“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

sua

  • ÎNCEPE! TANCURI AMERICANE INTRĂ ÎN ȚINUTUL SECUIESC!

    CAP tancuri 696x478 1

    ”Suveica” scenariilor de-a dreptul disperate pentru menținerea ”la aparatele” puterii executive a asumatului eșuat sistem iohannist ajunge la ”next level”. Unul de-a dreptul periculos, ținând cont nu doar de vulnerabilitatea unui astfel de demers pur și simplu ”sinucigaș”, pentru stabilitatea unei țări oricum greu încercate.

    Dar mai ales pentru că, spre deosebire de toate celelalte provocări de până acum – cele mai multe fără a fi făcute public niciodată – de această dată o parte a serviciilor românești sunt cele care par a deschide ”cutia Pandorei” din Transilvania.

    Ceea ce, cel puțin în viziunea structurii contrainformative care astfel încearcă stoparea din fașă a implementării acestui nou ”proiect de țară” primit ”în plic” de afară, chiar ar putea fi ”scânteia” care să aprindă întreaga regiune.

    ”Mămăliga” nu mai explodează!
    După cum am dezvăluit în mod repetat în ultima vreme, ”Marele Ospătar” Klaus Werner Iohannis continuă să fie perceput, în anumite Cancelarii, drept cel mai potrivit politician român pentru a servi la ”masa celor mari”. Numai că, ghinion, Klaus Werner Iohannis nu prea mai are cum să fie păstrat ”în viață”, politic vorbind.

    Iar plecarea de la Palatul Cotroceni nu mai înseamnă automat și preluarea de facto a conducerii Partidului Național Liberal. Unul care a ajuns să ”umfle” actualul scor electoral mai ceva ca Gigi Becali valoarea de piață a fecesebiștilor. Astfel că, Iohannis nu va mai putea fi instalat nici în fruntea viitorului ”guvernul meu”…

    Singura șansă de a se mai profita de obediența pe deplin dovedită a acestuia fiind doar decretarea stării de necesitate. Ceea ce ar duce automat la amânarea sine die a organizării de alegeri prezidențiale. Și ”împăierea” lui Iohannis în fruntea statului pentru cel puțin încă un an – doi, după modelul Stoltenberg de la conducerea NATO.

    Numai că, în ciuda tuturor ”analizelor strategice” mai mult decât optimiste, iată că românii nu se sperie de atacurile cu drone rusești. Așa că poate să se jure Radu Tudor și pe cravata de pionier și să facă ”bătrânii securiști” Angel Tîlvăr și Raed Arafat adăposturi antiaeriene și campanii de R0-ALERT cât vor, că ”dronele” căzute pe teritoriul național nu au reușit să creeze valul emoțional necesar pregătirii populației pentru luarea unei astfel de măsuri cu adevărat excepționale.

    Și mai alarmant însă pentru ultimii iohanniști ai sistemului, nici măcar sperietoarea COVID nu mai funcționează! Astfel că măsurile luate ”pe șestache” de Institutul Național de Sănătate Publică și pe care le-am dezvăluit aici nu au mai fost puse în practică. În ciuda încăpățânării demne de o cauză mai bună cu care ministrul ”Aspen” al Sănătății anunță noi și noi valuri de îmbolnăviri cu COVID, directorii de spitale nu înaintează încă statisticile cerute. Și românii deja au revenit la tratamentele tradiționale cu țuică fiartă sau șosete în oțet.

    Astfel că, o ”minte bolnavă” a sistemului a propus ”soluția finală” pentru ca starea de necesitate să fie totuși impusă!

    Mai ușor cu FOS!
    Avem un ministru al Apărării în funcție deja umilit de proprii generali și deja preocupat mai mult de starea grădinițelor unde învață cadrele militare… Dar inexplicabil de timorat în fața tot mai influentei Nicoleta Pauliuc. Astfel că Armata Română este supusă unei presiuni crescânde. Prima linie penetrată fiind cea a FOS, trupele noastre de elită. Cele care este foarte bine că sunt ținute în priză și antrenate în condiții tot mai reale și apropiate de cele de război. Mai ales că Forțele pentru Operații Speciale vor fi primele aruncate în luptă, la o adică. Numai că normal ar fi ca militarii noștri să fie parașutați cu fața spre Est, ci nu spre Vest!

    Că doar, dacă ar fi să ne invadeze cineva, atacul de la ruși ar trebui să vină! Numai că noua ”grilă” de instrucție prevede suplimentarea exercițiilor efectuate în… Transilvania! Strategie greu de explicat, la o adică, mai ales că la mijloc nici nu mai sunt rațiuni financiare. Cele de decontare ”angro” a fondurilor operative de război… Ca atunci când ”vechea DGIA” manageria un adevărat imperiu imobiliar de case conspirative în Brașov, Mureș și tot așa… Botoș știe! Și Hăpău! Acum însă, fiind vorba clar de cu totul altceva!

    Tancuri Abrams în ”inima Transilvaniei!
    Cu atât mai îngrijorătoare fiind ”scurgerea controlată”, de fapt inseminarea informației că Armata Română ar putea reloca un batalion de tancuri americane Abrams în ”inima Transilvaniei”. Mai ales că această ”testare” alternativă s-a făcut nu doar într-un mod cât se poate de profesionist din punct de vedere al ”documentării informative”, dar mai ales la cel mai înalt nivel posibil!

    ”Emițătorul” acestui halucinant mesaj evident ”criptat” fiind nimeni altul decât generalul (r) Virgil Bălăceanu… Militarul român care a ocupat cea mai înaltă funcție operativă în cadrul Alianței Nord-atlantice, fiind chiar comandantul Brigăzii Multinaționale Sud-est a NATO! Astfel că șansele ca pe generalul Bălăceanu să îl fi luat gura pe dinainte și să fi cerut trimiterea de tancuri americane în ”inima Transilvaniei”, fără ”OK”-ul necesar sunt unele pur și simplu nule! Ca să nu mai vorbim că actualul președinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România a avut această surprinzătoare ieșire publică într-un ”mediu controlat” și minuțios pregătit din timp. La un ”podcast” la ”agenția de casă” a inteligenței militare!

    Acolo unde, pe ”platforma” sigură de informare a MApN-ului, în timp ce era abordată tema celor 54 de tancuri americane Abrams cu care urmează să fie dotată Armata Română – și care ne-au costat deja peste un miliard de euro, fostul șef de înalt comandament NATO ”s-a trezit” că ”putem avea un batalion de tancuri Abrams în Transilvania”!

    SECESIUNE! INSURGENȚĂ INTERNĂ!
    Și mai șocantă fiind explicația pentru care Armata Română ar trebui să ia o astfel de decizie și… ” Batalionul să fie pregătit pentru menținerea teritoriului național împotriva oricăror încercări de secesiune și insurgență internă”!

    Iar pentru a se transmite că se are proprietatea unor termeni nemairostiți până acum de niciun lider politic sau militar român, precum ”secesiune” sau ”insurgență internă” a urmat un discret avertisment că ”se știu mai multe”…” Nu intru în detalii, căci acestea nu fac obiectul emisiunii”!

    Momeală sau platformă…?
    Iar dacă deja este pusă fie și ”semi – oficial” problema trimiterii batalionului de ”tancuri americane” – deloc întâmplătoare această precizare – în inima Transilvaniei, pentru a apăra țara în fața unei ”insurgențe interne” în vederea ”succesiunii”, atunci ceva se întâmplă…

    Chiar dacă, din punct de vedere militar, nu ne rămâne decât să sperăm că tocmai partenerii americani vor ”răcori” astfel de scenarii incendiare. Mai ales că Guvernul de la Budapesta ar lua foc imediat în urma unor astfel de escaladări, la fel cum a făcut și cel de la Belgrad în favoarea etnicilor sârbi din Bosnia sau Kosovo. Și NU a făcut-o cel de la București pentru românii din ”Ucraina soră”…

    Numai că, din punct de vedere politic, dinamica operativă a procedurizării implementării acestui scenariu ar putea-o lua cu totul razna! Rămânând de văzut doar dacă ”trimiterea de Armata Română de tancuri americane în Ținutul Secuiesc” se va dovedi ”momeala” cu care se va ”sufoca” un AUR altfel greu de ”potolit”… Sau ”platforma” care va duce la ”explozia mămăligii” suveraniste și înscrierea României pe o altfel de axă geostrategică, cea din jurul noilor ”tigri economici” de la Varșovia și Praga…

    Autor – Catalin Tache

  • Lăcomia pentru dominația lumii

    sua armenia

    SUA exersează războiul împreună cu Armenia

    Portalul de statistică STATISTA vorbește, destul de clar, despre 587 de baze militare americane ”situate în străinătate”. Aceste ”așezări” reprezintă o amenințare constantă pentru guvernele naționale respective, chiar și în timp de pace. Pentru că armata înseamnă putere și cine are puterea face regulile. Puterile mondiale concurente sunt dotate mult mai modest: Rusia întreține opt baze militare în străinătate, iar China are un total de cinci baze de acest tip.

    Exerciții militare americane în Armenia

    Recent, Armenia și-a anunțat intenția de a desfășura exerciții militare comune cu SUA. Deși numărul de soldați implicați pare a fi mic, Armenia este un stat riveran al conductei Baku-Tbilisi-Ceyhan. Cel care controlează materiile prime controlează economia mondială. Și aceasta este tocmai dorința urgentă a SUA. Controlul este, de asemenea, ceea ce SUA dorește în Siria.

    Furtul de petrol al SUA în Siria

    SUA mențin 24 de baze în Siria. Cea mai mare bază militară americană se află în câmpul petrolifer Al-Omar din estul Siriei. Este binecunoscut faptul că SUA pompează cu sârg petrol sirian sub protecția armatei sale, îl scoate din țară și îl vinde pe cont propriu. Peste tot în lume actul se numește furt. Cu excepția, bineînțeles, a țărilor NATO – mass-media lor se pare că nu a aflat nimic despre infracțiune.

    Prezența SUA în Germania

    Numai în Germania există 20 de baze militare americane. A crede că amenințarea permanentă servește la protejarea Republicii Federale este o superstiție propagată de mass-media la putere. Dar chiar și tăcerea publică cu privire la suveranitatea germană considerabil restrânsă arată realitatea: prezența americană influențează discursul public până la autocenzură.

    Sfârșitul blocurilor – nu și al înarmărilor

    Atunci când divizarea lumii părea să se fi încheiat în 1991, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, s-a răspândit o speranță nefondată de pace generală în lume. Sfârșitul blocurilor nu a însemnat nicidecum sfârșitul contradicțiilor dintre bogați și săraci, sfârșitul intereselor de putere și de profit. Deși blocul estic nu mai era o putere serioasă, Occidentul nu a dorit să pună capăt reînarmării sale și nici principala putere occidentală, SUA, nu a vrut să renunțe la pretențiile sale de dominație mondială.

    O lume fără interese dominante?

    Pentru o vreme, Rusia – în calitate de principal moștenitor al Uniunii Sovietice – a sperat că ar putea exista fără rival, alături de SUA. Odată cu dizolvarea Pactului de la Varșovia – omologul NATO, speranța s-a manifestat pe plan militar. Dar, din Afganistan, în Iugoslavia, în Libia și în Irak trupele NATO au pus un capăt sângeros credinței prietenoase și copilărești într-o lume fără interese dominante.

    NATOizarea regiunii Asia-Pacific

    Republica Populară Chineză, care s-a comportat multă vreme ca și cum ar exista o lume neconcurențială din punct de vedere militar, a ieșit și ea la rampă după summitul NATO de la Vilnius, la care au participat Japonia și Coreea de Sud. ”Global Times”, un organ de presă în limba engleză al PC Chinez, a scris atunci despre o ”cvasi-alianță” și despre o ”NATO-izare a regiunii Asia-Pacific”.

    Sfârșitul Războiului Rece, dar nu și al războaielor fierbinți

    Sfârșitul Războiului Rece nu a pus în niciun caz capăt războaielor fierbinți din lume. Doar atunci când popoarele lumii vor pune capăt profitului din război, doar atunci când lăcomia SUA de a domina lumea va lua sfârșit, ne poate aștepta la o lume pașnică.

  • De ce ar dori europenii să se înroleze în Armată

    armata

    Să luăm cazul României, deși discuția rămâne valabilă pentru orice stat: de ce ar merge la război un tânăr oarecare? De ce s-ar înscrie în rândurile armatei? Evident, globaliștii fără niciun Dumnezeu au răspunsul gata pregătit. Din patriotism, ej prost?!

    Să ne apărăm pământul sfânt, casa și familia de imperialiști, de cotropitori. Așa cum au făcut-o strămoșii noștri. Datoria față de țară ne cheamă la arme.

    Pare destul de simplu la prima vedere. Dacă cineva dă buzna peste tine, ești pus în situația de a te apăra. Desigur, situația se schimbă radical atunci când agresorul ești chiar tu – nu mai vorbim despre nicio dilemă morală. Intri direct în categoria răufăcătorilor, a asupritorilor.

    Războaiele de altădată seamănă prea puțin cu cele de astăzi. Ștefan cel Mare suna din goarnă și oștenii se prezentau la datorie pentru că știau că otomanii porniseră deja spre Moldova. Și nu veneau cu gânduri bune. Veneau să jefuiască și să omoare, din pricină că voievodul nostru refuzase să le plătească ”taxa de protecție”. Oștenii lui Ștefan aveau prea puține dileme, prea puține întrebări legate de cauza dreaptă sau mai puțin dreaptă pentru care luptau. Însă situația părea clară: moldovenii se apărau de invadatori. Nu făcuseră nimic rău, nu îi provocaseră pe turci, nu mărșăluiseră spre Constantinopol.

    Ulterior, în cele două războaie mondiale, România a intrat în diverse alianțe ca urmare a unor decizii politice. Hotărârea din 1916 de a lupta de partea Antantei (Franța, Imperiul Britanic, Imperiul Rus) nu a fost luată nici pe departe în unanimitate, numeroși lideri politici și oameni de cultură s-au opus. Fie din rusofobie, fie din convingerea fermă că Antanta nu avea cum să învingă, aceștia au considerat că România ar avea mai mult de câștigat dacă s-ar alătura Germaniei. Lucru care s-a întâmplat abia în al doilea război mondial, cu consecințele știute.

    Românii uciși pe front, milioane de oameni, au urmat întocmai dispozițiile politicienilor. Indiferent de cât de neinspirate au fost. Erau alte vremuri. Sursele de informare (în general radioul și ziarele) pătrundeau extrem de greu în mediul rural. Și, la fel ca și astăzi, jurnaliștii protejau puternic interesele guvernamentale. Nu existau rețele sociale sau surse alternative, independente.

    Așadar, oamenii simpli plecați pe front erau adesea mințiți că o fac pentru un scop nobil. Pentru a ne apăra țara de agresori. Ori în ideea de a recupera teritorii românești pierdute cândva. Propaganda guvernamentală lucra la turație maximă și astfel se crea acea stare de spirit atât de necesară alcătuirii unui corp de armată pregătit să înfrunte dușmanul.

    În zilele nostre, în contextul războiului din Ucraina, lucrurile s-au complicat teribil. Tinerii se informează și cântăresc foarte bine înainte de a-și risca viața. Nu mai sunt atât de dispuși să înghită pe nemestecate ceea ce primesc pe tavă de la politicienii de tip marionetă. Și pe bună dreptate. Unde este Adevărul pretins de lideri ca Joe Biden, Ursula von der Leyen sau Olaf Scholz? Pe ce se bazează aceștia când afirmă că rușii amenință Europa? De ce părinții, frații și fiii noștri ar trebui să meargă la arme pentru ”cauza” lui Zelensky și a acoliților lui?

    Kievul intenționează să ceară repatrierea a milioane de ucraineni refugiați în UE, care nu cred în justețea războiului dus de regimul Zelensky. Iar liderii europeni se gândesc să introducă serviciul militar obligatoriu.

    Și asta întrucât din ce în ce mai puțin oameni cu scaun la cap sunt dispuși să moară pentru ”ordinea internațională bazată pe reguli”. Bazată pe regulile lui Joe Biden, ca să fim mai preciși.

    Autor: Adrian Onciu

  • Secretar al Trezoreriei SUA – a finanțat ilegal războiul din Ucraina și organizațile radicale de stânga gen ANTIFA și Black Lives Matter

    1960x0

    O evreică din SUA – Secretar al Trezoreriei SUA – a finanțat ilegal războiul din Ucraina și organizațile radicale de stânga gen ANTIFA și Black Lives Matter

    Ea a fost acuzată de trădare a SUA și de fraudare a Trezoreriei SUA. Cel de-la 78-lea Secretar al Trezoreriei SUA, din ianuarie 2021, și fost președinte al Rezervei Federale, Janet Yellen a fost primit un mandat de arestare militar cu acuzatii de fraudare și trădare a SUA.

    Potrivit wikipedia, Janet Yellen provine dintr-o familie de evrei emigranti din Polonia, cu mama Anna Ruth Blumenthal. Janet Yellen este acuzată că a conceput o schemă diabolică care a trimis în mod clandestin sute de miliarde de dolari americani președintelui ucrainean Volodymyr Zelenskyy, cu mult mai mult decât cei 75 de miliarde de dolari pe care regimul Biden a recunoscut că i-a dat colaboratorului său din Ucraina.

    Ancheta lui White Hats asupra criminalității lui Yellen a început în octombrie 2022, când secretarul adjunct pentru informații și analize, Shannon Corless, s-a predat în mod voluntar personalului JAG din Pensacola, Florida, susținând că a ajutat-o pe Yellen să ascundă tranzacții financiare prin care au redistribuit ilegal zeci de milioane de sume din Departamentul de Trezorerie, dolari către organizații de stânga radicală precum ANTIFA și Black Lives Matter.

  • Fostul ambasador francez în SUA anunță sfârșitul dominației Occidentului: S-a terminat, nu mai sunteți stăpânii lumii

    Declarația țărilor G20, lipsită de condamnarea deschisă a conflictului din Ucraina, vorbește despre sfârșitul dominației țărilor occidentale în lume, spune diplomatul francez Gerard Araud, care a fost, printre altele, reprezentantul permanent al Franței la ONU și ambasadorul Franței în Statele Unite. 

    „Acesta este prăbușirea succesului lumii occidentale, acesta este sfârșitul perioadei în care Occidentul a dominat lumea – o perioadă care pentru noi a fost normală, dar în realitate nu a fost deloc. Deci acum restul țările ne spun: „S-a terminat, nu mai sunteți stăpânii lumii” , avem propria noastră viziune”, a spus Aro la LCI TV.

    În opinia sa, Occidentul nu poate cere țărilor africane să condamne conflictul din Ucraina, pentru că nu le-a susținut în timpul multiplelor războaie de pe continent.

    „În ceea ce privește conflictul din Ucraina, ei îl consideră un „război alb”: „nu avem de ce să ne implicăm în el, când războiul a fost pe teritoriul nostru, voi nu ați vrut să ne veniți în ajutor, ” a notat diplomatul. El a subliniat că acum „întreaga lume occidentală s-a unit în jurul Statelor Unite” din cauza conflictului din Ucraina și a cerut Franței să nu participe la această confruntare. 

    „Sarcina Franței este să încerce să evite această confruntare dintre Occident și restul lumii”, a spus el, menționând că „Franța trebuie să aibă propria linie”.

  • Congresul SUA este pe punctul de a adopta mult asteptata lege privind securitatea la Marea Neagra

    Statele Unite ale Americii se pregatesc sa adopte Legea privind securitatea Marii Negre din 2023, care prevede desfasurarea unui contingent militar american in Marea Neagra. Acest document este important pentru Ucraina, dar si pentru celelalte tari sud-est eurpene din bazinul acestei mari (Romania si Bulgaria), deoarece va asigura prezenta NATO in Marea Neagra, ceea ce va afecta in mod pozitiv consolidarea securitatii regionale.

    Luarea in considerare a acestui document de catre Congres indica o schimbare de atitudine a Statelor Unite fata de Ucraina si securitatea sa maritima, scrie Bohdan Ustimenko, expert asociat al Centrului de Studii Globale „Strategia XXI” intr-un articol pentru cotidianul ucrainean Ukrinform.

    Proiectul de lege reprezinta o completare la un alt document – National Defense Authorization Act (NDAA), care stabileste cheltuielile statelor pentru apararea nationala pentru anul 2024. Un mesaj de pe site-ul Congresului a precizat ca proiectul de lege NDAA a trecut de ambele camere si urmeaza sa fie semnat de presedintele Joe Biden.

    Dupa cum a remarcat Ustimenko, „Legea privind securitatea Marii Negre din 2023” se bucura de sustinerea celor doua mari partide din SUA, proiectul fiind depus de democrata Jeanne Shaheen si de republicanul Mitt Romney. Acest lucru indica un sprijin bipartizan pentru participarea SUA la consolidarea securitatii in regiunea Marii Negre.

    Expertul a remarcat ca documentul contine concluzii importante pentru securitatea zonala:

    – este in interesul SUA sa sprijine eforturile de prevenire a extinderii conflictului armat in Europa prin recunoasterea regiunii Marii Negre ca o arena a agresiunii rusesti;

    – statele de la Marea Neagra sunt de o importanta cruciala pentru contracararea agresiunii Federatiei Ruse si promovarea securitatii colective a tarilor din Alianta Nord-Atlantica;

    – incercarile violente ale Federatiei Ruse de a-si extinde teritoriul si de a controla accesul la Marea Mediterana prin Marea Neagra reprezinta o amenintare la adresa securitatii nationale a Statelor Unite si a NATO;

    – este in interesul SUA sa consolideze legaturile economice cu statele de la Marea Neagra.

    In proiectul de lege privind securitatea la Marea Neagra, SUA isi stabilesc urmatoarele obiective:

    – luarea in considerare, impreuna cu membrii NATO, a problemei unei prezente regulate in Marea Neagra, pe baza de rotatie;

    – crearea unei oportunitati pentru cresterea investitiilor si a expansiunii economice, in special in domeniul energiei si al infrastructurii de transport, intre Statele Unite si statele de la Marea Neagra;

    – consolidarea legaturilor economice dintre SUA si partenerii de la Marea Neagra prin consolidarea prezentei americane si cresterea investitiilor americane in aceste state;

    – Washingtonul se va angaja sa gaseasca modalitati de solutionare a problemelor de securitate alimentara care decurg din blocarea porturilor maritime ucrainene de catre Rusia, intrucat aceasta problema va avea consecinte critice pentru securitatea nationala a SUA si a partenerilor sai;

    – furnizarea de alternative economice la „optiunile economice impuse de China”, care destabilizeaza si submineaza si mai mult integrarea economica a statelor de la Marea Neagra.

    In plus, SUA vor lua in considerare plasarea unui cartier general militar interstatal in regiunea Marii Negre, care va fi responsabil pentru planificarea, pregatirea de lupta, desfasurarea de exercitii si coordonarea activitatilor militare in regiunea extinsa a Marii Negre.

    In acelasi timp, dupa cum noteaza Ustimenko, va depinde de autoritatile ucrainene ce cantitate de ajutor suplimentar si de investitii straine va putea atrage Ucraina pe baza Legii americane privind securitatea la Marea Neagra.

  • Americanii pregatesc legiferarea AI: Musk, Zuckerberg si Gates vor vorbi despre inteligenta artificiala la summitul privat din Senatul SUA

    Congresul SUA isi indreapta atentia catre inteligenta artificiala in aceasta saptamana, in timp ce unele dintre cele mai importante nume din Big Tech se vor reuni la Capitoliu pentru o intalnire inedita, in cadrul careia se va discuta despre modalitatile prin care legiuitorii pot reglementa aceasta tehnologie in plina evolutie, care, potrivit expertilor mai alarmisti, ar putea duce la disparitia oamenilor, transmite NBC News.

    In cadrul unei intalniri cu usile inchise de miercuri, toti cei 100 de senatori ii vor asculta pe Elon Musk, care a cumparat Twitter si l-a redenumit X, pe cofondatorul Facebook Mark Zuckerberg, pe cofondatorul Microsoft Bill Gates, pe Sam Altman, directorul executiv al companiei OpenAI (chatGPT) si pe o serie de alti lideri importanti din domeniul tehnologiei, in cadrul a ceea ce liderul majoritatii senatoriale, Chuck Schumer, a numit Forumul inaugural AI Insight.

    Sesiunile de brainstorming din Senat vor avea loc pana in toamna.

    „Vom vedea ce va iesi de fapt in ceea ce priveste continutul”, a spus senatorul James Lankford, adaugand ca „toti acesti directori executivi din domeniul tehnologiei sunt inconjurati de avocati care le spun ce sa spuna si ce sa nu spuna”.

    Reprezentantii ambelor partide din Senat au dezvaluit recent un cadru pentru viitoarea legislatie, denumita simplu U.S. AI Act (Legea privind inteligenta artificiala in SUA), care include cerinta ca firmele de inteligenta artificiala sa se inregistreze la un organism de supraveghere independent pentru a putea fi trase la raspundere din punct de vedere juridic pentru lucruri precum incalcari ale confidentialitatii si falsuri explicite.

    „Faptul ca liderul a facut din acest subiect o prioritate si i-a dedicat atat de mult timp trimite un semnal puternic cu privire la necesitatea unei legislatii”, a declarat senatorul democrat Richard Blumenthal intr-un interviu. „Stim cu totii ca modul in care functioneaza Congresul este ca legislatia vine de la comisii. Foarte rar un proiect de lege ajunge direct in plen si cu siguranta nu un proiect de lege major de aceasta importanta”, a completat senatorul.

    Intr-un discurs important despre inteligenta artificiala din aceasta vara, Schumer a numit acest moment „un moment de revolutie”. Iar democratul newyorkez a format propriul sau grup de lucru privind IA, din care fac parte atat senatori democrati cat si republicani. Grupul vorbeste despre modul in care IA poate imbunatati viata americanilor, dar subliniaza, de asemenea, ca aceasta prezinta amenintari serioase, putand sa inlocuiasca milioane de locuri de munca, sa intervina in alegeri si sa raspandeasca dezinformare, precum si sa reprezinte amenintari la adresa securitatii nationale.

    „Daca nu facem nimic, IA va avansa fara noi, iar pericolele ar putea fi maximizate si oportunitatile ar putea fi minimizate. Si, prin urmare, aceasta va fi una dintre cele mai importante sesiuni, daca vreti, pe care le-a avut Congresul”, a declarat Schumer reporterilor. Forumurile sunt necesare pentru ca IA este „unica. Este vasta si profunda. Va afecta fiecare aspect al societatii. Este in continua schimbare si este foarte complicata”, a mai spus Schumer.

    Scopul acestei serii de forumuri de informare este de a „obtine cat mai multe informatii posibil” pentru a-i ajuta pe liderii de comisii din ambele partide sa vada cum va afecta IA domeniile asupra carora au jurisdictie.

    Inventatorii si inovatorii

    Senatorul Cynthia Lummis, membru al comisiei pentru comert, a declarat ca doreste sa se asigure ca orice noua reglementare nu inabusa inovatia unora dintre micii inventatori si inovatori.

    „Vrem sa ne asiguram ca, in primul rand ca ascultam nu numai oamenii foarte bogati, aflati in prima linie, ci si inovatorii care fac lucruri in spatele scenei despre care noi nici macar nu stim”, a spus Lummis.

    „Aceste tipuri de inovatii nu vor veni neaparat de la Elon Musk si Mark Zuckerberg – acestia sunt mai degraba cei care achizitioneaza aceasta tehnologie de la cei care creeaza tehnologia”, a continuat Lummis. „Asadar, ceea ce vrem sa facem este sa ne asiguram ca nu contribuim la crearea unor situatii de monopol in industriile emergente, iar IA este o industrie emergenta”, a concluzionat ea.

  • Grindeanu se lauda ca i-a pus la punct pe ucraineni: “SUA si Comisia Europeana au constientizat ca problema Bastroe este o linie rosie peste care noi nu trecem”

    Ministrul Transporturilor Sorin Grindeanu a afirmat ca pe canalul Bastroe se depun aluviuni, daca nu sunt facute incontinuu sapaturi si a mentionat ca, in urma masuratorilor, a rezultat ca erau peste sase metri adancime, dar ca acum nu mai sunt efectuate sapaturi. El a declarat ca este bine ca Romania a iesit cu acest subiect, deoarecea informat astfel SUA si Comisia Europeana ca acest subiect reprezinta o linie rosie peste care nu trece.

    „Noi am trimis toate acele lucruri la Ministerul Afacerilor Externe, le-am trimis de luni bune. Acolo pe Bastroe, daca nu se sapa incontinuu, se depun aluviuni, mai ales la iesirea din Bastroe, din canal in Marea Neagra. Credeti-ma ca acele aluviuni cred ca s-au depus, s-a sapat”, a explicat Sorin Grindeanu, citat de news.ro.

    Intrebat daca au fost facute sapaturi peste media admisa, ministrul Transporturilor a raspuns: „Eu am trimis toate acele lucruri la Ministerul Afacerilor Externe”.

    „Venind informatii contradictorii in acea perioada, cand cineva spunea intr-un fel, altcineva in alt fel. Sigur, cei care spuneau ca nu trebuia sa ies, ca sunt putinist si asa mai departe. Eu am trimis toate acele lucruri la cei care se ocupa de tratate internationale si anume la Ministerul Afacerilor Externe, cerandu-le punct de vedere. (…) Am trimis de doua ori, am venit si cu revenire, spunandu-le ca astept punct de vedere. Nu l-au trimis”, a explicat Sorin Grindeanu.

    Ministrul PSD a mai fost intrebat care a fost rezultatul masuratorilor.

    „Erau peste sase metri adancime. Nu stiu daca in acest moment mai sunt. Nu mai sapa. (…) A fost bine atunci ca cativa am iesit si am spus ca totusi trebuie sa se opreasca, trebuie sa ne asezam la masa. Trebuie sa foloseasca Sulina, fiindca Sulina e singurul canal. Pai au inteles in primul rand Comisia Europeana si Statele Unite, sustinandu-ne. (…) Mai mult, ucrainenii, inclusiv la Galati, la intalnirea precedenta, au cerut si au cerut in mod oficial catre Comisia Europeana sa fie inclus canalul Bastroe, care este suta la suta pe teritoriul ucrainean, nu e nici macar la granita cu noi, cum e Chilia, sa fie inclus in reteaua europeana de transport, adica in TEN-T. Eu am trimis, noi am trimis ca stat ca nu suntem de acord si ca Sulina, sunt lucruri oficiale. (…) E foarte bine ca noi am reactionat atunci pentru ca am constientizat atat Statele Unite ale Americii, cat si Comisia Europeana, ca asta este o linie rosie peste care noi nu trecem. Si in acest moment nu se trece. Si va spun de la masa discutiilor, nu din auzite”, a mai precizat Grindeanu.

  • SUA vine cu marea explicație – De ce a fost aleasă România pentru dezvoltarea primei centrale cu minireactoare nucleare (SMR) din Europa

    media 169414322062629900

    John Kerry, emisarul preşedintelui SUA pentru climă, a explicat joi, într-un interviu pentru Digi24, de ce Statele Unite au ales România pentru construirea, la Doiceşti, a primei centrale electrice din Europa care va funcţiona cu reactoare modulare mici (SMR).

    Întrebat de ce a fost aleasă România pentru acest sistem cu totul nou, John Kerry a răspuns: „Pentru că românii au mai lucrat cu energia nucleară înainte, pentru că au vrut să facă acest lucru şi pentru că noi credem că are sens”, relateaza news.ro.

    [lockercat]El a explicat că această tehnologie presupune folosirea unor reactoare nucleare mai mici, care sunt mult mai uşor de gestionat, sunt mult mai standardizate şi costă mai puţin. „Şi au noi măsuri în interiorul lor care oferă siguranţa pe care oamenii o vor cere şi vor să o aibă”, a subliniat emisarul american.

    „Aşadar, credem că preşedintele Iohannis este clar în privinţa faptului că el crede că aceasta este o cale de a merge mai departe”, a menţionat John Kerry care a avut, joi, o întrevedere cu şeful statului.
    „Românii au gestionat eficient energia nucleară aici, mai mult de 20-26 de ani, am arătat că este uşor de gestionat. Şi noi avem tehnologii noi, apropo, vom face acelaşi lucru”, a spus John Kerry, referindu-se la faptul că şi în SUA se va implementa această tehnologie SMR.

    Emisarul pentru climă al preşedintelui SUA a explicat că energia nucleară va face parte din mixul energetic al Statelor Unite şi al altor ţări pentru tranziţia către o energie curată. În Franţa, a arătat el, reprezintă aproximativ 70% din toată baza energetică a ţării, iar Franţa vinde mai departe energie Germaniei şi altor oameni.

    „Conducerea înţeleaptă arată că este mult mai rău să nu faci asta, decât să îmbrăţişezi această posibilitate”, a punctat fostul secretar de stat american.
    România, prin intermediul companiei de proiect RoPower, fondată de Nuclearelectrica şi Nova Power & Gas (parte a Grupului E-Infra), este prima ţară din Europa şi a doua după Statele Unite ale Americii care face primii paşi pentru implementarea centralei NuScale VOYGR, cu 6 module SMR şi o capacitate instalată de 462 MWe în acest deceniu, a anunţat, în iulie, Nuclearelectrica.

    Anunţat la COP26, în noiembrie 2021, proiectul SMR al României se dezvoltă într-un ritm consolidat, potrivit Nuclearelectrica. După o serie de etape, proiectul se află în prezent în faza de studiu FEED (Front-End Engineering and Design).
    În mai 2022, în urma unui studiu realizat cu un grant în valoare de 2,1 milioane de dolari, oferit de USTDA, care a identificat potenţialele amplasamente pentru dezvoltarea de centrale SMR, a fost selectat ca amplasament candidat fosta centrală pe cărbune de la Doicesti, în conformitate cu toate standardele internaţionale şi naţionale. În urma acestui proces preliminar de selecţie, compania de proiect SMR RoPower a fost înfiinţată de Nuclearelectrica şi Nova Power & Gas (parte a grupului E-Infra) în septembrie 2022.

    Canada şi Coreea de Sud şi-au manifestat, la rândul lor, interesul pentru dezvoltarea tehnologiei reactoarelor modulare de mici dimensiuni în România.[/lockercat]

  • SUA vrea sa bage spaima în Rusia

    original

    SUA testează o rachetă balistică intercontinentală de la o bază din California pentru a demonstra “pregătirea” forţelor nucleare ale ţării.

    Lansarea rachetei, care nu este armată, a fost programată să aibă loc de la baza specială North Vandergberg, situată la aproximativ 250 de kilometri sud de Los Angeles, pe coasta Pacificului.

    SUA au alertat deja guvernul rus cu privire la planurile sale de a lansa racheta, în conformitate cu “obligaţiile bilaterale existente”, a declarat într-o conferinţă de presă purtătorul de cuvânt al Pentagonului, generalul de brigadă Pat Ryder.

    Guvernul american programase această lansare de “ani de zile”, operaţiunea fiind “de rutină” pentru a “valida eficienţa” sistemului de armament al SUA, a adăugat Ryder.

    Această acţiune a Washingtonului coincide cu tensiunile cu guvernul lui Vladimir Putin din cauza războiului din Ucraina şi cu întărirea alianţelor cu guvernele Japoniei şi Coreei de Sud de către administraţia lui Joe Biden pentru a face faţă Coreei de Nord.

    Vezi si – ALERTĂ | Se va activa Articolul 5? România a informat NATO: „Avem altă situaţie decât ieri” / NATO își anunță solidaritatea după incidentul din România

  • Prima Sperietoare a Americii: Jill Biden – vaccinată cu 4 doze – a făcut iar COVID!

    184164.jpg 680x453 1

    Prima Doamnă a SUA a fost testată pozitiv la COVID, conform unei declarații a biroului său de presă dată publicității luni seara. În comunicat se arată:

    „În această seară, Prima Doamnă a fost testată pozitiv la COVID-19. Ea prezintă acum simptome ușoare. Va rămâne la casa familiei din Rehoboth Beach, Delaware.”

    Jill Biden este vaccinată cu două doze plus două rapeluri (boostere), conform unei declarații a directorului său de comunicații.

    Ultima oară când a mai făcut COVID a fost în urmă cu un an, în august 2022.

    Secretara de presă a Casei Albe, Karine Jean-Pierre, a anunțat:

    „După testul pozitiv la COVID-19 al Primei Doamne, președintelui Biden i s-a făcut un test COVID în această seară. Testul a ieșit negativ. Președintele va fi testat cu regularitate săptămâna aceasta și i se vor monitoriza simptomele.”

    Anunțul că Jill Biden are COVID pică la țanc pentru planurile administrației soțului său de a reimpune treptat restricțiile în Statele Unite.

    O nouă Dictatură Sanitară și Isteria aferentă, care să dureze până la alegerile de anul viitor, este Crucială pentru Sistem: ea ar permite repetarea fraudei din 2020 cu voturile prin corespondență.

    Prima Doamnă este perfectă pe post de Sperietoare, pentru a determina populația să se supună.

    Pe de altă parte, deși nevasta îi este bolnavă, Joe Biden va merge totuși la summit-ul G20 din India, urmând să plece din țară joi.

  • Dacă credeţi că dobânzile sunt mari la noi, uitaţi-vă la cât a crescut mortgage-ul din SUA

    Daca credeti ca dobanzile sunt mari la noi uitati va la

    Piaţa a depăşit şocul creşterii ucigătoare a dobânzilor lei, şi odată ce dobânzile s-au stabilizat şi nu mai cresc, românii au revenit în bănci să ia credite ipotecare/imobiliare chiar cu dobânzile aşa mari, mai ales că salariile au redevenit pozitive. Dacă credeţi că dobânzile sunt mari la noi, uitaţi-vă la cât a crescut mortgage-ul din SUA.

    1. După creşterea ucigătoare şi total neaşteptată a dobânzilor la lei – în octombrie 2022 ROBOR a ajuns chiar la 8,2%, de trei ori mai mult faţă de începutul anului – din cauza exploziei inflaţiei (16,4% în 2022), ceea ce a dus la apariţia unei crize şi scăderea dintr-o dată a puterii de cumpărare, românii au dat doi paşi înapoi în privinţa achiziţiei unui credit ipotecar/imobiliar. Aşa se face că, începând din toamna anului trecut, piaţa s-a blocat, iar tranzacţiile au scăzut. Cele care s-au realizat au fost făcute mai mult cu cash decât prin finanţare bancară.

    Pentru că piaţa are o anumită întârziere din cauza modului cum se anunţă IRCC-ul – dobânda de referinţă pentru creditele ipotecare/imobiliare viitoare -, creşterea dobânzilor şi implicit a ratelor la bancă, care s-au majorat cu 60% într-un an, s-a văzut spre finalul anului trecut şi începutul acestui an.

    În T1, cu un IRCC de aproape 6%, creditele ipotecare/imobiliare acordate de bănci au scăzut cu 3% faţă de T1 2022.

    După anii foarte buni anteriori, când creditele ipotecare au atins maxim istoric datorită dobânzilor foarte mici (cine îşi mai aminteşte că la un moment dat IRCC-ul a fost de 1,08%?), băncile s-au trezit că cererea de credite ipotecare/imobiliare a scăzut dintr-odată chiar şi cu 50%, dacă nu chiar mai mult, cel puţin la nivel de intenţie de achiziţie.

    Dar, odată ce dobânzile s-au stabilizat iar ROBOR-ul a scăzut de la 8,2% la 6,4%, începând cu T2, băncile au început să iasă cu oferte promoţionale de credite ipotecare/imobiliare pentru a readuce cererea.

    Aşa se face că băncile au venit cu oferte, cu rate fixe de dobândă pe o perioadă de 3-5 ani, cu o dobândă de 5,7-5,9%, sub IRCC, care s-a instalat la 5,9%. După această perioadă de dobândă fixă, dobânda variabilă este IRCC plus o marjă cuprinsă între 2-3%, peste IRCC, în funcţie de bancă, ceea ce înseamnă o dobândă de 8-9%. Cu totul, DAE ajunge în jur de 9% sau puţin peste 9%.

    Aşa se face că în T2 soldul de credite ipotecare/imobiliare noi a crescut cu 18% faţă de T2/2022. Deci, de la un minus de 3% în T1, în T2 s-a ajuns la o creştere de 18%.

    Creditele noi includ atât refinanţările, cât şi împrumuturile noi efective.

    Dobânda la creditele ipotecare/imobiliare cu rate fixe în primii ani a ajuns chiar sub dobânda de referinţă a BNR, care este de 7%. Dobânda este chiar sub dobânda oferită de BNR băncilor la depozite, care este de 6%.

    Deci băncile au o dobândă fixă la creditele ipotecare/imobiliare sub 6%, adică sub cât le oferă BNR ca să le ţină banii. Mai mult decât atât, sunt bănci care oferă la depozite 7% şi peste 7%, iar la creditele ipotecare/imobiliare oferă o dobândă fixă în jur de 6%.

    Datele statistice din T2 privind creditarea ipotecară/imobiliară arată că piaţa de creditare a început să-şi revină, iar românii au depăşit şocul creşterii dobânzilor la lei şi încep să se obişnuiască cu noile niveluri de dobândă.

    Trimestrul al treilea şi trimestrul al patrulea vor confirma acest lucru. Chiar dacă dobânzile nu vor scădea, aşa cum se aşteaptă piaţa, ele s-au stabilizat şi nu mai cresc, ceea ce aduce un oarecare confort celor care vor să ia un credit ipotecar/imobiliar.

    2. La revenirea creditării imobiliare, pe lângă stabilizarea dobânzilor şi ofertele băncilor cu dobânzi mai mici, a contribuit şi revenirea salariilor/veniturilor românilor în teritoriu pozitiv. Adică sunt real pozitive.

    După scăderea puterii de cumpărare de anul trecut, când inflaţia a depăşit cu mult creşterea salariilor, rezultând o scădere în termeni reali a veniturilor, în iunie 2023 am ajuns deja în a treia lună în care salariile au intrat într-un teritoriu pozitiv. În aprilie, mai şi iunie creşterea anuală a salariilor a depăşit creşterea anuală a inflaţiei.

    Spre exemplu, în iunie creşterea anuală a salariului mediu, care a ajuns la 4.600 de lei, a fost de 15,7% faţă de o inflaţie de 10,4% (iunie 2023/iunie 2022), ceea ce înseamnă o creştere reală anuală a salariului mediu de 5%, ceea ce nu este puţin în condiţiile date.

    Bineînţeles că aici este vorba de o medie a salariilor, care include şi salariile mari, şi salariile mici. Creşterea salarială nu este uniformă, existând sectoare cu majorări salariale cu peste 20%, iar la polul opus sunt sectoare cu creşteri salariale de 5%, dacă nu chiar mai puţin.

    Oricum, revenirea salariilor într-un teritoriu real pozitiv, trend care va continua pe măsura scăderii inflaţiei, va contribui la revenirea creditării şi a consumului.

    În ultima minută a Consiliului de Administraţie al BNR, Banca Naţională spune că creşterea salarială va continua, susţinută de lipsa ofertei de forţă de muncă, iar companiile vor acoperi aceste creşteri din marja de profit.

    3. Menţinerea stabilităţii cursului valutar leu/euro contribuie enorm de mult la revenirea încrederii, chiar dacă inflaţia a făcut ceva ravagii.

    Cu o creştere salarială de 15% în termeni nominali şi cu stabilitatea cursului valutar leu/euro, rezultă o creştere anuală a salariilor în euro cu 15%, ceea ce nu este puţin.

    Dacă BNR va reuşi să menţină stabilitatea cursului valutar, în euro salariile din România vor înregistra o creştere spectaculoasă, ceea ce va mai reduce din decalajul faţă de piaţa vestică.

    4. Nu ştiu dacă aţi citit, dar rata la mortgage în Statele Unite a depăşit 7%, cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani.

    Conform site-urilor americane, un mortgage pe 20 de ani cu o dobândă fixă a ajuns la 7,6%, un nivel aproape dublu faţă de acum un an. În SUA dobânda de referinţă a băncii centrale este de 5,25%. Iar dobânzile la dolar s-ar putea să mai crească, după ultimele date.

    Dacă am face nişte comparaţii de dobândă, piaţa de dobânzi pe credite ipotecare/imobiliare din România nu arată chiar aşa rău.

    Cristian Hostiuc

  • “Închiriază un uter!” Cum prosperă o Industrie din SUA datorită cererii părinților din China. Bebeluții au automat cetățenie americană

    Inchiriaza un uter Cum prospera o Industrie din SUA datorita

    Industria “rent-a-womb” (“închiriază un uter”) direcționează copiii născuți de mame surogat în Statele Unite către părinți din China, a declarat un cercetător. Bebelușii născuți în acest fel obțin automat cetățenia americană prin naștere.

    Industria chineză a “pântecului de închiriat”, a luat amploare în Statele Unite de aproximativ un deceniu, în special în California, unde legile care reglementează maternitatea surogat comercială și fertilizarea in vitro (FIV) sunt permisive, a declarat Emma Waters (in foto), cercetător asociat la Centrul pentru viață, religie și familie din cadrul Fundației Heritage.

    Maternitatea surogat, o practică prin care o femeie poartă o sarcină și dă naștere unui copil pentru o altă persoană sau un cuplu, este complet interzisă în China. Prin urmare, cuplurile chinezești folosesc serviciile oferite de clinicile de fertilitate americane care creează pentru ei embrioni care ar putea avea constituția biologică a resortisanților chinezi și nasc copilul în Statele Unite, a declarat Waters într-un interviu.

    Cu legile privind cetățenia din naștere în Statele Unite, acel copil, care poate fi sută la sută cetățean chinez din punct de vedere biologic și genetic, obține și își păstrează de fapt toate drepturile cetățeniei americane, a explicat Emma Waters. Când acel copil împlinește 21 de ani, chiar și părinții pot solicita o carte verde și, în cele din urmă, pot obține cetățenia, “ceea ce reprezintă un proces mult mai rapid și mai ieftin decât dacă ar fi solicitat cetățenia prin unele dintre metodele tradiționale”, a adăugat ea.

    Acordarea accesului deplin al cetățenilor străini la cetățenia americană prin intermediul pântecelor femeilor americane reprezintă “o amenințare uriașă la adresa securității naționale”, a spus Waters. “Dacă un copil este născut și crescut în China, inoculat în cultura lor și foarte loial față de țările lor, atunci când vine în Statele Unite, nu este semnalat ca un cetățean străin care solicită un loc de muncă sau care solicită să lucreze într-un laborator de cercetare – el solicită ca cetățean american.”

    “Nu există o bază de date care să fie disponibilă publicului sau ușor de accesat în care acești copii să fie listați. Și astfel, în cazul în care aceștia aplică pentru un loc de muncă, angajatorii din sectorul guvernamental sau privat nu au nicio idee despre trecutul cu care au de-a face.” Situația a fost posibilă din cauza lipsei de reglementări și de legi în acest sens, a spus doamna Waters.

    Emma Waters a sugerat că Comisia selectivă a Camerei Reprezentanților pentru Partidul Comunist Chinez, care a studiat investițiile chinezești în domenii precum divertismentul, terenurile agricole și mass-media, trebuie să petreacă mai mult timp investigând investițiile chinezești în americani prin intermediul copiilor chinezi creați în America prin fertilizare in vitro și surogat comercial.

    Atunci când cetățenii chinezi intră în legătură cu o clinică de fertilitate, în special în California, aceștia au opțiunea de a “fie de a crea un embrion folosind propriul spermatozoid și ovul, fie de a cumpăra un spermatozoid sau un ovul”, a explicat Waters. În multe cazuri, aceștia călătoresc în Statele Unite, dar cu tehnologia actuală, ei nu sunt, din punct de vedere tehnic, obligați să părăsească China pentru a crea un embrion, a continuat ea.

    “Un cuplu sau o persoană din China poate pur și simplu să lucreze cu o agenție cu sediul în SUA pentru a-și trimite materialul reproductiv (spermă, ovul sau embrion) la un laborator de FIV și să-l implanteze într-o mamă surogat pentru a produce o sarcină viabilă”, a explicat cercetatoarea. Waters a analizat recent aproximativ 450 de clinici de fertilitate. “Multe dintre aceste clinici de fertilitate au de fapt o legătură directă sau indirectă cu China”.

  • Marea Neagră – lac american

    marea neagra.7znc2ousvf 678x381 1

    Senatul SUA a adoptat bugetul politicii de apărare națională (National Defense Authorisation Act) stabilind cu putere de lege că: i. SUA are interese vitale în regiunea Mării Negre; ii. politica (decretată ca „agresivă”) a Rusiei în această regiune constituie o amenințare la adresa securității SUA; iii. SUA este obligată și îndreptățită să își consolideze prezența militară și, se subînțelege întrucât una fără alta nu merge, influența politică în Marea Neagră, printre altele constituind aici o flotă aptă să contrabalanseze în termeni reali amenințarea rusă (iar flota, evident, are nevoie de port /porturi și de susținere aeriană de la sol). Președintele României, Excelența Sa Klaus Werner Iohannis, a salut primul adoptarea acestei legi care va întări securitatea țării noastre prin… ocupație americană (sic!)

    AMERICA DECADENTĂ ÎȘI REVENDICĂ STATUTUL IMPERIAL

    Așadar, cum unde-i lege nu-i tocmeală, de acum înainte, fiecare american, de la Președinte la hamalul din port și la ospătarul din restaurant, este ținut să considere că prezența unei flote militare rusești în Marea Neagră constituie o amenințare la adresa intereselor vitale ale SUA, precum și să contribuie, potrivit atribuțiilor ce-i revin, la ocuparea militară a Mării Negre și zonelor de uscat limitrofe, prin acțiuni politico-militare adecvate. Repet: aceasta nu (mai) este doctrină, ci dispoziție legală. (Legea va intra în vigoare, după ce va fi pusă de acord cu Camera Reprezentanților.)

    Marea Neagră poate fi privită ca un mare golf al Mării Mediterane din care, pe de o parte, poate fi ținută sub observație și control Mediterana de Est cu Orientul Mijlociu înconjurător, iar pe de altă parte, traversând coridorul sud-caucazian, se ajunge în Marea Caspică cu țările sale riverane aparținând Asiei Centrale. Să mai amintim că atât Orientul Mijlociu cât și Asia Centrală sunt teritorii bogate în resurse energetice și alte materii prime strategice.

    SUA este situată la un continent (Europa, definită de unii ca peninsulă a Asiei) și un ocean (Oceanul Atlantic) depărtare de Marea Neagră. Ceea ce se întâmplă aici nu are cum să îi amenințe securitatea, cu singura excepție a situației în care America se consideră a fi jandarmul mondial, deținător al monopolului violenței legitime la scară globală și, pe cale de consecință, trebuie să poată interveni prompt și decisiv oriunde și oricând cineva îi pune în discuție regulile de comportament și îi ignoră exigențele. Impunerea acestor reguli și exigențe face obiectul interesului vital legiferat acum la Washington.

    Legislativul american i-a furnizat administrației, în afara acestei comenzi strategice, și fondurile bănești pentru a o aduce la îndeplinire. De acum, executivul trebuie să proiecteze politicile adecvate și să organizeze acțiunile menite a o transpune în viață. Înainte de și dincolo de orice altceva avem de a face cu proclamarea statutului de imperiu global al SUA. De puține ori în istoria sa SUA și-a afirmat cu atâta cinică și arogantă claritate vocația și ambiția imperială.

    Diferența între această afirmare și cele precedente rezidă în aceea că atunci când a mai făcut-o SUA era o putere în ascensiune, în timp ce acum este o putere în coborâre, tot mai contestată, sfidată și izolată în cea mai mare parte a lumii. În raport cu rivalii săi, luați împreună (ex. BRICS) sau separat (China, India, Iranul etc.), SUA nu mai poate conta nici pe întâietatea economică, nici pe cea demografică, nici pe cea morală, nici pe cea culturală, nici pe cea tehnico-științifică și nici măcar pe cea militară. Chiar dacă în plan militar mai deține o putere de prim rang, aceasta devine tot mai puțin relevantă.

    Ce forță obligatorie pot avea legile americane pentru a produce efecte în afara frontierelor SUA? Ce forță materială are SUA pentru a-și impune legile în afara frontierelor sale (fie prin intimidare fie prin seducție fie prin măsuri de coerciție brutale)?

    Răspunsul negativ dat acestor două întrebări, în condițiile în care americanii vor dori să își execute legea amintită așa cum a fost adoptată (și juridicește sunt obligați să o facă), conduce la concluzia că nu avem de a face cu o lege a apărării naționale, ci cu o declarație de război. Când o putere decadentă face o asemenea declarație acesta este semnul disperării.

    O NOUĂ STRATEGIE NORD-ATLANTICĂ

    Această declarație de identitate imperială trimite la ultimul raport elaborat sub egida Atlantic Council referitor la nevoia reformei NATO realizată în așa fel încât SUA să își asigure dominația strategică în Europa, eliberându-și, în același timp, suficiente resurse pentru a se implica cu succes în bătălia principală pentru supremația mondială care se dă în Pacific.

    Experții neoconservatori americani pleacă de la trei observații esențiale și anume: i. după încetarea Războiului rece, aliații vest-europeni ai Americii și-au redus capacitățile militare și, mai mult decât atât, și-au pierdut interesul pentru confruntarea cu Rusia, lăsând pe umerii SUA sarcina principală a apărării lor împotriva neo-imperialismului rus; ii. spre deosebire de perioada ordinii mondiale bipolare, când linia de demarcație dintre Occidentul euro-atlantic capitalist și Orientul euro-asiatic comunist era reprezentată de cursul râurilor Oder-Neisse, ceea ce a făcut indispensabilă aducerea Germaniei în NATO și întărirea pozițiilor americane pe teritoriul german, în prezent respectiva linie trece pe la estul Finlandei, al statelor baltice, Poloniei, Ungariei și României, împrejurare care face logică deplasarea principalelor forțe ale alianței nord-atlantice pe acest nou aliniament; iii. întrucât statele din estul Europei, respectiv membrii estici ai NATO, au aceleași percepții cu SUA referitor la amenințarea rusă și sunt gata să susțină, indiferent de costuri, politica americană în relația cu Rusia, inclusiv prin angajament militar propriu, Washingtonul trebuie să mizeze pe acestea în perspectiva unei confruntări majore și decisive cu Kremlinul, consolidându-și pozițiile acolo și lăsându-i pe vest-europeni pe cont propriu, un eventual sprijin militar american fiindu-le acordat numai în situații extreme și cu caracter complementar (Polonia ar prelua vechiul rol al Germaniei și Lituania sau Finlanda vechiul rol al Canadei).

    Acestor idei privind schimbarea strategiei americane în raport cu NATO și membrii săi, li se adaugă și aceea că aliaților nu ar trebui să li se mai ceară o contribuție financiară egală cu un anumit procent din bugetele lor naționale (pe care aceștia îl planifică sau nu, și îl cheltuiesc sau nu), ci programe de înarmare concrete și comprehensive (evident, furnizorul principal rămânând tot cel american) de natură a le aduce la o relativă autosuficiență în materie de apărare. Astfel, SUA ar păstra o poziție sigură în Europa, în condițiile în care eforturile sale materiale și financiare pentru apărarea acesteia ar scădea, și astfel s-ar putea concentra pe frontul indo-pacific.

    Noutatea strategică rezultată din acest ansamblu de noi abordări, mai ales după lungirea frontierei estice a NATO prin intrarea în alianță a Finlandei și eventual a Suediei, deși nedeclarată, ar fi aceea că în privința defensivei solidaritatea ar sta sub semnul principiului „singuri dacă se poate, împreună dacă este necesar”, în timp ce în privința ofensivei s-ar aplica principiul „împreună dacă se poate, singuri dacă este necesar”. Cu alte cuvinte, dintr-o alianță regională politico-militară defensivă, NATO s-ar transforma într-o alianță globală militaro-politică ofensivă, cu componente defensive. Aceasta ar deveni brațul înarmat al globalismului unipolarist american.

    Nu se poate spune că, din punctul de vedere al intereselor americane, aceste afirmații și aceste analize nu sunt pertinente, sau că recomandările fundamentate de ele nu sunt logice. Legea privind autorizarea bugetului apărării naționale, care include și capitolul special dedicat Mării Negre, dar și fonduri pentru înarmarea Taiwanului (!), de la care am pornit prezentele comentarii, creează cadrul financiar necesar punerii în practică a respectivelor recomandări.

    Sunt ele compatibile cu „ordinea internațională bazată pe reguli”, dacă prin aceasta s-ar înțelege, așa cum ar fi firesc, dreptul internațional public? Sunt ele realiste în contextul internațional actual? Sunt ele și congruente cu interesele strategice ale României?

    MAREA NEAGRĂ CA MARE A RIVERANILOR

    Securitatea în bazinul Mării Negre se bazează pe echilibrul dinamic de putere dintre riverani garantat în ordinea internațională prin Convenția de la Montreaux din 1936 privind statutul strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Potrivit acesteia, Turcia are controlul amintitelor strâmtori fiind obligată să nu permită accesul forțelor militare navale străine decât în anumite limite de tonaj și pe perioade limitate de timp. Nici riveranii nu au dreptul să țină în Marea Neagră flote excesiv de mari, strâmtorile putând fi închise pentru a opri excesele care generează riscul de război. Ca o putere neriverană să își stabilească o bază militară navală în Marea Neagră este exclus.

    În 1992, în condițiile încetării Războiului Rece și ale destrămării URSS, precum și sub influența modelului de putere soft al Comunităților europene, la inițiativa Turciei și Rusiei a fost înființată Organizația de cooperare economică la Marea Neagră, ca organizație economică regională (dotată și cu o adunare parlamentară). Ceea ce s-a dorit a fost crearea unui mecanism pentru promovarea de inițiative multilaterale politice și economice care să stimuleze interacțiunea armonioasă între statele membre (riverani și asociați), precum și să asigure pacea, stabilitatea și prosperitatea în regiunea Mării Negre prin realizarea unor proiecte de dezvoltare comună bazate pe solidaritatea intereselor. Acordul privind nașterea organizației a fost dat în condițiile în care toată lumea era conștientă că statele participante sunt diferite în ceea ce privește tradițiile culturale și regimul politic intern. Faptul s-a petrecut, însă, într-un moment în care la ordinea zilei era dezideologizarea relațiilor internaționale.

    În 2010, în calitate de vicepreședinte al Grupului S&D al Parlamentului european pentru politica externă, de securitate și apărare a UE și raportor permanent privind relațiile UE cu Federația Rusă, am propus și s-a acceptat (după multe ezitări) formarea unei trilaterale parlamentare privind Marea Neagră, la care să participe Turcia, Federația Rusă și UE, cea din urmă reprezentată prin România și Bulgaria. Acestea erau riveranii stricto-sensu din 1936, sau succesorii lor principali. În funcție de mersul negocierilor și de progresul realizat în formularea unui proiect de cadru politic comun privind ordinea internațională în Marea Neagră, urma să invităm la deliberări celelalte state riverane, Ucraina și Georgia, precum și Germania și Franța, ca principali actori ai UE (UE fiind persoană juridică și, deci, subiect de drept internațional, ajunsă în spațiul pontic grație calității de membru a României și Bulgariei).

    Anterior, UE lansase deja așa numita „sinergie a Mării Negre” ca modalitate de sincronizare a politicilor europene, cu cele ale statelor riverane și vecinilor lor, menită să articuleze rețelele de transport și cele energetice regionale cu cele corespunzătoare unionale, precum și să faciliteze rezolvarea conflictelor înghețate din regiune (Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno Karabah și Transnistria).

    Rusia era însă refractară la amestecul puterilor neriverane în soluționarea problemelor cu impact în cooperarea și buna vecinătate din bazinul Mării Negre. Așa se explică de ce inițiativa mea a fost strict parlamentară, de ce a implicat numai statele membre ale UE riverane, exploatând calitatea de riveran al UE prin România și Bulgaria, și a restrâns participarea la principalii succesori ai riveranilor de la data Tratatului de la Montreaux. (Reamintesc că în 2010 Ucraina se zbătea în confuzia geostrategică consecutivă „Revoluției portocalii”.) Tot astfel se poate înțelege și de ce Rusia a acceptat să intre în dialog pe tema Mării Negre.

    În două reuniuni pregătitoare care au avut loc în Bulgaria și în România am prezentat și adoptat un document de poziție printre ideile principale ale căruia erau următoarele: a) Marea Neagră face obiectul central al strategiilor periferice ale actorilor globali și în special ale SUA; b) în mod tradițional, popoarele riverane, formate mai mult din ciobani decât din marinari, au privit spre uscat, așezându-se cu spatele la mare, și de aceea au ignorat coerența semnificației strategice a acesteia; c) spațiul pontic a fost perceput ca regiune cu identitate strategică distinctă numai de către actorii globali, care și-au descoperit interese vitale aici, Marea Neagră fiind inclusiv un loc potrivit pentru exportul crizelor lor interne ori al celor ivite pe alte teatre de confruntare; d) crizele din regiunea Mării Negre sunt de fapt proiecția unei istorii conflictuale produse de neriverani; e) este vremea ca riveranii să conștientizeze existența Mării Negre ca regiune coerentă și cu o identitate strategică specifică, precum și ca Marea Neagră să devină o mare a riveranilor.

    Acest demers și procesul inițiat de el au fost abandonate odată cu plecarea mea din poziția de pe care le-am declanșat, dar ideile formulate atunci și evocate aici rămân valabile. Războiul din Marea Neagră de azi sau cu care este amenințată regiunea limitrofă ei azi le confirmă. Conștientizarea acestui fapt permite înțelegerea consecințelor declarației imperiale a Senatului american și a proiectului privind mutarea centrului de greutate al NATO în Marea Neagră, pentru riverani, pentru securitatea Europei și pentru pacea lumii.

    Revenind la tratatul de la Montreaux, se pune întrebarea dacă membrii Congresului american nu au știut de existența lui, ceea ce ar fi proba unei incompetențe înfricoșătoare atunci când ea se manifestă la nivelul reprezentanților unei puteri globale, sau pur și simplu au decis să îl încalce, ceea ce ar fi proba unei aroganțe și agresivități periculoase pentru ordinea mondială bazată pe „reguli”, devoalând-o ca ordine fără legătură cu dreptul internațional, ci exprimând dreptul forței.

    CURSA ÎNARMĂRII CA FALSĂ SOLUȚIE SECURITARĂ

    Singura modalitate conformă cu ordinea de drept internațională, precum și cu bunul simț, pentru a realiza un echilibru de putere în Marea Neagră, făcând din acesta garanția unei păci durabile, este aceea de a consolida puterea armată a statelor riverane membre a NATO (mă gândesc, desigur, în primul rând la România), iar nu de a aduce aici forțe militare (navale, aeriene și terestre) străine în baze permanente, și asta în condițiile negocierii unor acorduri ale riveranilor (inclusiv Federația Rusă) cu privire la efectivele și tehnica militară staționate pe teritoriul fiecăreia din zona vecinătății lor critice.

    Nu o nouă cursă a înarmării ne trebuie, cursă căreia un stat ca România sau Bulgaria nu îi poate face față și de aceea, devenind țintă legitimă pentru o putere de magnitudinea Rusiei, este silit să accepte ocupația militară a unei mari puteri terțe, devenind spațiu de confruntare a jucătorilor globali, ci un acord privind reducerea prezenței militare și a echilibrului militar în flancul Mării Negre. La acesta ar trebui adăugat și un tratat privind denuclearizarea regiunii Mării Negre.

    În acest context trebuie, de asemenea să fim foarte expliciți și candizi: oricât de bune ar fi intențiile unui aliat puternic, și nimic nu garantează că ele nu se schimbă cu timpul sub efectul evoluției intereselor sale strategice într-o lume schimbătoare, o prezență masivă și cu caracter permanent a forțelor sale armate pe teritoriul tău, în mod inevitabil conduce la controlul politicii tale de către respectivul aliat, adică la limitarea independenței și suveranității tale. Nu mai vorbim de consecințele de mediu pe care construcția și funcționarea unor mari baze militare străine le pot crea. Există suficiente exemple în diverse locuri din lume în acest sens, care ar trebui să alarmeze un guvern responsabil românesc.

    Dacă forțele militare străine pe teritoriul național nu se găsesc într-un anumit echilibru cu cele naționale, independența țării este în pericol. În cazul României, realizarea unui asemenea echilibru ar face ca suma forțelor respective să atragă amenințări din partea puterilor terțe, pentru confruntarea cu care ar fi, însă, insuficiente. Aceasta ar reprezenta un alt pericol pentru independența noastră.

    De aceea, soluția este întărirea forțelor armate proprii cu sprijinul aliaților, în limite care nu neglijează dezvoltarea din domeniile civile, simultan cu negocierea cu puterile terțe relevante, prin mijloace politico-economice, a echilibrului de putere militară regional. Totul consolidat prin sistemele de menținere a păcii pe calea cooperării pentru dezvoltare, a securității cooperative orientate către egalizarea nivelelor de dezvoltare socio-economică. Ne bucură că regiunea Mării Negre a devenit o prioritate pentru SUA și pentru NATO, dar numai dacă o atare prioritate se manifestă în sensul creșterii puterii României (în special a celei economice), iar nu al ocupării ei. Unora le poate părea utopic, dar o soluție mai bună nu există.

    Marea Neagră și România ca stat riveran au nevoie de mai multă securitate, dar de securitate soft, iar nu de securitate hard. Este nevoie și de prudență hard, dar nu prin ocupație militară și cursă a înarmărilor, ci prin echilibre de putere și demilitarizare graduală.

    MAREA NEAGRĂ LA RĂSCRUCEA INTERESELOR GLOBALE

    Să adăugăm că Marea Neagră este o zonă de interes strategic și pentru puterile globale emergente sau reemergente precum China (care este protagonist al Organizației de Cooperare de la Shanghai și putere globală emergentă), Turcia (putere riverană cu impact trans-regional care are în vedere și fondarea unei organizații de tipul NATO în spațiul oriental turcoman) sau Iran.

    Dacă Beijingului s-ar putea să nu îi displacă înnămolirea americanelor în viesparul ucrainean, cu certitudine nu ar accepta fracturarea echilibrelor strategice în Marea Neagră și în Europa de est ca urmare a deplasării ocupației americane din Germania și Italia în bazinul pontic și carpatin, pe traseul Noului Drum al Mătăsii ori în apropierea acestuia, cu vădita intenție de a-l fragmenta și obtura.

    Turcia, la rândul său, nu are cum renunța la avantajele de paznic al strâmtorilor oferite de Tratatul de la Montreaux. În plus, un NATO est-european cu centrul de greutate în Marea Neagră înseamnă apropierea SUA de Caucaz și de Asia Centrală, de unde America tocmai s-a cam retras ori de unde a fost alungată și spre care nu mai știe cum să își croiască drum. Cine, la Ankara sau în alte capitale, este dispus să i-o permită numai pentru că în SUA sunt unii care mai cred că funcția de lider mondial se poate stabili prin legile Congresului american?! Orice încercare de punere în aplicare a unei asemenea legi va fi imediat contestată și va aprinde și mai tare războiul în prezent încă limitat la granițele sărmanei Ucraine.

    Dacă la ora actuală securitatea în regiunea Mării Negre este în pericol, motivul este războiul dintre Rusia și SUA, care se duce pe teritoriul Ucrainei, ca parte a conflictului dintre ordinea mondială unipolară decadentă și ordinea mondială multipolară emergentă. Oprirea acestui război este soluția, iar nu alimentarea lui.

    Când Turcia, stat riveran al Mării Negre și partener al României, cu a doua mare armată ca efective din NATO, după SUA, refuză Americii folosirea aeroportului de la Incirlik și are de unsprezece ani consultări regulate cu Organizația de Cooperare de la Shanghai, în timp ce Bulgaria vecină și Georgia se feresc să ostilizeze Rusia, România își poate oare permite găzduirea unor baze militare americane permanente pe teritoriul său și poate sacrifica Delta Dunării punând-o la dispoziția flotei americane?

    Constituția României interzice staționarea de trupe străine pe teritoriul României fără aprobarea Parlamentului (prin lege specială sau act de ratificare a tratatelor internaționale pertinente). Când este vorba despre trupele statelor aliate (NATO), Parlamentul trebuie anunțat de către Președintele Republicii. Aceasta nu înseamnă că legislativul, ca reprezentant suprem al poporului român, ia numai act de situație, ci că poate acționa în sensul modificării ei.

    Prin urmare, Parlamentul României va trebui să accepte ca Legea privind autorizarea apărării naționale americane să își producă efecte în România. Atunci el nu va putea ignora faptul că, ocrotită de două oceane, SUA nu are cum fi amenințată de ceea ce fac în Marea Neagră riveranii acesteia, în timp ce poporului român, titular al suveranității naționale, aflat prin „decret geografic” în fața Rusiei, pe malul Mării Negre, nu îi va putea spune că singura alegere la care are dreptul este cea între ocupația rusă și ocupația americană.

    Cel mai bun tratament este, însă, prevenția. În lumina unui asemenea principiu, Parlamentul României ar fi cazul să adopte o declarație referitoare la proiectul de buget pentru apărarea națională aflat pe agenda colegilor din legislativul partenerului nostru strategic, declarație prin care să facă limpede înțeles că interesele vitale ale României și securitatea ei în Marea Neagră au prioritate față de interesele „vitale” ale SUA în Marea Neagră și față de apărarea deșartă a muribundei ordini mondiale unipolare, așa cum cămașa are prioritate față de haină, și că de aceea este imperios necesar să ne armonizăm aspirațiile și demersurile astfel încât să nu ne trezim că ajungem a merge unul împotriva altuia sau amândoi împotriva mersului istoriei, a păcii în regiunea carpato-danubiano-pontică și a bunului simț.

  • De ce este Occidentul atât de slab și Rusia atât de puternică

    UE SUA Rusia 1024x684 1

    Devine din ce în ce mai clar pentru tot mai mulți oameni din Occident că ceva a mers teribil de prost cu proiectul Ucrainei. Previziunile și proiecțiile nu s-au adeverit, iar Occidentul nu pare să știe ce să facă. Economia rusă nu a fost un castel de cărți de joc, așa cum s-a prezis, armele rusești nu au fost inferioare, așa cum s-a prezis, soldații și comandanții ruși nu au fost incompetenți, așa cum s-a prezis, iar tehnologia rusă nu a fost inferioară, așa cum s-a prezis.

    În unele privințe, rușii par chiar să fie superiori Occidentului. Armele lor sunt eficiente și, în multe cazuri, chiar superioare din punct de vedere tehnologic, după cum demonstrează clar rachetele hipersonice, sistemele SAM și sistemele de război electronic. Economia lor pare a fi surprinzător de avansată și diversificată și se bazează pe crearea de bogăție reală, mai degrabă decât pe financiarizare și îndatorare, ca în cazul Occidentului. Gândirea lor strategică și tactică pare, de asemenea, să funcționeze mult mai bine decât cea a Occidentului.

    Întreaga încurcătură este adesea explicată ca fiind rezultatul unei erori de calcul din partea elitelor occidentale – acestea au subestimat Rusia și au supraestimat Occidentul. Însă situația este mult mai gravă decât atât. Fiecare zi care trece dezvăluie tot mai mult impotența Occidentului, iar situația devine de-a dreptul umilitoare. În acest moment, restul lumii fie dă din cap, fie pur și simplu râde de Occident și de politicienii și diplomații săi – ca să nu mai vorbim de populațiile sale disperate.

    Disfuncția Occidentului este mult mai profundă decât situația din jurul proiectului ucrainean. O găsim absolut peste tot. Occidentul nu poate face diplomație în general, nu-și poate conduce orașele sau țările decât în prăpastie, proiectele de înaltă tehnologie eșuează aproape de regulă, infrastructura se prăbușește, economiile se prăbușesc, iar toate politicile publice par să aibă ca scop final o sinucidere civilizațională. Mecanismele de control ale Occidentului asupra restului lumii se prăbușesc și ele, inclusiv dolarul, sancțiunile, revoluțiile de culoare, intervențiile militare și amenințările. Nimic nu funcționează și tot ceea ce face Occidentul pare să înrăutățească lucrurile.

    Orice persoană rațională, atunci când aude un lider occidental, un diplomat sau un ”expert” vorbind, își pune această întrebare: ”Mint pur și simplu sau sunt într-adevăr atât de incompetenți și deliranți?”. Răspunsul este ”amândouă”, dar factorul incompetență este mult mai mare decât își pot imagina majoritatea oamenilor.

    De ce s-a întâmplat acest lucru? Cauza este mult mai profundă decât dezindustrializarea Occidentului sau problemele economice în general. Economia nu explică incompetența incredibilă de care a dat dovadă Occidentul înainte și în timpul războiului din Ucraina.

    Cauza acestui dezastru în desfășurare este o problemă structurală gravă în Occident – pe care Rusia pare să o fi evitat în mare parte. Această problemă structurală este o condiție necesară pentru actualul sistem occidental și a fost creată în mod intenționat. Să analizăm ”mecanismul” din spatele ei. Este, din păcate, un articol lung, dar subiectul o cere.

    Capitalul uman și proprietățile sale

    Actuala structură de putere a Occidentului, bazată pe ideologie, impune în mod categoric ca anumite tipuri de persoane să se afle în poziții de influență și anumite tipuri de persoane să fie marginalizate.Este valabil pentru toate treptele scării sociale; de la educatoare de grădiniță la profesori universitari și directori de corporații, și până la conducătorii societății însăși. Fenomenul a progresat constant în ultimele cinci decenii și a dus la o problemă structurală majoră pentru Occident. Problema este degradarea evidentă și masivă și alocarea greșită a capitalului uman.

    Capitalul uman poate fi descris ca fiind calitatea forței de muncă a unei companii sau a unei națiuni sau, mai precis, cât de competent este fondul de angajați – cât de bine sunt pregătiți, cât de repede pot fi pregătiți, cum sunt educați în general și cum iau decizii. Pentru a înțelege ce înseamnă cu adevărat competența, să o definim mai bine.

    Competența poate fi descrisă ca fiind specifică sau generală. Distincția este extrem de importantă și trebuie să fie înțeleasă de oricine încearcă să gestioneze capitalul uman la scară mică sau mare.

    Competența specifică este capacitatea de a face un anumit tip de muncă. Poate fi vorba de tâmplărie, codificare, chimie, medicină, pilotarea unui avion de linie și așa mai departe. Unele dintre aceste tipuri de locuri de muncă pot necesita multă competență, pregătire și inteligență, dar ceea ce au în comun reprezintă faptul că domeniul lor de aplicare este limitat și clar definit. Ele există în cadrul unor granițe clare, separate de complexitatea și neclaritatea lumii în general. Fiecare tip de muncă necesită anumite abilități înnăscute la persoana respectivă, precum și grade diferite de pregătire. Oamenii, desigur, diferă foarte mult în ceea ce privește nivelul lor de competență specifică în cadrul fiecărui domeniu.

    Competența generală sau de nivel înalt este capacitatea de a face o muncă care depășește limitele clar definite. Subiectul acestor tipuri de muncă există într-un ”univers variabil” complex și poate fi extrem de vag și confuz. Ele necesită capacitatea de a fi adaptabil și de a putea transfera competențe între diferite tipuri de muncă. Acest lucru se aplică, de asemenea, în cazul în care expertiza într-un domeniu este aplicată într-un domeniu complet diferit – cum ar fi aplicarea psihologiei la economie sau a astrofizicii la știința climei.

    Exemple de poziții care necesită persoane cu competențe generale sau de nivel înalt sunt directorii de corporații, toate tipurile de planificatori și administratori, dezvoltatorii de produse, inventatorii, consultanții și analiștii de nivel înalt, liderii și planificatorii militari, diplomații, judecătorii, liderii politici, precum și oamenii de știință și teoreticienii de nivel înalt, pentru a numi doar câteva dintre acestea.

    Tipurile de muncă cu competențe specifice și cele cu competențe generale nu sunt două lucruri separate. Se poate spune că tipurile de muncă sau ”locurile de muncă” variază de la aproape complet specifice până la aproape complet generale. Aproape toate tipurile de muncă au elemente din ambele, dar în proporții diferite. Pentru a ilustra acest lucru, voi lua un exemplu de la o companie pe care o cunosc personal. Este o companie de software cu mai mulți proprietari, iar majoritatea lucrează în cadrul firmei. Unul dintre proprietari este un specialist în baze de date extrem de competent. Însă atunci când contribuie la luarea deciziilor pentru întreaga companie, el devine o problemă absolută. Structura de management a firmei a trebuit să fie ”modificată” pentru a-l neutraliza în acest rol, precum și în alte câteva. El are o competență specifică excepțională, dar o competență generală foarte slabă. Așadar, nu poate ”transfera” competența sa specifică (baze de date) asupra competenței de a avea o viziune asupra viitorului companiei. Pur și simplu nu poate funcționa în mod obiectiv sau rațional în afara activității sale de bază.

    Deci, ce îl face pe acest angajat să aibă o competență generală atât de slabă – sau, mai precis, ce este competența generală? Competența generală necesită trei condiții necesare: a) o inteligență generală ridicată sau IQ, b) capacitatea de a fi obiectiv, chiar și în situații în care rezultatul concluziilor tale poate să nu fie pe placul tău și c) capacitatea de a ajunge la concluzii fără a fi influențat de alții (adică gândire independentă). Ultimele două condiții sunt un rezultat direct al modului în care creierul uman interacționează cu mediul înconjurător. Mecanismul din spatele acesteia este prea complicat pentru a fi descris aici, dar, în termeni simpli, se poate spune că oamenii variază în relația lor cu realitatea de la emoțional-exterior/subiectiv la introspectiv/obiectiv. Această variabilă, ca toate trăsăturile evolutive, inclusiv IQ-ul, este distribuită normal. Cu implicații destul de tulburătoare, dificil de înțeles pentru unii oameni.

    Să ne uităm mai întâi la IQ, sau inteligența generală. Pentru a putea face față unei munci complicate sau pentru a parcurge un program universitar adevărat, este necesar un IQ de aproximativ 125 de puncte. Doar aproximativ 5% din populația din Occident are acest IQ sau unul mai mare. Asta înseamnă că fondul de persoane cu potențial de competență la nivel înalt este foarte mic pentru început. Chiar dacă folosim un IQ de 115, suficient pentru cele mai multe lucrări semi-complicate, grupul potențial ajunge doar la 16% din populație.

    Acum să analizăm celelalte variabile, și anume obiectivitatea și gândirea independentă. Cele două sunt corelate și le vom trata, din comoditate, ca fiind aceeași variabilă sau trăsătură, chiar dacă nu sunt. Ele sunt distribuite în mod normal, la fel ca și IQ-ul, cu cele mai multe la mijloc și mai puține spre extreme, în ambele direcții. De o parte a distribuției se află persoanele care, ca să spunem lucrurilor pe nume, sunt incapabile să gândească obiectiv în legătură cu orice problemă care ar putea interacționa cu opiniile lor personale despre orice. Aceștia pot fi competenți într-un domeniu limitat, ”neutru” pentru ei (cum ar fi bazele de date), dar care nu implică nimic altceva. Nu pot conduce o companie într-un mediu concurențial, decât în jos, spre faliment. Nu pot conduce un oraș, o țară, o campanie militară, o economie sau orice altceva care necesită competență generală, decât în jos, indiferent de inteligența lor. Ei sunt în mod clar nepotriviți pentru locuri de muncă de competență generală/la nivel înalt.

    Așadar, care este proporția din populație suficient de obiectivă și suficient de independentă în gândire pentru a fi potrivită acestor locuri de muncă? Este dificil de determinat, dar în mod clar vorbim despre maximum 50% din populație. În realitate este mult mai puțin, dar să fim generoși și să spunem că ar fi 30%. Ce înseamnă asta?

    IQ-ul și obiectivitatea/gândirea independentă sunt oarecum corelate, dar să presupunem că nu sunt corelate. Să presupunem că avem un grup de persoane potențial obiective și raționale care reprezintă 30% și un grup de persoane cu un IQ de 125 care reprezintă 5%. Aceasta înseamnă că fondul de persoane cu competențe generale de nivel înalt este de 5% din 30%, adică 1,5% din populație.

    Dacă suntem cu adevărat generoși și presupunem că 50% din populație este obiectivă și rațională și că un IQ de 115 este suficient pentru aceste locuri de muncă, atunci avem 16% din 50%, ceea ce reprezintă un grup de 8% din populație.

    Importanța acestui lucru nu poate fi supraestimată. Acest grup, fie că îl definim ca fiind 1,5% din populație sau 8% din populație, este extrem de valoros. Reprezintă, în esență, singurul grup din societate care poate evalua în mod fiabil situații complexe și poate lua ulterior decizii raționale. Fără el, societatea tehnologică modernă pur și simplu nu poate fi construită sau menținută – cu atât mai puțin avansată. Permiteți-mi să reformulez – dacă nu identificăm și nu utilizăm acest grup, nu ne putem conduce societățile noastre complicate decât în jos, spre faliment.

    Epurarea occidentală a competenței

    Societatea occidentală modernă este, din punct de vedere al guvernării, motivată și controlată ideologic. Ea este împinsă într-o direcție ideologică foarte clar definită, condusă de Uniunea Europeană și de actuala administrație americană. Această ideologie nu este subiectul articolului, dar poate fi observată peste tot de orice persoană care gândește rațional și independentă. Pentru cei neinformați și curioși, un bun punct de plecare este site-ul web al organismului de elaborare a politicilor UE – Forumul Economic Mondial.

    Pentru a atinge aceste obiective ideologice în Occident, trebuie să se întâmple două lucruri: a) oamenii potriviți trebuie să fie puși la putere la toate nivelurile societății și b) orice elemente perturbatoare trebuie eliminate sau suprimate. Deoarece toate obiectivele ideologice tind să fie mai mult sau mai puțin în conflict cu realitatea, nu există un grup mai perturbator pentru acestea decât cel care acționează în mod obiectiv și independent. Oamenii din rândul ultimului grup pur și simplu nu pot fi lăsați să ajungă în poziții de putere. Iar dacă totui ajung, ei trebuie să fie ținuți în lesă și/sau forțați să urmeze linia.

    Grupul obiectiv/rațional/de competență generală, indiferent dacă este de 1,5% sau 8% din populație, devine astfel o problemă mai degrabă decât o resursă. Este exact situația din Occident în prezent.

    Mulți oameni au observat că meritocrația a fost abandonată în mod sistematic în Occident, iar relația dintre competență și recompensă a fost ruptă în zone uriașe ale economiei – și aproape complet în guvern. Ceea ce puțini oameni par să realizeze este că fenomenul reprezintă o necesitate pentru ca obiectivele ideologice ale Occidentului să fie atinse. Competența la nivel înalt nu poate fi promovată pentru că reprezintă o amenințare. Prin urmare, nu poate fi recompensată.

    Pentru a ilustra acest lucru, să aruncăm o privire la ceea ce se întâmplă atunci când unui membru al procentului de 1,5% i se permite să obțină o putere semnificativă. Elon Musk este un om inteligent, probabil cu un IQ de 150 sau mai mult. Este, de asemenea, destul de obiectiv și realist în evaluările sale și un gânditor independent. Proprietatea și guvernarea sa asupra Twitter/X reprezintă o problemă majoră pentru obiectivele ideologice occidentale. Libertatea de exprimare este o amenințare evidentă pentru orice ideologie și, pentru a pune sare pe rană, Musk i-a înjosit pe gardienii ideologiei de la Twitter, făcând mișto de ei, apoi concediindu-i pe toți și păstrându-i doar pe cei competenți. Gestul nu poate fi lăsat fără urmări și putem vedea deja răspunsul. UE plănuiește să folosească forța pentru a opri acest afront adus Ideologiei și ar putea chiar să blocheze Twitter în Europa. Campionul ideologic (și suspectat de a fi un robot-șopârlă) Mark Zuckerberg a fost chiar instruit să pregătească o copie ideologică pură a Twitter drept răspuns – dar se pare că a eșuat. Așteptăm cu nerăbdare alte reacții, care pot varia de la războiul juridic până la acțiuni mai ”directe”. Și care, cel mai probabil, vor fi îndreptate împotriva lui Musk personal.

    Reconfigurarea educației occidentale

    După cum s-a menționat anterior, trebuie să se întâmple două lucruri pentru ca obiectivele ideologice să devină realitate: oamenii potriviți trebuie promovați, iar oamenii nepotriviți trebuie suprimați. Procesul de înălțare/suprimare a devenit principalul obiectiv al sistemului de educație occidental – de la grădiniță până la universitate. Dacă ne uităm la ceea ce a făcut sistemul educațional, fenomenul devine extrem de evident. Iată câteva exemple:

    Evaluarea competenței este degradată în mod sistematic pentru a evita comparația între cei competenți și cei incompetenți. Se renunță la examene în favoarea unor ”proiecte” constante, iar elevii lucrează în grupuri, astfel încât incompetenții să se poată ascunde. Școlile evită pe cât posibil să testeze direct individul – și astfel să îl compare cu ceilalți. Cei competenți nu trebuie să fie încurajați și, dacă este posibil, ei înșiși nu trebuie să realizeze că sunt mai presus de ceilalți.

    Universitățile își bazează din ce în ce mai mult admiterea pe alte criterii decât competența, inclusiv pe cote bazate pe apartanența la o anumită minoritate etnică.  Cea mai insidioasă metodă de selecție este ”eseul personal” pe care candidații trebuie să-l prezinte – și care devine uneori chiar mai important decât notele. Cu cât candidații semnalează mai mult virtuozitatea în eseu, cu atât au mai multe șanse de a fi admiși. Pe baza eseului, universitățile îi pot selecta pe cei mai puri din punct de vedere ideologic – ceea ce reprezintă, pentru început, singurul scop al cerinței eseului.

    Aproape fiecare subiect academic este transformat din obiectiv în subiectiv pentru a veni în ajutorul studentului irațional-incompetent. Observația este valabilă chiar și pentru disciplinele dificile, cum ar fi matematica – unde în prezent 2+2 nu mai este neapărat egal cu 4. Chiar și inteligența pare a fi acum subiectivă, iar cei proști pot fi la fel de deștepți ca și cei inteligenți – este doar o chestiune de perspectivă, de instrumente de măsurare potrivite și de invenții idioate precum ”inteligența emoțională”.

    Aproape fiecare materie a fost ușurată mai mult decât înainte pentru a-i ajuta pe studenții incompetenți și chiar și domenii critice, cum ar fi medicina, absolvă acum oameni complet incompetenți și fără habar – pe scară largă. Scăderea sistematică a standardelor are, de asemenea, avantajul suplimentar de a crea dezinteres față de studenții inteligenți și raționali. Un student inteligent are performanțe din ce în ce mai bune în raport cu ceilalți pe măsură ce materia devine mai dificilă. Dacă subiectul este ușor sau este făcut neinteresant, el se va scufunda în mediocritate – ceea ce reprezintă o parte din scopul reducerii standardelor pentru început.

    Disciplinele care ar putea fi o amenințare la adresa iraționalității Ideologiei au fost masiv subminate și corupte. Fenomenul este valabil pentru mai multe domenii, dar în special în cazul psihologiei și a istoriei, care, în formele lor adecvate, ar reprezenta o amenințare masivă la adresa obiectivelor ideologice occidentale. Psihologia a fost răstălmăcită într-o abominație aproape de nerecunoscut, iar istoria a devenit în mare parte doar minciună în zilele noastre.

    Discipline false au fost inventate din temelii cu scopul de a-i pregăti pe cei puri din punct de vedere ideologic, fără a fi nevoie de competență, inteligență sau vreo legătură cu realitatea. Aceste discipline pot fi găsite în listele cu ”cele mai inutile diplome universitare” de pe tot internetul. Este o neînțelegere. Diplomele respective nu sunt deloc inutile – ele îi înalță pe cei puri din punct de vedere ideologic în societate prin acordarea unei ”certificări” universitare. Această certificare justifică acordarea unor poziții importante în societate.

    Societatea occidentală, în general, a renunțat la raționalitate și a înlocuit-o cu subiectivismul (desemnat oficial drept ”postmodernism”).  Scopul nu este doar acela de a-i forma și avansa pe cei puri din punct de vedere ideologic, ci de a folosi subiectivismul ca instrument de opresiune împotriva grupului 1,5/8 și a părții raționale a populației din afara acestuia. Cel mai bun mod de a suprima o persoană rațională este de a o supune unei existențe de iraționalitate totală și constantă. În esență, este vorba de gazlighting la scară civilizațională, îndreptat împotriva grupului rațional periculos.

    În timp ce grupul rațional periculos este suprimat și subminat, ”liderii de mâine”, puri din punct de vedere ideologic, sunt îndoctrinați în loc să fie educați, primesc certificate universitare în loc de diplome reale și, în cele din urmă, li se oferă o cantitate nesfârșită de locuri de muncă false și bine plătite atât în sectorul privat, cât și în cel public. Acest grup pur din punct de vedere ideologic, bine plătit, devine apoi baza de putere a noului sistem ideologic.

    Migrația ascendentă a incompetenților

    Scopul acestei intervenții deliberate în sistemul educațional este de a crea ceea ce s-ar putea numi un ”model de migrație” în societate, bazat pe (lipsa de) competență și puritate ideologică. Oamenii potriviți trebuie să fie plasați în pozițiile și locurile de muncă potrivite și, din moment ce sunt incompetenți, acest lucru trebuie să fie gestionat pentru ei. După ce părăsesc școala cu certificatele lor, guvernul și sectorul privat preiau controlul și îi împing în mod activ în sus, îndepărtând în același timp temutul grup 1,5/8 de influență și de locurile de muncă bine plătite.

    Două evoluții din Occident au fost mană cerească pentru aceste eforturi: externalizarea producției occidentale în Asia și eliminarea virtuală a concurenței în sectorul corporatist. Fenomenul a redus masiv nivelul de complexitate al economiei occidentale și, ulterior, nevoia grupului 1,5/8. Atunci când majoritatea companiilor operează servicii într-un mediu protejat, este mult mai puțină nevoie de oameni de nivel înalt/rațional – în timp ce într-o ”economie reală” acești oameni pur și simplu nu pot fi marginalizați. De asemenea, atunci când poți scăpa cu bine prin operarea unei economii false bazate pe statutul de rezervă al dolarului, poți, de asemenea, să operezi o societate falsă condusă de incompetenți.

    Să analizăm mai îndeaproape modul în care este gestionată migrația ascendentă a celor puri din punct de vedere ideologic după ce își primesc certificatele universitare – și cum este blocat în mod sistematic grupul 1,5/8. Există cinci metode principale care sunt folosite – împreună, formează un proces de preluare a societății pe termen lung. Iată-le:

    Filtrarea în sectorul public – descrie procesul de selecție a locurilor de muncă în sectorul public. Inițial se folosește metoda ”piciorului în ușă”. Câțiva politicieni și birocrați puri din punct de vedere ideologic se poziționează în cadrul sistemului și încep să controleze cine este angajat. Fenomenul crește exponențial de-a lungul deceniilor, pe măsură ce tot mai mulți ”puriști” obțin acces la pârghiile puterii. În prezent, procesul este atât de evident încât începe să se exprime în documentele de politică de recrutare – cum ar fi exemplul recent al guvernului britanic care exclude ”bărbații albi” din categoria piloților de vânătoare. Occidentul a reușit aproape în totalitate să excludă grupul 1,5/8 din posturile din sectorul public, inclusiv forțele sale armate, folosind această metodă.

    Umplerea sectorului public – pe măsură ce procesul de filtrare a sectorului public avansează, puriștii din interiorul sistemului încep să creeze din ce în ce mai multe posturi pentru confrații lor puriști. Sunt create noi departamente, apar grupuri de lucru și comitete, iar sectorul public se extinde. Companiile publice, cum ar fi companiile de utilități, spitalele și școlile, sunt, de asemenea, adesea folosite ca unități de depozitare pentru un număr mare de puriști ideologici. Se întâmplă extrem de evident în Occident. Fiecare lege sau inițiativă inutilă necesită din ce în ce mai mulți oameni – iar acești oameni sunt cu toții atent selectați.

    Crearea de locuri de muncă prin decret – metoda se adresează atât sectorului privat, cât și sectorului semipublic. Puriștii guvernamentali încep să creeze noi legi și standarde pe care toate companiile trebuie să le îndeplinească. Ele sunt justificate în baza implemnetării ”binelui” și, de obicei, se referă la mediu, egalitate, siguranță și alte asemenea lucruri. Acest lucru creează un număr mare de posturi în cadrul companiilor private, posturi adaptate pentru cei puri din punct de vedere ideologic – în special în funcții de sprijin, cum ar fi resursele umane, funcțiile de conformitate și altele. Subterfugiul permite o situație de ”picior în ușă” în sectorul privat și le oferă puriștilor acces la pârghiile de putere de acolo – la fel cum au deja în sectorul public.

    Filtrarea în sectorul privat – pe măsură ce puriștii au obținut acces la sectorul privat – în special la resursele umane (care reprezintă calul troian purist standard în companiile private) – aceștia încep să filtreze noii recruți exact în același mod în care o face sectorul public. Ca și în sectorul public, procesul de filtrare devine tot mai evident. Un număr semnificativ de companii specifică acum în anunțurile lor de angajare ce grupuri nu vor fi angajate. Pentru că nu pot spune în mod deschis ”nu angajăm gânditori inteligenți și independenți”, ele folosesc de obicei ”bărbații albi” ca un substitut pentru acest grup, dintr-un anumit motiv. Acel grup este considerat a fi o amenințare deosebită, deși puteți fi siguri că oricine nu urmează programul va fi concediat, indiferent de sex sau de culoarea pielii.

    Umplerea sectorului privat – la scurt timp după ce Elon Musk a cumpărat Twitter, a concediat ceva de genul 80% dintre angajații săi. Acel 80% era rata de umplutură a sectorului privat al companiei – destul de mare. Companiile, în special în sectoarele care pot influența opinia publică – dar nu numai – creează din ce în ce mai mult un număr mare de posturi care sunt fie total inutile, fie destinate operațiunilor de influență împotriva publicului.

    Metodele de filtrare și umplutură sunt principalele mecanisme folosite pentru preluarea societăților occidentale de către cei puri din punct de vedere ideologic. Mai există și alte mecanisme, cum ar fi ESG, filtrarea de către anumite bănci și fonduri de investiții cu privire la cine primește finanțare și cine nu – și imigrația necontrolată pusă la cale de cei puri din punct de vedere ideologic, care este văzută de aceștia ca o continuare a procesului de migrație internă.

    Cei puri din punct de vedere ideologic au fost mutați în mod sistematic în aproape toate pozițiile de putere din sectorul public și într-o mare parte a sectorului privat – iar situația din sectorul privat reflectă din ce în ce mai mult sectorul public în ceea ce privește practicile de angajare și de îndesire a angajaților. Periculosul grup 1,5/8 este ținut la distanță prin toate mijloacele, și cu mare succes. Baza de putere a Ideologiei este ferm stabilită.

    Programul de migrare a locurilor de muncă nu a fost ieftin. Milioanele de locuri de muncă inutile costă bani și este clar că o parte semnificativă a datoriei publice occidentale poate fi atribuită acestui program, un fapt care nu pare să fi fost observat de multă lume.

    Consecințele

    Principalul lucru care trebuie înțeles este că societățile și economiile occidentale au fost puse pe o bază ideologică. Productivitatea, competitivitatea, tehnologia și știința pur și simplu nu mai sunt priorități în Occident. Explicarea consecințelor acestui proces pentru Occident ar necesita multe articole sau o carte de câteva sute de pagini. Totuși, să menționăm câteva exemple.

    Criza de competență inversă – scopul întregului proiect a fost acela de a plasa persoane pure din punct de vedere ideologic în toate pozițiile de putere la toate nivelurile societății. Respectivele poziții sunt, într-o societate normală și competitivă, ocupate de grupul de înaltă competență 1,5/8. Procesul a ajuns acum aproape de finalizare, majoritatea pozițiilor de putere fiind ocupate de cei puri din punct de vedere ideologic. Unii dintre acești oameni au un IQ ridicat, dar nu sunt nici obiectivi și nici gânditori independenți. Ideologia la care trebuie să adere este pur și simplu incompatibilă cu aceste calități. Iar asta are câteva consecințe grave.

    Amintiți-vă că pozițiile de putere și de influență sunt mai susceptibile de a solicita competențe generale decât alte poziții (spre deosebire de competențele specifice). Cu cât puterea este mai mare, cu atât mai mult poziția cere competență generală. Oamenii care ocupă acum aceste poziții sunt selectați în funcție de fervoarea ideologică și de fiabilitate – deci, cu cât ajungi mai sus, cu atât mai entuziaști din punct de vedere ideologic sunt cei care le ocupă. Așadar, oamenii cei mai puțin obiectivi și fără gândire independentă dețin posturile care necesită cea mai mare obiectivitate și gândire independentă. Prin urmare, în Occident, incompetența devine mai mare și mai frecventă cu cât ajungi mai sus. Așa cum spunea cineva – ”un general este un colonel incompetent”. Fenomenul poate fi văzut absolut peste tot, cu excepția unor companii private izolate. Excepțiile sunt, bineînțeles, abordate în timp ce vorbim.

    A doua problemă este că multe dintre persoanele iraționale/subiective care dețin toată puterea au un IQ rezonabil de ridicat. Poate părea un lucru pozitiv, dar are un dezavantaj major. Oamenii iraționali/subiectivi cu un IQ moderat sau ridicat sunt cei mai ușor de spălat pe creier. Motivele sunt complicate și trebuie abordate într-un alt articol – dar asta înseamnă că nivelul de vârf din Occident nu este doar cel mai incompetent care poate fi în comparație cu cerința posturilor.

    Criza costurilor și a datoriilor – migrarea celor puri din punct de vedere ideologic în baza de putere ideologică și în pozițiile de influență a creat milioane de locuri de muncă în societățile occidentale care nu creează nicio valoare. Aceste locuri de muncă sunt mult mai numeroase și mai răspândite decât își dau seama cei mai mulți oameni, și nu m-ar surprinde dacă ceva de genul 20%-30% din întreaga forță de muncă din Occident ar putea fi concediată fără niciun efect negativ. De fapt, efectul ar fi pozitiv, mai ales dacă acei oameni ar putea fi puși să lucreze în locurile de muncă din economia reală (în cea mai mare parte umilitoare) pentru care sunt potriviți.

    Dezindustrializarea a fost învinuită pentru nivelurile extreme de îndatorare și povara fiscală a Occidentului. Menținerea acestui grup uriaș de incompetenți în locurile lor de muncă false reprezintă, de asemenea, o povară extremă pentru Occident. Societățile occidentale sunt acum complet nesustenabile și nu pot fi conduse fără o creștere constantă a datoriilor.

    Criza concurenței – ea poate fi explicată prin următorul exemplu: să presupunem că există trei companii cu o cotă de piață combinată de 100% într-un anumit sector. Nu există o concurență reală între ele și toată lumea se poate relaxa, deoarece clienții nu se pot duce în altă parte. Aceste companii pot scăpa basma curată cu incompetență absolută la majoritatea nivelurilor, inclusiv în management. Nu trebuie să se gândească la eficiență, siguranță, productivitate sau costuri, decât pe site-urile lor și în rapoartele anuale. Însă dacă un concurent cu angajați competenți reușește să se infiltreze în acest sector, cele trei companii se vor lovi de un zid. Va fi o criză enormă și, cel mai probabil, una sau mai multe dintre ele vor da faliment.

    Este exact situația din economiile occidentale în prezent. Monopolul și oligopolul reprezintă regula, iar obiectivul principal al majorității marilor companii occidentale este de a împiedica pe oricine să se infiltreze în sectorul lor – de obicei, prin mituirea autorităților de reglementare sau prin cumpărarea concurenței. Aceasta este o necesitate, deoarece un număr foarte mare de companii occidentale sunt acum conduse de un management incompetent și au în componență oameni incompetenți, în special în funcțiile de sprijin și de management. Cuvintele nemuritoare ale angajatului fără nume al Boeing despre 737 MAX se aplică majorității marilor companii occidentale: ”Acest avion este proiectat de clovni care, la rândul lor, sunt supravegheați de maimuțe”. Companiile occidentale nu mai sunt competitive. Nu pot concura cu companiile chinezești acum și, în curând, nu vor putea concura cu companiile din afara Occidentului. Pur și simplu nu pot funcționa decât în interiorul unui spațiu economic sigur. De fapt, situația este de așa natură încât chinezii fac deja adevărata muncă pentru multe dintre ele, iar relocalizarea muncii este problematică din cauza (surpriză!) degradării capitalului uman din Occident, cauzată de reorientarea sistemului său de educație.

    Fenomenul este valabil și pentru societățile occidentale în ansamblu. Întreaga clasă conducătoare și diplomatică a Occidentului nu mai este competitivă față de restul lumii exact din aceste motive. Ei sunt depășiți de chinezi, ruși, indieni și de oricine altcineva la fiecare pas. Chiar și liderii africani sunt acum mai competenți decât liderii occidentali. Aceștia au luat în mod constant decizii care sunt mai bune pentru popoarele lor decât liderii din Occident – cel puțin în ultimii câțiva ani.

    Criza complexității – mai devreme, în acest articol, am afirmat că grupul 1,5/8 este extrem de valoros și că, fără el, societățile moderne complicate nu pot fi gestionate. În Occident, acest grup a fost marginalizat cu succes într-o mare măsură și o bună parte din el nici măcar nu se mai obosește cu educația universitară. Situația, însă, este chiar mai gravă decât atât. Reconfigurarea sistemului educațional și ruptura dintre competență și recompensă pe piața muncii a schimbat în mod fundamental procesul decizional care stă la baza alegerii învățământului universitar. De ce să studiezi ingineria (care este grea) când poți obține un loc de muncă și mai bine plătit cu o diplomă în psihologie (care este ușoară în zilele noastre)? Reconfigurarea sistemului educațional occidental a schimbat structura recompenselor, încurajând tinerii să urmeze o educație ușoară și inutilă – doar pentru că ”sistemul” le va oferi locuri de muncă.

    Iar asta a provocat deja o criză majoră în societățile occidentale, în special în SUA. ”Întreținerea” aspectelor complexe ale societății americane are nevoie de un grup mare de ingineri și de persoane cu studii conexe. Această întreținere se clatină acum și se bazează în mod semnificativ pe inginerii străini educați în universitățile din SUA. Vedeți, de ce ar studia americanii ingineria într-un sistem care nu o recompensează? Dacă China și India și-ar putea cumva să-și cheme inginerii și alte persoane cu educație grea din SUA, probabil că sistemul american nu ar putea fi menținut, cu atât mai puțin să avanseze. Fenomenul se va înrăutăți progresiv și vom ajunge în curând la un punct în care sistemele complexe care stau la baza societății nu vor mai putea fi menținute în funcțiune. Acest lucru va necesita un fel de ”resetare” către o societate mai puțin complexă, cu mai puțină prosperitate, desigur.

    Există mult mai multe crize decât cele patru expuse mai sus, dar nu aș vrea să par un pesimist enumerând mai multe.

    Rusia și viitorul

    Deci, cum rămâne cu Rusia? În primul rând, există semne clare că rușii și-au dat seama ce se întâmplă în Occident și învață din asta. Recent, ei au părăsit ”Procesul de la Bologna”, un sistem european de standardizare a educației. Sistemul Bologna are scopul expres de a dilua educația în statele membre, de a implementa certificări în loc de diplome reale și de a umple societățile europene cu ”experți” prost educați și, în general, incompetenți, care urmează consensul, indiferent de situație. Rușii au văzut acest sistem ca pe o amenințare pentru țara lor, ceea ce și este, și au revenit, cel puțin parțial, la sistemul sovietic mai vechi și mai dur.

    În al doilea rând, rușii par să efectueze epurări ale celor incompetenți și corupți din cadrul structurilor de stat, inclusiv din cadrul armatei. Meritocrația pare să fie pe ordinea de zi. Cel mai probabil, rușii văd aceste eforturi ca fiind esențiale pentru continuarea statului și a națiunii lor – și ar avea dreptate.

    Situația din China este cam la fel și există indicii că restul lumii non-occidentale vine puternic din urmă. Amintiți-vă că unul dintre rezultatele recentului summit Rusia-Africa a fost un efort educațional organizat de Rusia în Africa. Mă îndoiesc că studiile despre egalitatea de gen vor face parte din programul de învățământ.

    Actuala ciocnire dintre Occident și Rusia – și din ce în ce mai mult dintre Occident și restul lumii – devine o ciocnire între cei incompetenți și iraționali și cei competenți și raționali. Rezultatul este evident – dar ce se întâmplă atunci când o persoană irațională care este pusă la colț are acces la arme nucleare? Putem presupune.

    Punându-și societățile pe o bază ideologică, elita occidentală s-a pus singură la colț. Nu poate concura; nu-și poate dezvolta economiile sau societățile; și nu poate da înapoi. Rezolvarea problemelor Occidentului va necesita o renaștere economică, în care o economie reală va înlocui actuala falsă economie de servicii financiarizată. Acest lucru nu se poate face fără a pune în poziții de putere grupul detestat 1,5/8. Prin urmare, nu se va face atâta timp cât actuala clasă conducătoare occidentală se află la putere. Societățile occidentale nu vor supraviețui unei renașteri economice în actuala lor configurație ideologică. Prin urmare, conflictul este singura opțiune rămasă pentru clasa conducătoare în ideea de a se menține la putere.

  • Mearsheimer: Dezastrul din Ucraina nu ține de cinism, ci de prostie

    razboi ucraina recupereaza teren bakhmut 18852353

    La început a fost Reni, apoi Izmail. Războiul prin interpuși dintre Vest și Rusia a adus dronele Shahed și rachetele rusești la granițele României, suficient de aproape ca exploziile să poate fi observate de la Galați sau Tulcea. Este un război al cerealelor la gurile Dunării, însă poate dura mai mult decât secerișul și poate fi mai grav decât ce am văzut până acum.

    Într-un interviu recent pentru The Grayzone, profesorul John J. Mearsheimer atrage atenția că războiul din Ucraina va dura mult timp, pentru că în circumstanțele actuale nu se poate încheia o pace care să satisfacă nici măcar una dintre părți. Și mai important, același Mearsheimer arată că se pot deschide oricând alte fronturi și că nu este vorba doar despre cel dintre Polonia și Belarus, despre care vorbesc majoritatea analiștilor. Mearsheimer atrage atenția că noi fronturi ar putea fi chiar Republica Moldova, Marea Neagră, Marea Baltică, până în Arctica.

    Un alt mod de a spune că Ucraina nu va adera la NATO
    Întrebat dacă nu cumva Summitul NATO de la Vilnius a adus mai puțin pentru Ucraina decât Summitul din 2008 de la București în ce privește aderarea la NATO, Mearsheimer spune că ar merge chiar mai departe cu această interpretare. ”Secretarul general NATO a spus foarte clar că Ucraina va fi primită în NATO după ce va ieși victorioasă din actualul război. Ei bine, Ucraina nu va câștiga războiul și, de aceea, Ucraina nu va adera la NATO.

    Războiul va dura mult. Chiar dacă vom avea o pace, războiul va mocni și reizbucnirea lui va fi un pericol permanent. În aceste condiții, mi-e greu să cred că SUA sau orice țară vest-europeană vor fi de acord să primească Ucraina în NATO. Ar însemna să angajezi NATO să apere Ucraina cu forța sa militară. Este o situație pe care nu ne-o dorim. Nu vrem ca bocancul NATO să calce pe câmpul de luptă sau, mai bine spus, nu vrem bocanc american acolo. Prin urmare, este absolut corect ca Jens Stolteberg să spună că Ucraina trebuie să câștige. De fapt, Ucraina trebuie să obțină o victorie decisivă împotriva rușilor chiar în interiorul granițelor Ucrainei. În opinia mea, nu se va întâmpla așa ceva, motiv pentru care Ucraina nu va fi membră NATO”, spune Mearsheimer.

    Profesorul de la Universitatea din Chicago consideră că în politica SUA față de Ucraina nu este neapărat cinism, ci prostie. ”Nu cred că este vorba despre atât de mult cinism. Cred că este prostie. Cred că nu ar trebui să subestimăm cât de prost este Vestul când vine vorba despre Ucraina, dar și despre alte subiecte. Cred că Vestul, și aici vorbesc în primul rând despre SUA, a crezut că, în cazul in care izbucnește un război între Ucraina și Rusia, atunci Ucraina susținută de Occident ar putea învinge Rusia.

    Dacă ne uităm la perioada de dinaintea izbucnirii războiului, la începutul anului 2022, când pentru mine era evident că probabilitatea războiului este mare, observăm că SUA și Vestul nu au făcut nimic pentru a împiedica războiul. Ba chiar i-am instigat pe ruși. Mi-a fost greu să cred așa ceva. Și Vestul a mai crezut că i-am antrenat pe ucraineni și i-am înarmat suficient cât să reziste în fața rușilor. Apoi, Vestul a crezut că deține arma magică – sancțiunile care îi vor termina pe ruși, iar ucrainenii vor putea să-i învingă pe front, iar acest context va fi favorabil primirii lor în NATO. Asta cred că s-a întâmplat. Nu cred că este vorba despre cinism aici. Poate fi și asta, însă eu cred că este ceva mai rău decât o crimă. Este o eroare grosolană.

    Chiar și rușii au fost surprinși de ineficiența sancțiunilor
    În ce privește eficacitatea sancțiunilor impuse Rusiei de statele occidentale, Mearsheimer spune că până și rușii se așteptau ca acestea să aibă consecințe mult mai grave. ”Am crezut că vor lovi mai rău economia rusă. Cred că și rușii au gândita așa. Cred că rușii s-au descurcat mai bine decât ei înșiși se așteptau. Însă cred că, chiar și în cazul în care sancțiunile erau mult mai eficiente, tot nu am fi reușit să-i îngenunchem pe ruși. Nu am fi reușit să le provocăm o înfrângere semnificativă. Iar motivul este foarte simplu. Rușii cred că Ucraina este o amenințare existențială pentru ei, iar atunci cad înfrunți o asemenea amenințare sau crezi măcar că ai de-a face cu una, atunci poți suporta foarte multă durere și sacrificii pentru a te asigura că nu vei fi înfrânt pe câmpul de luptă.

    Cred că Vestul a comis o greșeală. Dacă citiți cu atenție ce scrie presa de mainstream din Vest veți observa că vorbește despre greșelile lui Putin și ignora total greșelile Vestului. Însă, dacă ne uităm la comportamentul nostru de dinaintea războiului și la ce s-a întâmplat ulterior, este limpede că Vestul a comis mari erori de calcul”.

    Americanii nu au dorit sa negocieze cu rușii. Punct
    Mearsheimer nu crede că Vladimir Putin și-a stabilit obiectivul de a ocupa întreaga Ucraina, iar acest lucru este demonstrat de contingentul cu care a atacat Ucraina – 190.000 de militari – și de faptul că armata rusă nu a bombardat sediile puterii din Kiev în primele zile ale invaziei. Apoi, Mearsheimer consideră că liderii de la Moscova au mizat pe un acord cu Ucraina imediat după șocul invaziei. ”Cred că Vestul, britanicii și americanii, au acționat atunci pentru a sabota negocierile. Și au făcut asta pentru că ei simțeau că ar putea administra Rusiei o înfrângere. Când au avut loc negocierile de la Istanbul, în martie 2022, ucrainenii își mențineau încă pozițiile pe front și acest fapt, coroborat cu credința Vestului că sancțiunile vor avea un efect puternic, a făcut ca SUA să nu-și dorească deloc un acord. Era momentul administrării unei înfrângeri grele pentru Rusia. Cred că acesta a fost raționamentul.

    Vreau să fac o precizare rapidă despre poziția SUA în legătură cu tratatele de securitate propuse de Rusia la finalul anului 2021. Este foarte important să precizăm un lucru pe care vesticii nu vor să-l audă, însă care este adevărat – rușii doreau cu disperare să evite conflictul. Ideea că Putin dorea să ocupe Ucraina și să o includă în Rusia Mare nu este un argument serios. Rușii nu doreau un conflict și au făcut tot ce a fost posibil pentru a evita războiul. Însă nu au reușit să-i atragă pe americani în jocul lor. Americanii nu doreau să negocieze cu rușii. Punct.

    Ce putem face însă acum? Ne mai putem oare întoarce la situația în care eram înainte de începutul războiului sau măcar la situația din martie 2022, când Ucraina și Rusia încercau să negocieze un acord de pace? Acum cred că am trecut de punctul în care mai puteam ajunge la un acord. Cred că ambele tabere își doresc atât de mult să câștige războiul încât este greu să ne imaginăm că ar putea negocia un acord de pace semnificativ. Ambele tabere pot să câștige și ambele își doresc să câștige Deci, în asemenea condiții, negocierea unui acord este imposibilă.

    Ți se face greață când te gândești la aceste lucruri
    Dacă intrăm în detalii, Rusia este inclinată să păstreze teritoriile ocupate și chiar să ocupe noi teritorii în Ucraina. Acum, rușii vor să se asigure că Ucraina va deveni un stat disfuncțional, care să nu poată fi un membru viabil al NATO în viitor. Cred că Rusia va încerca să ocupe o porțiune uriașă din Ucraina și că vor face totul pentru a menține Ucraina într-o situație politică și economica dezastruoasă. Vor face totul pentru a strangula economia ucraineană, pentru că nu vor ca Ucraina să devină un membru viabil al NATO. Deci, cred că este de neconceput ca Rusia să accepte să renunțe la teritoriile pe care le-au ocupat și să se retragă pe aliniamentele din februarie 2022.

    Celor care cred că Rusia ar accepta să renunțe la aceste teritorii, dacă Ucraina ar deveni neutră și ar renunța la ambițiile legate de NATO, le spun că Ucraina nu va fi de acord să devină stat neutru. Va dori garanții de securitate și singurul grup de state care îi poate oferi aceste garanții este NATO. Este greu de crezut că va dispărea legătura dintre Ucraina și NATO.

    Mai mult, rușii se vor teme mereu de perspectiva ca Ucraina să accepte neutralitatea, pentru ca imediat conducerea de la Kiev să se răzgândească și să ajungă la o alianță cu Vestul. Cred că, din punct de vedere al rușilor, este important să ocupe mult teritoriu ucrainean și să se asigure că Ucraina devine un stat disfuncțional. Nu-mi place să spun asta, pentru că anunță un viitor sumbru pentru Ucraina și pentru relațiile internaționale însă cred că trebuie să recunoaștem ca am creat acolo o mare mizerie și un mare dezastru.”

    ”…Principala cauză a acestui război, și dovezile sunt limpezi, este ideea că Vestul va aduce Ucraina în NATO. Dacă am fi abandonat această politică înainte de februarie 2022, probabil nu am fi avut un război astăzi. Apoi, după ce a început războiul, noi am insistat pe primirea Ucrainei in NATO. Nu am renunțat la asta. Rezultatul final este că i-am motivat pe ruși să se asigure că acest lucru nu se va întâmpla sau, dacă se va întâmpla, atunci să se întâmple cu o Ucraină disfuncțională.

    Așadar, Vestul joacă un rol cheie în motivarea rușilor pentru a distruge Ucraina. Pentru mine, acest lucru este lipsit de sens din punct de vedere strategic și din punct de vedere moral. Să ne gândim la moartea și distrugerile din Ucraina și să ne gândim apoi că această situație ar fi putut fi ușor evitată. Ți se face greață când te gândești la toate aceste lucruri”, spune Mearsheimer.

    Pentagonul va trimite avioane doar pentru a arăta că face ceva
    În ce privește situația de pe front, profesorul Mearsheimer consideră ca este aproape imposibil ca Ucraina să câștige războiul. ”Într-un război de uzura ca acesta, ceea ce contează este rata înlocuirii pierderilor. Trebuie să ne concentrăm asupra numărului de oameni care pot fi mobilizați pentru război și la rata înlocuirii efectivelor decimate pe front. În opinia mea, această rată îi favorizează în mod decisiv pe ruși, care au și o populație mai mare decât a Ucrainei. Este o situație dezastruoasă pentru Ucraina. Este aproape imposibil ca Ucraina să câștige un asemenea război.

    Întrebarea este ce poate face Vestul pentru a schimba această situație. Ce faci pentru a-i menține pe ucraineni în luptă? Vreau să reamintesc că Rusia are o baza industriala puternică, că au mult echipament militar greu, artilerie, tancuri. Au linii de producție. Ucrainenii abia de au câteva linii de producție și sunt complet dependenți de armamentul din Vest.

    Întrebarea este ce poate sa le ofere Vestul? Și există o limită a generozității, nu-i așa? Nu avem cum să le dăm prea multă artilerie și nu e de mirare că am ajuns să le oferim bombe cu fragmentare. În ultimele luni, Vestul a subliniat că oferă Ucrainei tancuri. însă Ucraina are nevoie de artilerie. Am început un război cu o țară care are o bază industrială mare, care poate produce mult armament, iar aliații noștri – țara care luptă în locul nostru, care face treaba murdară pe câmpul de luptă – nu are propriul armament și trebuie să-i oferim arme. Si, reamintesc, Vestul are limitele sale când vine vorba de armament.

    Prin urmare, le-am oferit rachete HIMARS și toată lumea a spus că este o armă magică care va rezolva disparitățile de pe front. Însă nu a fost așa. Iar acum spunem că oferim Ucrainei tancuri sofisticate, care ar trebui să fie noile arme magice. Însă nu este așa. Apoi începem să spunem că vom antrena o întreagă brigadă de tancuri și că vom trimite o mulțime de tancuri care să atace liniile ruse așa cum au făcut-o germanii cu francezii, în 1940. Ucrainenii și-au lansat contraofensiva, la începutul lunii iunie, și au folosit armament și soldați antrenați de NATO, dar nu a funcționat. Au rămas, cu mari pierderi, în zona gri, fără a ajunge nici măcar la primele linii de apărare ale rușilor.

    Care să fie soluția? Este o iluzie că, dacă trimitem in Ucraina avioane F-16, acestea vor fi arma magică. Este greu de crezut că oamenii de la Pentagon cred că F-16 va schimba soarta războiului. Pentagonul va trimite aceste avioane doar pentru că trebuie să arate că face ceva, iar asta este tot ce poate face. Nu putem renunța, trebuie să continuăm înarmarea Ucrainei. Este singura cale. Prin urmare, le oferim arme despre care să poată spune ca le-au primit și că le dețin, apoi presa va repeta acest lucru și va arăta că Ucraina deține o nouă armă care va schimba soarta războiului. Dar nu se va întâmpla asta. Ucrainenii au mari probleme. I-am condus spre o prăpastie și nu se mai poate face nimic acum pentru a schimba lucrurile”, spune Mearsheimer.

    Cenzura în America este mai dură decât în timpul Războiului Rece
    În ce privește poziția presei și a mediului analitic față de războiul din Ucraina, profesorul Mearsheimer arată că în SUA avem de-a face cu o adevărată fabrică a consensului. ”Tăcerea este remarcabilă. Modul în care oameni ca răposatul Stephen Cohen, ca Jeffrey Sachs sau ca mine am fost ținuți în afara presei de mainstream este remarcabil. Există o opinie general acceptată și presa de mainstream îi vânează și îi exclude pe toți cei care nu sunt de acord cu acesta opinie. Este o situație groaznică. Nu așa ar trebui să se întâmple într-o democrație liberală. Trebuie să existe măcar un simulacru de piață a ideilor, dacă vrei să găsești niște politici inteligente. Guvernele fac deseori lucruri prostești sau promovează niște politici ce par bune, însă se dovedesc dezastruoase. În aceste condiții, este important să existe oameni care să nu fie de acord cu acele politici, oameni a căror voce să se audă înainte de aplicarea acestor politici. Însă în această perioadă este foarte greu să ai așa ceva, iar acest lucru este deprimant și dureros”.

    ”Stephen Cohen mi-a spus că, în timpul Războiului Rece, când susținea puncte de vedere ce puteau fi considerate pro-sovietice, era mult mai simplu să se facă auzit în presa de mainstream decât era să se facă auzit în The New York Times, spre exemplu, în 2014 sau 2016”, spune Mearsheimer.

    Posibile noi fronturi ale războiului
    El atrage atenția că Rusia poate deschide un nou front al războiului nu numai în Belarus. ”Un alt front posibil este Marea Neagră. Este limpede că rușii vor bloca acum porturile ucrainene la Marea Neagra și potențialul de conflict este real. Apoi există chestiunea Moldova și sunt multe discuții despre un posibil conflict acolo. Apoi există Marea Baltică. Rusii sunt foarte atenți la Marea Baltica, pentru că este singura lor cale pentru a ajunge în Kaliningrad. Acum, toate țările riverane, în afară de Rusia, sunt state NATO, după aderarea Suediei și Finlandei. Apoi, neliniștile cele mai mari pentru mine se leagă de Arctica. Sunt opt state arctice. Unul este Rusia. Restul sunt state NATO, după aderarea Finlandei și Suediei. Dezghețul din zona arctică și problema controlului asupra teritoriilor și căilor navigabile are potențialul de a provoca un conflict. Deci, avem Arctica, Marea Baltică, Moldova, Marea Neagră și apoi este Polonia și Belarus, unde militarii polonezi stau față în față la frontiera cu mercenarii Wagner din Belarus.”

    Întrebat despre scenariul tot mai vehiculat al folosirii armei nucleare în Ucraina (inclusiv într-un articol publicat de Serghei Karaganov), profesorul Mearsheimer spune: ”Nu poate fi exclus ca în Rusia să ajungă la putere cineva precum Karaganov, care să se gândească la folosirea armelor nucleare. Eu spun că nu se va întâmpla, însă nu putem ști cu siguranță. Este greu să prezici viitorul, mai cu seamă când vorbim despre asemenea scenarii.

    Dacă Rusia se va îndrepta spre o înfrângere, atunci scenariul nuclear va fi unul probabil, iar Karaganov spune că Rusia va obține în acest fel o victorie urâtă. Apoi, se pune întrebare ce va face Vestul în cazul în care Ucraina se va îndrepta spre o înfrângere. Ce va face NATO? Vom accepta situația în care Ucraina este înfrântă de Rusia? Nu sunt sigur. Este posibil ca în această situație NATO să intre în luptă. Sau posibil ca polonezii să decidă să intre singuri în lupta, dar asta poate atrage în război și Statele Unite, iar astfel vom avea un război între două mari puteri.

    Acum nu facem decât să prezentăm scenarii. Dar putem observa că toate scenariile au finaluri nefericite. Din nou, asta arată cât de mare a fost greșeala pe care am comis-o neîncercând să reglementăm acest conflict înainte de 24 februarie 2022”, spune John J. Mearsheimer.

  • SUA ȘI-AU BĂTUT JOC DE NOI! Ne-au vândut blindate vechi de peste 10 ani. Americanii se jură că sunt noi-nouțe

    vechit 696x465 1

    România va achiziționa 16 transportoare AAV – Assault Amphibious Vehicles, pentru debarcare, din SUA, iar americanii se jură că sunt noi-nouțe. Sindicaliștii din industria de apărare ne spun însă că acestea sunt tot second-hand-uri, pentru că au fost fabricate acum peste 10 ani. În locul vechiturilor americane, Ministerul Apărării Naționale putea cumpăra transportorul blindat flotabil SAUR 2, produs în țară, care avea aceleași dotări și era mai ieftin.

    Președintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică (ASIAA), Constantin Bucuroiu, a reproșat Guvernului că achiziționează din nou transportoare americane, în loc să comande transportorul românesc SAUR 2. Acesta a arătat că, pe lângă faptul că transportorul american este second-hand, chiar americanii au renunțat la el, pentru că manevrarea pe șenile este greoaie.

    ”Noi luăm acele 16 transportoare de la americani, AAV – Assault Amphibious Vehicles, pentru debarcare, dar eu nu înțeleg de ce le luăm noi, în timp ce chiar SUA renunță la aceste șenilate care fac aceste operațiuni și merg pe achiziția de transportoare 8×8 flotabile de la Iveco. Și asta pentru că este un transportor care se folosește mult mai greu decât un transportor pe roți. Firma italiană Iveco fabrică transportoarele flotabile pe roți împreună cu o altă firmă americană, BAE Systems, pentru că, se știe, americanii nu cumpără nimic din exterior dacă nu este făcut împreună cu o firmă din SUA. Cele 16 transportoare pe care le cumpără România din SUA sunt tot second-hand, deși ei spun că nu au fost folosite. Dar mă îndoiesc că nu au fost folosite, mai ales că au o vechime de peste 10 ani”, ne-a declarat Constantin Bucuroiu, președintele ASIAA. Acesta a arătat că la fel de bine s-ar fi putut cumpăra 16 bucăți de SAUR 2 românesc, care este flotabil, care îndeplinește condițiile de rezistență la gloanțe și la mine ca și celelalte și care făcea misiuni de luptă mult mai bine și mult mai rapide decât cele americane.

    Pe Tîlvăr nu-l interesează industria de apărare românească

    SAUR 2 este un transportor blindat flotabil care așteaptă comenzi de la Ministerul Apărării Naționale, susțin sindicaliștii din sector. Dacă ministerul vrea să cumpere, în momentul acela, având în vedere că nu a comandat nimic până acum, este nevoie de 6 luni pentru achiziția materialelor și, în următorul an, se pot fabrica până la 52 de bucăți. ”Un SAUR 2 este mai ieftin cu cel puțin 30% față de AAV, cu aceleași dotări. În plus, ar sprijini și industria de apărare din țara noastră, întorcându-se la bugetul statului 40% din cheltuieli. Polonezii au cumpărat transportoare de la americani, dar, în același timp, au comandat 400 de transportoare din industria proprie. La noi însă, ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, care nu știu cum a ajuns ministru, a spus că pe el nu îl interesează industria de apărare românească”, a afirmat președintele ASIAA, Constantin Bucuroiu.

    Totul pentru SUA

    România nu a obținut, în baza contractului de offset, decât operațiunea de asamblare la Piranha 5, la care lucrează doar 140 de oameni din industria de apărare, componentele fiind fabricate de SUA și Elveția. Potrivit contractului inițial, țara noastră trebuia să cumpere 227 de transportoare Piranha 5 neflotabile, după care să achiziționeze transportoare flotabile.

    ”Acum s-a schimbat decizia de achiziție și s-a prelungit cu încă 150 de transportoare neflotabile, costurile totale fiind de peste 1,7 miliarde de dolari. Eu susțin în continuare că, pentru ceea ce avem noi ca relief în România, mai ales că avem foarte multe râuri, care au început să se umfle tot mai des, devine o problemă dacă pot folosi Piranha în altă parte decât pe câmpii. Varianta SAUR 2 este cea mai bună, pentru că este un transportor cu o greutate de 22-24 de tone, față de peste 27 de tone, cât are Piranha, și care poate să urce pe terenuri accidentate chiar în zone muntoase și, evident, să treacă prin apă, că e flotabil. Înălțimea Piranha este mare și are un centru de greutate dezechilibrat, de aceea este foarte greu să urci un deal cu el, știindu-se că România are, în multe zone, un pământ destul de argilos”, ne-a precizat Constantin Bucuroiu, președintele ASIAA.

    Misiunile de luptă, tot cu TAB și Zimbru

    În teatrele de operațiuni din Irak și Afganistan România a deplasat 6 transportoare Piranha 3, care nu au făcut niciun kilometru de misiune în teritoriu, fiind staționate în baze, susțin sindicaliștii din industria de apărare. În schimb, armata română folosea TAB C 71, C 77, C 79 și Zimbru, transportoarele noastre vechi, care făceau sute de kilometri de misiuni în munți, în Irak și Afganistan.

    ”Și, în toate misiunile transportoarelor blindate românești, doar un singur militar a murit. Deci putem spune că acestea au protejat viața soldaților români. Și astăzi le avem în dotarea Armatei și fac mentenanța la Uzina Automecanica Moreni, unde se aduc la o formă revitalizată, pentru a face misiuni încă 10 ani de acum încolo. Despre Piranha 3 nu știu să fi făcut vreo misiune în câmpul de luptă. În total, România a achiziționat 42 de transportoare Piranha 3. În țară nu le-am folosit, stau prin baze, pentru că noi nu avem muniție nici să ne antrenăm”, ne-a mai declarat președintele ASIAA, Constantin Bucuroiu.

    Claudia Marcu

  • Și Ambasadorul SUA a fost la marșul homosexualității. Ambasada Americii a felicitat activiștii homosexuali pentru “cel mai mare marș #Pride din istoria României!”

    i ambasadorul sua a fost la mar ul homosexualit ii ambasada americii a felicitat activi tii lgbt pentru cel mai mare mar pride din istoria rom niei 1

    Ambasada SUA la București a felicitat organizatorii marșului homosexualității, pentru „„cel mai mare marș #Pride din istoria României!”, arată un mesaj publicat pe pagina oficială de Twitter a reprezentanței.

    Conform anunțului și fotografiei publicate, la marș au luat parte și angajații ambasadei, în frunte cu ambasadoarea Kathleen Kavalec.

    „Statele Unite sunt mândre să promoveze diversitatea, incluziunea și dragostea în fiecare zi. Echipei @AmbasadaSUA i-a plăcut să ia parte, alături de alte 25.000 de persoane, la cel mai mare marș #Pride din istoria României!”, se arată în mesaj.

    Reamintim că la marș a luat parte și ambasadorul Marii Britanii, Andrew Noble. În spatele celor doi reprezentanți ai Occidentului la marșul LGBT a fluturat, nestingherit, și steagul Uniunii Sovietice.

    sursa – activenews

  • VIDEO / Fetiță de 9 ani ”învățată” despre sex anal, fără știința părinților | SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ȘCOLI

    lgbt

    Fetiță de 9 ani ”învățată” despre sex anal, fără știința părinților, într-o școală din Marea Britanie. Un părinte din SUA își retrage copiii de la școlile publice din cauza agresivității LGBTQ.

    Un tată creștin a fost atât de indignat de orele de „educație sexuală” ale fiicei sale încât a scos-o din școala primară, scrie MailOnline într-un articol de azi. Școala s-a folosit de reguli instalate în timpul dictaturii Covid ca să îi ascundă „lecțiile” despre sex anal predate fiicei lui de 9 ani.

    Michael Doherty, în vârstă de 50 de ani, din Suffolk, a fost șocat de ceea ce a văzut atunci când profesorii de la Școala primară Thurston i-au permis în sfârșit să vadă materialele didactice destinate fiicei sale de nouă ani – după săptămâni în care nu i-au permis accesul.

    Acest lucru se întâmplă după ce MailOnline a dezvăluit o mulțime de materiale didactice discutabile și foarte grafice, realizate pentru controversatele cursuri de „educație sexuală și relațională” (RSE), care au devenit obligatorii în urmă cu trei ani, în Marea Britanie.

    Planurile secrete ale lecțiilor de „educație sexuală” – care se preconizează să se introducă și în școlile și grădinițele din România – au arătat că elevii sunt învățați despre sexul anal și orgasme înainte de a ajunge la pubertate.

    Fostul inginer de aeronave Michael Doherty a început să se îngrijoreze când școala primară a spus că îi va preda RSE fiicei sale Sophia, în vârstă de nouă ani, care este în clasa a patra.

    Atunci când a cerut să își retragă fiica din clasă din motive religioase, i s-a spus că nu are dreptul să o retragă “deoarece este important ca toți copiii să primească acest conținut, care acoperă subiecte precum prieteniile și modul în care să rămână în siguranță”.

    Școala i-a spus că s-a consultat cu părinții. Cu toate acestea, documentele văzute de MailOnline arată că școala primară a folosit pandemia Covid ca motiv pentru a nu putea împărtăși părinților materiale specifice ale profesorilor.

    O scrisoare trimisă domnului Doherty de către directorul școlii a susținut, de asemenea, că școala a urmat curriculum-ul național pentru relațiile PSHE – însă nu există un astfel de curriculum național.

    Tatăl s-a opus ca fiicei sale de 9 ani să i se arate un filmuleț BBC Bitesize în care un băiat avea un „vis umed”, respectiv o erecție urmată de ejacularea. După ce Michael Doherty s-a plâns la BBC, videoclipul a fost eliminat de pe site-ul lor.

    Profesorul de RSE al fiicei sale a negat că videoclipul era de natură sexuală și i-a spus că în grupa fiicei sale nu se predă educație sexuală. Într-un final, tatăl a trei copii și-a retras fiica din școală. Tot valul de minciuni a fost dezvăluit de MailOnline cu documente.

    Un caz similar de pe partea cealaltă a Oceanului, din SUA, este prezentat de site-ul O Chilie Athonită:

    Urmăriți un material îngrijorător în care un părinte povestește cum și-a retras copiii de la școala publică din cauza faptului că la școala respectivă conducerea școlii promovează în mod frontal filme și – în general – ideologie LGBTQ+, materiale la care elevii sunt forțați să asiste. Clipul transcris mai jos poate fi vizionat la final.

    – Deci, Kyle, ești în Connecticut și recent ți-ai scos copiii din sistemul de educație publică de acolo. Ce a dus la acea decizie?

    – Au fost multe mișcări care s-au întâmplat la nivel de școală în ultimii doi ani și acest lucru a fost într-adevăr picătura care a umplut paharul! Cel mai recent incident a fost când directorul de la școala elementară a stat în fața unui steag gay și i-a forțat pe toți elevii să urmărească un videoclip de 45 de secunde în care elevii au declarat: dacă ești un băiat, dar te simți ca o fată, ai putea fi o fată sau ai putea fi un băiat sau ai putea fi orice vrei să fii. Am înlocuit educația cu îndoctrinarea și acest lucru a devenit din ce în ce mai rău de câțiva anii. Acest lucru, sincer, nici măcar nu a fost cel mai rău lucru care s-a întâmplat, a fost doar picătura finală.

    – A fost aceasta o adunare pe care școala a ținut-o pentru susținerea gay? Ai spus că directorul era în fața unui steag al lor și că ei arată acest video, care era contextul și de ce au făcut asta?

    – Anunțuri de dimineață de sărbătorire a lunii gay. Din nou, vorbim despre o școală care în ultimii doi ani le-a citit cărți copiilor noștri despre creioane transgender și ofițerii de poliție albi și rasiști și familiile imigranților ilegali care se simt discriminați, iar școala a muncit extraordinar de mult pentru a ascunde tot. Soția mea a spus cel mai bine, că dacă este un subiect atât de crucial și important că a trebuit să vorbești cu copiii de opt ani despre asta, atunci de ce nu a fost atât de important să avertizi părinții despre asta?

    – Deci nu ai fost contactat? Pentru că de multe ori școlile vor contacta și vor spune: organizăm acest eveniment, puteți să participați sau nu… Nu a existat nicio comunicare?

    – Nu! Nu numai că nu a existat nicio comunicare, dar atunci când mass-media l-a contactat ulterior, directorul și-a întărit poziția și a spus foarte clar că ei nu au responsabilitatea să spună părinților despre asta. Când părinții au început să se plângă de aceste cărți care erau citite copiilor, răspunsul directorului a fost: „Nu am avut alți părinți care să se plângă de asta.” La care toată lumea a spus că: „Nimeni nu știa pentru că nu ați anunțat pe nimeni.” Și răspunsul: „Păi nu suntem obligați.”

    – Uite, se plâng acum! Este interesant, dar se pare că tu și alții vă exprimați îngrijorarea cu privire la asta acum că știți despre asta!

    – Este corect! Nu am vrut să fiu în această luptă, nu am vrut să am această luptă pentru că nu am vrut ca copiii mei să ajungă să fie discriminați sau să sufere represalii în școală. Cu munca pe care o fac deja am de-a face cu destui care mă urăsc, dar acum au venit după copiii mei și au venit după toți copiii noștri. Și ne aflăm într-o comunitate roșie și astfel oamenii care sunt în comunități conservatoare tind să creadă că acest lucru nu se întâmplă în școala mea, nu se întâmplă în orașul meu. Se întâmplă chiar sub nasul nostru și nimeni nu știa și tuturor le e frică să vorbească despre asta, le este teamă că aceste școli vor riposta împotriva copiilor lor, se tem de amenințări cu moartea, amenințări cu violență, promisiuni să vină după copiii noștri… Mi se spune că sunt homofob, sexist și rasist, totul pentru că ne luptăm pentru a proteja copiii nevinovați.

    – Sunt atât de multe întrebări pe care le am despre asta: iei această decizie de a scoate copiii, este o decizie importantă. Ai patru copii cu vârsta sub nouă ani?

    • Exact: opt, șase, patru și doi ani! Dumnezeu are un bun simț al umorului, ne-a binecuvântat cu patru fetițe! Cea mai mare binecuvântare.

    – Deci ai patru fetițe. E o decizie importantă, știi că e o mare dezbatere: dacă să îți dai copiii, ca și creștin, la școli publice sau nu. Copiii mei sunt la școli publice cei doi copii ai mei și monitorizăm constant și căutăm să vedem ce se întâmplă, dar asta e o decizie importantă! Ce vei face cu copiii tăi acum că i-ai scos de la școala publică, unde vor merge?

    – Slavă Domnului, soția mea e mult mai deșteaptă decât mine, ea o să le învețe acasă pe fetele noastre, intenționăm să mutăm afacerile în Florida și să ne mutăm timp de șapte luni pe an în Florida, astfel încât copiii noștri să fie într-o locație mai sigură. Nu este o decizie pe care o iau cu ușurință, am fost binecuvântat să fiu cu Sam Sorbo săptămâna trecută și vorbeam despre necesitatea de a adopta o abordare bazată foarte mult pe credință a modului în care ne creștem copiii și, ca parte din asta, avem o datorie și o responsabilitate ca părinți să avem grijă de inimile și sufletele copiilor noștri care sunt atacați în războiul spiritual care are loc în toată țara.

    Și vă voi da un exemplu grozav: tocmai am aflat acum două luni de la fetița noastră de opt ani că în timpul Zilei Recunoștinței, profesorul citea copiilor o carte despre pelerini și a existat o pagină în carte care spunea că pelerinii voiau doar să se poată închina Dumnezeului lor în modul pe care l-au considerat potrivit sau ceva de genul ăsta. Profesorul a scos cuvântul Dumnezeu pentru ca nimeni să nu fie jignit. Nu am aflat despre asta de la copilul nostru până în urmă cu doar câteva luni, că aceste lucruri se întâmplă subliminal, subtil, în liniște și ea ne-a spus despre asta cu luni în urmă. Ce se mai întâmplă despre care nu știm? Ce altceva forțează în mintea copiilor noștri pentru a-i deruta și pentru a schimba narațiunea pentru a înlocui știința și matematica și lectura cu învățarea socială și emoțională. Schimbă literalmente lecțiile din educația de bază cu învățare socială și emoțională.

    – Trăim vremuri înspăimântătoare! O mulțime de părinți… Există o dezbatere, cum spuneam, între creștini, dacă sau nu… Mulți oameni, mulți creștini au copiii de la școala publică și monitorizează, ca voi, să vadă ce se întâmplă și apoi s-ar putea să ia o decizie în baza asta. În unele școli nu s-a ajuns la aceste lucruri, în altele evident că s-a ajuns. Sunteți de o anumită părere despre problema dacă creștinii ar trebui sau nu să-și scoată definitiv copiii din școlile publice? Să urmăm asta? Sau cum ne simțim chemați de Dumnezeu? Ce părere aveți despre asta? Creștinii ar trebui să-și țină copiii în acele școli?

    – Cred că probabil aș putea face un episod de patru ore având acea conversație, cred că este o decizie a familiei. Nu fiecare familie este binecuvântată să se afle într-o poziție financiară în care au un părinte care ar putea sta acasă cu normă întreagă pentru a-și educa copiii. Suntem într-o perioadă economică foarte dificilă. E o decizie foarte personală pentru familie și inima mea este pentru fiecare familie care se luptă să ia această decizie acum, pentru că ești forțat să alegi între cum îmi pot întreține familia, să plătesc creditul ipotecar și cum am grijă de inimile și sufletele copiilor mei, cum mă asigur că le dau cea mai mare oportunitate de a-L cunoaște și a-L iubi pe Hristos cât pot prin educația de acasă. Și deci, ce este mai important decât decizia ta dacă îți poți permite sau nu sau dacă ești în măsură să ai grijă de copiii tăi acasă și să-i înveți acasă este cum îi monitorizăm, cum ne luptăm?

    Am lansat americandads.org pentru a-i aduce pe părinți în luptă. Nu doar pe tați, ci toți părinții să vină să semneze o petiție în care să declare că dacă tu simți că e potrivit să vorbești despre sexualitate cu un elev de clasa a treia și nu ești părintele acelui copil, atunci nu trebuie să fii în apropierea copiilor. Așa că părinții trebuie să se lupte la nivelul solului aici și, în primul rând, mai important decât orice, să înțeleagă ce se întâmplă în școli, să se educe despre ce se întâmplă sub nasul nostru și ce le fac ei copiilor noștri. Nu mai este cazul de nu se întâmplă aici, asta se întâmplă în orașul tău, asta i se întâmplă copilului tău nu mai avem de ales decât să intrăm în luptă. Nu aș vrea să îmi asum această luptă, nici să fiu purtătorul de cuvânt în asta, dar cineva trebuie să lupte pentru copiii noștri nevinovați.

    – Am simțit într-o vreme că era o discuție că „acest lucru nu se întâmplă”, am auzit destul de des că „se exagerează”, și apoi, când sunt dovezi în acest sens, se schimbă la „e ceea ce trebuie să facem pentru a-i face pe copii buni cetățeni ai lumii astfel încât să poată respecta și iubi pe toată lumea.” E o dinamică interesantă, dar revenind la situația voastră particulară, ai spus că, în opinia dvs., directorul s-a atacat după aceea. Vi s-a dat șansa, dvs. și celorlalți părinți preocupați, de a vorbi cu liderii școlii, există vreun dialog care ar putea încă să se desfășoare deși i-ai scos pe copii? Sunt doar curios să știu unde se află acea comunicare în acest moment!

    – Toată lumea este curioasă de asta. Inspectorul a fost întrebat de mass-media de ce nu a făcut o declarație oficială. A spus că se ocupă de acest lucru la nivel intern. A avut loc o reuniune a Consiliului Educației miercuri seara, unde au apărut peste 200 de persoane prin zoom și nenumărate alte persoane în sală și Consiliul Educației, care este covârșitor de conservator, deci sunt de-ai mei, au fost suficient de amabili să extindă comentariile publice de la 20 de minute la 30 de minute pentru că Doamne ferește să le întrerupem posibilitatea de a-și face somnul de frumusețe. Și oamenii s-au înfuriat, indiferent dacă ești de stânga sau de dreapta, oamenii au avut ceva de spus, au spus „v-am votat în funcție, trebuie să stați aici până la ora două dimineața dacă e nevoie” pentru că suntem toți aici și singurul lucru pe care îl avem în comun e că ne luptăm pentru ce credem că e cel mai bine pentru copilului nostru. Nu sunt de acord cu oamenii de stânga în acest caz sau cu felul cum cei care sunt anticreștini luptă pentru copiii lor, dar respect faptul că ei sunt în acea cameră și sunt vocali și că au acea conversație.

    – Apreciez că ne-ai acordat timp astăzi să vorbești cu noi despre asta. Care este mesajul tău final către părinții care ne privesc? Voi ați luat o decizie, poate că ei sunt îngrijorați de ce se întâmplă în școlile lor și caută îndrumări… Ce le-ai spune?

    – Ridicați-vă și mai întâi educați-vă și apoi luptați. Nu vorbesc despre o luptă fizică, este ultimul lucru de care avem nevoie în această țară acum, dar de lupta la firul ierbii. Du-te la o companie… Știți că părinții pot merge să revizuiască școlile și să spună tuturor cât de treziți sunt, să știe toți ce se împărtășește în termeni de cărți, mergeți la americandads.org și intrați în lupă acolo. Vom ajuta părinții să intre în lupta pentru Consiliile Educaționale locale care vor schimba aceste valori și le vor aduce înapoi la valorile de a păstra și proteja copiii noștri. Deci educați-vă și faceți tot ce e necesar, indiferent de ceea ce societatea spune că este acceptabil, să luptați pentru inimile și sufletele copiilor, nu mai este vorba doar de copiii voștri și de copiii mei, e vorba despre toți copiii. Dacă nu ne luptăm noi pentru copii, cine o va face?

    – Kyle, mulțumim pentru timpul pe care ni l-ai dedicat azi!

    – Eu vă mulțumesc!

    VIDEO:

  • Jason Aldean, cenzurat pentru o piesă considerată “rasistă” pentru că expune violențele mișcării Black Lives Matter – Iată VIDEOCLIPUL

    183291

    Country Music Television (CMT) a anunțat că nu va mai difuza videoclipul „Try That In a Small Town”, după ce adversarii videoclipului au susținută că ar conține versuri care laudă violența cu arme și transmit idei tradiționaliste „rasiste”.

    Un purtător de cuvânt al CMT a confirmat măsura joi pentru NPR, dar nu a oferit niciun comentariu prin care să justifice eliminarea videoclipului.

    Aldean, un cântăreț country în vârstă de 46 de ani din Macon, Georgia, a lansat melodia în mai, dar abia după lansarea videoclipului pe 14 iulie – ca promovare pentru cel de-al 11-lea album viitor al său – s-au declanșat controverse. S-a cerut chiar interzicerea clipului.

    Într-o declarație postată odată cu videoclipul, Aldean a spus că melodia este despre o „regulă nerostită” pentru cei crescuți în orașe mici: „Cu toții ne susținem unii pe ceilalți și avem grijă unii de ceilalți”.

    Versurile se referă la o serie de infracțiuni care s-ar putea întâmpla în mediile urbane, evidențiind ideea că în orașele mici comunitățile mai puternice și mai unite nu vor permite astfel de violențe, care vor fi contracatare ferm.

    „Injură un polițist, scuipă-l în față
    Calcă pe steag și dă-i foc.
    Da, crezi că ești dur,
    Ei bine, încearcă asta într-un oraș mic.
    Vezi cât de departe ajungi.
    Aici avem grijă de ai noștri,
    Dacă treci linia, nu va dura mult
    Până să afli asta, îți recomand să nu o faci.
    Încearcă asta într-un oraș mic.
    Am o armă pe care mi-a dat-o bunicul meu
    Ei spun că într-o zi se vor aduna.
    Ei bine, această mizerie s-ar putea să dispară din oraș.
    Încearcă asta într-un oraș mic.”

    Printre imaginile din videoclip sunt intercalate secvențe cu vandalizări, revolte și ciocniri cu poliția, multe dintre acestea fiind de la proteste BLM.

    Într-o postare pe Twitter, Aldean a respins ferm acuzațiile că ar fi „pro-linșaj”, spunând că o astfel de interpretare „merge prea departe” și este „periculoasă”.

    „Nu există nici un singur vers din cântec care să facă referire la rasă sau să o sugereze”, a scris el pe Twitter. „Try That In A Small Town se referă, pentru mine, la un sentiment al comunității pe care l-am avut în copilărie, când noi aveam grijă de vecinii noștri, indiferent de diferențele referitoare la statut social sau credință”, a scris el.

    Până joi la prânz, „Try That in a Small Town” s-a clasat pe locul 1 în SUA pe iTunes și ocupă locul 2 în videoclipurile muzicale populare de pe YouTube.

    VIDEO:

Back to top button