“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

stigmatizare

  • Între ţiganizare şi stigmatizare

    Prin anii’ 90, Franţa, „sora mai mare a României”, făcea o campanie deşanţată, catalogând pe toţi românii drept ţigani. A doua zi după eclipsa totală de soare din august 1999, presa franceză consemna cu neruşinare că pe timpul eclipsei, românii s-au ascuns în case de teama vârcolacilor. Cu doi-trei ani în urmă, presa italiana i-a nedreptăţit pe români, aplicându-ne ştampila de cerşetori-ţigani. În prezent, în presa elveţiană românii sunt numiţi „ciori” şi „corbi”. Nordicii se plâng că păcălicii-ţigani din România i-au înşelat, vânzându-le bronz şi cupru drept aur. De mai bine de douăzeci şi doi de ani, Occidentul ne dă lecţii de democraţie, dar să ne amintim cum s-au purtat „democraţii” occidentali cu ţiganii: „Modul în care preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, îi tratează pe ţiganii români e unul nazist. […] ţările nordice, Germania şi Anglia, s-au sesizat în această privinţă şi consideră că preşedintele Franţei nu procedează în conformitate cu legile Uniunii Europene. Sarkozy nu acţionează deloc corect referitor la expulzarea ţiganilor noştri, întrucât au dreptul la liberă circulaţie, drept ce nu le poate fi îngrădit. Mai mult, în U.E., un cetăţean care a comis fapte penale este condamnat şi încarcerat în ţara unde le-a comis, nu îl trimite nimeni în ţara de origine. «Jala pandado! » (Du-te la puşcărie, pe ţigăneşte), asta i-aş spune hitleristului Sarkozy”[1]. O explicaţie coerentă şi fermă din partea oficialităţilor româneşti se impunea sine die, dar, din păcate, lipsa de profesionalism a diplomaţiei româneşti postdecembriste nu poate fi contestată. De asemenea, lipsa totală de reacţia faţă de atentatele de acest fel asupra identităţii de neam este mai mult decât condamnabilă. Ghetoul de mentalităţi înconjurat de un zid de fum, creat de minţi rasiste, în care ne aruncă Occidentul, pune un major semn de întrebare asupra oficialităţilor româneşti: incompetenţă, teamă, slugărnicie, corupţie sau vînzare de neam?

    Modul condamnabil de a face sluj în faţa Înaltei Porţi – Uniunea Europeană, „noua Uniune Sovietică” (aşa cum o numeşte, pe drept cuvânt, prof. univ. Corvin Lupu) este reprezentat de afirmaţia umilitoare făcută de însuşi actualul preşedinte al ţării: „…românii – cetăţeni de rangul doi ai Europei”. Preşedintele României şi guvernele perindate la cârma ţării au avut tupeul să se răţoiască doar la români, dar îşi încovoie slugarnic spinările în faţa oricărui „vizir cu firman”, venit de la Washington, de la Bruxelles sau de aiurea. Exportăm slugărnicie şi supunere necondiţionată în faţa comisarilor contemporani de orice provenienţă! Să nu ne mirăm că, acceptând această etichetă fără a reacţiona ferm, vom fi trataţi ca cetăţeni de rangul doi, ca slugi. Tot aşa procedau şi comisarii sovietici. Nu fac discriminare!

    În anii ’40, evreii – nu comentez aici din ce pricină – au fost stigmatizaţi, deportaţi, închişi în lagăre, numai pentru că erau evrei. După Al Doilea Război Mondial, dar şi acum, au ştiut şi încă ştiu să facă din „Industria holocaustului” o sursă profitabilă[2]. Astăzi, noi, românii, europeni – cu sau fără voia U.E. -, suntem arătaţi cu degetul. Ni s-a aplicat eticheta de ţigani, de-a valma, iar naivii şi neinformaţii dau crezare. Guvernul României, M.A.E., deşi ar trebui să procedeze asemenea omologilor lor israelieni, se comportă precum slugile. Constipaţi de servilism, nu au demnitatea să spună răspicat că ROMÂNII nu sunt ŢIGANI! Respectând realitatea, există numeroşi infractori şi printre emigranţii români. De ce nu-i pedepsesc „democraţii” occidentalii pe infractori – indiferent de ce naţionalitate sunt – conform legilor U.E. şi/sau al fiecărui stat European? Pe de altă parte, infractorii, fie ei ţigani sau români, sunt scoşi în prim plan fără a se prezenta proporţia, comparativ cu borfaşii băştinaşi ai statului respectiv. Slavă Domnului, au şi ei destui.

    Nu mă dau în vânt după simpatia ţiganilor cu kilograme de lanţuri la gât, cu palate de prost gust şi cu automobile de lux, care au ajuns să ne sfidează la noi acasă, dar asta-i altă treabă de care putreziciunile strecurate în conducerea ţării noaste se fac vinovate, începând cu primul preşedinte postdecembrist. Sângele apă nu se face! Totodată, incapacitatea majorităţii ţiganilor de a se adapta la un stil de viaţă ordonat, pagubele şi infracţiunile săvârşite prin ţările unde s-au aciuat, reluând viaţa de nomazi de altădată, au compromis etnia ţigănească şi denumirea de ţigan. Cu acordul autorităţilor, după ’89, s-a colportat stereotipul încercat după ocupaţia sovietică a anilor ’50. Abandonat repede, fiind dezminţit de realitatea bunului simţ, acum s-a ivit oportunitatea de a se debarasa de numele deja „compromis” de ţigan, dar utilizat în toate ţările lumii, pentru a se ascunde, machiavelic, în spatele denumirii apropiate celei de român. De unde până unde „rrom”?, când sunt ţigani în modernitate veniţi din strămoşia lor. Şi-au compromis numele, n-au decât să şi-l poarte în continuare, după cum ceilalţi (români, nemţi, francezi, americani…), trebuie să şi-l accepte, fiecare cu conotaţiile pozitive sau negative asociate. Să nu ignorăm tupeul şi agresivitatea clanurilor ţigăneşti, scăpate de sub controlul autorităţilor româneşti, care domină prin violenţă şi ameninţări unele zone locuite de cetăţenii României şi cărora până şi „mascaţii” le fac faţă cu dificultate. Armata de cerşetori aruncaţi pe străzile ţării de către aceiaşi conducători de clanuri, traficul de carne vie practicat pe scară largă, pentru care primim reproşuri justificate din partea Occidentului îi lasă nedumeriţi şi legaţi la mâini pe cei care sunt plătiţi să facă ordine şi cărora le este teamă ca acelaşi Occident parşiv să nu-i acuze de rasism. Pentru că nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege, se impune ca statul român să invite pe toţi răufăcătorii – „ţigani sau de alte naţionalităţi” după graiul ţigănesc: „Jala pandado!”.

    Cu puţină imaginaţie, acceptaţi totuşi, vă rog, o întrebare: ce s-ar întâmpla dacă evreii ar fi trataţi în Europa precum românii sau dacă România i-ar trata pe ţiganii infractori după legile occidentale? Ar fi vorba de un alt holocaust, despre nazism, fascism… nu? Discriminarea pozitivă a făcut-o Occidentul. El să suporte consecinţele.

    Grafica – Ion Măldărescu

    ———————————————————-
    [1] Mădălin Voicu – http://www.libertatea.ro/detalii/articol/furios-din-cauza-expulzarii-tiganilor-madalin-voicu-sare-la-gatul-lui-nicolas-sarkozy-hitleristule-la-puscarie-300314.html
    [2]„Campania care se defăşoară sub ochii noştri, având drept scop extorcarea de bani […] pentru «victime ale Holocaustului lipsite de posibilităţi », instrumentată de industria Holocaustului, a adus statura morală a martiriului lor la nivelul unui cazinou din Monte Carlo.”, Norman Finkelstein -Industria Hoocaustului,Ed. A

    Sursa: Art-Emis.ro

Back to top button