“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

talmud

  • Ce este SIONISMUL?

    istockphoto 1481253028 612x612 1

    patriotism evreiesc
    Primul sens e inofensiv. Se referă la dezideratul istoric ca poporul evreu, aflat în diaspora, să își constituie propriul stat național. Un naționalist al altei țări nu ar avea ce obiecta în privința asta. Vrei țară pentru tine, vrei și pentru alții.

    Ca orice linie politică, nici sionismul nu a fost o creație a maselor, ci a unor elite vizionare, și nu a întrunit unanimitate. (Nici nu avea nevoie, nici nu se întâmplă vreodată.) O glumă evreiască spunea cu un secol în urmă că „sionism înseamnă un evreu din clasa medie, care pledează pe lângă un evreu bogat să contribuie cu bani ca un evreu sărac să se mute în Palestina.”

    În plus față de alte popoare, care aspirau la auto-determinare în secolul XIX, evreii nu erau concentrați într-un punct geografic, ci foarte răspândiți pe hartă. Din acest motiv, mulți erau înclinați spre integrare în societățile în care se aflau. Deci nu considerau sionismul o idee practică. E un lucru să ceri autonomie pentru provincia ta, din cadrul unui imperiu, și altceva sa trebuiască să și emigrezi singur, cu familia sau o parte din neam.

    La începuturile mișcării sioniste, la finele secolului XIX, a apărut o povestire anecdotică. Se spune că rabinii din Viena au trimis în secret o delegație în Palestina, să prospecteze ideea (re)constituirii acolo a unui stat evreiesc. Provincia era, desigur, locuită de arabi sub ocupație otomană. Așa că „spionii” de ocazie au trimis o telegramă codificată, în care spuneau: „mireasa e frumoasă, dar e măritată cu un alt bărbat.”. Deși a fost reluată în multe cărți și documentare în ultimii 130 de ani, snoava a început să fie contestată ca apocrifă, recent.

    Dar ideea rămâne: dacă e cineva care ar avea o problemă cu acest sens inocent al cuvântului, ar fi palestinienii. Care au și ei un vis similar cu sionismul, pe aproximativ același teritoriu. Dacă avem libertate de exprimare, ne putem da cu părerea și în disputa asta fără final. Altminteri, la nivel politic, n-ar trebui să fie problema noastră și ar fi mai bine să nu ne băgăm. Deci dacă ăsta-i sensul, și nu ești palestinian, ar trebui să fii OK cu sionismul.

    falsă denumire pentru evrei
    De când internetul a început să fie drastic cenzurat și au apărut legi împotriva discriminării, unii comentatori au început să folosească imprecis cuvântul „sionist” ca sinonim pentru evreu. Fac asta atât unii care aduc critici legitime și decente politicii statului Israel sau unor politicieni, dar și antisemiți, care astfel se ascund în spatele unui concept politic pentru a exprima poziții ostile unei etnii în ansamblu.

    Nu sunt de acord cu această utilizare. Înțeleg că s-a ajuns la ea și pentru că s-au dat legi de protecție specială sau pentru că există algoritmi de cenzură pe YouTube, Facebook șamd. Dar nu e OK să găsești originea etnică a cuiva (uneori nici măcar confirmată) și să o folosești ca dovadă că e parte dintr-un plan malefic. Iar faptul că îl „demaști” ca „sionist” în loc să spui cutare e evreu (sau și mai rău!) nu schimbă esența greșită a abordării. În plus, acest „nume de cod” e extins și la alte persoane, neevrei, susținători ai politicii Israelului.

    politică de discriminare
    În 1972, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a adoptat o rezoluție prin care condamna sionismul ca „o amenințare la adresa păcii și securității mondiale” și apela la toate țările „să se opună acestei ideologii rasiste și imperialiste”. Rezoluția 3379 decidea că „sionismul e o formă de rasism și discriminare rasială”. În aceeași rezoluție se vorbea de „o alianță dintre sionism și politica de apartheid din Africa de Sud” și condamna orice doctrină de „superioritate rasială ca științific falsă, condamnabilă moral, nedreaptă social și periculoasă”.

    Rezoluția a fost votată de 72 de țări, 32 s-au abținut și 35 au votat împotrivă. Multe din cele care au votat pentru erau satelite ale URSS din blocul Europei de Est, Africa și China. (România n-a fost reprezentată.) Iar din cele care au votat împotrivă, a fost blocul Occidental și coloniile sale din Caraibe și Africa. În 1991, s-a revenit cu un nou vot de anulare a rezoluției din 72. (România a votat pentru.)

    o istorie sângeroasă
    Erau mai multe motive, care justificaseră votul din 72. În 1917, ministrul de Externe al Marii Britanii, Lordul Arthur Balfour, a emis un document cunoscut ca „Declarația Balfour”. În ea „guvernul Majestății Sale se exprima favorabil înființării în Palestina a unei case naționale pentru poporul evreu.” Documentul, care a constituit baza demersului de recunoaștere internațională a noului stat în 1948, era conținut într-o scrisoare adresată de Balfour lui Lionel Rothschild. Scrisoarea începea așa:

    „Dragă Lordule Rothschild,
    Îmi face mare plăcere să vă informez, în numele Guvernului Majestății Sale, de conținutul următoarei declarații de simpatie cu aspirațiile sionismului evreiesc, care a fost trimisă Cabinetului și aprobată.”

    Iată un exemplu timpuriu, dacă nu primul, de aderență la sionism a unor ne-evrei. Problema era că în acel moment Anglia nu avea nicio cădere să promită nimic din cadrul Imperiului Otoman. Luna următoare, după remiterea declarației, armata britanică îi învingea pe turci și ocupa Ierusalimul. Ceea ce Lloyd George a numit un „cadou de Crăciun pentru englezi”. Per total, între 1916 și 1918, insularii au ocupat regiunea, inclusiv deșertul Sinai și Gaza. Astfel, după primul război mondial a urmat o perioadă de trei decenii, în care regiunea s-a aflat sub control britanic. (1920-48)

    Încă din această perioadă au apărut forțe paramilitare, care susțineau achizițiile de pământ, păzeau kibbuțurile și coloniștii sosiți din Europa. (Populația evreiască a crescut alert în acel interval. La sfârșitul secolului XIX reprezenta 5%, ajungând la 29% în 1942.) Sioniștii au creat mai multe organizații precum – Haganah (baza armatei viitorului stat), Irgun, Lehi. Acțiunile acestor grupări nu erau diferite de ale unor grupări insurgente, etichetate azi ca teroriste, cum ar fi cele ale palestinienilor sau kurzilor. Violența lor se îndrepta atât asupra populației locale arabe, cât și asupra ocupantului britanic.

    În 1940, Haganah a scufundat cu o bombă vasul Patria, care ducea 1.800 de evrei în Maurițius, alt amplasament luat în calcul pentru înființarea unui stat evreiesc. Atentatul a făcut 267 de morți. Bandele Irgun au acționat în cel mai pur stil terorist, cu intenția programatică de a produce o stare de frică și demoralizare. Atentatele lor au inclus: grenade aruncate în stații de autobuz, bombe plasate în piețe și cinematografe, trenuri deraiate.

    În 1946, Haganah și Irgun au aprobat atentatul terorist de la Hotelul Regele David din Ierusalim, unde erau cazați militari britanici. Atentatorii au pătruns deghizați în arabi. Explozia a ucis 91 de persoane, între care 70 de ofițeri și personal militar englez. În același an, Irgun a plasat o bombă în Ambasada Marii Britanii de la Roma, atentat soldat doar cu răniți.

    Instaurarea statului Israel a fost urmată de Nakba – exodul în masă al populației palestiniene. Între 1947 și 1949, au fost forțați să plece de pe teritoriile ocupate 700.000 de palestinieni și au fost distruse 500 de sate. Aceștia au format comunități numeroase în statele din jur (în principal Liban). Ei reprezentau la acea dată 80% din arabii care locuiau în ce avea să devină Israel, ceea ce poate fi asimilat unei politici de purificare etnică.

    Diaspora palestiniană s-a înmulțit (prin spor demografic și noi valuri de refugiați), ajungând între timp la 4-5 milioane de refugiați. Acestora nu li se permite întoarcerea în locurile unde s-au născut, sau unde s-au născut părinții lor, pentru că ar destabiliza demografic situația în Israel, care se prezintă drept o democrație. Deși pentru palestinieni Nakba („Catastrofa”) echivalează sentimental cu Holocaustul, în 2009 în Israel a fost adoptată o lege, care pedepsește cu 3 ani de închisoare comemorarea acelui eveniment.

    rasism evreiesc
    O altă organizație radicală, Lehi, condusă de Avraham Stern în aceeași perioadă anterioară înființării statului, avea o ideologie chiar rasistă. Materialele sale de propagandă se refereau la evrei ca „rasă superioară” și la arabi ca „nație de sclavi”. Organizația a purtat tratative pentru apropiere cu fasciștii din Italia, Germania nazistă și Franța de la Vichy, considerând că britanicii și nu Hitler constituie inamicul principal. Ei propuneau alianța cu Puterile Axei și sabotarea intereselor britanice pentru obținerea unui stat în teritoriul controlat de englezi. De altfel, între 1933 și 1939, statul nazist și conducătorii sioniști au avut un acord de transfer (Haavara Agreement) prin care contingente evreiești se mutau în Palestina. S-au bătut și monede comemorative, care avea o swastică pe o parte și steaua lui David pe cealaltă.

    Bandele lui Stern au făcut numeroase atentate în Orientul Mijlociu și Europa. Cel mai important conducător britanic din Orientul Mijlociu, lordul Moyne, și mediatorul ONU, contele Folke Bernadotte, au fost asasinați de Lehi.

    N-a fost nici pe departe singura organizație intolerantă, aflată la extrema sionismului. În anii 80, Meir Kahane a fost expulzat din SUA pentru pregătirea de atentate teroriste. Ulterior avea să fie condamnat pentru un atentat la reprezentanța URSS la ONU, soldat cu răniți. Partidul fondat de el în Israel propunea trei opțiuni pentru minoritatea arabă: expulzarea forțată, plecarea cu unele compensații sau rămânerea ca populație cu drepturi limitate. Kahanismul e o doctrină încă vie în Israel, unii din adepți acționând pentru încurajarea separatismului etnic, cum ar fi monotorizarea fetelor care se întâlnesc cu arabi.

    Iată o sursă de confuzie. Putem spune că sionismul, ca naționalism evreiesc, a cunoscut întreg spectrul, pe care l-au cunoscut și naționalismele europene. Adică a avut atât forme decente, de civism, și propriul său extremism, dacă nu chiar fascism. Proporțional, formele moderate au avut mai mare popularitate și răspândire în timp, la fel ca în cazul patriotismelor europene.

    Toate identitățile sunt complicate și supuse dezbaterii în ultima vreme. Dar cea evreiască e complicată suplimentar de neclaritatea dacă se referă la o afiliere religioasă deschisă convertirii, o etnie sau chiar o rasă. Evreii înșiși nu sunt unanimi în privința acestui ultim punct, dacă să se considere aparținând rasei albe (caucaziene), familiei semite (în care arabii sunt cei mai numeroși) sau unui grup aparte.

    Testarea ADN a fost luată în discuție și în guvern, ca modalitatea de triere a solicitanților de cetățenie israeliană. Un birou juridic ne lămurește că deocamdată acest test nu e considerat probă în cadrul „Legii întoarcerii”, dar că testul în sine poate demonstra apartenența la poporul evreu, ba chiar și dacă ai descendență preoțească (linia lui Levi sau cohen). Legea acordă cetățenie celor care pot dovedi două generații evreiești în urmă și că nu s-au convertit la alte religii, cum ar fi creștinismul. Totuși, Consiliul Rabinic a solicitat în trecut astfel de dovezi genetice privind evreitatea. În urmă cu doi ani, Curtea Supremă a statului Israel a dat o sentință prin care a respins contestarea acestei metode. Altfel spus, a considerat ca legală și normală recurgerea la teste genetice pentru a proba apartenența la națiunea israeliană. Politica e foarte departe de cea a „granițelor deschise” promovată de progresiști în țările Europei, unde s-ar considera o discriminare.

    Chiar și evreii de culoare s-au confruntat cu fenomenul intoleranței din partea unei părți radicale a politicienilor israelieni. Jerusalem Post relatează cazul deportării evreilor negri, sosiți din America în anii 60. Ei se consideră descendenți ai „triburilor pierdute” și în cele șase decenii de ședere în Israel au lucrat inclusiv pentru armata statului. Totuși, s-a considerat că nu își pot dovedi convingător etnia.

    o mișcare mistică
    Cealaltă componentă a identității evreiești e pur spirituală. Denumirea însăși vine de la muntele Sionului, o colină din Ierusalim, cetatea lui David și Solomon. Astfel sunt numeroasele referiri din Vechiul Testament la popor ca „fiica Sionului” și la Sion ca locul sacru unde exista Templul în care locuia Dumnezeu. În cel mai pur stil antic, Sionul e echivalentul Olimpului, căci atunci zeitățile erau ale unui loc.

    Creștinismul a împlinit viziunile profeților într-un mod spiritual. În mod explicit, Apostolul Pavel, fost rabin și prigonitor al primilor creștini, subliniază doctrina potrivit căreia creștinii sunt continuatorii religioși ai credinței lui Avraam, Isaac și Iacov:

    „Adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi.” (Epistola către Romani cap 9, vs 8)
    „Precum zice El şi la Osea: “Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi iubită pe cea care nu era iubită;” (vs. 25)

    Așadar, atunci când auzim în timpul liturghiei:

    „Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.” (Psalmul 50, vs. 19)

    credinciosul ortodox nu se referă la Ierusalimul fizic și la sionismul politic. Ci se referă la „Ierusalimul ceresc”, la Sionul Împărăției Cerurilor, invocat în Cartea Apocalipsei (cap. 14) , acolo unde Hristos, simbolizat de Mielul jertfei euharistice, va sta alături de cei mântuiți. Creștinii se consideră „poporul lui Israel” în sens mistic, nu așteaptă un alt Mântuitor și nici reconstruirea Templului din Ierusalim. Noi considerăm fiecare biserică drept „casa Domnului” și altarele ca loc unde se săvârșește jertfa nesângeroasă a frângerii pâinii și turnării vinului.

    Într-un mod similar, adepții religiei iudaice vedeau și ei în revenirea în Orientul Mijlociu un act religios. Rugăciunea de Paștele evreiesc (comemorarea Exodului) se încheie cu urarea: „la anul în Iersalim”. Care devenise o formulă de salut al speranței. Mutarea unui evreu în Israel se numește „aliyah” („urcarea”, „ascensiunea”) și evocă aceeași ideea a unui urcuș spiritual pe colina Sionului și în viață. În biografiile oficiale făcute unor personalități se notează cu grijă: „a făcut al aliyah în anul cutare”.

    În perioada de peste un mileniu și jumătate a Diasporei, se dezvoltase și în iudaism o teologie simbolică a locului sacru reprezentat de sinagogă, similară cu cea din creștinism. Și o explicație mistică pentru exil ca încercare, care putea fi remediată către sfârșitul istoriei. Motiv pentru care unii evrei religioși se opuneau înființării unui stat laic. Și azi există comunități (marginale) de evrei ortodocși, care sunt anti-sioniști. Cum e comunitatea Naturei Karta, care participă la mitinguri de protest în favoarea palestinienilor și cere desființarea statului Israel.

    Majoritatea activiștilor sioniști erau atei. În ochii evreilor religioși, proiectul lor nu era foarte diferit de cel comunist, de a instaura o împărăție lumească, după legi omenești. 20% din evreii din Israel se declară atei și tot același procent sunt cei foarte practicanți (ortodocși). S-a ajuns astfel la celebra frază ironică potrivit căreia mulți sioniști de azi sunt de acord cu afirmația: „Dumnezeu nu există, dar ne-a lăsat acest pământ, pentru că scrie în Carte”.

    sionismul creștin
    Unii comentatori progresiști de azi, ca Shlomo Sand, cred că sionismul e o ideologie pusă în mișcare de religiozitate creștină puritană, protestantă. Că acest gen de lectură biblică i-a imprimat energia din secolul XX. De altfel, acesta este un alt sens al complicatului cuvânt „sionist”: acela de simpatizant ne-evreu al cauzei patriotice sau mistice evreiești. Și din această perspectivă, putem spune că există mai mulți sioniști creștini decât sioniști evrei, dată fiind aderența la curent a cultelor evanghelice.

    După ce Scofield a publicat în 1909 propria traducere a Bibliei, în lumea protestantă a apărut o nouă erezie. Ea se numește dispensaționalism și e o variație a ideii gnostice a emanației eonilor sau epocilor. Ar exista 7 epoci (în engleză „dispensations”) de la Adam la sfârșitul veacurilor. După Înviere, ne-am afla în penultimul interval, care va fi urmat de ridicarea credincioșilor la cer (engl. „rapture”) și apoi de o împărăție de o mie de ani a lui Hristos.

    Cultele evanghelice americane văd în statul Israel un personaj cheie al vremurilor de pe urmă. Înaintea întoarcerii Mântuitorului, evreii ar urma să se convertească în masă la creștinism. Împărăția Cerurilor, în viziunea pocăiților după Evanghelie ar fi o împărăție lumească, de aceea statul religios Israel ar fi o prefigurare a respectivei împărății. De aici și afinitatea pentru sionism a mișcării neo-protestante americane.

    celălalt în Talmud
    Având o tradiție veche, din preistoria tribală, limba evreiască a păstrat o noțiune arhaică, aceea de goy (plural goyyim), care se referă la ne-evreu. În țigănește există noțiunea echivalentă de „gadjo” (gagiu) pentru străin. În traducerile biblice, cuvântul apare ca „neamuri”. Inclusiv în Evanghelii răzbate conotația peiorativă cu care era încărcat acest cuvânt, chiar și față de samarineni – care tehnic erau tot evrei, dar despărțiți de unele mici diferende privind ceremonialul.

    Citarea din Talmud prezintă probleme. Spre deosebire de citatele din Biblie, unde oricine poate cita orice verset, disponibil cu ușurință online, se insistă că scrierea de căpătâi a religiei iudaice are altă complexitate. Și că frazele nu trebuie scoase din context. (Care e greu de judecat, dată fiind masivitatea textului, de zeci de volume.) O caracteristică des subliniată e aceea că Talmudul are organizarea unei dezbateri – cuprinde opinii diverse, interpretări și comentarii la texte anterioare, care nu reprezintă neapărat opinia normativă. E drept că există numeroase îndemnuri la un tratament corect față de goyimi, la fapte bune, îndemnuri la acte caritabile și față de ne-evrei, genul de povețe, pe care te-ai aștepta să le găsești în orice text fundamental al unei religii.

    Dar există și locuri în care sunt discriminări la adresa celor de alt neam, prejudecăți care pot fi luate ca justificare de unii adepți extremiști ai sionismului. De pildă, în discuția despre aplicarea pedepsei capitale, se scrie:

    „În privința vărsării de sânge, dacă un ne-evreu (în engleză „gentile”) ucide alt ne-evreu, sau un ne-evreu ucide un evreu, e pasibil (de pedeapsa capitală). Dacă un evreu ucide un ne-evreu, e exceptat.” (Sanhedrin 57a)

    Textele într-o limbă de circulație sunt accesibile doar parțial și au suferit edulcorări și precizări suplimentare. De pildă, Jewish Encyclopedia consemnează pentru un faimos citat următoarea traducere: „”Ṭob shebe-goyyim harog” („Cel mai bun dintre ne-evrei merită ucis.”). Dar, dacă verificăm pasajul într-o ediție online a Talmudului, găsim următorul text:

    „Rabinul Simeon ben Yohai învață: Ucide pe cel mai bun dintre păgâni în timp de război. Zdrobește creierul celui mai bun dintre șerpi. Cele mai valoroase femei se delectează cu vrăjitoria. Fericit cel care face voia celui Omniprezent.” (Talmud, Soferim 15:10)

    Nota, care acompaniază citatul, precizează că fragmentul „în timp de război” e considerat de exegeți ca o adăugire ulterioară, pentru a atenua duritatea pasajului; că a fost scris într-o perioadă de amară persecuție și nu trebuie confundată cu tipicul eticii evreiești.

    Implicați în polemici religioase, rabinii foloseau mai multe expresii pentru a-i desemna pe necredincioși drept idolatri, păgâni sau cititori în stele. Studierea Vechiului Testament era păzită cu gelozie. Cercetarea Scripturilor e asimilată unui jaf.

    „Iar rabinul Yohanan spune: Un ne-evreu care studiază Tora e pasibil de pedeapsa cu moartea; căci este scris: „Moise ne-a dat nouă Legea (Torah), o moștenire a congregației lui Iacob” (Deuteronom 33:4) indicând că e o moștenire pentru noi, nu pentru ei.” (Sanhedrin, 59a)

    Pe marginea unui verset despre Moise din Vechiul Testament, un rabin citat în Talmud extrage o întreagă doctrină a superiorității evreiești în raport cu alte neamuri.

    „Rabinul Hanina spune: Un ne-evreu care lovește un evreu (engl. Jew) e pasibil de pedeapsa cu moartea, căci scris este când Moise a văzut un egiptean lovind un evreu (engl. Hebrew): „Și a mers încolo și încoace și, când a văzut că nu e nimeni în jur, l-a lovit pe egiptean și l-a ascuns în nisip” (Ieșirea 2:12)
    Iar rabinul Hanina spune: Cel care lovește un evreu peste obraz e considerat ca și cum ar fi lovit obrazul Prezenței Divine; căci este spus: „e o cursă pentru om să spună Sfânt în grabă” (Pildele lui Solomon 20:25) Versetul e interpretat omiletic să însemne: Cel care lovește un evreu e considerat ca și cum ar lovi obrazul Celui Sfânt.” (Sanhedrin 58b 18)

    Într-o dezbatere dacă șederea în cimitir impurifică, alt rabin face următoarea distincție:

    „Rabinul Shimon ben Yohai spune că mormintele ne-evreilor nu impurifică, întrucât e scris: „Și tu, turma Mea, ești om” (Iezechiel 34:31), ceea ce învață că tu, poporul evreu ești numit om, dar ne-evreii nu sunt numiți „om” ” (Bava Metzia 114b 2)

    Versetul vetero-testamentar, invocat sună așa în traducerea creștină românească:

    „27. Pomul din câmp îşi va da rodul său şi pământul îşi va da roadele sale şi oile Mele vor fi în siguranţă pe pământul lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi sfărâma cătuşele jugului lor şi le voi scăpa din mâinile celor ce le-au robit.
    28. Nu vor mai fi ele pradă popoarelor şi fiarele câmpului nu le vor mai sfâşia; ele vor trăi în siguranţă şi nimeni nu le va mai tulbura.
    29. Voi face acolo sădire vestită şi nu vor mai pieri de foame pe pământ, nici nu vor mai suferi ocară de la popoare.
    30. Și vor şti că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele, casa lui Israel, sunt poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu.
    31. Şi voi, oile Mele, sunteţi turma pe care o pasc, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu. (Iezechiel, cap 34)

    Creștinul trebuie să încerce să imite dragostea lui Dumnezeu, care răzbate din versetul de mai sus. Și orice s-ar scrie în Talmud, să nu piardă din vedere că planul divin include toată umanitatea, cu atât mai mult „oaia rătăcită a lui Israel”. Căci Dumnezeu vrea pentru tot omul să se întoarcă și să fie viu. (cf Iez 33)

    o mișcare politică de dreapta
    Mărturisesc că imboldul de a scrie acest articol, pe un subiect atât de delicat și riscant, mi-a fost dat de opinii ale unor persoane apropiate de partidul AUR, care vorbeau de încercarea acestuia de a se apropia de partidul Likud din Israel. Ei susțineau că apropierea e firească, întrucât „sionismul e o ideologie de dreapta”. E o aserțiune, pe care am mai auzit-o venind din cercuri conservatoare de intelectuali și politicieni. Teza e următoarea: inamicul ideologic al dreptei conservatoare e (neo)marxismul sau socialismul; și prin urmare sionismul, ca orice naționalism e conservator.

    Istoric, aprecierea e deopotrivă adevărată și falsă. Din nou, depinde ce înțelegem prin „sionism”. Părintele sionismului e socotit Theodor Herzl, cel care a determinat vorbitorii de limbă idiș să învețe ebraica – o limbă de cult, fără utilizatori curenți în secolul XIX, asemeni latinei. A fost cel care a publicat în 1896 „Der Judenstaat” (Statul evreilor) și primul președinte al Congresului Sionist de la Basel, ținut începând din anul următor.

    Dar, înaintea lui a existat Moses Hess, care a fost deopotrivă ideolog al mișcării sioniste, dar și primul comunist din Germania. A fost cel care i-a introdus în problematica socialistă pe Friedrich Engels și Karl Marx. Acesta scrisese în 1862 (cu trei decenii înaintea lui Herzl) cartea „Roma și Ierusalim”, în care vorbea despre înființarea unui stat evreu în Palestina. Herzl a citit lucrarea cu întârziere și a spus că nu ar mai fi scris-o pe a lui, dacă avea cunoștință de existența ei. Așadar, e mai corect să îl considerăm pe Hess „părintele sionismului”.

    Înainte de al doilea război mondial, sionismul era o mișcare radicală și impopulară pentru establishmentul lumii evreiești. El se situa la stânga față de afilierea religioasă, conducerea comunității prin rabini. În plus, popularitatea ideilor comuniste și socialiste în rândul evreilor era uriașă. Deci era anticipat că și viitorul stat va fi unul social. Cum am menționat mai sus, chiar și acele organizații armate dinaintea înființării statului apărau niște kibbuțuri, ferme cu proprietate colectivă, din care au fost inspirate cooperativele comuniste.

    Categoric, între timp, toată planeta a ajuns la sisteme mai de stânga, mai liberale. Prin comparație, scena politică israeliană e la dreapta spectrului politic din Uniunea Europeană. Dar nu cred că se mai pune problema în UE de a încerca soluții „de dreapta” care să includă acordarea cetățeniei pe criterii etnice și cu aviz de la preot.

    mesianismul globalist
    Statele au granițe, dar religiile, nu. Ca și creștinismul, iudaismul are o viziune eshatologică (despre vremurile de pe urmă) și un plan pentru toată umanitatea. Dar, ca în orice problemă teologică, opiniile variază. O interpretare susține că poporul evreu are legământul cu Dumnezeu, iar restul neamurilor ar urma să respecte o formă simplificată a Legii, cele 7 precepte ale lui Noe. De unde și simbolul curcubeului pentru noahism. Sunt niște porunci, aparent simple, dar care implică mai multe lucruri, deduse de rabini și asociate tardiv mitului potopului. Între ele: interdicții pentru crimă, furt, desfrâu, blasfemie, idolatrie. Doar că din perspectivă rabinică dogma Sfintei Treimi se încadrează tot la idolatrie.

    Rabinul șef al Israelului a afirmat cu ani în urmă că doar străinii care respectă legile lui Noe ar trebui să aibă permisiunea de a rămâne în Israel. Dar proiectul nu e limitat doar la Tărâmul Făgăduinței. În cadrul Organizației Națiunilor Unite au avut loc conferințe de promovare a Codului lui Noe, sub egida „Un popor, o planetă”.

    Altă abordare e mai drastică, și pleacă de la episodul biblic al binecuvântării fiilor lui Isaac (al lui Avraam). Isav (sau Esau) era întâiul născut al lui Isaac, prin urmare îndreptățit la binecuvântare. Dar Iacob îl convinge să îi cedeze dreptul pe un proverbial blid de linte și se prezintă deghizat la patul de moarte al părintelui său. Iacob va deveni Israel după lupta cu îngerul, iar Isav va deveni, prin unirea cu canaanenii, conducător al Edomului. În Vechiul Testament și ulterior în Talmud a fost dezvoltată ideea unei rivalități nestinse între Israel și Edom, identificat de ocultiști cu diverse popoare.

    „Răzbunarea Mea împotriva Edomului o voi săvârşi prin mâna poporului Meu Israel; el va lucra în Edom după mânia Mea şi după urgia Mea şi vor şti Edomiţii ce este răzbunarea Mea”, zice Domnul Dumnezeu.” (Iezechiel, cap 25, vs 14)

    Alt rival mitologic pentru poporul descendent din patriarhul Iacob sunt amaleciții. Spre deosebire de alte popoare din regiune, cu care israeliții purtau războaie, neamul lui Amalec se făcea vinovat de o ură nemotivată. Ei atacă din senin poporul condus de Moise din Egipt și se constituie în dușmanul prin excelență. Deuteronomul fixează ca o datorie religioasă amintirea răutății lui Amalec și stârpirea urmașilor lui. Ca și în cazul Edomului, unii mistici rabinici s-au aventurat în a specula „reîncarnări” moderne ale lui Amalec. De pildă, pe clădirea memorialului Holocaustului din Haga (Olanda) e înscrisă o formă prescurtată a versetului: „Adu-ți aminte ce ți-a făcut Amalec”.

    „17. Adu-ți aminte cum s-a purtat cu tine Amalec pe drum, când veneați voi din Egipt,
    18. Și cum te-a întâmpinat el în cale și a ucis în urma ta pe toți cei slăbiți, când erai ostenit și obosit, netemându-se de Dumnezeu.
    19. Așadar, când Domnul Dumnezeul tău te va linişti de toţi vrăjmaşii tăi, din toate părţile, în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă moştenire ca să-l stăpâneşti, să ştergi pomenirea lui Amalec de sub cer. Nu uita aceasta.” (Deuteronom cap 25)

    Nu vom intra în complexitatea eshatologiei creștine sau evreiești, care include multe alte profeții, cum ar fi cele privind bătălia de la Armaghedon și invazia altor misterioase împărății ca Gog și Magog. Reținem însă aspectul combativ și ideea unei misiuni cerești încredințate unui popor. Nu am idee câți dintre evrei cunosc aceste aspecte, câți le iau în serios, în condițiile secularizării. Dar există și unii mistici (poate puțini, poate marginali), care dau această dimensiune religioasă sionismului, înțeles ca destin mesianic pentru întreaga lume.

    Și nu e vorba mereu de personaje excentrice. De pildă, Maimonide, considerat cel mai important după Moise, descrie în Mișna Tora (comentariul la Lege) statutul pe care l-ar avea celelalte popoare după reconstruirea Templului și instituirea unei împărății pământești. Căreia îi putem spune Pax Judaica.

    „Dacă fac pace și acceptă cele Șapte Porunci obligatorii pentru Fiii lui Noe (ne-evrei), niciunul dintre ei nu e ucis, dar trebuie să ne plătească tribut, cum e scris: „și îți vor fi tributari și te vor sluji” (Deut. 20:11). Dacă propun să accepte plata tributului, dar nu slujirea către noi sau acceptă slujirea, dar nu tributul, le ignorăm propunerea până le acceptă pe amândouă. Slujirea pomenită aici e de rușine și umilință. Să nu își ridice capul către Israel pentru niciun motiv. Trebuie să ne fie supuși și să nu primească niciodată poziții deasupra noastră. Tributul pe care trebuie să îl plătească va fi serviciu către rege cu trupurile și banii lor, cum ar fi ridicarea zidurilor Ierusalimului și întărirea fortărețelor, ridicarea palatelor regale și asemenea.” (Mishneh Torah, 6:1, Maimonide)

    Într-un pasaj, de astă dată din Talmud, e explicată relația dintre legea sâmbetei și locul neamurilor în împărăția mesianică:

    „Doar Ilie nu va veni în seara de Sabat, dar Mesia însuși poate veni, căci odată ce Mesia vine, toate neamurile vor fi supuse poporului evreu și îl vor ajuta să pregătească tot ce e necesar pentru Sabat.” (Eruvin 43b)

    În 2010, Rabinul Șef al comunității Sefardice din Israel, Ovadia Yosef, stârnea vâlvă cu o declarație despre ne-evrei, preluată ca titlu de Jerusalem Post:

    „Goyimi s-au născut doar ca să ne slujească. Fără asta, n-au niciun loc în lume – doar să servească Poporul lui Israel”, a spus în predica săptămânală de sâmbătă noaptea despre legile privitoare la acțiunile permise ne-evreilor de Sabat. Potrivit lui Yosef, viețile ne-evreilor din Israel sunt păzite de divinitate, pentru a preveni pierderile pentru evrei.
    „În Israel, moartea nu are putere asupra lor… Cu alte neamuri ar fi ca orice altă persoană – trebuie să moară dar (Dumnezeu) le dă viață lungă. De ce? Imaginează-ți că unuia îi moare măgarul, ar pierde bani.”

    Sau acest articol din 2018, din ziarul progresist Haaretz, intitulat „O viață de evreu valorează mai mult decât 10.000 de ne-evrei” – în care e relatată critic perspectiva ultra-naționalistă cu care sunt întâmpinați de către ghizi participanții la tururi în Israel pentru tineri din diaspora.

    Acestea sunt, fără discuție, exemple ieșite din tipar și nereprezentative. Și cele mai nobile sentimente patriotice sau religioase pot fi abuzate de extremiști sau de persoane bine intenționate, dar exaltate. În istoria multor țări au existat patrioți ucigași și fanatici religioși. E un raport similar ca între fundamentalismul islamic și masa mare a credincioșilor musulmani. Doar un număr statistic neglijabil interpretează „războiul sfânt”, ca motivație pentru terorism. Fără a generaliza sau eticheta, e necesar să cunoaștem pasajele din Coran, Talmud sau orice alte texte, pentru a înțelege un fenomen, chiar și atunci (sau mai ales) când e interpretat eronat.

    demitizare și globalizare
    La celălalt pol al raportării la identitatea evreiască și sionism sunt progresiștii, adepții teoriei identității construite. Ei ar fi echivalentul unor Lucian Boia, de la noi. De pildă, Shlomo Sand, profesor emerit la Universitatea din Tel Aviv și autor al unor cărți demitizatoare: „Inventarea poporului evreu” sau „Inventarea pământului lui Israel”.

    Shlomo Sand susține că nu există continuitate între națiunea modernă din Israel și popoarele din istoria sacră a antichității și evului mediu. Susține că nu există dovezi istorice nici măcar pentru exodul babilonian și pentru expulzarea din perioada romană. Potrivit lui evreii nu doreau să se întoarcă și n-a existat o tradiție a întoarcerii până la apariția sionismului la finele secolului XIX; că sionismul nu era popular până la al doilea război mondial. În opinia sa, Ierusalimul reprezentat un loc simbolic, dar evreii nu își doreau să trăiască în el, așa cum musulmanii nu râvnesc să trăiască în Mecca. Iar apropo de musulmani, crede că mare parte din evreii biblici s-au convertit la islam, continuând să existe ca arabi.

    Shlomo Sand e militant pentru drepturile omului în ce-i privește pe palestinieni și consideră că proiectul sionist a eșuat întrucât statul rezultat nu e viabil demografic. Israelul are de ales între a renunța la teritoriile cu populație palestiniană numeroasă sau a renunța la democrație cu totul. Totuși Sand nu pledează pentru un singur stat, ci pentru două state separate, unite într-o confederație, tocmai din motivul explicit exprimat că nu își dorește ca evreii să fie o minoritate.

    Tot din zona stângii progresiste vine și Gilad Atzmon, artist de jazz și militant civic. El e autorul cărții „The wandering Who” (un joc de cuvinte cu „wandering Jew” – evreul rătăcitor). Atzmon e de asemenea convins că proiectul sionist a eșuat, pentru că majoritatea evreilor de pe glob au refuzat să se mute în noul stat. Și pentru că nu se mai poate găsi o soluție realistă pentru conviețuirea cu palestinienii. Din această cauză, el susține că proiectul s-a schimbat în favoarea unei construcții globale, în ton cu vremurile, pentru o etapă post-națională.

    „Asistăm la o schimbare clară a discursului sionist de la „tărâmul făgăduinței” la „planeta făgăduinței” ”, spune Gilad Atzmon.

    Autor – Victor Grigore

  • ORORILE TALMUDULUI! Ce Învață Evreii la Vârsta de Zece Ani (I)

    orf

    „Studiul zilnic al Talmudului, la ovrei, începea de la zece ani, pentru a se sfârşi cu viaţa” (A Darmesteter, I. cit, p. 393.)

    Marele rabin Menachem zice că însuşi Dumnezeu consultă pe hahamii de pe Pământ, dacă se întâmplă, în cer, vreo neînţelegere asupra legilor. (Ad Pent, p.28, f. 129, c. 3 – Vezi Rohling, I. Cit. p. 34. ) (hahami= rabini).

    I. – Patima de proprietate

    Talmudul hărăzeşte numai jidovilor întreg pământul, cu toate bunurile din lume.

    „Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat ovreilor pe goimi (adică pe cei ce nu sunt ovrei) cu toate avuturile lor”.

    „Dumnezeu a dat iudeilor putere asupra averii şi a vieţii tuturor popoarelor..Israel este ca stăpâna casei, căreia bărbatul îi aduce bani. Într-adevăr, fără să îndure greutatea muncii, el trebuie să primească bani de la toate popoarele din lume”.

    „Când va veni Mesia, ovreii se vor îmbogăţi enorm, pentru că toate tezaurele popoarelor vor trece în mâinile lor”.

    În consecinţă, Talmudul dă jidovilor dreptul de a fura pe goimi. „Este permis să despoi pe un goi”.

    După MAIMONIDE, preceptul biblic „să nu furi” înseamnă „să nu furi pe nici un om, adică pe nici un ovrei” – goimii nefiind oameni. De altfel, când un jidan fură pe un goi, e vorba de un iudeu care a pierdut ceva. Dacă lucrul este al unui Akum, ovreiul care l-a găsit nu este obligat să i-l mai dea; ba, ce e mai mult, este un păcat mare să restitui ceva unui Akum.

    [Notă explicativă: Iudeii susţin că numele de Akum, de Nohri, – sinonime cu cuvântul Goi, – nu desemnează pe creştini, ci numai pe adoratorii de stele. La aceasta se poate răspunde că aceste nume se găsesc în Şulhan-Aruk, şi că în timpul când această carte a fost scrisă (1567), ovreii nu mai trăiau printre păgânii ce se închinau la stele, ci printre creştini. De altfel, în mai multe locuri, se vorbeşte limpede de Crucea creştinilor. Mahomedanii sunt numiţi Işmhelim (Drach). ]

    Se face o excepţie când se restituie obiectul pierdut, pentru ca neovreii să zică: “Ovreii sunt oameni de treabă”.

    Dar, pentru că e vorba să îţi reiei avutul, toate mijloacele sunt bune; – astfel, Talmudul, în afară de furt şi de tăinuirea lucrurilor găsite, mai recomandă jidanilor cămătăria, frauda şi chiar jurământul fals.

    1. – Cămătăria

    „Este oprit să împrumuţi pe goimi, fără camătă”.

    „Dumnezeu a poruncit să practici cămătăria faţă de un goi şi să nu-i împrumuţi bani, decât numai dacă consimte să plătească dobândă; – astfel ca, în loc să-l ajuţi, să-i faci pagubă, chiar când îţi este trebuincios…. însă, faţă de un Israelit, asemenea procedare nu este permisă”.

    „Este permis să împrumuţi, cu camătă, pe un Akum pentru că este o faptă plăcută lui Dumnezeu să iei dobândă nedreaptă de la un Akum”.

    2. – Frauda

    „Este permis să înşelaţi pe un goi şi să luaţi camătă de la dânsul; dar dacă vindeţi ceva aproapelui vostru (jidovului) sau dacă cumpăraţi ceva de la ei (de la jidovi) vă este oprit să-i înşelaţi”.

    După Talmud, ovreiul poate să înşele pe un goi, pentru că, dacă este scris „să nu faci pagubă aproapelui tău”, – nu este scris „să nu faci pagubă unui goi”.
    „Este sever oprit iudeului să înşele pe aproapele său (adică pe un alt iudeu)… Cel ce a înşelat trebuie să dea îndărăt.” Dar această prescripţie nu priveşte decât afacerile dintre jidovi.

    “Într-adevăr, este permis unui ovrei să înşele pe un Akum şi, în acest caz, îi este oprit să-i restituie ce a furat pentru că este spus în Sfânta Scriptură: Nu înşela pe fratele tău, – iar neovreii nu sunt fraţii noştri, ci sunt mai rău decât câinii”.

    „Când un evreu ţine în gheare pe un Akum, alţi evrei pot şi ei să împrumute cu bani pe acest Akum şi să-l înşele, până ca ne-evreul să-şi piardă toată averea. Într-adevăr banii unui Akum sunt bani fără posesor şi oricine se poate face stăpân pe ei.”

    „Dacă un jidov are vreo afacere de bani cu un Akum şi vine un alt jidov de înşală şi el pe acelaşi Akun fie prin măsuri false, fie prin socoteli frauduroase, – atunci cei doi jidovi trebuie să-şi împartă profitul ce le-a dat Dumnezeu”.

    „Dacă vreun ovrei are, în ţara sa, un proces cu un goi, veţi face astfel ca ovreiul să câştige, – şi veţi zice ne-ovreiului: Aşa vrea legea noastră.”

    “Dacă ovreiul se găseşte într-o ţară străină şi dacă legile îi vor fi favorabile, veţi judeca, bineînţeles, în folosul fratelui vostru şi veţi zice goiului: Aşa vrea legea voastră.”

    “Dar, dacă ovreii nu sunt stăpâni pe ţară şi dacă legile sunt priincioase goiului, trebuie să recurgi la intrigi (la coruperea judecătorilor) pentru ca ovreiul să poată câştiga procesul”.

    3. – Jurământul fals

    Talmudul sfătuieşte pe jidani să jure, când sunt forţaţi, – dar cu o restricţie mintală, care anulează acest jurământ. „Rabi Akiba a jurat, dar s-a gândit, în sufletul său, că acest jurământ nu era valabil”

    “Dacă un rege cere unui ovrei să mărturisească, – cu jurământ, – că un alt ovrei a dezonorat o goia, – crimă, ce merită pedeapsa cu moartea, acest jurământ, fiind silit, trebuie să fie nimicit în gând”.

    Totuşi e indispensabil ca jurământul să fie anulat fără ca goiul să bage de seamă, – căci altfel religia talmudică ar fi desconsiderată. De altfel, jidovii, pot fi uşor dezlegaţi, chiar de jurămintele cele mai sfinte.

    „De câte ori luaţi trei oameni şi îi constituiţi în Tribunal asupra lui Israel, ei au aceeaşi autoritate ca tribunalul lui Moise”.

    Aşadar, – adaugă DRACH, rabin convertit – „trei ovrei oarecare, – pe care un alt ovrei îi ridică la rangul de judecători – au deplină putere în ochii Sinagogei, ca să-l dezlege de jurăminte şi să-i anuleze făgăduielile şi angajamentele, atât pentru trecut, cât şi pentru viitor… Acest tribunal declară, fără altă formă de proces, orice promisiune şi orice jurământ, ca nule, de nul efect şi neavenite”.

    Dar, ce e mai mult, la sărbătoarea Reconcilierii (Iom Kipur), jidanii de azi recită, în mod solemn, la Sinagogă, rugăciunea Kol Nidre, al cărei conţinut, iată-l:

    „Toate promisiunile… şi toate jurămintele ce le vom face, şi le vom jura şi ne vom lega şi vom împovăra cu ele sufletul nostru, – din această zi a împăcării şi până la cea următoare, care va veni spre binele nostru, – le regretăm pe toate, ele să fie dezlegate, iertate, desfiinţate, anulate, nimicite, fără putere şi fără valoare. Făgăduinţele noastre să nu fie făgăduinţe şi jurămintele noastre sa nu fie jurăminte”.

    Texte extrase din cartea lui Nicolae Păulescu – Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria (pag. 38-41).

    Partea a II-a va urma…

    Sursa: Incorect Politic

  • Controlul minţii, hipnoza, tehnologia avansată şi armele de control mental

    ctr2

    Vreau să expun felul în care cei în putere lucrează pentru a menţine controlul. Când spun cei în putere mă refer la persoanele influente şi bogate.

    Se investesc extrem de mulţi bani în dezvoltarea şi îmbunătăţirea acestor arme şi a tacticilor de control mental. Servicii Secrete, armata, ONG-uri, persoane private şi bogate, sunt toţi extrem de interesaţi de aceste lucruri deoarece dacă cineva controlează gândurile unei mulţimi sau unei persoane, controlează teoretic toate evenimentele.

    În ultimii zeci de ani, în acest fel se realizează marile revoluţii şi războaie.

    Francmasoneria şi evreimea lucrează împreună pentru a realiza Noua Ordine Mondială şi Templul lui Solomon. Templul lui Solomon este un concept şi o etichetă pentru Noua Ordine Mondială evreiească. O Nouă Ordine Mondială în care oamenii devin simple cochilii goale, ca un robot microcipat.

    Am mai explicat într-un alt articol, că magia nu este altceva decât puterea minţii şi a sufletului. Gândurile umane sunt impulsuri electromagnetice, iar cu cât acestea sunt mai puternice, cu atât se materializează mai repede. Putem compara, într-un fel sau altul, mintea umană cu un dispozitiv de control mental. Ambele au abilitatea de a influenţa evenimentele şi a materializa lucruri, pentru că ambele sunt emiţători – receptori de impulsuri electromagnetice. Doar că mintea umană nu este limitată de o rază de acoperire anume, având *raza de acoperire* infinită.

    Dispozitivele psihotronice există. Unele dispozitive psihotronice învechite se pot achiţiona liber pe internet, pentru o sumă modică, un dispozitiv de capacitate medie nedepăşind 1000 euro. Există dispozitive cu ajutorul cărora poţi controla mintea cuiva fără un microcip. Poţi simula nebunia. Îl poţi hipnotiza. Voi explica mai jos, în acest articol, cum se procedează cu hipnoza, la sfârşitul articolului am ataşat şi câteva videoclipuri. Jandarmeria, spre exemplu, deţine astfel de tehnologie, pentru a disipa mulţimea şi pentru intimidare. Cei din interiorul jandarmeriei cunosc aceste lucruri.

    Ca şi cu farfuriile zburatoare, care au fost construite de pe vremea celui de Al Doila Război Mondial (*în special au fost dezvoltate de către Germania Nazistă) – însă încă sunt ascunse de majoritate, cu toate că foarte mulţi oameni le-au filmat întâmplător. China, Rusia, SUA (marile puteri) dețin, în special, farfurii zburătoare.

    Există echipe, de asemenea, pe internet în special, care lucrează cu psihologi, hipnoterapeuţi şi deţin tehnologie avansată – atât în slujba statului cât şi private. Aceştia sunt ca nişte „gărzi în închisori”, ce lucrează pentru a ţine omenirea cât mai departe de orice şi de oricine se impune agendei lor, de evoluţia spirituală (deci şi evoluţia mentală), de cunoştinţe ascunse şi oculte, cum sunt cele expuse în acest articol şi practicile antice spirituale. Ei doresc să ţină toată puterea în mâinile lor. Nu contează că ești creștin, satanist sau ateu și nu se ține cont de acest lucru. Aceştia au numele de cod îngeri, la fel ca cei care îi finanţează.

    Pentru a înţelege cum se procedează, voi lua ca exemplu cazul „răpirilor extraterestre”.

    Există foarte mulţi oameni, mai ales în ultimii 10 ani, ce se plâng că au fost răpiţi de extratereştri, duşi pe o navă, torturaţi, supuşi la tortură şi teste, apoi li s-a şters memoria. Aceşti oameni apar de obicei ca „reprezentaţii inter-galactici ai flotei spaţiale Antar” sau orice alte nume. Mulţi îşi deschid bloguri sau creează noi culturi religioase, cum este cazul sectei Raelienilor, unde liderul lor susţine că a fost răpit de extratereştri.

    Acestea nu sunt nimic altceva decât programe de control mental şi experimente ale lojilor masonice, evreimii si prin urmare a Serviciilor Secrete.

    Subiectilor li se induc toate acestea prin tehnologie avansată sau/şi prin ajutorul unui microcip, pe care îl poţi avea sub piele dintr-o internare veche în spital, fără să realizezi măcar – cum au existat multe cazuri, ca exemplu dau cazul descris şi scos la iveală în ziarul Activist Post, ce descria cazul unui danez care a dat în judecată spitalul Alexandra din Copenhaga pentru că i s-a implantat un cip RFID în timpul operaţiei la plămâni pe care a trebuit să o suporte în 1988. Dl. Mogens, persoana cipată, a spus că după ce a fost externat auzea voci şi nu mai putea duce o viaţă normală. În 1997, cu ocazia unui examen radiologic la torace, s-a descoperit prezenţa în plămânul stâng a unui mic obiect de metal – cipul – pe care a reuşit să îl îndepărteze în 2011 printr-o operaţie la spitalul Mount Elisabeth.

    Subiecţilor li se induce o stare de hipnoza profunda (reţineţi că pentru a realiza aceste lucruri nu este nevoie neapărat de un microcip, însă microcipul este un element susţinător în tot acest proces), sunt spălaţi pe creier regulat (zilnic) cu tot felul de şcenarii („astăzi te vei crede Goe, piratul spaţial”, „mâine te vei crede Adolf Hitler”), până când hipnotizatorii obţin controlul total asupra victimei – deci victima începe chiar să se creadă. În momentul obţinerii controlului aproape total asupra victimei, se induce o stare asemănătoare cu moartea clinica, unde victimei i se spală creierul, victima se va simţi ca într-o realitate virtuală, îşi va simţi sufletul desprins de corp, conştiinţa desprinsa de corp. Dacă victima consumă substanţe cu efect psihoactiv, acest lucru facilitează hipnoza. Victimelor li spală creierul şi sunt făcuţi să creadă ca au fost răpiţi de extratereştri, se simulează o asemenea experienţă cu ajutorul tehnologiei – infrasunete pentru a induce frica şi paralizie, hipnoză prin tehnologie avansată, tactici de tortură mentală şi fizică (este suficient să atingi un nerv al corpului pentru a simţi durere în tot corpul). În unele ţări din Africa, când mulţimea devine extrem de revoltată, se folosesc arme extrem de puternice ce îi pot face pe oameni să vomite sânge sau să le curgă sânge din nas.

    La sfârşitul sesiunii de hipnoză, li se şterge memoria victimelor prin afirmaţii „vei uita / uiţi tot ce s-a intamplat” şi prin şocuri electrice direcţionate prin microunde către creier.

    Hipnoza este posibilă şi în vis. În acest fel îi poţi da comenzi victimei, despre ce să facă în ziua următoare. Cu cât relaţia este mai strânsă (la nivel mental), între tine şi hipnotizator, cu atât rata de succes este mai mare. Cu cât vei executa mai multe comenzi, cu atât hipnotizatorul îţi va cere din ce în ce mai multe şi va avea mai mult control asupra ta.

    Se practică de obicei tortura psihică intensă (în cazul celor încăpăţânaţi ce nu cedează uşor). De obicei cei ce nu cedează uşor sunt oameni spirituali. Creştinii sunt extrem de uşor de controlat, deoarece ei nu au nici o apărare. Singura lor apărare fiind Dumnezeul evreiesc, care nu este altceva decât evreii de top pe pământ. În cazul acelor persoane ce nu cedează uşor, este posibil să se practice şi vrăjitoria/magia (folosirea cercurilor pentru a constrânge pe cineva să facă ce doreşti, legarea inamicului prin sexualitate pervertită – cum preferă lojile masonice să lucreze).

    În acest fel poţi face un om să se creadă „balaur„, „rob al lui Dumnezeu” şi orice altceva, punându-l să facă treaba pentru tine, în locul tău. Acest lucru se aseamănă foarte mult cu Biblia şi programele religioase evreieşti, însă atunci nu exista tehnologie avansată.

    Esențial pentu ca hipnoza să fie cât mai eficientă, este ca victima să nu interacționeze cu cât mai mulți oameni și să fie cât mai retrasă. Acest lucru se poate realiza prin denigrarea ei în mediul social. Hipnoza se realizează, de obicei, printr-o comandă (insesizabilă de cele mai multe ori) care presupune să îți accesezi *copilul din tine*, astfel vei avea un sentiment de dragoste și compasiune nejustificat, te vei crede *copil* în sinea ta, vei fi pus mereu pe șotii și vei gândi doar non-sensuri. Acele non-sensuri au un anumit scop, mintea victimei este zăpăcită. Este ceva asemănător cu „a te duce cu zăhărelul”. Asta este spălarea creierului, când mintea umană are zidurile dărmate și ești în starea de hipnoză (cunoscută ca starea specifică undelor cerebrale de tip Alpha) poți crede orice și poți accepta o minciuna, care în realitate, n-ai fi acceptat-o niciodată. Deoarece sugestia trece de filtrul rațiunii.

    Într-un final, după spalarea creierului, hipnotizatorul te va scoate din starea Alpha (adică de somnolență și ușoară euforie) și te ve introduce în starea specifică undelor cerebrale tip Beta agresivă (nervozitate,suferință,anxietate). Acest lucru se realizează prin rularea unor fundaluri isocronice și binaurale, ce reproduc/simulează o stare specifică undelor cerebrale de diverse tipuri. Atunci vei face exact ce dorește el. Cele mai multe victime nu pot refuza, pentru că în timpul hipnozei din starea Alpha, victimei i se câștigă încrederea în următorul fel: „vei face exact ce îți spun eu, *te iubesc, simte-te bine*, hai sa să fim prieteni, *te iubesc*, vreau să te ajut, *simte-te bine*„.

    Toate aceste lucruri se întâmplă la nivel de subconștient. Comenzile nu trebuie să fie auzite, altfel există riscul ca hipnoza să eșueze. Unii le pot auzi ca gânduri ce vin de nicăieri și mulți nici nu sesizează că nu sunt ale lor.

    Unele victime își pot deschide un blog și pot trăi ani buni sau toată viața pentru a îl promova pe Nicolae Ceaușescu și comunismul sau pentru a denigra o anumită instituție, ca de exemplu SRI, Poliția, Jandarmeria. În realitate de vină sunt corupții din interior.

    În acest fel oamenii bogați își pot crea proprii sclavi și spioni invizibili. Care să facă toată treaba pentru ei și pe care pot arunca toată vina oricând, în locul lor. Ca un țap ispășitor. Preferințele și orientările victimelor se pot modela după bunul plac al hipnotizatorului.

    O soluție este următoarea (pentru a te proteja de hipnoza exterioară, prin auto-hipnoză): reprogramarea subconștientului cu înregistrări audio.

    Dacă mă gândesc, acum nici nu mai este nevoie de Biblie, deoarece există tehnologie avansată cu ajutorul căreia poți face/parazita oamenii să facă totul în locul tău. Creatorii creștinismului sunt evreii, iar creștinismul ca și islamul și iudaismul sunt religii Avraamice, adică care îl au la bază pe evreul Avraam.

    „Sacrificiul creștinilor este unul necesar!” / „Sacrifică ne-evreii/creștinii prin toate mijloacele posibile”

    – citat Talmudul Evreiesc

    Nota mea finală:

    Orice are de a face cu magia evreiască şi oricine este implicat în sistemul de magie evreiesc (ca tacticile lojilor masonice, tactici pervertite de iudei, masoneria ajungând să-şi aibă bazele undeva între Tora – iudaism şi spiritualitatea antică) va atrage de la sine sfârşitul.

    Zeii Antici sunt nemuritori; pentru ei, o „perioadă” nu este decât câteva mii de ani. „Dumnezeul” creştin îşi pierde puterea. Satan m-a informat că partea noastră a câştigat. Avertizăm pe toţi: folosirea metodelor spirituale abuzive din vechile grimoare, nu este numai nebunesc ci, în mod inevitabil, va atrage după sine dezastrul personal. Întotdeauna Zeii (sau Demonii/Daemonii, care în traducere liberă înseamnă un spirit intermediar între oameni şi Zei, în mitologia greacă) trebuiesc apropiaţi cu o sinceritate şi un respect extrem. Zilele în care se foloseau numele „dumezeului” inamic, a cercurilor, a ameninţărilor şi a altor metode distructive şi abuzive, au trecut. Nu spune că nu ai fost avertizat

    -Maxine Dietrich

    (Satan este un Zeu antic şi înseamnă ADEVĂR în sanscrită, cea mai veche limbă şi limba originală. Despre Satan se vorbea din timpurile cele mai vechi, înainte ca farsa iudeo-creştină să apară măcar, precedând apariţia rasei evreieşti – rasă ce susţine că a aparut în anul 4000 înaintea erei noastre. El era numit ADEVĂR.)

    ASMODEUS I-A ZIS LUI SOLOMON:

    „NU-MI CERE MULTE LUCRURI; CĂCI DUPĂ O SCURTA VREME, ÎMPĂRĂŢIA TA ESTE ŞI EA PERTURBATĂ, IAR GLORIA TA NU ESTE DECÂT PENTRU O PERIOADĂ. SCURTĂ VA FI TIRANIA TA PESTE NOI„

    Diferența dintre cele două tabere:

    Ce gândea Adolf Hitler despre creștini:

    14 octombrie 1941, la amiază:

     

    ”Cel mai bun lucru este să lași creștinismul să moară de o moarte naturală … Când înțelegerea universului va fi larg răspândită … doctrinele creștine vor fi condamnate.”

     

    Ce gândesc evreii, chiar creatorii creștinismului:

     

    „Sacrificiul creștinilor este unul necesar!” / „Sacrifică ne-evreii/creștinii prin toate mijloacele posibile”

    – Talmudul Evreiesc

    Sursa: seruah.com

  • Ce este Talmudul?

  • Citate din Talmudul Evreiesc

    talmud

    Deciziile Talmudice sunt cuvinte ale Dumnezeului din carne și oase [rabinii]. Iehova însuși le cere sfatul rabinilor de pe pământ atunci când întâmpină probleme dificile în ceruri.

    • Rabinul Menachen, comentarii pentru a Cincea Carte

    Însuși Iehova se ridică în picioare atunci când studiază Talmudul: un asemenea respect are el pentru această carte.

    • Tractate Mechilla/Me’ilah

    A dezvălui unui Goy [Goy înseamnă ”necurat” și este termenul peiorativ pentru un ne-evreu] ceva despre relațiile noastre religioase ar fi aidoma cu uciderea tuturor evreilor, căci dacă Goyim [pluralul pentru ”goy”] ar cunoaște ceea ce noi propovăduim despre ei, ne-ar ucide în drumul mare.”

    • Libbre David 37

    Un evreu trebuie să facă o juruință falsă atunci când Goyim îl întreabă dacă cărțile noastre conțin ceva împotriva lor.

    • Szaaloth-Utszabot, Cartea lui Jore Dia 17

    Te implorăm pe Tine, o Domnule, aprinde-ți mânia peste națiunile care nu cred în tine și care nu cheamă numele Tău. Revarsă-ți mânia peste ele și aplică-le mânia Ta. Alungă-le în mânia Ta și zdrobește-le în bucăți. Lasă-le, o Domnule, fără oase. Într-o clipită acuză-i pe toți necredincioșii. Într-o clipită distruge toți dușmanii națiunii Tale. Smulge-le rădăcinile, împrăștie și ruinează națiunile nevrednice. Distruge-le! Distruge-le numaidecât, chiar în momentul ăsta!

    • Rugăciune spusă cu ocazia fiecărui paște evreiesc (Pranajtis: Christianus in Talmudae Judeorum, citate din Synagoga Judaica)

    Sărbătoarea Tabernaculului este perioada în care Israel triumfă peste celelalte popoare ale lumii. Acesta este motivul pentru care în cadrul acestei sărbători, prindem și purtăm mielul ca pe un trofeu, pentru a arăta cum noi am cucerit toate celelalte popoare, cunoscute drept ”gloate”

     – Zohar, Toldoth Noah 63b

    Când vine mesia, fiecare evreu va avea 2800 de sclavi.

    • Simeon Haddarsen, fol. 56-D

    Resh Lakish a zis: Acela care este un purtător de franjuri va fi privilegiat să fie servit de două mii opt sute de sclavi, căci este scris, după cum spune Domnul oștirilor: În zilele care vor veni, zece oameni din toate limbile națiunilor, se vor apuca chiar și de fusta aceluia care este evreu, zicând: Vom merge cu tine, etc.

    • Mas. Shabbath 31b

    La casa unui Goy te uiți ca la grajdul cu vaci.

     – Tosefta, Tractate Erubin VIII

    Când un evreu are un Arian prins la înghesuială, un alt evreu îi poate împrumuta bani aceluiași Arian și în schimb să îl înșele, astfel încât Arianul să fie ruinat. Căci în acord cu legea noastră, proprietățile Arienilor sunt ale nimănui, iar primul evreu care dă de ele, are dreptul să le confiște.

     – Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 156

    Dacă se poate dovedi că cineva a dat banii israeliților lui Goyim, trebuie găsită o cale, după o considerare prudentă, de a-l șterge de pe fața pământului.

    • Choschen Hamm 388, 15

    Fericite vor fi mulțimile lui Israel, pe care Cel Sfânt, binecuvântat fie El, le-a ales din mijlocul lui Goyim, despre care scripturile spun: ”Munca lor nu este decât deșertăciune, este o iluzie la care noi trebuie să râdem; ei vor pierii cu toții atunci când Dumnezeu îi va vizita în mânia Lui.” În timpul în care Cel Sfânt, binecuvântat fie El, îi va extermina pe toți Goyim de pe pământ, Israel va vi singurul care va subzista, exact așa cum este scris: ”Numai Domnul va apărea măreț în ziua aceea! …

    • Zohar, Vayshlah 177b

    Căci națiunea evreiască este singura națiune aleasă de Dumnezeu, în timp ce restul sunt vrednice de dispreț și ură.

    Căci toate proprietățile celorlalte națiuni aparțin națiunii evreiești, care prin urmare are dreptul de a le confisca fără scrupule. Un evreu ortodox nu este obligat să respecte principiile moralității atunci când vine vorba de oamenii din triburile păgâne. El poate acționa contrar moralității, dacă acest lucru îi aduce beneficii lui sau evreilor în general.

    Un evreu poate jefui un Goy și îl poate înșela cu nota de plată, însă aceste lucruri nu ar trebui sesizate de către victimă, căci altfel numele lui Dumnezeu ar fi dezonorat.

    • Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat, 348
    1. Hanina said: Dacă un păgân lovește un evreu, cel dintâi merită să moară; căci este scris: ”S-a uitat în toate părțile și, văzând că nu este nimeni, a omorât pe egiptean [Ex. 2:12]. R. Hanina a mai zis: Acela care lovește un israelit peste obraz, este ca și cum acesta a atacat Prezența Divină; căci este scris, acele care lovește un om [un israelit] îl atacă pe Cel Sfânt.
    • Sanhedrin 58b
    [Cu alte cuvinte, dacă un ne-evreu omoară un evreu, atunci ne-evreul poate fi ucis.

    A lovi unui israelit este aidoma cu a-l ataca pe Dumnezeu; (însă, a omorî un ne-evreu, NU este aidoma cu a-l ataca pe Dumnezeu.]

    Dacă un Goy a omorât un ne-evreu sau un evreu, acesta este responsabil; însă daca un evreu a omorât un Goy, acesta nu este responsabil.

     – Tosefta, Aboda Zara, VIII, 5

    Căci ni s-a propovăduit: ”Cu respect pentru jefuire – dacă cineva a furat sau a jefuit o femeie frumoasă, sau [a comis] ofense similare, dacă [acestea au fost săvârșite] împotriva unui cuthean [”Cuthean” sau ”Samaritean” = Goy/Neamuri/păgân/ne-evreu] de către altcineva, [furtul, etc.] nu trebuie reținut, și tot așa și [furtul] săvârșit de un israelit împotriva unui cuthean; însă dacă un cuthean jefuiește un israelit, acesta trebuie deținut?” Însă dacă furtul este o ofensă capitală, nu ar trebui ca Tanna să ne fi învățat: Asta este pedepsibil? – Deoarece a doua clauză zice ”însă dacă un cuthean jefuiește un israelit, acesta trebuie deținut”, prin urmare prima clauză zice ”[dacă un israelit jefuiește un cuthean] acesta nu trebuie deținut”. Însă acolo unde se primește o pedeapsă, se afirmă în mod explicit, întrucât începutul clauzei ne învață: ”Pentru omor, fie de către un cuthean împotriva altui cuthean, fie de către un cuthean împotriva unui israelit, pedeapsa este suportată [de către făptaș]; însă dacă un israelit omoară un cuthean, nu există nicio pedeapsă”

    • Sanhedrin 57a
    [Traducere: Un evreu poate jefui un Goy, însă un Goy nu poate jefui un evreu. Dacă un Goy omoară un alt Goy sau un evreu, acesta trebuie omorât; însă un evreu nu va primi pedeapsa cu moartea dacă omoară un ne-evreu.]

    Omoară Goyim prin toate mijloacele posibile.

     – Choshen Ha’mishpat 425:50

    Oricine varsă sângele unui nelegiuit [ne-evreu] este la fel de acceptat înaintea lui Dumnezeu ca și acela care a adus o jertfă Domnului.

    • Yalkut 245c

    Exterminarea creștinilor [creștin = Goyim/Neamuri/ne-evrei] este un sacrificiu obligatoriu.

    • Zohar, Shemoth

    Tob shebbe goyyim harog – Până și cei mai buni dintre Goyim (Neamuri/ne-evrei) ar trebui omorâți.

     – Soferim 15, Rule 10

    [NB: Hoffman spune, ”Acest pasaj nu este din ediția Soncino, ci din ebraica originală din Talmudul Babilonean, după cum notează Enciclopedia Evreiască din 1907, publicată de Funk și Wagnalls și elaborat de Isidore Singer, sub titlul ‘Neamurile’, (p. 617).” O altă sursă susține că acest pasaj poate fi găsit în Avodah Zara 26b. Personal, nouă ne-a fost cu neputință să verificăm aceste referințe. Însă se pare că nu este din Avodah Zara 26b din ediția Sonciono.]

    Care este [semnificația] Muntelui Sinai? Este muntele de pe care pornește ostilitatea [sin’ah] către idolatri [ne-evrei].

    • Shabbath 89a

    S-a propovăduit după cum urmează: Dacă boul unui israelit împunge boul unui cananean [ne-evreu] nu există nicio îndatorire; însă dacă boul unul cananean împunge boul unui israelit … plata trebuie făcută în întregime, după cum s-a spus: El s-a așezat și a măsurat pământul și a privit și a numărat națiunile [Neamurile], și din nou, a strălucit de pe Muntele Paran … sugerând că de pe Paran le expune El banii înaintea lui Israel.

    • Baba Kama 38a
    [Traducere: Proprietățile israelitului sunt mai de preț decât cele ale Neamurilor. Muntele Paran face referință la Deuteronomul 33:2, în Dumnezeu a oferit legea națiunilor (Neamurile), care însă au respins-o. Banii Neamurilor sunt la dispoziția israeliților.]

    SĂ NU ÎȚI LAȘI VITELE ÎN HANUL PĂGÂNILOR, DEOARECE ACEȘTIA SUNT SUSPECTAȚI DE PRACTICI IMORALE CU ACESTEA. O FEMEIE NU POATE FI LĂSATĂ SINGURĂ CU VITELE, PENTRU CĂ ESTE SUSPECTATE DE NELEGIUIRE CU ACESTEA, NICI UN BĂRBAT NU POATE FI LĂSAT SINGUR CU ACESTEA, DEOARECE ESTE SUSPECTAT DE VĂRSARE DE SÂNGE …

    Și de ce nu ne putem lăsa animalele femele cu femeile păgânilor? – a spus ‘Ukba b. Hama: Pentru că păgânii vizitează adesea nevestele vecinilor lor, iar dacă se întâmplă ca acesta să nu o găsească acasă, ci în schimb să găsească vita, acesta ar putea-o folosi în moduri imorale. Se poate de asemenea spune că, chiar și dacă acesta ar găsi-o pe vecina acasă, ar putea totuși folosi animalul, întrucât Maestrul a zis: Păgânii preferă vitele israeliților în locul propriilor lor neveste, căci R. Johanan a spus: Când Șarpele a venit la Eva, acesta a infuzat-o cu pofte jegoase.

     – Avodah Zarah 22a-b

    [Nota mea: Prin șarpe se face referire la Șarpele Kundalini – amprenta Tatălui Nostru Satan din fiecare dintre noi, Neamurile]

    Acela care toarnă uleiul de uns peste vite sau vase, nu se face vinovat; dacă îl toarnă peste păgâni sau morți, nu se face vinovat. Legea relaționată vitelor și vaselor este corectă, întrucât este scris: Peste trupul omului [adam] să nu fie turnat [uleiul pentru uns]; iar vitele și vasele nu sunt oameni. De asemenea, în ceea ce îi privește pe morți [este plauzibil] că va fi scutit, deoarece după moarte ești numit cadavru și nicidecum om. Însă cum se face că suntem scutiți și dacă îl turnăm peste păgâni; aceștia nu intră și ei în categoria lui ‘adam’? – Nu, căci este scris: Iar voi oile mele, oile păstoririi mele, voi sunteți adam [oameni]: Voi sunteți numiți adam, în timp ce păgânii nu sunt numiți adam. Însă nu stă scris: Iar persoanele [adam] erau șaisprezece mii? – Pentru că este folosit în opoziție cu vitele. Însă nu este scris: Și să nu am milă pentru Ninive? [acel oraș măreț în care trăiau mai bine de șaisprezece mii de persoane [adam]? – Și aceasta este folosită în opoziție cu vitele.

    • Mas. K’rithoth 6b
    [Acest pasaj se referă la ungerea cu ulei. ”Păgânii”, adică Neamurile, nu sunt ”adam” sau oameni, ci se află pe același nivel cu vitele]

    Toți israeliții vor avea o parte în lumea viitoare … Goyim, la sfârșitul lumii, vor fi dați pe mâna îngerului Duma și aruncați în iad.

    • Zohar, Shemoth, Toldoth Noah, Lekh-Lekha

    Iehova a creat ne-evreii în formă umană pentru ca evreul să nu fie servit de fiare. Prin urmare, ne-evreul este un animal în formă umană și osândit să îl servească pe evreu zi și noapte.

    • Midrasch Talpioth, p. 225-L

    Toată recuzita de care evreul are nevoie pentru ritual lui din templu, trebuie să fie făcută de mână evreiască lui și nicidecum de un Goy, întrucât aceste ustensile trebuie fabricate de ființe umane; evreului nu îi este permis să îi considere pe Goyim drept ființe umane.

     – Schulchan Oruch, Orach Chaim 14, 20, 32, 33, 39

    Un evreu are voie să facă tot ceea ce poate cu o ne-evreică. Acesta are voie să o trateze cum ar trata o bucată de carne.

    • Hadarine, 20, B; Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 348

    Un evreu poate viola o fată ne-evreică, însă nu se poate căsători cu aceasta.

     – Gad. Shas. 2:2

    Un băiat goy care are peste nouă ani și o zi, și o fată goy care are peste trei ani, sunt considerați spurcați.

    • Pereferkowicz, Talmud t.v., p. 11

    Raba a spus: Cu referință la afirmația rabinică conform căreia [în mod legitim] un egiptean [păgân] nu are tată, nu trebuie imaginat că acest lucru se datorează indulgenței excesive [a egiptenilor] în gratificarea carnală, iar prin asta neștiindu-se [cine este tatăl copilului] – însă cu toate acestea, dacă se are cunoștință de așa ceva, aceasta trebuie luată în considerare; însă chiar și dacă acest lucru nu este luat în considerare … poate fi dedus că Prea Milostivul a declarat că copiii le sunt în mod legitim fără tată, căci [de asemenea este] scris: A căror trup este precum trupul asinilor și a căror înfățișare este precum înfățișarea cailor.

    • Yevamoth 98a
    [Traducere: Un ne-evreu este ”în mod legitim fără tată”, indiferent dacă tatăl acestuia este sau nu cunoscut. Copii Neamurilor sunt în esență asini și cai; adică animale.]

    Au stabilit în legătură cu un copil păgân că acesta poate cauza pângărire prin secrețiile lui seminale și prin urmare copilul israelit nu trebuie obișnuit să comită pederastie cu acesta … Mai trebuie conclus și faptul că o fată păgână [transmite pângărire] de la vârsta de trei ani și o zi, căci în măsura în care ea este deci capabilă de acte sexuale, ea se murdărește prin secrețiile ei. Acest lucru este evident!

    • Avodah Zarah 36b-37a
    1. Joseph a spus: Vino și ia aminte! O fecioară de trei ani și o zi poate fi dobândită în căsătorie prin coit [relație sexuală], iar dacă fratele soțului ei mort se împreunează cu aceasta, ea devine a lui. […]
    • Sanhedrin 55b

    Rab a spus: Pederastia cu un copil sub nouă ani și o zi nu este considerată pederastie, după cum ar fi cazul cu un copil peste vârsta respectivă. Samuel a spus: Pederastia cu un copil sub trei ani nu este la fel cu pederastia cu un copil peste vârsta respectivă. 24 (24). Deci Rab stabilește minimul de vârstă la nouă ani; însă dacă cineva comite sodomie cu un copil mai tânăr, nu se face vinovat. Samuel stabilește minimul de vârstă la trei ani.

    • Sanhedrin 54b

    Raba a spus. Asta înseamnă: Când un bărbat întreține relații sexuale cu o fetiță, nu are nimic, căci când o fată se află sub această vârstă [trei ani], e ca și cum ai băga degetul în ochi; iar când o femeie întreține relații sexuale cu un băiețel, acesta o face ca pe ‘o fată care s-a accidentat cu un lemn’ …

    • Kethuboth 11b

    A fost propovăduit: R. Judah obișnuia să spună, Un bărbat are datoria să rostească următoarele trei binecuvântări în fiecare zi: ” [Binecuvântat fi tu …] care nu m-a făcut păgân,” ”… care nu m-a făcut femeie”; și ”… care nu m-a făcut sălbatic”. Odată, R. Aha b. Jacob și-a auzit băiatul spunând ”[Binecuvântat fi tu …] care nu m-a făcut sălbatic” la care acesta a adăugat ”Da, și asta!”. Celălalt a zis, ”Atunci ce binecuvântare ar trebui să spun în loc?” [Acesta a răspuns,] ”… care nu m-a făcut un sclav”. Și nu este aceasta la fel cu o femeie? – un sclav este vrednic de mai mult dispreț.

    • Menachoth 43b-44a
    [Traducere: O ”rugăciune” sau o ”binecuvântare” care trebuie spusă de bărbatul evreu în fiecare zi: ”Mulțumesc lui dumnezeu că nu m-a făcut ca unul dintre Neamuri, femeie sau sclav.”]

    Nu salva Goyim aflați în pericol de moarte.

    Să nu arăți milă față de Goyim.

    • Hilkkoth Akum X1

    Unui evreu îi este interzis să bea dintr-un pahar cu vin care a fost atins de un păgân, pentru că această atingere a făcut vinul necurat.

    • Schulchan Aruch, Johre Deah, 122

    Iar acela care dorește ca niciunul dintre jurămintele sale făcute pe durata unui an să nu fie valide, să stea în picioare la începutul anului și să declare, ”Fiecare jurământ pe care îl voi face în viitor, va fi nul.” [PRIN ASTA JURĂMINTELE SALE VOR FI INVALIDE,] ATÂTA TIMP CÂT EL/EA ÎȘI VA AMINTI DE ACEST LUCRU LA MOMENTUL ROSTIRII JURĂMÂNTULUI.

     – Nedarim 23b

    Sursa: http://satanismul.blogspot.nl

  • “Talmud”, învăţăturile care domină lumea ?

    “Am fost surprins sa constat cat de putin stie lumea romaneasca despre “Talmud”. Aproape nimic! Cu gandul bun ca aceasta situatie s-ar putea repara nitel prin publicarea unei carti, am tiparit, in romaneste, “Talmudul – Cartea sfanta a evreilor”. O buna ocazie oferita curiosilor de a intelege de ce Talmudul este considerat cea de-a doua carte sfanta a evreilor, prima fiind Biblia.”– spune Tesu Solomovici.

    Evreul Tesu pare plin de bune intentii cand incearca sa ne prezinte Talmud-ul pe intelesul nostru, adica tradus in limba romana. In viziunea sa, invataturile Talmud-ului sunt un adevarat indreptar de comportament pentru membrii “poporului ales”. Bineinteles ca pozitive in totalitate. Numai ca sunt foarte curios ce raspunsuri, explicatii, talmaciri, ar putea da tov. Solomovici unui confrate evreu de-al sau, pe nume Israel Shahak care a studiat aceeasi carte sfanta evreilor Talmud si a gasit cateva “sfaturi” cel putin ciudate (prea bland termenul) ?

    Interesul manifestat de Israel Shahak pentru Talmud, a inceput atunci cand a fost martorul unui incident: intr-un cartier evreiesc din Ieruslaim un evreu ultrareligios a refuzat sa-si foloseasca telefonul intr-o zi de sambata pentru a chema salvarea pentru un vecin ne-evreu ! Tribunalul rabinic a confirmat ca acest comportament al lui a fost corect si pios ; in esenta un evreu nu poate sa violeze sabatul pentru a salva viata unui ne-evreu , mai mult ii este interzis sa faca asta si in cursul saptamanii. Violarea legii sabatului este permisa doar pentru a salva viata unui evreu. Derutat si indignat de comportamentul evreului religios , Israel Shahak a incepu sa studieze Talmudul , legea religioasa de baza a evreilor. Iata ce a gasit in Talmud :

    “Talmud, Iebhammoth 61a: Doar evreii au dreptul sa fie numiti oameni , nu si ne-evreii (goim-ii).
    Talmud, Iore Dea 377, 1 : Servitorii ne-evrei morti trebuiesc inlocuiti precum vacile sau asinii pierduti. Nici un fel de simpatie pentru evreii care-i angajeaza.
    Talmud, Jalkut Rubeni Gadol 12b: Sufletele ne-evreilor provin din spirite spurcate , pe care le numim porci.
    Talmud, Tosaphot, Jebamoth 94b: Daca mancati in prezenta unui ne-evreu este ca si cum ati manca un caine.
    Talmud, Yebamoth 98a: Toti copiii goim-ilor sunt animale.
    Talmud, Orach Chaiim 57, 6a : Nu trebuie sa aveti mai multa mila pentru un ne-evreu decat pentru un porc bolnav de stomac.
    Talmud, Kerithuth 6b p. 78 :D oar evreii sunt fiinte umane , ne-evreii (goim-ii) sunt animale .
    Talmud, Kethuboth 110b :P entru a interpreta un psalm un rabin a spus: Psalmistul ii compara pe ne-evrei cu fiarele spurcate.
    Talmud, Abhodah Zarah 4b
    : Puteti omori un ne-evreu cu propriile maini.
    Talmud,
    Abhodah Zarah 26b T. : Chiar si cel mai bun ne-evreu trebuie omorat .
    Talmud, Bammidber Raba c 21 & Jalkut 772
    : Evreii care varsa sangele ne-evreilor aduc ofranda lui Dumnezeu.”

    Am citat din studiile unei  somitati internationale. Evreul Israel Shahak, supravietuitor al Holocaustului, a fost profesor la “Universitatea din Ierusalim” si presedinte al “Ligii Israeliene pentru Drepturile Omului”. Asta ca sa nu fiu cumva acuzat de anti-semitism de vreun fan al “nobelului” Elie Wiesel.

    https://sphotos-a.xx.fbcdn.net/hphotos-ash3/523358_233553446742360_625114451_n.jpg

  • (VIDEO) Talmudul Evreiesc DEMASCAT !

    https://i0.wp.com/www.anunews.net/blog/wp-content/uploads/2010/10/aa-Talmud.jpg?resize=206%2C261

    http://www.youtube.com/watch?v=f9VuhigOD8w

Back to top button