măsura a deformat pieţele ţărilor est-europene provocând pierderi majore agricultorilor din aceste țări. Pierderile au fost compensate parțial.

    În urma acestei decizii Comisia Europeană a ajuns la finalul lunii aprilie, la o înțelegere cu aceste patru ţări, la care s-a adăugat și România, acord ce expiră pe 15 septembrie, potrivit Agerpres.

  • Sistemul recunoaște că ne facem treaba

    anton rog

    De pe InPolitics:

    Generalul SRI Anton Rog, șeful centrului național Cyberint, anunță public că începînd cu alegerile de anul viitor nu se va mai putea repeta situația din 2020, cînd unele partide s-au folosit de campanii pe rețelele sociale pentru a manipula voturile cetățenilor, date fiind modificările recente ale legislației, care consideră asemenea manipulări drept atacuri la ordinea constituțională. Se poate lăsa și cu arestări, a mai avertizat generalul […].”

    Problema principală a celor care au colonizat România, prin asistența totală a serviciilor secrete, rămâne faptul că nu au săvârșit controlul total asupra conștiințelor prin mass-media. Presa alternativă a scăpat de sub control și acest lucru deranjează ordinea stabilită, coloniile nefiind încă total “securizate”…

    Când vă spuneam că democrația de masă, electivo-mediatică, este o farsă în favoarea unui control total. Capitalizarea politicii prin finanțarea transnațională, mediatizarea controlată, condiționarea mentalităților și a agendelor pseudo-politice care se rezumă la un execuțiu de acceptare și punere în aplicare a celor deja decise de U.E. (SUA) în detrimentul țărilor, este CANCERUL care trebuie eradicat de la sursă spre eliberarea popoarelor de sub jugul globalizării!

    Se poate lăsa și cu arestări, a mai avertizat generalul într-un interviu acordat zilele trecute platformei educaționale Stakeborg Academy.

    Dacă acea campanie e una de dezinformare, un atac hibrid la ordinea constituțională, adică influențează alegerile, influențarea însemnînd că voința electoratului, care e parte din constituție, este schimbată, adică votul nu mai e conform voinței fiecăruia și există influențe care conduc către alte procente și se schimbă ordinea constituțională, atunci noi ne folosim toate mijloacele și forța de care dispune serviciul de informații pentru a elimina acea amenințare.

    Avangardismul organic vs naftalina socialistoido-securistică

    Faptul că se încearcă controlul informațiilor și a opiniilor nealiniate nu este un eveniment în sine. Acest modus operandi se află în gena U.E. și este absolut firesc să evolueze în acest mod în etapa globalizantă.

    Ceea ce trebuie să rețină slugile din România este că pregătim terenul informațional și ideologic de ani de zile.

    Activitatea noastră nu s-a rezumat niciodată la posturi reacționare, așa cum o fac controlorii de opoziție. Noi am educat cu răbdare și metodă, am participat când a fost nevoie și, cel mai important, am însoțit suferințele și frustrările comune alături de oameni, la firul ierbii. Cu ajutorul lui Dumnezeu am pregătit temeinic și am politizat minoritatea activă care vă stă în gât, iudelor. Vorbim de câteva sute de mii de români întregi și pregătiți să înțeleagă și să navigheze prin toate formele de expresie așa zise “democratice” ale dictaturii globalizante.

    Prin urmare, oricât s-ar screme acești atârnați, la momentul potrivit, transmițând elementele de comunicare asimiltate de tabăra pro-românească, oamenii noștri vor fi identificați corect și aleși fără intermedierea sistemului, care, oricum, a fost deja pătruns!

    sursa: incorect politic

  • Lovitură devastatoare pentru comunitatea homosexuală. Un virus multirezistent face ravagii. Cei bolnavi pun în pericol sănătatea publică

    63fca014ae0bf0001824ce09
    Cu alte cuvinte …virusul face ravagii printre cei ce se ard la “ochiul maro” :))))

    Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) a emis o alertă cu privire la creșterea numărului de cazuri de shigeloză, multe cu infecții cu Shigella Sonnei multirezistente, în rândul bărbaților homosexuali și bisexuali. Cei care au simptome de infecție cu această bacterie nu trebuie să manipuleze sau să pregătească alimente în unitățile de catering și ar trebui să evite utilizarea piscinelor publice, spa-urilor și căzilor cu hidromasaj, potrivit autorităților europene.

    Din aprilie 2023 până în prezent, peste 300 de cazuri de shigeloză, multe cu infecții cu Shigella Sonnei multirezistente, au fost raportate Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC). Cazurile sunt legate de șapte grupuri microbiologice distincte naționale și internaționale, cu lanțuri de transmitere în mare măsură, dar nu exclusiv, între homosexuali, bisexuali și alți bărbați care fac sex cu bărbați (gbMSM). Astfel, au fost raportate cazuri în Belgia (26), Danemarca (13), Germania (33), Irlanda (50), Olanda (21), Spania (> 60) și Statele Unite (106). O creștere a infecțiilor cu Shigella Sonnei rezistente la medicamente în rândul gbMSM a fost deja observată în perioada 2020-2022.

    Mai grav este că toate tulpinile din aceste șapte grupuri prezintă rezistență la antibioticele de linia întâi și a doua, cum ar fi cefalosporine de generația a treia, fluorochinolone, sulfametoxazol și trimetoprim. O preocupare deosebită este rezistența la azitromicină în unele dintre tulpinile legate de aceste grupuri, deoarece aceasta limitează opțiunile de tratament efficient, susțin autoritțile medicale europene. Shigeloza este o infecție gastrointestinală cauzată de bacteriile Shigella și contactată prin ingerarea de material contaminat cu fecale umane, prin contact direct oral-anal (sau persoană la persoană) sau prin mâini/obiecte care au fost în contact cu fecale. ”Doza infecțioasă este extrem de mică, 10-100 de organisme, făcând shigeloza ușor transmisibilă. Infecția poate rezulta și din alimente sau apă contaminate. Simptomele includ diaree acută, adesea însoțită de febră, dureri abdominale și prezența sângelui în scaune. Majoritatea infecțiilor sunt autolimitate, durează în jur de 5-7 zile și nu necesită tratament antimicrobian. Tratamentul scade durata simptomelor cu 1-2 zile și poate reduce probabilitatea transmiterii ulterioare. Pot apărea și infecții severe, în special la pacienții imunodeprimați”, se arată într-un comunicat al ECDC.

    Paradele Pride, un pericol

    Riscul transmiterii ulterioare a shigelozei și a altor infecții cu transmitere sexuală (ITS) în rândul homosexualilor și bisexualilor crește odată cu numărul de contacte sexuale, de exemplul în timpul paradelor Pride și a altor evenimente internaționale, potrivit Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor. Răspândirea shigelozei printre homosexuali crește, de asemenea, riscul de infecție pentru contactele lor apropiate din afara comunității acestora, transmit autoritățile. ”Pentru a minimiza riscul de a contracta infectia cu Shigella în timpul activității sexuale, se recomandă practicarea unui sex mai sigur si asigurarea unei bune igiene personale. Dacă o persoană dezvoltă simptome gastrointestinale, se recomandă să se abțină de la activități sexuale, să acorde o atenție sporită igienei personale și să caute asistență medicală pentru a se testa pentru agenți patogeni gastrointestinali și alte boli cu transmitere sexuală. Este important să informați medicul că infecția poate fi dobândită prin activitate sexuală. Persoanele cu simptome gastro-intestinale nu trebuie să manipuleze sau să pregătească alimente în unitățile de catering și ar trebui să evite utilizarea piscinelor publice, spa-urilor și căzilor cu hidromasaj în timp ce au simptome gastrointestinale”, mai precizează ECDC.

    Alertă pentru medici

    Autoritățile europene au avertizat medicii și laboratoarele de microbiologie din statele UE cu privire la răspândirea internațională a bacteriilor Shigella multirezistente și au cerut să se asigure testarea susceptibilității antimicrobiene a Shigella pentru cazurile de gastroenterită în rândul homosexualilor, pentru a ghida tratamentul antimicrobian. ”Medicii ar trebui să fie conștienți de faptul că, în rândul bărbaților adulți tineri, calea de infecție poate fi sexuală (în special în rândul celor fără antecedente de călătorie într-o țară cu risc crescut cunoscut de shigeloză). Este esențial să se raporteze cazurile de shigeloză autorităților de sănătate publică și să se trimită izolatele de Shigella la laboratoarele naționale de referință pentru a monitoriza dezvoltarea rezistenței antimicrobiene și pentru a permite detectarea precoce și investigarea eșecurilor tratamentului”, a mai transmis ECDC.

    Vezi si – BUCĂTARUL PEDOFIL. CONSILIER LOCAL DIN PARTEA PSD!

  • Legea pentru Restaurarea Naturii. Europarlamentar croat independent, fost judecător: Scopul real al acestei legi este confiscarea proprietății private, al terenurilor agricole | VIDEO

    ae02e346 951e 11ed b60e 0210609a3fe2

    Acum câteva zile, Parlamentul European a adoptat o „Lege pentru Restaurarea Naturii” (reamintim că PE nu legiferează) care are ca scop declarat adoptarea de „măsuri pentru protecția naturii”.

    Votul a trecut la limită: 336 de europarlamentari au fost „pentru”, în timp ce 300 au votat „împotrivă”, iar 12 s-au abținut.

    Așa cum era de așteptat, legea a fost susținută masiv de către socialiști și „verzii europeni”.

    Legea își propune să recupereze 20% din pământurile și apele „afectate” ale Uniunii Europene, până în 2050, ca să combată, ați ghicit, încălzirea globală.

    Criticii legii, precum liberalul Gheorghe Falcă, fost primar al Aradului, spun că „s-a exagerat foarte mult cu această lege” și că „este foarte greu să revii la natura din 1950”.

    „Asta înseamnă să renunți la desecările din zona Brăilei, la zeci de mii de hectare. Și regularizările pe care le-a făcut România pentru râuri ar trebui schimbate. La fel în Olanda, desecările unde s-au făcut noile cartiere de case ar trebui anulate”, a spus el pentru Pressone.

    Mislav Kolakusic, europarlamentar croat independent, a scris pe Twitter că „scopul real al legii este de a confisca pământ agricol și de a preveni accesul la mâncarea organică pentru majoritatea oamenilor din UE. În loc de „înapoi în viitor”, ne-am ales cu „înapoi în comunism”.

    Într-un scurt discurs ținut în plenul PE, Kolakusic a declarat „că este doar o altă idioțenie uriașă din genul celor pe care le-am mai văzut aici de nenumărate ori. Singurul scop al acestei legi este confiscarea proprietății private și a terenurilor agricol de la fermieri, care are ca scop final inaccesibilitatea mâncării organice pentru cetățeni. Așadar, doriți să preveniți cetățeanul obișnuit din a mânca mâncare normală.Cel mai bine, această lege s-ar numi legea indisponibilității mâncării pentru cetățenii UE. Măcar comuniștii aveau o anumită demnitate, deoarece legile care confiscau proprietățile se numeau chiar Legi ale Confiscării, iar acum le numiți „legea restaurării naturii”. Ei bine, asta e un non-sens, o idioțenie”.

    Mislav Kolakusici este un europarlamentar croat, care a fost ales ca independent. Anterior, el a fost Judecător al Curții Comerciale de la Zagreb, deci are o pregătire juridică importantă.

    Trebuie menționat că Guvernul României a susținut (și) această lege, alături de Greta Thunberg (foto). Pentru a se transforma în lege reală, urmează o negociere între PE și Consiliul European.

Back to top button