televiziune

Andrei Dumitru, in varsta de 49 de ani, a murit din cauza unei boli virale.

Andrei a lucrat pentru televiziunea publica timp de 26 de ani, si era unul dintre cei mai iubiti si respectati oameni de acolo. La doar 49 de ani, o boala comuna l-a rapus, lasand familia si colegii indurerati.

Cel care a dat trista veste a fost tatal lui Andrei, postand un mesaj sfasitor pe Facebook, in care mentioneaza ca fiul sau a fost rapus de o meningita virala.

„O meningită virală necruțătoare a curmat în trei zile viața fiului meu, Andrei, (49 de ani), care a slujit timp de douăzeci și șase de ani, cu dragoste și devotament, Televiziunea Română. Să-i fie amintirea veșnic vie și toate drumurile deschise către Lumina Învierii!”, a scris acesta pe Facebook, potrivit wowbiz.ro.

Colegilor de la Televiziunea Romana sunt in soc si nu le vine sa creada ca Andrei nu mai este printre noi si ca a fost rapus de o meningita. Acestia sufera pierderea suferita, fiind pentru ei Andrei era un om de baza si extrem de muncitor, fiind iubit de toata lumea.

„A murit din cauza unei meningite? E îngrozitor și de neimagint în acest secol. Păcat! Era un om de echipă, un profesionist și o persoană specială cu adevărat” au spus colegii lui Andrei, conform Kfetele.ro.

Andrei Dumitru a fost inmormantat ieri, la cimitirul Bellu din Bucuresti, unde parintii si cei apropiati l-au condus pe ultimul drum, luandu-si ramas-bun pentru totdeauna de la el.

Prezentatoare TV și starul din Calendar Girls, Fern Britton, a dezvăluit cum a fost asaltată într-un lift de un bărbat căruia tocmai îi luase un interviu.

Fern Britton, fostă prezentatoare TV, în vârstă de 61 de ani, a dezvăluit că într-o zi a fost atacată în lift de un barbat, căruia tocmai îi luase un interviu.

Incidentul tulburător a avut loc atunci când lucra pentru postul de televiziune South spre sfârșitul anului 1989. Fosta prezentatoare a emisiunii „This Morning star” a spus:

„Imi amintesc ca prezentam un show TV cand lucram pentru ‘TVS’. Ma aflam intr-un lift cu un barbat caruia tocmai ii luasem un interviu. Dintr-o data s-a napustit asupra mea si nu-l puteam controla. L-am intrebat ce credea ca face. Insa asta nu parea sa-l opreasca in vreun fel.

Dovada rămâne că cea mai privilegiată entitate din această planetă este bărbatul. Însă până nu se vor simți la fel de inconfortabil atunci când merg singuri acasă pe întuneric sau sunt singuri într-un taxi, intotdeauna va exista un gol in a intelege prin ce trec femeile” a spus Fern, potrivit Mirror.

RCS&RDS| Digi, cel mai mare operator de cablu și internet din țara noatră a înregistrat o creștere importantă a numărului de abonați în toate țările este unde este prezent și a avut venituri de peste 1 miliard de euro în 2018.

Compania a înregistrat anul trecut o creştere a veniturilor cu 13,3%,în raport cu 2017, de la 916,5 milioane euro la 1.038,1 milioane euro.

În total, pe cele patru pieţe, grupul înregistrează o creştere a unităţilor generatoare de venituri (RGU) de peste 1,7 milioane, inclusiv unităţile generatoare de venit ale Invitel (Ungaria). Astfel, în 12 luni, compania a atins pragul de 14,9 milioane RGU (decembrie 2018), faţă de 13 milioane RGU, cât înregistra la 31 decembrie 2017.

Principalele segmente de activitate au înregistrat, la nivelul grupului, următoarele evoluţii :

– serviciile de pay-tv:+9%, de la 4,4 milioane RGU la 4,8 milioane RGU, la 31 decembrie 2018;

– serviciile de internet fix:+17,8%, de la 2,8 milioane RGU la 3,3 milioane RGU;

– serviciile de telefonie fixă: +18,8% de la 1,6 milioane RGU la 1,9milioane RGU;

– serviciile de telefonie mobilă: +11,1% de la 4,5 milioane RGU la 5 milioane RGU.

În România, grupul a raportat creşteri pe segmentul serviciilor de cablu şi internet fix, cu un progres de 5,6% al RGU aferent serviciilor de pay-tv (3,8 milioane RGU, la 31 decembrie 2018, faţă de 3,6 milioane RGU, la 31 decembrie 2017) şi, respectiv, de 8,7% a RGU aferente serviciilor de internet fix (2,5 milioane RGU, la 31 decembrie 2018 faţă de 2,3 milioane RGU, pentru perioada similară a anului anterior).

Creşterea constantă a cotei de piaţă pentru principalele linii de business a fost susţinută de investiţia constantă în dezvoltarea infrastructurii de fibră optică şi de grija faţă de relaţia cu clienţii.

În Ungaria, unităţile generatoare de venituri pentru segmentul de servicii de televiziune prin cablu ale filialei Digi (inclusiv Invitel) s-au majorat până la 0,7 milioane unităţi. Pe segmentul serviciilor de internet fix, Digi înregistra 0,7 milioane RGU, la 31 decembrie 2017, în timp ce pe segmentul serviciilor de telefonie fixă 0,7 milioane RGU. Și în această ţară, Digi continuă procesul de extindere a reţelei sale de fibră optică. Pentru anul în curs, unul dintre proiectele importante pentru această piaţă o constituie lansarea cu succes a serviciilor de telefonie mobilă.

Spania şi Italia au înregistrat o creştere importantă, de 36%, a numărului de abonaţi, ajungând de la 1,1 milioane RGU, la 31 decembrie 2017, la 1,5 milioane RGU, la 31 decembrie 2018. Digi Spania s-a poziţionat ca lider al pieţei MVNO (operator virtual de servicii de telefonie mobilă), pe parcursul anului trecut. Ultima lună a trimestrului III a marcat şi lansarea serviciilor fixe pe piaţa spaniolă. Evoluţia operatorului de comunicaţii pe piaţa spaniolă a fost remarcată inclusiv de presa spaniolă care urmăreşte, de câteva luni, progresele Digi Spania, atât la nivel de diversitate şi accesibilitate a ofertelor, cât şi sub raportul creşterii numărului de abonaţi (Cinco Dias/El Pais, El Expansion).Pe cele două pieţe europene mature, Digi Communications se adresează atât diasporei româneşti, cât şi clienţilor locali.

Unul dintre cei mai îndrăgiți prezentatori de știri și, totodată, una dintre cele mai cunoscute voci ale jurnalismului brazilian a murit luni noapte, într-un accident de elicopter care a avut loc la Sao Paolo. Ricardo Boechat avea 66 de ani. Ricardo Boechat a fost ziarist şi prezentator de ştiri, el lucrând pentru importante publicaţii din Brazilia, precum, O Globo, O Dia, O Estado de São Paulo sau Jornal do Brasil.

De asemenea, a fost director de ştiri şi prezentator la postul de radio BandNews FM şi a deţinut poziţia de prezentator tv la Jornal da Band. Ricardo Boechat a câştigat de trei ori premiul de Jurnalistul Anului în Brazilia, scrie rtv.net.

O coincidenţă nefericită face ca el să fi vorbit timp de aproape 10 minute, cu două ore înainte, la radio BandNews FM, despre succesiunea de tragedii care a avut loc în Brazilia, în 2019. El a vorbit despre barajul care s-a rupt şi a provocat 325 de morţi la Brumardinho, dar şi de incendiul de la baza lui Flamengo, în care 10 copii şi-au pierdut viaţa.

Ricardo Boechat era născut pe 13 iulie 1952 în Argentina, la Buenos Aires, părinţii săi fiind diplomaţi brazilieni detaşaţi în această ţară. Elicopterul în care se afla jurnalistul s-a prăbuşit luni după-amiază, pe autostrada Anhanguera, de lângă Sao Paulo, lovind inclusiv un camion care se adla în mişcare. Mai multe personalităţi politice au transmis condoleanţe şi şi-au exprimat tristeţea, între acestea şi preşedintele Jair Bolsonaro.

Înregistrarea din emisiunea de luni a lui Ricardo Boechat:

Prezentoarea BBC Dianne Oxberry a murit brusc la vârsta de 51 de ani după ce a fost recent diagnosticată cu cancer.

Dianne era căsătorită cu un cameraman, alături de care avea doi copii, scrie dailymail.

Dianne a lucrat la Radio 1, unde s-a bucurat de un succes răsunător, iar apoi, în 1994, a început să prezinte rubrica meteo la o stație regională a BBC.

O spun sincer, nu vreau să fiu suspectat de pamflet sau hiperbolizări: Pro Tv-ul dăunează grav societăţii. Este furunculul radioactiv care a început să crească pe creierul românesc la mijlocul anilor ’90. Şi astăzi, încă mai creşte.

Dacă vă întrebaţi de ce la 25 de ani după revoluţie, încă suntem o naţie vaporoasă, lipsită de principii, valori, educaţie, consistenţă, s-ar putea să găsiţi o variantă de răspuns pe micul ecran.
Un popor buimăcit, care aştepta cu ochii întredeschişi mijirea libertăţii, a fost orbit cu kitsch, cancan şi decadenţă.

Întregul spaţiu media este vinovat, dar Pro Tv-ul a fost corifeul diabolic al spectacolului de “manelizare naţională”. La propriu. Primii manelişti au fost insistent promovaţi de Pro. Primii actori de freak show, primii afacerişti de carton, primele “dive” contra cost, primii analfabeţi de succes. Pro Tv-ul a tăiat panglica fiecărei expoziţii de superficial şi lascivitate.

Ultima dovadă: O tragedie petrecută ieri într-un poligon de tir din Bucureşti. Un elev şi-a împuşcat instructorul, după care s-a sinucis. Cum prezintă Pro TV-ul ştirea

În goana după senzaţional, Pro Tv-ul transformă tragedia într-un mic documentar, stupid şi agramat redactat. Nu este vorba despre încă un nebun care comite o crimă urmată de sinucidere. Nuuu, aici avem ceva foarte spectaculos; este o execuţie în stil Mozambic, băi! Fiţi atenţi, bulbucaţi ochii şi ciuliţi urechile!

Două în piept pentru “încetinire” şi încă una în cap pentru “imobilizare” (doar dacă este bine plasată). După care urmează alte detalii foarte, foarte interesante despre “metoda Mozambic”.

Viețuitoarele astea degradate psihic au demonstrat cu fiecare ocazie că nu au limită. Vor recurge la cele mai scabroase metode de intoxicare civică pentru audienţă şi bani. În zilele bune, Pro Tv-ul este urmărit de peste 5 milioane de telespectatori. Este un obicei naţional, un fenomen. După părerea mea, mai dăunător decât alcoolul, E-urile, poluarea atmosferică, radiaţia UV-C şi încălzirea globală.

Autor articol: Dani Corban, Reactii.ro

Românii au fost și sunt supuși în continuare acestor manipulări.

Decalogul Chomsky

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii

Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.

Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău

Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său

Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte

Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.

6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor

Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare

Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă

Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei

Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare

Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

Avram Noam Chomsky (n. 7 decembrie, 1928, Philadelphia, SUA) este un lingvist și activist politic american, profesor emerit în lingvistică la Massachusetts Institute of Technology (MIT). În lumea academică, Chomsky este cunoscut pentru „teoria gramaticii generative” și pentru contribuțiile sale în domeniul lingvisticii teoretice. El este cel care a revoluționat întreg sistemul lingvistic modern prin celebrele sale modele generative.

În afara lumii academice, Chomsky este foarte cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică și pentru critica sa la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar și a altor guverne. Chomsky se descrie ca un socialist libertar și simpatizant al anarho-sindicalismului. Este considerat și drept o persoană cheie în cadrul stângii politice din Statele Unite.

Posturile românești de televiziune au ajuns tomberoane vizuale în care defilează toate formele de mizerie, prostie și mârlănie umană, pentru că asta face rating. Eu unul știu și că nu am cerut așa ceva (veșnica scuză a producătorilor care ar face numai emisiuni de mare prestigiu dacă noi nu le-am cere obligatoriu can-can) și că motivul jegului ca model de audiență nu este refuzul publicului de a se uita la altceva ci faptul că metoda este ieftină și nici nu cere specialiști, creativi sau orice alt gen de profesionist media.

De luptat cu fermentarea asta urât mirositoare nu prea ai cum, cel mult duci frumos televizorul la reciclat și-ți selectezi online conținutul la care te uiți, dar parcă în afară de asta ai vrea să știe și maimuțele de pe sticlă că sunt departe de ce ar trebui să fie.

De asta Reacții.ro inaugurează premiul anual ”Fasolea de aur” care îi va reveni, după un vot popular de trei zile, celui mai mizerabil personaj din televiziunea românească.  Premiul constă într-o diplomă de onoare și un kilogram de fasole maro și va fi trimis recomandat câștigătorului, împreună cu instrucțiunile de folosire a fasolei.

Iată candidații în ordine aleatorie:

Radu Banciu – o creatură cu totul și cu totul deosebită care a împins limitele jegului și prostiei umane peste granițele știute de om. Singurul umanoid de pe planetă care nu poate să lege o propoziție fără să jignească pe cineva sau fără să scoată o enormitate atât de absurdă pe gură încât te miri cum de așa un creier e capabil să folosească alfabetul. Cireașa de pe tortul de cacao e că vorbește rârâit și nazal ca un intelectual francofon cu pretenții. Cine ar putea să îi ia fasolea acestui suprem concurent?

Mircea Badea – pornit la drum ca un băiat spălat, frumușel. cu principii, cu minte, cu dicție și cu umor, s-a transformat rapid într-un isteric spumos, manevrat politic și degrabă aruncător la gunoi a oricărei logici sau principiu când vine vorba de executat rolul trasat de mâna care-l hrănește. Poate cel mai dezamăgitor personaj din media autohtonă, măcar de-ar fi fost urangutan din prima… așa ca Banciu.

Mihai Gâdea – cică analist politic, cred că scurmător de profesie i-aș spune. În ce? În orice trebuie. N-are nici un farmec și pentru mine e mult în urma celor doi, pur și simplu n-are clasa ălora.

Capatos și Măruță – ăștia-s în aceeași categorie, amândoi zâmbesc superior și nonșalant spre hoardele de gunoaie pe care tot ei le aduc în studiu și pe care ”încearcă” să le controleze când vezi-doamne o iau pe arătură. Pe nișa ipocriziei ieftine, cei doi intră cu talent în cursă, parcă totuși Capatos are un ușor avantaj el fiind singurul ce reușește constant să coboare mult sub zero media IQ-ului din platoul emisiunii cu invitații și invitatele sale.

Simona Gherghe – singura grațioasă prezență feminină din plutonul fruntaș, aleargă spre linia de finiș cu nemaipomenita realizare de a conduce prim planuri cu ceara din urechi și mizeria de sub unghii, în cadrul unui talk show monden, ca apoi să se plângă de cruzimea celor care nu o aprobă.

Ăștia mi se par candidații cu șansă. Dacă sunteți de altă părere, soluția e simplă – lăsați un comentariu cu numele candidatului dumneavoastră și dacă se fac zece comentarii cu noua propunere, intră și el în sondaj.

Ne rezumăm la oameni de televiziune, da? Fasolea de aur e numai și numai pentru ei.

Ps. click pe numele individului ”preferat” si apoi pe butonul Votează. – Sursa: Reactii.ro

RCS&RDS lansează o nouă ofertă pentru utilizatorii de telefonie mobilă

RCS&RDS, compania lider pe piaţa serviciilor de televiziune şi de internet din România, oferă telefoane la preţuri promoţionale şi cu plata în rate.

Utilizatorii care îşi portează numărul de telefon în reţeaua Digi Mobil până la 31 decembrie beneficiază de 3 luni gratuite la orice abonament, dar şi de preţuri promoţionale la telefoane. Astfel un Samsung Galaxy S5 poate fi achiziţionat la preţul de 2.099 lei sau cu avans 1050 lei şi 12 rate de 88 lei, iar un iPhone 5S poate fi cumpărat cu 2.649 lei sau 1.330 lei avans şi 12 rate de 110 lei.

Alte telefoane incluse în promoţie sunt HTC Desire 516, Lenovo Vibe X2 sau Philips S398.

Cel mai ieftin abobnament Digi este Optim 2. Acesta include:
– nelimitat minute în reţeaua Digi (mobil şi fix)
200 minute nationale şi internaţionale
– nelimitat internet mobil (viteze de până la 21,6 Mbps pentru traficul până la 3
B)

După consumarea minutelor incluse:
– 0,06 eurocenţi/minut – către naţional fix
– 1,24 eurocenţi/minut – către naţional mobil

Cel mai scump abonament este Digi Mobil Optim Nelimitat. Utilizatorii primesc:

• nelimitat convorbiri în orice reţea naţională, fixă sau mobilă
• nelimitat convorbiri internaţionale în principalele retele fixe din UE, SUA,
  Canada şi China şi 3.000 de minute convorbiri internaţionale în principalele reţele
  mobile din SUA, Canada, China şi UE
• nelimitat internet mobil (viteze de până la 21,6 Mbps pentru traficul până la 5
  GB).

Toţi cei care deţin puterea , indiferent în ce domeniu , au ca principal obiectiv să schimbe gândirea şi implicit comportamentul celor pe care îi conduc. Pentru asta au nevoie de tehnici de manipulare care să influenţeze procesul de gândire a celor supuşi manipularii . În mediul politic şi în mass-media , aceste tehnici au progresat rapid. O societate care să fie alcătuită din “marionete” şi nu din oamenii care gândesc liber poate fi uşor guvernată de “maeştri păpuşari” care nu au alt scop decât să-şi satisfacă interesele personale şi ale grupurilor din care fac parte.Controlul mass-mediei este esenţial în acest proces.

În multe cazuri , mass-media prezintă neechilibrat confruntarea dintre doi indivizi sau grupuri cu opinii diferite. Scandalurile şi cancanurile sunt cele care atrag presa , fiind întodeauna prezentate pe prima pagină de ziar sau în prima parte a buletinelor de ştiri.

Strategia de distragere a atenţiei

Mass-media controlată din ce în ce mai mult de lideri politici sau oameni de afaceri ajunge să nu mai informeze, ci mai mult să dezinformeze. Rolul ei este de a devia atenţia de la chestiunile importante şi schimbările decise de elite politice şi economice. Totul face parte din strategia de inundare a opiniei publice cu diferite informaţii insignifiante. Această strategie care poate fi numită şi de distragere a atenţiei are şi rolul nociv de a bloca orice interes al publicului pentru domenii de cunoaştere precum ştiinţa , economia sau psihologia. Ideea este ca oamenii să nu se mai gândească la adevăratele probleme sociale.

Chiar şi scurgerile de informaţii în presa de investigaţii pot fi nişte manevre strategice în favoarea celor care au poziţii de putere.

Strategia problema-reacţie-soluţie

O a doua strategie aplicată în manipulările din presă este cea de a crea probleme cărora să li se ofere apoi soluţii. Metoda are schema: problema- reacţie- soluţie.

Se creează o problemă care să producă o reacţie în rândul publicului. Ca de exemplu: să dezvălui şi să intensifici violenţa urbană sau să aranjezi atacuri sângeroase pentru ca apoi să aplici măsuri de securitate care limitează libertăţile cetăţeneşti. Un alt exemplu, de această dată de proporţii mai mari, este crearea unei crize economice pentru a propune retragerea drepturilor sociale şi dezmembrarea serviciilor sociale . Totul ajunge să fie considerat ca fiind un rău necesar

Strategia graduală

A treia strategie de manipulare foarte eficientă este strategia graduală. Obiectivul este ca societatea să ajungă să accepte inacceptabilul din trecut.

Prin această strategie au impus neoliberalii condiţiile socioeconomice radicale în anii ‘80 şi ‘90 :

· statul minimal

· privatizarea masivă în sectoarele strategice ale economiei(resurse minerale, energie, transporturi ş.a.)

· nesiguranţa socio-economică

· flexibilitatea

· şomajul enorm

· salarii care să nu garanteze o viaţă decentă

Toate aceste condiţii care la prima vedere par inacceptabile şi care dacă ar fi fost aplicate deodată ar fi generat o revoluţie , au ajuns să fie aplicate gradual şi în final acceptate de cetăţeni.

Strategia amânării

Strategia amânării este o altă cale de a implementa măsuri nepopulare. De foarte multe ori politicieni îşi motivează măsurile ca fiind dureroase, dar necesare pentru a câştiga sprijinul public în vederea aplicării viitoarelor planuri nepopulare. Deciziile nepopulare, în strategia manipulatorilor, nu e bine să fie aplicate imediat, ci să fie amânate pentru un anumit moment în viitor. Asta datorită faptului că masele populare au întotdeauna înclinaţia de a crede că totul va fi bine în viitor, iar sacrificiul cerut nu va mai fi necesar. Strategia le dă timp maselor populare să se familiarizeze cu ideea de schimbare şi să se resemneze atunci când aceasta vine.

Strategia infatilizării

A poza în copil nevinovat în faţa publicului este un alt tertip din gama strategiilor manipulative. Majoritatea reclamelor de pe piaţă folosesc discursuri, argumentări , imaginea unor oameni şi în mod special intonaţia copiilor aproape ca să dea impresia de slăbiciune , de parcă cel care se uită la aceste materiale publicitare ar fi şi el un copil mic sau un individ cu o deficienţă mintală. Această infantilizare e menită de a schimba imaginea manipulatorilor în ochii societăţii. Un bun exemplu în acest sens este clipul electoral cu care preşedintele Johnson a câştigat alegerile prezidenţiale din 1964. În această reclamă electorală (considerată a fi cea mai controversată reclamă din istorie) apare o fetiţă de doi ani poreclită Daisy (pe numele său real de Monique M. Corzilius) care trebuia să transmită un mesaj emoţional în favoarea planului de dezarmare nucleară promovat de Johnson.

Strategia emoţională

O altă strategie de manipulare a publicului este să afişezi mai mult partea emoţională decât reflecţiile .

A face uz de aspectul emotional este o tehnică des întâlnită în scopul de a bloca o analiză raţională, pentru a afecta simţul critic al individului. Mai mult , folosirea registrului emoţional deschide calea subconştientului în scopul inducerii de idei, dorinţe, temeri sau nelinişti, constrângeri şi comportamente induse.

Strategia păstrării publicului în ignoranţă şi mediocritate

Printre cele mai preferate strategii de manipulare este să ţii publicul în ignoranţă şi mediocritate. Strategia constă în menţinerea unui public incapabil să înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite în controlul minţii , o formă de “sclavie modernă”. Un rol criticîn aplicarea acestei strategii o are calitatea educaţiei primite de indivizi. Cu cât sistemul educaţional este mai prost , cu atât indivizii sunt mai susceptibili la manipulări.

Strategia de promovare a mediocrităţii în rândul populaţiei

O strategie legată de cea anterioară este cea de a promova mediocritatea în rândul populaţiei. Publicul este făcut să creadă că a fi prost, vulgar şi needucat este ceva la modă.

Strategia de autoînvinovătire

Manipulatorii preferă deasemenea să promoveze şi strategia de autoînvinovăţire. Indivizii trebuie lăsaţi să se autoînvinovăţească pentru propriile nereuşite datorită lipsei de inteligenţă, a abilităţilor sau a efortului. În loc să se revolte asupra sistemului economic, individul se autodepreciază şi se autoînvinovăţeşte , căzând într-o stare de depresie care îl face să-şi inhibe acţiunile.

Strategia de cunoaştere a personalităţii individului

Strategia de manipulare cea ma complexă este să cunoşti individul mai bine decât se cunoaşte el pe sine . Progresul ştiinţific din ultimii 50 de ani a adâncit şi prăpastia dintre cunoştinţele pe care le posedă indivizii obişnuiţi şi cele pe care le au elitele conducătoare. Mulţumită biologiei, neurobiologie şi a psihologiei aplicate , “sistemul” a ajuns să înţeleagă mult mai bine fiinţa umană , ajungând să deţină un control şi o putere mai mare asupra indivizilor, mai mult decât o au ei înşişi.

Evitarea manipulării

Conştientizarea acestor strategii de manipulare poate ajuta la evitarea lor. Educaţia este un factor esenţial pentru ca indivizii să discearnă cei bine şi cei rău. Persoanele ce refuză să fie manipulate , au încredere în propriile crezuri şi idei , identifică tentativele de manipulare şi combat punctele de vedere ale grupurilor de manipulatori.

Pentru a nu deveni o unealtă în procesul de manipulare orchestrat de politicieni, un adevărat jurnalist trebuie să-şi păstreze integritatea profesională şi să caute întotdeauna adevărul atunci când prezintă nişte informaţii publicului. Jurnalismul nu însemnă nici vanătoare de politicieni , nici împrietenirea cu aceştia şi cu atât mai puţin implicare în politică. De Alexandru Danilov – Historia

Acum mai bine de o jumătate de secol, un nou concept intra în atenţia societăţii: „mesajele subliminale”, ce pot influenţa acţiunile oamenilor fără ca aceştia să fie conştienţi că sunt influenţaţi. Această idee a dus la o reacţie vehementă din publicului, temerile continuând să persiste chiar şi la câteva decenii distanţă.

Un studiu efectuat în SUA în 1991 a arătat că 62% dintre americani credeau că sunt asaltaţi în fiecare zi de mesaje subliminale ce au ca scop modificarea deciziilor lor. Totuşi, care este adevărul în ceea ce priveşte mesajele subliminale?

Mulţi dintre noi cred că cercetătorii şi specialiştii în publicitate ne pot prezenta imagini şi sunete pentru o perioadă atât de scurtă, încât să nici nu ne dăm seama că le-am perceput. Totuşi, este oare posibil ca aceşti stimuli subtili să ne influenţeze comportamentul într-un mod semnificativ? „Există o industrie profitabilă care speră să credem că răspunsul este «da»”, afirmă Scott O. Lilienfel, Steven Jay Lynn, John Ruscio şi Barry Beyerstein, patru profesori de psihologie ce infirmă în cartea „50 Great Myths of Popular Psychology” cele mai răspândite mituri din psihologie.

Unii promovează ideea de mesaj subliminal în publicitate, pe când alţii o folosesc în cadrul industriei de self-help, comercializând produse audio ce promit să îmbunătăţească viaţa cumpărătorilor cu ajutorul mesajelor subliminale. „Dată fiind promovarea continuă a acestor produse, nu este de mirare că 59% dintre studenţii la Facultatea din Psihologie credeau că aceasta funcţionează, declarând acest lucru în cadrul unei cercetări din 1983, acest procent crescând la 83% în 2003”, notează autorii.

În mod interesant, există dovezi care arată că psihologii pot demonstra, în condiţii stricte de laborator, efecte subliminale de scurtă durată şi de mică intensitate. În aceste experimente, cercetătorii arată participanţilor pe un ecran diferite cuvinte ce sunt expuse pentru foarte puţin timp, astfel încât să nu poată fi percepute conştient literele afişate. Într-un experiment efectuat în 1999 de Nicholas Epley şi de colegii săi, cercetătorii au solicitat studenţilor ce participau la studiu să producă mai multe idei pentru proiecte de cercetare. Ulterior, studenţii erau expuşi pentru o perioadă foarte scurtă de timp la o imagine. Jumătate au vizualizat o fotografie cu faţa zâmbitoare a unui coleg, iar cealaltă jumătate faţa furioasă a profesorului lor îndrumător. Studenţii au perceput stimulii ca fiind nimic mai mult decât o sclipire luminoasă. Ulterior, ei au evaluat calitatea ideilor pe care le produseseră. Fără să ştie de ce, studenţii ce fuseseră expuşi la imaginea ce înfăţişa chipul furios al îndrumătorului lor şi-au evaluat propriile idei cu note mai mici decât studenţii ce fuseseră expuşi la faţa zâmbitoare a unui coleg.

Cercetătorii pot influenţa într-un mod similar comportamentul verbal, un studiu efectuat în 1992 arătând că expunerea subliminală la o serie de cuvinte dintr-o temă comună creşte şansele ca subiectul să aleagă un cuvânt similar dintr-o listă de opţiuni. Spre exemplu, dacă-i prezentăm unei persoane rădăcina „cre_” şi îi cerem să formeze cuvântul întreg, ea va avea printre opţiuni „crez” şi „creţ”. Studiile arată că putem creşte probabilitatea ca subiecţii să aleagă „crez” prin stimularea subliminală cu cuvinte precum „religie”, „rugăciune” şi „preot”, pe când dacă îi expunem la noţiuni ca „păr”, „pieptene” şi „bucle” creştem probabilitatea ca să aleagă „creţ”.

Subliminal înseamnă „sub limen”. Limenul, cunoscut sub denumirea ştiinţifică de „prag senzorial”, desemnează acea gamă îngustă în care un stimul ce se diminuează trece din faza de abia perceptibil în faza de abia imperceptibil. Dacă stimulul se întâmplă să fie un cuvânt sau o frază, primul prag de care trebuie să treacă este cel al detecţiei. Acesta este punctul în care majoritatea oamenilor devin vag conştienţi că cercetătorul le-a prezentat ceva, deşi nu pot identifica ce au văzut sau auzit. Cercetătorul trebuie să le prezinte stimulul pentru o perioadă mai lungă şi la o intensitate mai ridicată pentru a atinge al doilea prag al conştienţei, pragul recunoaşterii. În acel punct, oamenii pot spune cu precizie ce au auzit sau văzut. Dacă un stimul are atât de puţină energie sau este obscurat atât de mult de interferenţe încât nu poate să genereze o reacţie fiziologică în receptorii din ochi sau urechi, atunci nu poate afecta nimic din ceea ce persoana gândeşte, simte sau face. Mesajele care se găsesc în acea zonă gri aflată între pragul de detecţie şi cel al recunoaşterii, sau cele la care nu suntem atenţi, ne pot influenţa uneori emoţiile şi comportamentul.

„Industria self-help cu mesaje subliminale speră că veţi crede despre creierul dumneavoastră că este capabil să înţeleagă şi să folosească mesaje complexe ale unor fraze prezentate la un nivel de intensitate foarte slab sau care sunt eclipsate de stimuli mai puternici. Mai mult, reprezentanţii acestei industrii susţin că aceşti stimuli subliminali sunt deosebit de eficienţi, pentru că intră în subconştient, de unde vă pot controla precum un maestru păpuşar”, explică cei patru autori. Ei explică totodată de ce nu avem de ce să ne temem că putem fi controlaţi fără voia noastră.

Minciuna lui Vicary

Psihologia de astăzi acceptă că o bună parte din procesarea mentală are loc în afara gândirii conştiente, creierul nostru abordând mai multe sarcini simultan fără a le monitoriza în mod conştient. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că el funcţionează aşa cum îşi imaginează cei care argumentează în favoarea „efectelor subliminale”.

Cei ce promovează ideile subliminale se bazează încă pe principii freudiene asupra subconştientului, care au fost abandonate între timp de psihologi datorită noilor date ştiinţifice. La fel ca Freud, promotorii acestor idei consideră subconştientul locul în care se găsesc dorinţele primitive şi sexuale, ce operează în afara gândirii noastre conştiente, şi care ne controlează alegerile.

Vicary susţinea că, în timpul unui film, el ar fi expus spectatorii la mesaje preţ de doar 1/3.000 dintr-o secundă, îndemnându-i să cumpere popcorn şi Coca-Cola. Consultantul a anunţat că în ciuda faptului că spectatorii nu erau conştienţi de aceste îndemne, vânzările de popcorn şi Coca-Cola au explodat în timpul celor şase săptămâni în care a fost desfăşurat „experimentul”. (Foto: Shutterstock.com)Vicary susţinea că, în timpul unui film, el ar fi expus spectatorii la mesaje preţ de doar 1/3.000 dintr-o secundă, îndemnându-i să cumpere popcorn şi Coca-Cola. Consultantul a anunţat că în ciuda faptului că spectatorii nu erau conştienţi de aceste îndemne, vânzările de popcorn şi Coca-Cola au explodat în timpul celor şase săptămâni în care a fost desfăşurat „experimentul”.

Această perspectivă a fost popularizată de scriitorul Vance Packard în best-sellerul „The Hidden Persuaders”, carte publicată în 1957. Packard a acceptat fără să verifice o poveste spusă de un consultant de marketing, James Vicary, care ar fi efectuat o demonstraţie de succes a publicităţii subliminale într-un cinematograf din New Jersey. Vicary susţinea că, în timpul unui film, el ar fi expus spectatorii la mesaje preţ de doar 1/3.000 dintr-o secundă, îndemnându-i să cumpere popcorn şi Coca-Cola. Consultantul a anunţat că în ciuda faptului că spectatorii nu erau conştienţi de aceste mesaje, vânzările de popcorn şi Coca-Cola au explodat în timpul celor şase săptămâni în care a fost desfăşurat „experimentul”.

Reuşita lui Vicary a intrat în cultura populară, fiind acceptată de public, deşi el nu a publicat studiul în vreun jurnal ştiinţific şi în ciuda faptului că nimeni altcineva nu a reuşit să reproducă efectele obţinute de el. După multe critici, Vicary a recunoscut în 1962 că a născocit povestea în încercarea de a-şi salva compania de consultanţă, care era în pragul falimentului.

În ciuda mărturisirii lui Vicary, publicul a continuat să acuze industria de publicitate că manipulează publicul prin mesaje ascunse. Un fost profesor de psihologie, Wilson Brian Key, a publicat mai multe cărţi în care afirma că specialiştii din publicitate conspiră pentru a influenţa alegerile publicului prin introducerea unor imagini sexuale mascate în reclame. Key susţinea că o singură expunere la aceste imagini camuflate putea influenţa alegerile consumatorilor chiar şi după câteva săptămâni. Deşi Key nu a oferit nicio dovadă în favoarea afirmaţiilor sale, reacţia publicului a făcut ca FCC (Federal Communications Commission), autoritatea americană pentru telecomunicaţii, să analizeze acuzaţiile prezentate în carte. Deşi organizaţia guvernamentală nu a descoperit vreo dovadă care să sugereze că reclamele subliminale funcţionează, ea a proclamat că acestea sunt „contrare interesului public” şi a avertizat operatorii de radiodifuziune să nu se folosească de ele. De asemenea, pentru a calma publicul, mai multe asociaţii din industria publicităţii au adoptat restricţii voluntare, cerând membrilor lor să nu încerce să manipuleze publicul prin mesaje ascunse.

Deşi Vicary îşi recunoscuse minciuna, iar ideile lui Kay nu fuseseră testate niciodată, unii oameni credeau în continuare că merită să fie analizată posibilitatea ca mesajele subliminale să convingă. Din acest motiv, televiziunea publică din Canada, CBC, a efectuat un test naţional fără precedent în 1958. În timpul unei emisiuni foarte populare, ce era difuzată duminică seara, televiziunea a informat telespectatorii că urmează să efectueze un test de convingere subliminală. Ulterior, televiziunea a inserat de-a lungul emisiunii, timp de 352 de ori, mesajul subliminal „telefonează acum”. Datele companiilor de telefonie nu au arătat vreo creştere a volumului de apeluri telefonice în respectiva perioadă, iar companiile de televiziune locale nu au raportat o creştere a numărului de apeluri recepţionate. Cu toate acestea, unii telespectatori (ce auziseră, probabil, de presupusele rezultate obţinute de Vicary) au sunat pentru a spune că se simţeau mai înfometaţi şi mai însetaţi după ce au urmărit emisiunea.

Rezultatele altor teste care doreau să verifice capacitatea mesajelor subliminale de a influenţa alegerile consumatorilor sau atitudinea alegătorilor au confirmat ineficacitatea acestora. Niciunul din studiile efectuate până acum nu a oferit vreo dovadă care să sugereze că mesajele subliminale pot să influenţeze deciziile oamenilor.

Una dintre cele mai bizare temeri iscate de mesajele subliminale a devenit foarte răspândită în anii ‘80. Atunci, formaţiile heavy metal au fost acuzate că introduceau în melodiile lor „mesaje satanice” subliminale ce puteau fi auzite clar când se inversa sensul de ascultare al melodiei. Alarmiştii susţineau că aceste mesaje încurajau tendinţele suicidale în rândul tinerilor (fără a explica de ce muzicienii ar fi dorit să-şi ucigă potenţialii cumpărători ai albumelor lor). Unii chiar spuneau că este vorba despre o conspiraţie menită să distrugă moralitatea tinerilor ascultători.

În 1985, cercetătorii John Vokey şi J. Don Read au testat ideea mesajelor subliminale din melodii. Oamenii de ştiinţă au descoperit că, atunci când ofereau sugestii subtile participanţilor cu tendinţe pudice despre ceea ce urmau să audă, aceştia tindeau să perceapă mesaje ca fiind pornografice când cercetătorii inversau sensul de ascultare al unor înregistrări ce conţineau pasaje din Biblie. Acest rezultat sugerează că persoanele care susţin că aud mesaje satanice în piesele muzicale la modă îşi lasă, de fapt, imaginaţia să transforme tipare de sunete fără sens în mesaje obscene. Aşadar, totul e în mintea ascultătorului.

De asemenea, nici studiile asupra produselor subliminale comercializate de industria autoajutorării nu au oferit rezultate mai încurajatoare. Cercetătorul Anthony Greenwald de la Universitatea din Washington a efectuat în 1991 alături de colegii săi un studiu asupra casetelor audio despre care se susţinea că îmbunătăţesc memoria sau stima de sine. Oamenii de ştiinţă au împărţit participanţii în două grupuri şi le-au spus celor din primul grup că vor asculta o casetă de îmbunătăţire a memoriei, iar celor din cel de-al doilea grup că vor asculta o casetă de îmbunătăţire a stimei de sine. În cadrul fiecărui grup, jumătate dintre participanţi au primit caseta promisă, iar ceilalţi au primit caseta cu celălalt mesaj. Totuşi, participanţii au raportat îmbunătăţiri legate de subiectul pretins al casetei. Participanţii care au primit casetele cu mesaje despre stima de sine, dar care credeau că vor primi o casetă pentru îmbunătăţirea memoriei, au raportat îmbunătăţiri ale memoriei similare cu cei care au primit caseta promisă. Acest rezultat ciudat i-a făcut pe Greenwald şi pe colegii săi să dea acestui fenomen numele de „efectul placebo iluzoriu”, căci oamenii nu obţinuseră vreo îmbunătăţire, dar credeau acest lucru.

În ciuda faptului că oamenii de ştiinţă au dezvăluit ineficacitatea mesajelor subliminale, acestea continuă să fie folosite din când în când. În timpul alegerilor prezidenţiale din SUA din anul 2000, democraţii au descoperit că o reclamă a republicanilor ce îl ataca pe Al Gore conţinea un mesaj subliminal.

Pentru o perioadă foarte scurtă de timp, la secunda 24 a reclamei, cuvântul „RATS” („şobolani”) era afişat suprapus peste numele lui Gore. Creatorul reclamei susţinea că ultimele patru litere din cuvântul „BUREAUCRATS” au fost detaşate de restul cuvântului în mod accidental. Totuşi, specialiştii în publicitate spun că, dată fiind tehnologia avansată folosită pentru realizarea reclamei, era improbabil ca mesajul să fi fost inserat fără voinţa realizatorilor.

În ciuda acestui exemplu, industria advertisingului nu recurge la reclamele subliminale, dintr-un motiv foarte simplu. Acesta a fost dezvăluit de Bob Garfield de la revista Advertising Age: „Reclamele subliminale nu există decât în mintea oamenilor. Nimeni din industria publicităţii nu apelează la ele, căci este suficient de greu să impresionezi oamenii lovindu-i în creştetul capului cu mesaje directe”. Bill Cook, de la Advertising Research Foundation, afirmă la rândul său că reclamele subliminale fac parte din cultura populară, precum astrologia şi răpirile de către extratereştri. „Dacă ne este atât de greu să comunicăm un mesaj simplu în 30 de secunde, cât de probabil este să putem comunica ceva într-o fracţiune de secundă?”, întreabă Cook.

Chiar dacă mesajele subliminale nu funcţionează, specialiştii în industria publicităţii nu au renunţat la aplicarea celor mai noi descoperiri ale ştiinţei pentru a ne convinge să cumpărăm. Astăzi, când publicitatea subliminală nu mai este la modă, o nouă disciplină câştigă tot mai mulţi adepţi: neuromarketingul. De Marius Comper – Descopera

Procurorii Parchetului Tribunalului Cluj au început urmărirea penală în cazul mai multor angajaţi ai Televiziunii Române suspectaţi de incitare la ură sau discriminare, după ce la sfârşitul anului trecut pe TVR 3 a fost transmis un “colind antisemit”.

Purtătorul de cuvânt al Parchetului Tribunalului Cluj, Theodor Pavelescu, a declarat corespondentului Mediafax că mai mulţi angajaţi ai TVR vor fi chemaţi la audieri. “Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus urmărirea penală faţă de mai multe persoane, suspectate de săvârşirea infracţiunii de incitare la ură sau discriminare, conform art. 369 din Codul Penal, în urma difuzării unui colind pe postul de televiziune TVR 3. Cercetarea are la bază sesizări ale Ministerului român de Externe şi Ambasadei Israelului. Persoanele respective vor fi chemate la audieri”, a spus Pavelescu.

Potrivit acestuia, iniţial a fost sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care ulterior a transmis dosarul către Parchetul Tribunalului Cluj.

Potrivit Codului Penal, “incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Surse judiciare au declarat corespondentului Mediafax că audierile vizează întreaga echipă de producţie care a realizat emisiunea în care a fost difuzat colindul cu tentă antisemită, cu angajaţi atât de la TVR Cluj, cât şi de la TVR 3.

“Trebuie să se stabilească de către procurorul de caz cine a selectat colindul respectiv, dacă acest colind a fost ascultat anterior difuzării, cine a aprobat difuzarea pe post”, au subliniat sursele citate.

Contextul scandalului “colindului antisemit”

După ce în decembrie 2013 scandalul “colindului antisemit” a ajuns în presa internaţională şi a atras critici dure din partea ambasadei Israelului din Bucureşti şi a celei a Statelor Unite sau din partea unor politicieni şi a unor oameni de televiziune, Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a amendat cu 50.000 de lei Societatea Română de Televiziune (SRTv). Deasemenea şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a amendat Regia de Transport Cluj de care aparţine Ansamblul “Dor transilvan”, care a interpretat în 6 decembrie colindul incriminat la TVR 3, precum şi Centrul Judeţean Cluj pentru Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT), cu câte 5.000 de lei.

Ca urmare a scandalului, directorul CJCPCT Cluj, Tiberiu Grozea, care era şi director artistic al Ansamblului “Dor transilvan”, şi-a dat demisia din ambele funcţii.

Cei care au sesizat instituţiile statului cu privire la colindul controversat au fost cei de la Grupul pentru Dialog Social şi Revista 22.

Pe de altă parte, la sfârşitul anului trecut, patru asociaţii pentru promovarea tradiţiilor au cerut anularea amenzii date de CNA Televiziunii Române pentru colind, argumentând că în versurile acestuia se vorbeşte despre iad şi pedepsirea evreilor pentru condamnarea lui Iisus.

Grupul de colindători Ansamblul “Dor transilvan” a cântat la TVR 3 un colind în care este folosit de mai multe ori termenul “jidov”, considerat peiorativ la adresa evreilor. “A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afuristit / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici în cer, nici pe pământ. Numai la corlan [horn], la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă şfară [fum] în drum”, sunt câteva din versurile incriminate. Versurile din colind se referă practic la afumătoarea din gospodăriile ţărăneşti din Ardeal, care de multe ori era construită afară. Sensul colidului este legat de faptul că cei care îl neagă pe Hristos, în mentalul colectiv al ţăranului român ortodox din secolele trecute, nu ar merita să fie primiţi în casă, ci ţinuţi lângă afumătoare, în curte, sau chiar afară în drum.

Paradoxal, emisiunea în care ansamblul “Dor Transilvan” a colindat, a fost supravegheată de Adrian Rozenberg, urmaşul unui supravieţuitor al Holocaustului. – Sursa: FrontPress.ro

Am putea face mai întâi o constatare dureroasă. În vreme ce cartea educă pe om, mass-media reeducă. Cu alte cuvinte, televiziunea şi celelalte mijloace de informare în masă încearcă şi reuşesc adeseori să schimbe sistemul de valori şi reperele culturale în sens negativ (vezi manelele, idolii şi multe alte aspecte), mergând până la spălarea deplină a creierului.

Nu este dificil să observăm cum în prezent doar foarte puţine televiziuni (sau emisiuni), posturi de radio, ziare şi reviste, mai cultivă valorile autentice şi tradiţionale şi acea deprindere importantă a omului de a gândi singur. Aşa se face că astăzi, mulţi concetăţeni cred aproape tot ceea ce li se spune.

Pentru a înţelege fenomenul reeducării la scară naţională şi globală, ar trebui poate să studiem puţin experimentul diabolic al reeducării prin tortură de la Piteşti (dar şi prin constrângeri de tot felul în toate închisorile şi lagărele comuniste), petrecut între anii 1949-1952. În opinia d-lui Dumitru Bordeianu, autorul volumului ,,Mărturisiri din mlaştina disperării”, la Piteşti şi Gherla ,,lupta s-a dat între cei ce-L slujeau pe Dumnezeu şi cei posedaţi de duhurile satanei”.

Dacă vom lectura numai câteva astfel de lucrări privind reeducarea care s-a făcut acolo, privind liturghiile negre, blasfemiile, ororile şi tragediile care s-au făcut acolo, vom concluziona că, comunismul a luptat într-adevăr împotriva creştinismului şi mai cu seamă împotriva Bisericii Ortodoxe, cea care a dat de altfel cei mai mulţi martiri şi pe care nu am reuşit nici până astăzi să-i canonizăm, măcar pe unii dintre ei aşa cum era firesc şi necesar, după aşa-zisa cădere a comunismului.

Acelaşi lucru se poate spune şi astăzi, când sub masca unei democraţii aparente, de formă, vlăguite şi fără fond, globalismul încearcă să folosească şi să submineze încrederea poporului în credinţa sau religia sa, să reformeze Biserica (!) şi să-i anihileze tot ceea ce are ea mai valoros.

Asistăm totodată la o nivelare a religiilor în spiritul ecumenismului (potrivit căruia toate religiile şi credinţele sunt egale şi au pe acelaşi Dumnezeu ocrotitor!), pentru a ,,garanta” şi asigura ,,pacea lumii”. Când, în fond, acesta relativizează tocmai adevărul şi caută naşterea unei noi şi singure religii pe tot globul, care să propovăduiască spiritul lumesc, libertatea (de formă numai, precum în comunism, la Revoluţia Franceză etc.) şi toleranţa deplină între enoriaşi şi clerici. Căci secularizarea adusă de globalizare nu este altceva decât slujirea duhului acestei vremi, care este cu certitudine unul lumesc şi profund impregnat de materialism şi consumism, potrivit principiilor: ,,Trăieşte viaţa!” şi ,,Consumă şi aruncă!”.

Globalismul se propagă astăzi prin mişcarea New Age (Noua Eră), cultivând un nou tip de morală (morala succesului şi banului), insistând asupra dorinţelor şi poftelor lumeşti. În locul adevărului, este adusă în prim plan plăcerea, adică hedonismul. De asemenea, globalismul ţinteşte spre schimbarea din temelii a mentalităţilor tradiţionale şi a modului de a gândi la nivel colectiv şi individual. Totul, în încercarea de a edifica (din nou!) ,,omul nou” şi Noua Ordine Mondială visată îndelung de partizanii înfocaţi ai globalizării şi imperialismului.

Reeducarea omului prin mass-media, chiar dacă se face astăzi în ascuns, fără tortură şi constrângeri făţişe, ci doar prin reclame, bombardament informaţional, nihilism şi negativism, totuşi generează mult stres, confuzie, nelinişte, nefericire, însingurare şi chiar depresie. Se merge încă pe filosofia lui Nietzsche, potrivit căreia Dumnezeu a murit şi nu mai e prezent în creaţie, deşi ştim că acesta înainte de a muri în azilul de nebuni, alerga pe câmp strigând că el este Dumnezeu!

Este interesant că, în volumul ,,De la epuizare la echilibru”, autorul acestuia, Ben Kubassek afirmă că ,,suntem puternic influenţaţi de ceea ce citim şi vedem cel mai mult”, iar ,,mass-media alimentează minţile noastre cu negativism, deoarece negativismul este cel care face ziarele să se vândă şi rata vizionării TV să crească”. Am putea completa poate spunând că, negativismul este căutat premeditat tocmai pentru a-i îndepărta pe oameni de Dumnezeu şi pentru că mass-media este formator de opinie. Nu putem crede că asta chiar îşi doresc spectatorii, ascultătorii şi cititorii.

Uitaţi-vă la tinerii care neglijaţi fiind de părinţii lor, evadează în lumea virtuală a filmelor violente sau erotice, a jocurilor violente de pe calculator ş.a.m.d. Sunt tot mai mulţi care îşi spală creierul în felul acesta, descurajaţi fiind şi de viitorul care li se prezintă sumbru şi lipsit de perspectivă, care îşi pierd adesea orice motivaţie şi bucurie de a trăi frumos. Cu ei însă se va construi lumea desacralizată de mâine! În confuzia creată şi întreţinută de mass-media, pentru ei sentimentul iubirii echivalează cu erotismul…

Noi credem că singura soluţie viabilă care ne mai poate salva în această lume, atât la nivel colectiv cât şi individual sau personal, este trăirea autentică a ortodoxiei şi comuniunea cu Dumnezeu. Întoarcerea la Hristos este imperativul vremurilor noastre tulburi şi primejdioase. Iubind pe Dumnezeu din toată inima şi cugetul nostru, iubind şi ajutând pe aproapele nostru (pe orice om din jurul nostru, mai ales pe cel aflat în nevoi şi strâmtorări), împlinind poruncile Sale şi participând la Sfintele Taine, rugându-ne şi postind după puterea noastră, vom fi mai aproape de mântuirea noastră, a celor din jurul nostru, a copiilor noştri şi a neamului nostru. Aşa să ne ajute Dumnezeu. Amin.

P.S. Globalismul şi comunismul sunt cu certitudine cele două feţe ale aceleiaşi monede. Altfel spus, aceeaşi Mărie, cu altă pălărie! Fragment din Iacoboaie Radu, „Luptați împotriva sclaviei electronice”, Suceava, 2009 via Foaie Nationala