Tag Archives: stefan cel mare

Despre Ion Tobă, zis ”Hatmanul”, și despre vitejiile lui din Al Doilea Război Mondial s-au scris diverse articole în ultimii 30 de ani. Ceea ce nu s-a scris și nu s-a spus este etapa din viața căpitanului, de după 23 august 1944, și până la finalul războiului. Istoricul clujean Ottmar Trașcă a descoperit noi amănunte despre viața lui Ion Tobă (foto – în centrul imaginii), în perioada în care acesta a fost fost maior în Waffen SS. Istoricul a descoperit în arhive, mai multe fotografii cu Ion Tobă, în uniforma ”capului de mort”, informația fiind o premieră. ”În ce privește viaţa şi activitatea maiorului Ion Tobă zis „Hatmanul” s-a scris puţin în cadrul istoriografiei române, accentul fiind pus pe rolul jucat de căpitanul (pe atunci) Ion Tobă în prevenirea ocupării de către Armata Roșie a mănăstirii Putna la începutul lunii iulie 1940, în urma acceptării de către România a ultimatumurilor sovietice din 26-27 iunie 1940. În schimb, lucrările, studiile ori articolele de presă referitoare la maiorul Ion Tobă menționează cel mult în treacăt faptul că ofițerul fiind plecat la specializare în Germania nazistă a refuzat după 23 august 1944 să recunoască noul guvern de la București și a ales să continue lupta alături de cel de-al III-lea Reich”, spune istoricul Ottmar Trașcă. Viața lui Ion Tobă a făcut obiectul unei cărți scrise de un istoric militar Dani Gîju, în 2005, care se numește ”Zodia capului de mort”. Cu toate acestea, spune Ottmar Trașcă, cartea are multe inadvertențe în ceea ce-l privește pe ofițerul român Ion Tobă, care pentru faptele sale de curaj a fost decorat cu ordinul Mihai Viteazul, clasa 1, cea mai înaltă dinstincție militară din al doilea război mondial. Cum a rămas să lupte pentru SS Potrivit lui Ottmar Trașcă, legendarul ofițer român a fost încadrat în 1939, …

În ciuda imaginariului popular, specialiştii dar şi izvoarele istorice arată că de fapt voievozii Moldovei se bazau pe trupe de elită în luptele cu turcii, dar şi cu alţi inamici de calibru. Mai mult decât atât sunt consemnate şi trupe de elită, despre care se ştie foarte puţin. Vitejia moldovenilor, în Evul Mediu, era binecunoscută popoarelor din jur. Oamenii din Principatul de est de Carpaţi erau cunoscuţi ca fiind buni războinici de altfel arătându-şi valoarea în luptele cu marile puteri din zonă, Imperiul Otoman, Regatul Ungariei sau Regatul Poloniei. În mentalul colectiv persistă încă ideea propagată în perioada naţionalistă a comunismului că oastea moldoveană era formată în mare parte din ţărani simpli, luaţi de la coarnele plugului şi trimişi pe câmpul de luptă pentru a-şi apăra ”glia strămoşească. În cele din urmă, spune aceleaşi mitologii naţionaliste, ieşeau învingători datorită sacrificiului şi dragostei de patrie. În realitate, spun specialiştii dar şi o serie de mărturii ale vremii, armata moldovei se baza pe un nucleu de soldaţi profesionişti şi trupe de elită. Chiar şi ţăranii liberi recrutaţi aveau o experienţă a războiului fiind angrenaţi în numeroase lupte interne dar şi dincolo de hotarele Moldovei. RĂZBOINICII MOLDOVEI, PRINTRE CEI MAI APRECIAŢI LUPTĂTORI Armata Principatului Moldovei respecta organizarea feudală cunoscută, chemarea la oaste fiind bazată pe legăturile vasalice existente. La oaste erau convocate steagurile boiereşti, adică cetele de luptă ale nobilimii, la care se adăuga oastea cea mare formată din ţăranii liberi sau răzeşi. Practic, aceşti ţărani liberi,membrii ai obştilor răzeşeşti, erau oameni capabili să se echipeze pe cheltuiala lor şi să vină la oaste. Cercetătorii în istorie militară spun că ţărănimea dependentă, acei ţărani prost echipaţi din filmele propagandistice ale ”Epocii de Aur„ nici măcar nu erau chemaţi la oaste. ”Din faptul posesiunii sau folosirii solului de către toţi reiese, ca şi în …

Pe 10 ianuarie, 1475, are loc Bătălia de la Podul Înalt, unde oastea lui Ștefan cel Mare a zdrobit categoric armatele otomane conduse de Suleiman Pașa. Lupta de la Vaslui, Podul Înalt, a fost o victorie strălucită, care a dus faima domnului în Europa. Papa Sixt al IV-lea, numindu-l principele creștinătății, i-a scris lui Ștefan: „…faptele tale săvârșite până acum cu înțelepciune și vitejie contra turcilor necredincioși, dușmanii noștri, au adus atâta celebritate numelui tău, încât ești în gura tuturor și ești de către toți foarte mult lăudat.” Forțe participante: Oastea lui Ștefan cel Mare: 40.000 moldoveni + 5.000 secui + 1.800 unguri + 2.000 polonezi Oastea lui Suleiman Pașa: 100.000 otomani + 17.000 munteni + 20.000 bulgari Unele surse italiene și austriece indică pierderea de către turci a 45.000 de oameni, a 100 de steaguri, întreaga artilerie și capturarea a 4 comandanți. Cronicarul turc Sa’s ed-Din chiar scrie că armata turcă a pierdut majoritatea oamenilor. Cronicarul Jan Stricovschii indică o cifră totală de 100.000 de morți. Căpeteniile de seamă prinse au fost lăsate în viață, dar au fost trimise ostatici la diferiți principi europeni. Singurul eliberat a fost fiul unei căpetenii, Isac (Sac) pașa. – Dragos Galbur

Cum a ajuns România să aibă cea mai mare populaţie tiganească din Europa: Apariţia tiganilor pe teritoriul României este încă un fenomen demografic neclarificat pe deplin. Documentele atestă existenţa etniei în Evul Mediu pe teritoriul actual al ţării, dar nu oferă indicii privind locurile din care au venit. Specialiştii au elaborat mai multe teorii în acest sens. Tiganii sunt una dintre cele mai numeroase etnii de pe teritoriul actual al României. Consideraţi urmaşi ai indienilor, dar şi ultimi supravieţuitori ai armatei faraonului înecată de Moise, tiganii, denumiţi şi ţigani secole de-a rândul, au fost atestaţi pe teritoriul actual al României încă din vremuri voievodale. Cu toate acestea, nimeni nu ştie cu exactitate cum au ajuns pe teritoriul Ţărilor Române şi mai ales când. Specialiştii au elaborat o serie de teorii privind originea tiganilor, ai căror urmaşi locuiesc şi astăzi pe teritoriul ţării. Însoţitori ai călăreţilor de stepă sau ai turcilor Conform unei teorii elaborate de Alexandru Gonta, ţiganii ar fi ajuns prima dată în Ţara Românească. Mai precis, s-au aşezat în Câmpia Română înainte de întemeierea voievodatului, odată cu invazia unor călăreţi de stepă precum pecenegii sau cumanii. Alexandru Gonta este de părere că primii ţigani au venit pe teritoriul României în secolul al XI-lea sau al XII-lea aşezându-se printre localnici. Au fost aduşi de aceşti războinici de stepă drept robi. De altfel, aşa au şi rămas în anii Evului Mediu în Principatele Române. Alţi specialişti, precum Bogdan Petriceicu Haşdeu, arată că tiganii au venit pe filieră bizantină şi mai apoi otomană odată cu extinderea dominaţiei turce în Balcani. Acesta se bazează şi pe documente din perioada primilor Basarabi care le atestă prezenţa pe teritoriul Ţării Româneşti. Ţigani aduşi de Ştefan cel Mare în Moldova Prezenţa tiganilor pe teritoriul Ţărilor Române în Evul Mediu este incontestabilă. La fel ca şi …

Înregistrarea video a atacului terorist din Christchurch, Noua Zeelandă, transmis live pe Facebook, dezvăluie scene unde musulmanii sunt eradicati. “Nici nu aveai timp să ţinteşti, erau aşa de multe ţinte”, a spus autorul atacului, un tânăr de 28 de ani, după ce a ieşit dintr-una dintre cele 2 moschei, unde a ucis 49 de oameni şi a rănit alţi peste 20. Înregistrarea video transmisă live pe Facebook de autorul atacului, australianul Brenton Tarrant, de 28 de ani, are 17 minute. Armă cu numele lui Ştefan cel Mare Videoul începe în timp ce tânărul e în maşină şi ascultă un marş al sârbilor bosniaci, “Scăpaţi de kebab”, dedicat criminalului de război Radovan Karadzici. Individul întoarce camera către el. “Salut, băieţi”, e auzit el spunând. Apoi, atacatorul schimbă melodia, cu Marşul grenadierilor britanici, înainte de a anunţa că a ajuns la destinaţie. Brenton Tarrant coboară din maşină, ia o armă pe care avea scrise mai multe nume, inclusiv al lui Ştefan cel Mare. Pe încărcătoare, mai avea numele lui Şerban Cantacuzino şi Iancu de Hunedoara. Cu calm, bărbatul s-a dus către moschee. După ce împuşcă o persoană la intrare, pătrunde în clădire şi trage în tot ce mişcă. Timp de 3 minute, el trage şi încarcă de mai multe ori. La un moment dat, un bărbat care vrea să scape îi taie calea, iar atacatorul îl doboară. Pe un altul, care se îndreaptă spre ieşire, de asemenea, l-a împuşcat. Tânărul regretă că “nu a ars nenorocita de moschee din temelii”. “Am lăsat un întreg încărcător acolo, în mod sigur, posibil mai multe. A trebuit să alerg în mijlocul acţiunii şi să adun încărcătoarele care au căzut şi trebuia să fac asta instant. Nici nu era timp să ţinteşti, erau aşa de multe ţinte. Erau aşa de mulţi oameni, parcarea era plină, nu …

Două răvașe scrise/dictate în secolul XV – unul de domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, celălalt de boierii brăileni -, adunate de Ioan Bogdan (lingvist, filolog, istoric, creator al filologiei slavo-române) într-un album paleografic moldovenesc (1926), aduc la cunoștința românilor preocupați de istoria pe care n-au avut norocul s-o învețe pe băncile școlii un diferend istoric pe cât de interesant, pe atât de savuros. În jurul anului 1480, Ștefan cel Mare emite, din Târgul de Jos, Romanul de astăzi, un pitac în trei exemplare, adresat oficialităților din jurul Râmnicului Sărat, Buzăului și Brăilei. Domnitorul Moldovei le pune în vedere acestora că îl va sprijini să ia tronul Țării Românești pe un anume Mircea, pe care-l numește „fiul meu”. Aprigul Ștefan îi avertizează cu acest prilej pe boierii mici și mari din această zonă de graniță a celor două principate române să nu se opună cu arme acestui demers. De remarcat puterea lui Ștefan cel Mare, care, în lupta sa deschisă (de la acel moment) cu Imperiul Otoman, urzea și planurile pentru ocuparea tronului Țării Românești în funcție de interesele personale. Concret, voievodul moldovean intenționa să urce în scaunul de la Târgoviște un domnitor supus voinței sale, care să se alinieze, mai exact, politicii anti-otomane. „Eu însumi cu capul meu și cu boierii mei” Dar iată conținutul scrisorii trimise de Ștefan cel Mare. Merită redat integral: „Io Ștefan voevod, cu mila lui Dumne – zeu domna toată Țara Moldovlahiei. Scrie domnia mea tuturor boierilor, și celor mari și celor mici , și tutur or județi lor și tuturor judecători lor, și tutur or supuși lor, de la mic până la mare, din tot ținutul Brăilei. Și după aceea, așa să vă fie în știre: că am luat domnia mea pe lângă mine pe fiul domniei mele Mircea voevod și n-am să-l las …

Apariţia tiganilor pe teritoriul României este încă un fenomen demografic neclarificat pe deplin. Documentele atestă existenţa etniei în Evul Mediu pe teritoriul actual al ţării, dar nu oferă indicii privind locurile din care au venit. Specialiştii au elaborat mai multe teorii în acest sens. Tiganii sunt una dintre cele mai numeroase etnii de pe teritoriul actual al României. Consideraţi urmaşi ai indienilor, dar şi ultimi supravieţuitori ai armatei faraonului înecată de Moise, romii, denumiţi şi ţigani secole de-a rândul, au fost atestaţi pe teritoriul actual al României încă din vremuri voievodale. Cu toate acestea, nimeni nu ştie cu exactitate cum au ajuns pe teritoriul Ţărilor Române şi mai ales când. Specialiştii au elaborat o serie de teorii privind originea romilor, ai căror urmaşi locuiesc şi astăzi pe teritoriul ţării. Însoţitori ai călăreţilor de stepă sau ai turcilor Conform unei teorii elaborate de Alexandru Gonta, ţiganii ar fi ajuns prima dată în Ţara Românească. Mai precis, s-au aşezat în Câmpia Română înainte de întemeierea voievodatului, odată cu invazia unor călăreţi de stepă precum pecenegii sau cumanii. Alexandru Gonta este de părere că primii ţigani au venit pe teritoriul României în secolul al XI-lea sau al XII-lea aşezându-se printre localnici. Au fost aduşi de aceşti războinici de stepă drept robi. De altfel, aşa au şi rămas în anii Evului Mediu în Principatele Române. Alţi specialişti, precum Bogdan Petriceicu Haşdeu, arată că romii au venit pe filieră bizantină şi mai apoi otomană odată cu extinderea dominaţiei turce în Balcani. Acesta se bazează şi pe documente din perioada primilor Basarabi care le atestă prezenţa pe teritoriul Ţării Româneşti. Ţigani aduşi de Ştefan cel Mare în Moldova Prezenţa romilor pe teritoriul Ţărilor Române în Evul Mediu este incontestabilă. La fel ca şi statutul acestora. Numeroase documente îi atestă la început în Ţara Românească ca robi ai boierilor …

Academicianul Profesor Universitar Doctor, Ioan Aurel Pop, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, a ținut o cuvântare despre rolul lui Mihai Viteazul în istoria românilor, în cadrul conferinței Mihai Viteazul si Crestinatatea Transilvana, găzduită de Bistrția, pe 22 noiembrie 2016. Istoricul Ioan Aurel Pop a reușit să prezinte, cu argumente remarcabile, activitatea principelui român care a reușit să realizeze prima unire politică a celor trei țări românești, Mihai Voievod, supranumit Viteazul. ActiveNews vă prezintă cele mai importante afirmații făcute de una dintre personalitățile de seamă ale culturii românești. Ioan Aurel Pop: „Mihai Viteazul a fost omagiat de opinia publică românească, atunci când era un eveniment important, era pomenit numele lui Mihai Viteazul. A fost criticat de otomani, firește, pentru că atâția au pierit de sabia lui…încât n-aveau cum să-l laude. A fost criticat de occidentali, pentru că a fost văzut ca un aliat care și-a văzut mai degrabă interesul propriu, al Răsăritului, decât al Apusului. A fost criticat de nobilimea maghiară și mai nou, de către unii români, ceea ce nu-i rău, pentru că suntem într-o țară liberă. Vă dau un citat frumos din Letopisețul Cantacuzinesc, care a luat fragmentul din Teodosie Rudeanul: Și rămaseră creștinii și mai vârtos, Țara Românească, săraci de dânsul. Pentru aceasta se cade să blestemăm toți creștinii pre neamul unguresc, mai vârtos, căci sunt oameni răi și vicleni, încă de felul lor. Vă dau un citat: La vestei nefericitei lupte de la Șelimbăr ( pentru unguri – n.n), care s-a răspândit foarte rapid în întreaga țară, națiunea română, care locuiește în fiecare dintre satele și cătunele Transilvaniei, s-a unit cu poporul venit din Țara Românească și împreună, cât și separat, au prădat în lungul și latul țării. Acum vine fraza extraordinară: Căci încurajați de încrederea că aveau un domn din neamul lor, au ocupat drumurile și i-au …