Tag Archives: tradare

Trădare să fie, dar să ştim şi noi!

Stați liniștiți în locurile voastre! Nici n-a apucat bine să citească onorata instanță magicul cuvânt scris pe bilețel, anume „CONDAMNAT!”, că imediat bravii luptători pe frontispiciul națiunii s-au și repliat. Dacă la o nulitate precum Marean Oprișan te-ai fi așteptat să reacționeze cum a reacționat, dacă la Negoiță instinctul de-a mușca de cur era aproape natural, parcă la cei care până mai ieri dădeau serios din coate ca să prinză un colț în fotografia cu Dragnea nu te-ai fi gândit că se vor lepăda atât de ușor de satana. Culmea e că n-au avut nici măcar demnitatea s-o spună apăsat p-aia cu „am fost un dobitoc”. Au trecut-o direct la clasica placă pe care-o tot auzim de la rivuluție încoace: „io de fapt ieream dezedent, mânca-ți-aș!”. Nu mi-aș fi imaginat pentru nimic în lume că întreaga construcție se va întoarce atât de radical la 180 de grade. Veorica – cea care era complet nedigerabilă s-a transformat peste noapte în zâna cea bună. „Analfabeta” e acum lăudată la unison de la Bruxelles până la București. Chiar și Plăvanul ar lăuda-o dacă nu i-ar șopti vițeii de consilieri că „trebe” să fie consecvent. Dac-o întrebi acum pe Veorica despre Dragnia, automat îți va servi o lacrimogenă despre cât de oprimată a fost ea în regimul de tristă amintire. Poate c-o fi fost și veolată în copilărie de monstrul de la Teleorman, mai știi? Mai mai că-ți vine să să-ți iei lacrima de la colțul ochiului și să-ți dai cu ea în cap. Au existat, desigur, și pietrele tari ale lui Dragnea, adică toți aceia care n-au avut tăria de caracter să se dea viteji și să arunce cu zoaie în el. Unul a fost Codrin Ștefănescu – rezolvat rapid prin punere la colț și beștelire tovărășească – iar celălalt, penalul Darius Vâlcov, …

Citeste tot articolul

Ziua Infamiei si a Trădării

Pe 11 februarie 1866, la ora 5 dimineața, un grup de ofițeri cu pistoalele în mâini, pătrunde în palatul domnesc al lui Al. I. Cuza, îl scoală din somn și îl obligă să semneze actul de abdicare de pe tronul României. Faptul  era de o gravitate fără precedent, căci ofițerii respectivi juraseră credință Domnului țării, parte din ei fiind chiar din garda palatului. Așadar, 11 februarie 1866 este o zi a infamiei și a trădării. Dau spre știință și rușine veșnică numele celor ce l-au trădat pe Cuza Vodă: col. N. Haralambie, col. I. Călinescu, col. D. Crețulescu fratele primului ministru în funcție, maior. D. Lecca,  cpt. C. Pilat, cpt. A. Berindei, cpt. Al. Candiano-Popescu, cpt. A. Costescu și care, cu toții, vor face carieră de generali sub domnia lui Carol I. 141 de ofițeri ai armatei române, de la sublocotenenți la colonei, au scris lui Carol I, tot în 1866, un memoriu cerând ca trădătorii să fie pedepsiți. Cu o aroganță câinească specifică unui prusac primitiv și incult, Carol I ignoră memoriul, pe  Al. Candiano-Popescu și-l face aghiotant regal, pe ceilalți generali, iar pe Cuza Vodă îl va urmări cu o ură neagră până la moarte. Nu faptul că  Al. I Cuza a fost detronat e de condamnat, căci însuși Cuza Vodă declarase în decembrie 1865 că e gata să părăsească tronul, ci modul cum s-a înfăptuit și de către cine. După abdicare, Cuza e ținut prizonier 48 de ore în locuința unui dușman personal, C. Ciocârlan,  iar pe 13 februarie 1866 e urcat într-o caleașcă și escortat la Brașov, apoi în Austria. Înainte de a părăsi țara declară: ”Să de Dumnezeu să meargă țării mai bine fără mine decât cu mine! Trăiască România!” Se stabilește la Viena, apoi la  Florența unde își cumpără două mici proprietăți. În 1867 scrie …

Citeste tot articolul

BOMBA a fost detonata! Klaus Iohannis, trădat! Candidat-surpriză la prezidențiale

Un deputat vine cu o ipoteză năucitoare! Președintele Klaus Iohannis ar putea fi trădat la alegerile parlamentare din anul 2019, de propriul partid. Remus Borza susține că PNL l-ar putea propune pe primarul Clujului, Emil Boc, la scrutinul de anul viitor. „Avem de a face,pe lângă oportunitățile economice și de dezvoltare oferite de această Alianță, și cu o mișcare politică din partea semnatarilor. PNL nu a reușit, nici în Anul Centenarului, să iasă cu nimic în față, nici măcar să capitalizeze politic moștenirea Brătienilor ca întregitori de țară. Electoratul liberal, dezamăgit de politica actualei conduceri, migrează deja spre ALDE sau spre Cioloș. Un astfel de proiect poate relansa și recredibiliza PNL și poate crea chiar o alternativă la Iohannis din perspectiva alegerilor prezidențiale de anul viitor. Organizațiile PNL din Ardeal, extem de puternice, ar putea să-l susțină pe Emil Boc la președinția României. “Grupul de la Cluj”joaca tare. La doua capete”, anunță Remus Borza.

Citeste tot articolul

Trădăționalismul

Deși înrudit cu politicianistul și ignorantul (dar și cu ciocoiul, ipocritul, lingăul și profitorul), trădăționalistul este totuși o arătare transcarpatică aparte, care transcende toate aceste categorii. Translucid, că-l vezi și nu prea, e lucid și nu prea, transhabarnist, că știe și nu prea,trădăționalistul transpontic se deosebește de toate celelalte arhetipuri amintite, atât de dezbătute în literatura și politica noastră, prin simplul fapt că a fost odată bine legat de tradițiile țării. Asta e, trădăționalistul a fost, mai la începuturi, un tradiționalist devotat, bine ancorat în rânduiala lumii din care a fost zămislit. Acum nu mai e. Sau mai e doar pe jumătate, pentru că în noul arheu transdanubian s-au contopit, prin împrejurări numai de el știute, tradiția (de la latinescul traditio = transmitere, tradiție; învățământ) cu trădarea (de la tradere = a da, a preda, a vinde). Trădăționalistul din politica de azi, post sau transreferendum 2018, nu mai este politicianistul sadea, acela care, cum spunea C. Rădulescu-Motru, spoliază legal, cu consimțământul poporului. Nu… Trădăționalistul recent spoliază cu mănuși, „altfel”, îmbinând, cum deja știm, tradiția cu trădarea. Îmbrăcat în costum național, cu ie, nădragi, chimir și clop, se duce la nedei si la „zilele orașului” să facă poze electorale dimpreună cu poporul, pe de-o parte, dar și să aranjeze niscaiva ciubucuri (cuvânt și meteahnă rămase de pe vremea turcocrației) din contracte oferite mărinimos din banii publici. Că se fac asemenea aranjamente n-ar fi așa de grav. Peste tot în lumea asta se mai șoptesc prețurile și comisioanele înainte de vreo licitație, dar să tot dai contracte oneroase, să tot faci ciubucuri babane, și nici măcar să termini lucrarea (sau autostrada, ce-o fi) după doi, hai, trei ani de întârziere, asta numai un trădăționalist poate face. Ce-i mai rău e că și trădaționaliștii transnaționali (au și ei…) înfulecă cu aceeași poftă ce-au …

Citeste tot articolul

3 mai 1997: 21 ani de la una dintre cele mai mari TRĂDĂRI din istoria României: Tratatul cu Ucraina. TERITORII CEDATE la indemnul lui Silviu Brucan

Cum au fost cedate teritorii ale patriei-mamă pentru a intra în NATO, la îndemnul lui Silviu Brucan În urmă cu 21 ani, pe 3 mai 1997, are loc la Kiev semnarea tratatului cu privire la „relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre România și Ucraina”, de către miniștrii de externe ai celor două țări. Au urmat apoi cei doi președinți, care au semnat tratatul la Neptun la 2 iunie 1997, iar la 14 iulie 1997 a apărut Legea 129, de ratificare a acestui tratat. La data votării acestui act, președintele Senatului era Petre Roman, ministrul de Externe – Adrian Severin, președinte al României – Emil Constantinescu. Prin acest tratat, România recunoștea dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii românești integrate anterior prin forță în fosta Uniune Sovietică. Semnarea tratatului a fost una dintre condițiile puse României pentru a fi acceptată în NATO. „În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se gasi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului”, scrie academicianul Florin Constantiniu în prefața volumului Istoria unei trădări naționale: Tratatul cu Ucraina, de Tiberiu Tudor, carte scrisă în perioada iulie 1997 – iulie 1999, imediat după semnarea tratatului cu Ucraina. Iată un fragment din carte. Sursa: Ziaristi Online. Autorul îl acuză pe Silviu Brucan că a stat în spatele deciziei de a încheia tratatul, fiind cel care i-a convins pe Adrian Severin și Petre Roman să semneze. „La sfârșitul lunii ianuarie 1997 are loc reuniunea de la Dovos, pe teme de politică externă ale țărilor europene participante. În cadrul acelei reuniuni, președintele Emil Constatinescu „își permite să avanseze disponibilitatea României de a …

Citeste tot articolul

TREBUIE SA CITESTI ASTA: După 1990, România a fost trădată de chiar președinții ei

PREȘEDINȚI AI ROMÂNIEI „CINSTE” CUI V-A PROPUS, DAR ȘI CELOR CARE V-AU ALES! ÎNTR-ADEVĂR, PRIN FORȚA DEMOCRAȚIEI, FIECARE POPOR CAPĂTĂ CONDUCĂTORII PE CARE ÎI MERITĂ Scriam foarte recent despre privilegiile foștilor șefi ai statului român, privilegii pe care trebuie să le suporte poporul. Dar haideți să vedem care sînt aceste privilegii. Legea nr. 406/2001 prevede în art. 2: „Persoanele care au avut calitatea de sef al statului roman beneficiaza pe durata vietii de urmatoarele drepturi: a) folosinta gratuita a unei locuinte de protocol, cu destinatia de resedinta, care cuprinde si un spatiu cu destinatia de cabinet de lucru, incadrat cu un post de consilier si un post de secretar; b) o indemnizatie lunara in cuantum egal cu 75% din indemnizatia acordata Presedintelui Romanieiinexercitiu; c) paza si protectie, precum si folosinta gratuita a unui autoturism, asigurate permanent de Serviciul de Protectie si Paza, potrivit reglementarilor in vigoare. În luna iulie a.c., Guvernul a adoptat un proiect de lege pentru acordarea de servicii medicale unor categorii de persoane și pentru completarea art. 2 din Legea 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, se arată într-un comunicat al Executivului, remis AGERPRES. Printre noile prevederi, există și aceea că „prin acest proiect se creează cadrul legal pentru implementarea hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Țării care vizează asigurarea, la cerere, a unui control medical complet anual pentru persoanele care au avut calitatea de șef al statului român sau președinte al României și a modalității de finanțare a activității”. Dacă mai sînt și alte privilegii, acordate prin alte acte normative, eu unul nu știu. Dar haideți să vedem pentru ce merite au primit privilegiile. Nu mai am puterea să mă concentrez, să caut pe net sau să îmi aduc aminte chiar toate relele pe care le-au făcut, …

Citeste tot articolul

DEX-ul confirmă: romanizarea n-a avut loc (un articol de excepție!)

DEX-ul sapă groapa romanizării chiar cu ajutorul etimologiilor sale, care nu pot ascunde un adevăr teribil: cuvintele de ,,origine latină” sunt în minoritate. Iată una din marile probleme ale custozilor romanizării. A inventa romanizarea n-a fost mare lucru. Ca teorie, de la tribune și în articole propagandistice, a mers bine. Povestea cu împreunările masive între legionari și femeile dace, care produceau în serie bebeluși ,,romanizați”, a mers bine. Și basna cu romanizarea celor optzeci și cinci la sută de daci liberi de către ciobani și negustori a mers fără probleme. Dar când au trebuit să alcătuiască instrumente științifice, dicționare explicative și etimologice, aici custozii romanizării s-au împotmolit. Etimologiile lor, oricât de tare le-ar fi tras de păr, ca să aibă o cât de subțirică spoială științifică, nu puteau susține nicidecum teoria romanizării dacilor. Cuvintele așa-zise latine se încăpățânau să fie puține. Și atunci au recurs la o altă găselniță. Au născocit împrumutuile din vecini. Nu că romanizatorii noștri i-ar fi iubit nespus pe slavi, turci sau maghiari. Împrumuturile trebuiau să susțină dogma romanizării. ,,Astfel, după Cihac, limba română are 20% elemente latine, 40% elemente slave, 20% turcești și încă 20% de alte origini. Prin urmare, 80% din lexicul limbii române ar fi constituit din împrumuturi – o situatie pe cât de bizară, pe atât de neadevărată”[i]. Și cum din toate împrumuturile cele mai multe ne vin, conform DEX-ului, de la slavi, iată că avem alt miracol lingvistic descoperit de instrumentul cel mai ,,științific” al Academiei: după fantastica și nici pană azi dovedita romanizare, dacii au suportat și o slavizare masivă. Povestea cu romanizarea o înțeleg. A prins pentru că a fost brodată pe invazia lui Traian. Fascinați de ,,cultura superioară” a legionarilor, care recitau prin castre din Ovidiu și Vergiliu, dacii s-au lepădat de limba lor și au învățat latina. …

Citeste tot articolul

Incredibil: UDMR Carei interzice statuia lui EMINESCU

Pe zi ce trece , e tot mai greu pentru membrii UDMR Carei împreună cu preşedintele lor , primarul Kovacs Jeno, să disimuleze dorinţa de a convieţui civilizat în oraşul multietnic CAREI. Din reflex  poate sau doar  din şovinism, se opun oricărui proiect care vine din partea consilierilor români, mai ales când este vorba despre amplasare de busturi ale personalităţilor româneşti atât locale cât şi nationale. Nimic nu este sfânt pentru ei când vine vorba de nevoile spirituale şi culturale ale comunităţii româneşti! Calcă în picioare  şi găsesc chiar si explicatii care să te convingă de necesitatea acceptării călcării noastre în picioare când vine vorba de solicitarea aprobării amplasării vreunui bust românesc oriunde înafară de vecinătatea Monumentului Ostaşului Român. Că doar grupurile  locale de pe reţelele de socializare sunt pline de afirmaţii de genul…  “oraşul e maghiar si singurul pământ românesc  din oraş e în jurul monumentului…”. In totală concordanţă cu aceste afirmaţii, consilierii UDMR au votat astăzi, la şedinta CL, împotriva amplasării în Carei a bustului lui Mihai Eminescu, poetul naţional al României.  In sala de şedinte nu au fost reprezentanţi ai presei  sătmărene de limba română  şi nici cameramani de la televiziunile locale, ca urmare a interventiei primarului Kovacs. Până şi cameramanul care a filmat pentru Buletin de Carei a fost întâmpinat  de primar cu ….”nu v-am spus că nu trebe să veniti astăzi?“.  Din păcate nu este pentru prima dată când primarul procedează de o asemenea manieră. Acestea sunt conditiile în care se desfăşoară la Carei şedintele de Consiliu Local. O atitudine dictatorială , de tip cizmă pe gât, care îngrădeşte dreptul la libera exprimare si instituie a atmosferă de teroare si de opacitate din partea administraţiei locale care încearcă să îşi protejeze afacerile oneroase. Motivele invocate pentru refuzul amplasării bustului poetului naţional Mihai Eminescu în parcul …

Citeste tot articolul

E jale mare-n BOR: a mai crăpat un turnător!

Duminică noaptea s-a săvârșit din viață mitropolitul Banatului, Înalt Prea Sfinția sa Nicolae Corneanu. Diavolul are, de atunci încoace, un nou slujitor de nădejde. Că doar nu credeți că sufletul ăstuia s-a dus în rai? De ce ar fi făcut-o? Pentru că omul se îmbrăca în rochii negre? Pentru că purta crucea la vedere? Haideți, mă… Dacă Turcescu, în delirul lui mistic, mai speră că-l va judeca doar Dumnezeu și niște judecători drepți, bietul Nicolae Corneanu nici nu mai are nevoie de judecată. Orice ar fi făcut bun (dacă a făcut) e anulat de cei 38 de ani de mizerie morală. 38 de ani! 38 de ani sunt, pentru cei mai nenorocoși, o viață de om. Acum câteva sute de ani, cam asta era speranța de viață. Nicolae Corneanu, mitropolit al Banatului din 1962 încoace (52 de ani, nene!) a fost turnător. A fost, zice CNSAS, “colaborator al Securității ca poliție politică”. Și a fost unul dintre cei mai longevivi: a turnat din 1950 până în 1988. Ăia 38 de ani. Băi, e mult. E foarte mult. E cumplit de mult. În 1950, preoți de toate confesiunile mureau în pușcăriile comuniste din România. Iar acest jeg uman semna angajamente cu Securitatea. E bine, că ăia au murit, dă-i în pula mea de proști, iar el a ajuns mitropolit, la doar 12 ani de la semnarea pactului. A ajuns mitropolit la doar 39 de ani, ce mișto, ce erudit, ce om deosebit… Doar că era securist de la 27 de ani. Atât. Vă dați seama că ăsta a turnat la Securitate, timp de 38 de ani (TREIZECI ȘI OPT), tot ce i s-au spovedit fraierii? Vă gândiți la asta? Vă dați seama că, din cauza lui, au intrat la bulău mulți oameni care aveau o singură vină: nu le plăcea regimul …

Citeste tot articolul

23 August 1944 – Ziua in care am devenit curve

România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva Germaniei In ziua de 23 august 1944, Romania a intors armele impotriva aliatului de pana atunci, Germania hitlerista, trecand in tabara SUA, Marea Britanie si URSS. In dimineata zilei de 23 august 1944, Regele Mihai i-a convocat la Palat pe Ion Antonescu, primul-ministru al guvernului, dar si autoproclamatul “Conducator al statului”, si pe cativa dintre principalii colaboratori ai acestuia. In fata refuzului maresalului de a semna armistitiul cu Natiunile Unite, regele, sustinut de membrii Blocului National Democrat, format din PNT, PNL, PSD si PCR, a ordonat arestarea acestuia, numind un alt prim-ministru, in persoana generalului Constantin Sanatescu. Istoriografia comunistă, dar şi cea “democartică”, au adoptat poziţii laudative faţă de lovitura de stat, coordonată de regele Mihai, o parte a armatei şi Blocul Naţional Democrat (alcătuit din liberali, ţărănişti, social-democraţi şi comunişti!), împotriva şefului statului, Ion Antonescu, care a fost arestat şi predat ruşilor. Acest lucru a însemnat pentru România, care era bombardată de americani şi ruşii ajunseseă în Basarabia şi Bucovina, abandonarea totală în ghearele sovieticilor şi întoarcerea armelor împotriva foştilor aliaţi germani. Naivitatea politicienilor, care credeau că astfel românii vor fi trataţi la sfârşitul războiului drept parte a coaliţiei “antifasciste”, a fost dovedită de istorie. România a capitulat practic şi am fost trataţi ca învinşi şi stat agresor, la fel ca ungurii şi slovacii care au luptat până la capăt împotriva sovieticilor, deşi după 23 august armata română a înregistrat pierderi de 170.000 de oameni (morţi, răniţi sau dispăruţi) şi a ajuns până aproape de Praga în luptele împotriva puterilor Axei! Mai mult, aproximativ 130.000 de soldaţi şi ofiţeri români au fost deportaţi în Siberia. CITESTE SI: Un rege care şi-a trădat ţara

Citeste tot articolul

Despre patriotism şi trădare

În ultimele zile, tot am văzut diferite opinii ale neoconilor români, aserviţi celor americani, care se tot bat cu cărămida patriotismului în piept, acuzând în stânga şi-n dreapta pe toţi cei care nu-s de-acord cu ei, de trădare a României în favoarea Rusiei. Se fac liste negre cu rusofonii/rusofilii, exact aşa cum în Ucraina extrema dreaptă şi-a făcut liste cu cei care trebuiesc lichidaţi. Cei care la ora actuală ucid, violează şi jefuiesc prin Ucraina, au început şi ei de undeva mai demult, exact cum fac astăzi aceşti domni la noi. Aş dori să lămuresc câteva chestii pentru aceşti domni. În primul rând, vreau să subliniez faptul că România nu mai este un stat independent, poate domnii R. Tudor, M. Guran şi cei de la ÎLD nu au observat. Constituţia ţării a devenit simplă maculatură pe care o încalcă exact cine doreşte, iar primii care fac acest lucru sunt exact cei care sunt puşi acolo de noi ca să vegheze asupra respectării ei. Resursele materiale ale ţării nu mai sunt ale acestui popor, aşa cum e stipulat în Constituţie, libertatea cuvântului nu mai există. Toate valorile care ne unesc pe noi ca popor şi care sunt de fapt fundamentul constituirii acestei ţări au fost demolate sistematic, la ora actuală iubita noastră ţară, România, a ajuns să fie un colos cu picioare de lut, gata a se prăbuşi în fiecare clipă. Am ajuns să existăm ca stat doar prin inerţie, toate bazele noastre au fost atacate şi desfiinţate. Industria a fost eradicată, în locul fabricilor s-au construit mall-uri. Armata, garantul suveranităţii şi al integrităţii patriei a fost desfiinţată şi a ajuns să fie formată din câţiva mercenari care sunt folosiţi de către americani aiurea prin lume. Serviciile noastre secrete care trebuiau să ne apere de ORICE interferenţă străină, indiferent din partea …

Citeste tot articolul

Liderul nord-coreean si-a EXECUTAT unchiul pentru “tradare”

Jang Song-thaek (stânga), înainte de a cădea în dizgraţia nepotului său, liderul suprem al Coreei de Nord Finalul unui spectacol ce aminteşte de “Revoluţia culturală” din China lui Mao, care a inclus arestarea televizată a unchiului liderului nord-coreean Kim Jong-un, a avut loc joi, odată cu execuţia lui Jung Song-thaek, la scurt timp după ce a fost condamnat la moarte de către un tribunal militar special. Conform agenţiei de presă KCNA din Coreea comunistă, înaltul demnitar, care era privit ca “numărul 2″ al regimului, a fost acuzat de “trădare” şi “acţiuni contrarevoluţionare”. Arestare în direct KCNA a adăugat că Jung Song-thaek a fost găsit vionvat de o “crimă atât de hidoasă ca cea de a încerca destabilizarea statului prin tot felul de intrigi şi metode josnice cu o ambiţie frenetică de a profita de puterea supremă a partidului nostru şi a statului nostru”. Îndepărtarea acestui demnitar, precum şi executarea a doi dintre consilierii săi apropiaţi au fost anunţate săptămâna trecută de serviciul de informaţii sud-coreean, aminteşte Mediafax. Kim Jong-un, în vârstă de 30 de ani, l-a succedat în urmă cu aproape doi ani pe tatăl său Kim Jong-il după moartea celui din urmă în decembrie 2011. Kim Jong-il a fost preşedinte al Coreei comuniste după decesul în 1994 al tatălui său Kim il-Sung, fondatorul Republicii populare democratice Coreea (RPDC) în 1948. Soţul surorii lui Kim Jong-il, Jang Song-thaek, în vârstă de 67 de ani, era vicepreşedintele Comisiei de apărare naţională, considerat a fi cel mai puternic organism decizional al ţării. Sursa: FrontPress.ro Ultima fotografie cu demnitarul comunist, înainte de execuţie

Citeste tot articolul

23 august 1944 – Ziua in care Armata Romana a fost TRADATA!

Nu doresc să intru în culisele actului de la 23 august 1944, când Regele Mihai I a orchestrat o lovitură de stat împotriva conducătorului statului, Mareşalul Ion Antonescu. Detaliile conspiraţiei şi întoarcerii armelor la ordinul tânărului rege sunt arhicunoscute. Un grup minor de consilieri regali şi politicieni veroşi şi ambiţioşi au pus la cale o lovitură de stat prost gândită şi slab organizată. Regele Mihai I a aruncat România în braţele URSS fără să negocieze un armistiţiu, decât abia pe 12 septembrie 1944, prin comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, la Moscova. De la 23 august până la 12 septembrie 1944, România a fost practic o ţară ocupată şi fără apărare în faţa trupelor sovietice. În câteva zile ruşii au ajuns să defileze la Bucureşti, pregătindu-se să comunizeze ţara, cu aportul fostului suveran. Din punct de vedere istoric şi al diplomaţiei internaţionale, România a fost percepută ca o ţară ce trădează o alianţă şi bagă cuţitul pe la spate celui cu care a bătut palma pentru o înţelegere. Ieşirea din Axă nu a fost, paradoxal, bine văzută nici de către Aliaţi, care au refuzat României statutul de cobeligeranţă la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 şi a supus-o unor împovărătoare despăgubiri de război. De atunci, ţara noastră e percepută în cancelariile lumii ca naţiunea care-şi trădează aliatul. În perspectivă diplomatică şi al relaţiilor internaţionale o ţară care îşi respectă până la capăt angajamentele, chiar dacă e înfrântă în război, e percepută mai bine de opinia publică şi cancelarii. Vezi Germania după 1945, Polonia sau chiar Ungaria. O regulă de bază în dreptul internaţional este respectarea cuvântului dat şi loialitatea faţă de o înţelegere. Regele Mihai I a încălcat această cutumă diplomatică şi a dat o lovitură de cuţit pe la spate, chiar Armatei Române, care lupta vitejeşte pe front şi care, …

Citeste tot articolul

23 August 1944 – Salvarea României sau trădare naţională? (MATERIAL AMPLU)

Despre actul de la 23 august 1944 din România, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destula abilitate, poporului român, unele adevaruri ale acestui act si implicatiile lui, în majoritate nefaste pentru România. S-a trecut cu vederea în mod deliberat situatia militara a României în primavara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea tradare de la Iasi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racovita, savârsita în strânsa legatura cu Casa Regala si cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situatia militara a României de dinainte de 23 august 1944, precum si tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, initiate înca de la sfârsitul anului 1943, ca si despre rezultatele acestora. Citeste tot articolul pe HISTORIA (click aici)

Citeste tot articolul

TOP 10 tradari din istoria Romaniei

Cum ar fi aratat oare istoria fara tradatori si tradari? De la Burebista la Mihai Viteazul si pana la Tudor Vladimirescu, istoria noastra e presarata cu evenimente tragice, in care rolul principal a fost jucat de personaje fara scrupule care, prin josnicele lor fapte, au schimbat mersul istoriei si soarta romanilor. Prabusirea celui mai mare rege dac: Burebista In vremea lui Burebista, care a domnit pe la jumatatea secolului I i.Hr., statul dac a ajuns in culmea puterii sale. In urma victoriilor repurtate de acest rege, statul dac – cu capitala la Argedava – a ajuns sa se intinda pe un teritoriu imens, cuprins intre Alpii nordici, Muntii Balcani, Marea Neagra si Nistru. Pana si impartul roman Cezar se temea de marea putere a regelui dac si, in jurul anului 44 i.Hr., pregatea un razboi impotriva lui. A murit insa – asasinat, dupa cum se stie, in urma unui complot – inainte de a apuca sa porneasca spre regatul dac. Si, la putin timp dupa aceea, tot unei conspiratii i-a cazut victima si Burebista. Nobilii nemultumiti de puterea si autoritatea sa au complotat pentru a-l inlatura. Odata cu disparitia lui, imensul regat dac s-a destramat, spargandu-se in mai multe bucati pe care cei care uneltisera spre a-l dobori pe Burebista si le-au impartit intre ei. Vlad Tepes: tradat de propriul sau frate Vlad Tepes a ocupat tronul Valahiei in 1456 cu ajutor maghiar. Si-a consolidat stapanirea nimicind mai multi pretendenti care voiau sa-i ia domnia si a bagat spaima atat in sustinatorii acestora, cat si in turci. Dupa cativa ani, a refuzat sa mai plateasca turcilor tribut si a macelarit armata otomana care fusese trimisa sa-l pedepseasca – aproape 25.000 de oameni. Astfel provocat, sultanul Mahomed al II-lea a ridicat, in primavara anului 1462, o oaste numeroasa, cu care a …

Citeste tot articolul

Inedit! 23 august 1944

Încet, dar sigur, adevărul iese la iveală.  „Dumnezeu nu bate cu parul!” Cu ani în urmă, un fost ofiţer a predat lui Nicolae Ceauşescu agenda lui Carol al II-lea – ţinută în secret decenii la rând – în paginile căreia Mareşalul Ion Antonescu şi-a consemnat impresiile fierbinţi ale orelor petrecute în camera-seif, unde fusese închis de regele Mihai. Preşedintele de atunci al României nu a distrus-o. A dat ordin să fie păstrată pentru posteritate. Prin amabilitatea regretatului profesor Gheorghe Buzatu a portalului Ziariştii online şi a revistei ART-EMIS, conţinutul însemnărilor Mareşalului au fost accesibile publicului larg. Astăzi, vă prezentăm un document inedit despre Marea Trădare Naţională de la 23 august 1944. Devin vizibile apucăturile de maidan şi ambiţiile nefaste ale unui rege infantil şi lipsit de demnitate. Vă reamintim că – excluzând longeviva relicvă regală, TOŢI ceilalţi participanţi şi/sau implicaţi în complotul de la 23 august 1944 au trecut în altă lume în împrejurări tragice, neclare, ori şi-au găsit sfârşitul în temniţele unde au fost trimişi şi schingiuiţi de către slugile alogene ale sovietelor. Redacţia mulţumeşte cercetătorului Mircea Vâlcu-Mehedinţi pentru punerea la dispoziţie a acestui text inedit – parţial reprodus după înregistrarea pe placă a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 23 august 1944 în Salonul Galben de la Palatul Regal. Documentul va fi prezentat şi în volumul „Istoria comunismului din România. Origini. Activitate”, vol. I (în lucru) – al cărei autor este domnul Mircea Vâlcu-Mehedinţi. O palmă dată poporului român şi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ţării l-a folosit în loc de ştampilă 23 august 1944 reprezintă unul dintre momentele jenante din istoria românilor. Ce n-aş da să-l pot contrazice pe scriitorul Ştefan Dumitrescu care afirmă că „suntem un popor axiofag, care ne distrugem, ne mâncăm singuri valorile”? Tot el, referindu-se la acel …

Citeste tot articolul

23 august 1944 – Preliminariile Trădării (2)

Articol de Comandor (r), prof. univ. dr. Jipa Rotaru Presiunea evenimentelor de după declanşarea ofensivei sovietice din 20 august şi refuzul repetat al lui Maniu de a prelua conducerea guvernului, a făcut ca în seara de 23 august 1944 să se hotărască constituirea unui guvern de militari şi tehnicieni sub egida politică a B.N.D., prezidat de un general. Cele patru partide ale coaliţiei erau reprezentate în guvern prin câte un ministru fără portofoliu. Tot în cadrul întâlnirilor din luna august, au fost rezolvate problemele legate de pregătirea de ordin politic a loviturii. Concret, de comun acord, reprezentanţii B.N.D. şi ai palatului regal au întocmit şi dezbătut documentele ce trebuiau date publicităţii, imediat după răsturnarea guvernului antonescian; o proclamaţie a regelui către ţară, o declaraţie a noului guvern, primele decrete-legi, cele privind amnistierea şi eliberarea din lagăre şi închisori a deţinuţilor politici, antifascişti. Concomitent, din însărcinarea B.N.D.., un grup de ofiţeri şi generali din anturajul regelui Mihai, împreună cu Emil Bodnăraş, au pregătit şi elaborat un minuţios plan militar, care la momentul declanşării loviturii în seara zilei de 23 august 1944, s-a dovedit viabil. Sunt de acum bine cunoscute ultimele contacte (întâlniri) ale forţelor angajate în lovitura de stat coordonate de regele Mihai. Istoriografia momentului 23 august le-a abordat şi analizat în cele mai mici detalii. Pentru importanţa lor, reamintim doar consfătuirile din noaptea de 20-21 august şi cea din noaptea de 22-23 august. Aflat la Sinaia, în 20 august, regele este înştiinţat telefonic despre evenimentele politice şi militare survenite (cel mai important fiind declanşarea ofensivei sovietice în Moldova). El s-a decis să-şi întrerupă week-end-ul şi să vină la Bucureşti, însoţit de generalul Gh. Mihail, colonelul Emilian Ionescu şi Mircea Ioaniţiu.[1]În noaptea de 20/21 august, regele a organizat o reuniune secretă, la care au fost chemaţi: C.Sănătescu, Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu, …

Citeste tot articolul

23 august 1944 – Preliminariile Trădării (1)

În vara anului 1944, opoziția împotriva mareșalului și mai ales a războiului purtat alături de Germania împotriva URSS, se coagulase, alcătuită fiind, atât din forțe de dreapta, cât și din cele de stânga sau extremă stângă. Nucleul acesteia l-a constituit camarila regală, care din această perioadă a trecut de la vorbe la fapte prin oamenii săi, regele Mihai I angajând discuții și tratative în scopul realizării unei coaliții de forțe, care să efectueze lovitura de stat, să-l aresteze pe Mareșal și să întoarcă armele împotriva Germaniei. Începutul comunicării dintre Palatul Regal şi opoziţia de stânga datează din august 1943, iniţiativa aparţinând reprezentantului P.C.D.R. Lucreţiu Pătrăşcanu. Prin generalul Octav Ulea, maestrul de ceremonii al Casei Regale şi vărul său, Pătrăşcanu a transmis Mareşalului curţii, Ioan Mocsonyi-Stârcea că doreşte să-l contacteze pentru a transmite din partea conducerii P.C. regelui Mihai, probleme extrem de importante legate de existenţa şi salvarea poporului român. Acesta şi-a dat acordul şi după o primă întrevedere în doi, care a durat de la orele 21.30 până către miezul nopţii, imediat a doua zi a avut loc o întâlnire la care, pe lângă Lucreţiu Pătrăşcanu şi Mocsonyi-Stârcea, a participat şi generalul Constantin Sănătescu, şeful Casei Regale. Desfăşurate într-o conspirativitate adecvată, în cadrul primelor întâlniri s-au purtat discuţii generale privind poziţia fiecăreia dintre părţi faţă de evenimentele politico-militare la zi, precum şi a căilor şi modalităţilor preconizate pentru salvarea ţării. O problemă importantă pe care reprezentanţii Palatului au vrut să o clarifice de la început, a fost clarificarea poziţiei P.C. faţă de monarhie, ştiută fiind orientarea sa de stânga. Pătrăşcanu a precizat că deşi republican, Partidul Comunist va sprijini cu toată vigoarea monarhia, în măsura în care regele Mihai va acţiona pentru scoaterea României din războiul hitlerist. Din primăvara anului 1944, comunicarea dintre reprezentanţii P.C. şi ai Palatului s-a intensificat, …

Citeste tot articolul