spionaj

”SOFT SPION: Inteligența Artificială preia Armata și Externele” titram ”lovitura” din 26 septembrie. Atunci când avertizam că, sub pretextul ”combaterii noilor provocări” – care??? – două dintre cele mai importante ministere ale Guvernului României intenționează să înființeze două noi servicii secrete! Fie ele și ”mascate” sub alte forme juridice de ”reorganizare”!

26 septembrie… Și uite că, nu a trecut nici măcar o lună de atunci, și datele oficiale arată că am ”nimerit-o” din plin!

Două din două!

Astfel că, separat de oficialul Serviciu de Informații Externe cu atribuții constituționale unice în acest domeniu, Ministerul Afacerilor Externe va beneficia, începând cu data de 17 decembrie 2023, de propriul serviciu de ”monitorizare, strângere și stocare a informațiilor”!

26 septembrie… Și uite că, nu a trecut nici măcar o lună de atunci, și datele oficiale arată că am ”nimerit-o” din plin!

Două din două!

Astfel că, separat de oficialul Serviciu de Informații Externe cu atribuții constituționale unice în acest domeniu, Ministerul Afacerilor Externe va beneficia, începând cu data de 17 decembrie 2023, de propriul serviciu de ”monitorizare, strângere și stocare a informațiilor”!

În timp ce Ministerul Apărării Naționale a depus deja obedientului Parlament proiectul de lege prin care Direcția Generală de Informații a Armatei va fi ”eliberată” de sub tutela ministrului Apărării! Și va deveni un serviciu secret de sine stătător, care va putea ”monitoriza, strânge și stoca informații”!

Vor lucra pe stoc!

Până să luăm însă la ”puricat” cele două noi structuri informative care vor apărea într-o țară oricum saturată de tot felul de servicii secrete, trebuie precizat, încă de la bun început că, din tot acest ”bla – bla” propagandistic despre ”combaterea noilor provocări” – repet, CARE ??? – contează doar ”stocarea”… Un cuvânt cheie, cu maxim profesionalism inserat în ”documentația juridică” a apariției noii Direcții de monitorizare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe și a ”reorganizării” Direcției Generale de Informații a Armatei.

Pentru că este deja ”la mintea cocoșului” că noile servicii vor lucra mai mult ”pe stoc”! Adică vor monitoriza domeniile de interes – și nu numai! -, vor identifica ”vulnerabilitățile”, dar nu vor mai da aceste informații – să presupunem că unele vitale – și ”beneficiarilor legali”! Sau o vor face doar atunci când vor avea ”chef”…

Pentru că, dacă tot vor avea dreptul să ”stocheze informațiile” obținute prin orice fel de ”surse deschise”, în niciun caz ”urecheații” de la Externe și Apărare nu vor face greșeala să rămână fără ele… Mai ales într-o țară în care, în acest ritm paranoic de securizare, – împotriva cui? -”Turnătoria” se va preda obligatoriu în școli, încă din clasele primare.

Și atunci de ce să lea dea aceste informații tocmai celor vizați? Când pot să le ”stocheze” și să le folosească atunci când ”dinamica operativă” o va impune? Cel mai probabil, atunci când vreun ministru, secretar de stat, demnitar, general, politician, jurnalist, magistrat sau orice alt ”obiectiv” al ”monitorizării deschise” ar amenința în vreun fel interesele pe persoană fizică ale membrilor celor două noi structuri? Sau când toți aceștia nu ar mai ”sari la castană” cu același entuziasm minuțios întreținut până acum…? Bineînțeles, totul sub pretextul ”protecției informative”! Dar una ”cu japca”!

Ca să nu mai vorbim că, astfel, la nivelul celor două structuri se speră că se va reuși, în sfârșit, barem ”izolarea – dacă nu direct ”eliminarea” – ”elementelor incontrolabile” de pe ”lista neagră” a sistemului…

Ce mi-e Lumi, ce mi-e Angel…

Acum, după ce ”zarurile” sunt ca și aruncate, aproape că nici nu mai contează de ce și-au asumat miniștri precum ”echilibrații” Luminița Odobescu și Angel Tîlvăr astfel de măsuri excepționale. Și fără ca România să se afle, totuși, în război declarat… Mai ales că, atât Luminița Odobescu, cât și Angel Tîlvăr, au propriile planuri pe persoană fizică, astfel încât puțin le pasă ce li se pune la mapă la semnat. Prima fiind disperată să se întoarcă la Bruxelles, de pe listele europarlamentare ale Partidului Național Liberal. Iar ”moș Angel”, după ce s-a întors din Italia, a ajuns să se laude că ar avea OK-ul partenerilor pentru a prelua chiar funcția de președinte al Partidului Social Democrat!

”Lovitura” din 25 septembrie: ”La începutul lunii iunie, cu doar câteva zile înainte de schimbarea sa din funcție cu Luminița Odobescu, Bogdan Aurescu declanșa procedurizarea unei achiziții cel puțin stranii. Atunci când, în mod normal, prioritatea sa absolută ar fi trebuit să fie pregătirea gestiunii pentru buna sa predare, fostul ministru de Externe aproba alocarea sumei deloc neglijabile de 3.200.000 lei… În vederea achiziționării unui soft de Inteligență Artificială! Și care ar urma să spioneze – operațiune fie și numită în mod oficial drept să ”monitorizeze în timp real” – mii de site-uri, bloguri, platforme și conturi din rețelele sociale ale ”țintelor” considerate ”formatori de opinie”. Adică, în primul rând, jurnaliștii! Absolut nebuna rețea de spionare a tuturor celor care ar putea avea urmăritori constanți în mediul online având prevăzută o bază de stocare lunară care poate fi dezvoltată până la peste 1000GB! În arhiva astfel formată de către Inteligența Artificială „angajată” de Ministerul Afacerilor Externe urmând a se regăsi„date complete” nu doar despre jurnaliști, influenceri sau colaboratorii oficiali ai acestora, dar și despre toți utilizatorii respectivelor platforme! Cu tot cu „comentatorii” care, nu de puține ori au dat „frisoane” structurilor contrainformative. Iar prin acest plan nebun de spionare în masă, chipurile „softul de Inteligență Artificială” – operat însă de zeci de funcționari speciali ”detașați” la MAE – va identifica și stoca datele despre ORICE platformă online pe care apare ORICE minimă informație pe teme externe”.

25 octombrie, oficial: ”Ministerul Afacerilor Externe a atribuit, în urma unei licitații, un contract de 3.19 milioane lei, fără TVA, pentru livrarea unui sistem IT bazat pe Inteligență Artificială, care va monitoriza în timp real conținutul online de pe platformele de social media, site-uri de știri, blog-uri, dar și conturile celor mai influenți influenceri – jurnaliști, celebrități și demnitari”, după cum deja s-a relatat public…

Tot publice fiind de acum și ”specificațiile” din caietul de sarcini, dintre care astăzi reluăm doar câteva…

– să permită extragerea metadatelor asociate unei pagini web…

-Să extragă date publice din platforme sociale, cel puțin: Facebook, Twitter, Instagram, minim postări și comentarii pentru fiecare rețea socială, cu și fără a fi nevoie de autentificare.

-Sistemul trebuie să includă posibilitatea de a programa reîmprospătarea datelor la intervale de timp, pentru a putea acoperi întreaga durată de viață a unui articol sau postare.

-Detecția rapidă – articolele, mențiunile sau postările trebuie detectate într-un interval de timp de maxim 30 de minute.

-Instrumentul IT va fi o soluție bazată pe un portal web în care reprezentanții desemnați din cadrul MAE vor accesa datele și informațiile necesare.

-Sistemul va include un modul de colectare a datelor online, de tip COTS sau open source, pentru monitorizarea în timp real a conținutului online cu următoarele capabilități: segmentare geografică; detecție rapidă; monitorizare interacțiuni”…

17 decembrie… Țineți minte!
”Turbulent și impredictibil”

Cică ”Tîlvăr fiul” ar fi descoperit ”contextul geopolitic turbulent și impredictibil”… Așa că Ministerul Apărării Naționale a inseminat deja în Parlamentul României – acolo unde adevăratul ministru de facto, Nicoleta Pauliuc se va ocupa să treacă pe stil ”toate mânuțele sus” – un proiect de lege halucinant. Prin care Direcția Generală de Informații a Armatei trece sub tutela Parlamentului, dar rămâne la comanda ministrului Apărării!

”Scurgerile controlate” de informații asigurate din ”fondurile operative” ale DGIA având grijă să sensibilizeze naiva opinie publică de la noi că ”doar astfel pot fi salvați ofițerii sub acoperire deconspirați”! Bă, ești nebun? Dar până acum cum s-au descurcat ofițerii acoperiți? Ca să nu mai zic de cei cu adevărat ”pe deplin acoperiți”?

Miza fiind însă cu totul alta… Și anume că astfel se prevede clar că DGIA va avea dreptul la operațiuni de filaj, folosirea ofițerilor ”pe deplin acoperiți” și mai ales înființarea de firme ”paravan”! Ceea ce a făcut și până acum! Dar ”pe deplin illegal”!

Astfel că asistăm la o încercare disperată de a șterge urmele operațiunilor ilegale de până acum. Dar aducătoare de bani mulți pentru cei care raportau spionarea falșilor ”agenți GRU”. Însă și încredințarea ”noii personalități juridice” DGIA a unei adevărate ”fabrici de bani”! Un imperiu financiar din banii proștilor de români, bineînțeles! Cei care nu suportă doar cel mai mare număr de generali pe cap de locuitori din toată lumea civilizată, dar și cel mai mare număr de servicii secrete!

Încă două…

Catalin Tache

Având în vedere că mulți dintre ofițerii de informații ai Rusiei au fost dați afară din ambasadele din capitalele europene în ultimele 18 luni, Kremlinul a recurs la alte metode pentru a-și menține în viață rețelele de spionaj, scrie Euronews .

Atunci când trei cetățeni bulgari au fost acuzați săptămâna aceasta pentru rolul lor într-un complot de spionaj, desprins parcă din paginile unui roman de Ian Fleming, au fost expuse parcursurile pe care regimul lui Vladimir Putin trebuie să le parcurgă pentru a obține informații potențial valoroase și riscurile pe care trebuie să și le asume acum.

La suprafață, bulgarii păreau aproape nesemnificativi, fiecare având un trecut foarte variat, care poate fi urmărit pe profilurile lor de socializare.

Profilul de LinkedIn al lui Orlin Roussev afirmă că acesta deținea o afacere implicată în informații de semnal, care includea interceptarea comunicațiilor sau a semnalelor electronice. De asemenea, acesta afirmă că, la începutul carierei sale, a fost consilier la ministerul bulgar al energiei.

Katrin Ivanova afirmă pe LinkedIn că lucrează ca asistent de laborator pentru o afacere privată din domeniul sănătății, în timp ce BBC relatează că Bizer Dzhambazov s-a descris ca șofer pentru spitale.

Cei doi au condus o organizație comunitară care oferă servicii pentru bulgarii care trăiesc în Marea Britanie, BBC relatând că aceasta includea familiarizarea acestora cu „cultura și normele societății britanice”.

Deci, ce ne spun aceste profiluri despre tipul de activități de spionaj pe care bulgarii le-ar fi putut desfășura? În primul rând, trebuie să ne uităm la stadiul operațiunilor de colectare de informații ale Rusiei.

Ce fel de spioni administrează Rusia?

Rețelele de spionaj ale Rusiei din Europa – și din întreaga lume – se încadrează în patru categorii principale:

-spioni ruși care lucrează la ambasadele străine, dându-se drept diplomați;
-funcționari sau politicieni pe care Rusia a reușit să îi transforme și care sunt plătiți pentru a furniza informații;
-agenți sub acoperire din Rusia, cunoscuți sub numele de „ilegali”, care duc o viață aparent normală (de obicei, se dau drept din altă țară și nu spun de obicei că sunt ruși), poate conducând o afacere sau crescându-și familiile și păstrându-și acoperirea, uneori timp de zeci de ani;
-celule de spionaj în adormire, cum ar fi bulgarii aparent demascați la Londra, a căror misiune este de a aștepta și de a -observa, de a stabili contacte și, eventual, de a încerca să obțină acces la persoane care ar putea deveni ținte de spionaj.
-În ceea ce îi privește pe cei care se ocupă de spioni, în mod tradițional, GRU era serviciul de informații externe al Rusiei, în timp ce FSB era serviciul de spionaj intern, dar aceste roluri s-au schimbat oarecum în prezent.

„Sistemul rusesc este de așa natură încât trebuie să estompezi competențele, sau chiar să dublezi competențele, astfel încât agențiile [GRU și FSB] să se poată verifica și controla reciproc”, explică Ryhor Nizhnikau, expert în Rusia la Institutul finlandez pentru Afaceri Internaționale, FIIA, descriind două agenții cu misiuni similare, dar care adesea concurează pentru a se afla în centrul atenției.

„FSB, de exemplu, are un departament extern, iar rolul său s-a extins, astfel încât se ocupă de operațiunile din Ucraina, unde are acum o prezență uriașă. Iar GRU se concentrează în principal pe activitățile Rusiei în Occident”, adaugă el.

Ambasadele rusești au fost golite de spioni

După invazia la scară largă a Ucrainei în februarie 2022, sute de spioni ruși au fost declarați persona non grata și dați afară din ambasadele lor din Europa.

Acest lucru a privat Kremlinul de o infrastructură de care avea mare nevoie de agenți care puteau controla agenții de pe teren sau care puteau conduce propriile operațiuni de colectare de informații.

„O mulțime de diplomați ruși, spionii, au fost expulzați. Resursele lor umane s-au micșorat enorm”, explică Maxime Lebrun, director adjunct al departamentului de cercetare și analiză din cadrul Centrului european de excelență pentru contracararea amenințărilor hibride, Hybrid CoE, care reunește experți din 33 de țări diferite la Helsinki și care colaborează îndeaproape cu UE și NATO.

„Așa că acum trebuie să se bazeze pe rușii obișnuiți din străinătate, sau poate pe oameni din alte țări, cum ar fi Bulgaria, care pot fi constrânși să vorbească cu cineva sau să adune informații de la locul lor de muncă, poate de undeva tehnologic”, spune Lebrun pentru Euronews.

Ryhor Nizhnikau confirmă că Rusia avea nevoie să „umple golul” de spioni la ambasadele lor și „a început să trezească unii dintre acești agenți adormiți” pentru a face munca care ar putea fi făcută în mod normal de agenții de informații de la misiunile diplomatice din străinătate.

Ce fel de muncă ar putea face un agent rus?

Au existat numeroase exemple recente de agenți ruși care au fost prinși în flagrant în Europa: de la un „ilegalist” sub acoperire care a încercat să se infiltreze la Curtea Penală Internațională de la Haga, la un gardian de la Ambasada britanică din Berlin care a fost recrutat pentru a spiona pentru Moscova și multe altele.

În Norvegia, un colonel GRU se dădea drept un masterand din Brazilia la Universitatea din Tromsø, unde era implicat într-un grup de cercetare care lucra cu agențiile guvernamentale norvegiene la amenințările hibride legate de regiunea arctică, potrivit serviciului de securitate PST din Norvegia.

„Acest aspect de înșelăciune este extrem de important pentru a descrie aceste persoane întâmplătoare care ar putea trece drept studenți și să facă cunoștință cu profesori sau secretare care au obținut finanțare pentru un proiect de securitate”, spune Maxime Lebrun de la Hybrid CoE.

„Am avut câteva cazuri în care nu a fost vorba de spionaj, ci mai degrabă de observarea activității unor profesori universitari cheie care nu sunt conștienți că noul lor student ar putea fi un agent FSB sau GRU”, adaugă Lebrun.

„Acest tip de spionaj aleatoriu este foarte greu de depistat”.

Un alt caz recent a implicat un agent rus care pretindea că este din Peru și care deținea un magazin de bijuterii în Napoli, în apropierea Comandamentului Forțelor Aliate Întrunite ale NATO.

Pe parcursul a aproape un deceniu, ea s-a împrietenit cu înalți oficiali NATO și chiar a avut o aventură cu unul dintre ei, fiind prinsă doar atunci când numărul secvențial al pașaportului ei s-a aflat printre un lot scurs în Belarus și a atras atenția anchetatorilor Belingcat.

„Este normal, în sensul că atunci când discutăm despre înalți oficiali britanici sau NATO, uneori pot fi recrutați direct, pot deveni spionii tăi”, spune expertul în Rusia Ryhor Nijnikau.

„Dar, uneori, îi poți transforma, fără să vrei, într-o sursă de informații. Acest agent poate cunoaște soția unui oficial de rang înalt și astfel să aibă acces la această persoană, ar putea dura ani de zile pentru a o cultiva, iar această persoană poate deveni, fără să știe, un activ al serviciilor secrete rusești”, spune el pentru Euronews.

Agenții adormiți, explică Nijnikau, pot fi normali sau chiar plictisitori, doar un prieten de familie „și nu ai face niciodată legătura că în jurul tău se desfășoară o operațiune a serviciilor secrete străine”.

De ce ar fi bulgarii buni spioni ruși?

Pentru experții care urmăresc lumea obscură a spionajului internațional, nu este o surpriză prea mare faptul că bulgarii ar putea fi implicați ca agenți adormiți pentru Kremlin.

„Un bulgar ar putea fi mai deschis la constrângere pentru a spiona pentru Rusia decât un britanic”, spune Maxime Lebrun de la Hybrid CoE.

„Informațiile legate de hibrizi sunt extrem de societale, ce gândesc ei, care sunt așteptările populației și, poate, cum să insiști pe aceste puncte cu abilitate dacă este nevoie”, explică el.

Odată recrutat, un nou activ rus ar putea primi bani pentru a se muta în Marea Britanie, ar putea exista bani pentru a începe o afacere sau pentru a duce o viață normală – și poate că nici nu i se cere să facă ceva la început, cu excepția instalării.

Pentru Ryhor Nizhnikau există o explicație și mai simplă pentru care bulgarii ar putea fi recrutați de Rusia.

„Țările care au făcut parte din acest fost bloc comunist sunt una dintre principalele surse de recrutare pentru FSB și GRU”.

„Poate că ei sau membrii familiilor lor au fost recrutați în timpul comunismului sau în vremurile moștenite de după comunism. În Bulgaria sau România, este un loc unde rușii au multe oportunități de pârghie și conexiuni de mulți ani”, spune el.

„Aceasta face ca aceste națiuni să fie o țintă mai ușoară decât recrutarea unui britanic sau trimiterea potențială de agenți ruși acolo”.

V-ați întrebat vreodată dacă telefonul dumneavoastră este urmărit sau sunteți ascultat? Cu siguranță, au existat cazuri în care ați crezut asta. Chiar dacă răspândirea rapidă a telefoniei mobile ne-a ușurat viața de zi cu zi în foarte multe feluri, creșterea numărului de infracțiuni legate de acest domeniu al telecomunicațiilor a devenit una dintre cele mai mari preocupări actuale.

Din fericire există câteva metode simple prin care puteți verifica imediat dacă telefonul a fost compromis sau dacă apelurile și mesajele au fost redirecționate fără știrea dumneavoastră. Tot ce trebuie să faceți este să formați câteva coduri USSD.

Codurile USSD, uneori denumite și „coduri rapide” sau „feature codes”, sunt un protocol de comunicații utilizat de telefoanele celulare GSM pentru a comunica cu computerele operatorului de rețea mobilă. Acestea pot fi utilizat pentru navigarea WAP, serviciul de redirecționare a apelurilor și mesajelor, serviciile de locație și ca parte a configurării telefonului în rețea, dar și multe altele.

Care sunt aceste coduri utile

Platforma online brightside.me a adunat cele mai importante coduri pentru a le folosi atunci când bănuim că mai exista și altcineva „pe fir”.

*#62# – este un cod cu care putem aflat dacă mesajele și alte date au fost redirecționate. După introducerea acestui cod va fi afișat pe ecran statusul diferitelor tipuri de redirecționare.

002# – cu acest cod universal putem să oprim toate formele de redirecționare active pe telefon. În plus, acest cod poate fi folosit în roaming, iar în acest fel, banii nu vor mai fi luați din cont pentru apelurile care sunt redirecționate către mesageria vocala.

*#06# – cu ajutorul acestui cod puteti afla IMEI -ul telefonului. Daca stiti acest numar, va puteti gasi telefonul in caz ca il pierdeti sau vi se fura.

Alte coduri speciale

Potrivit sursei citate, mai există anumite coduri pentru a afla dacă locația dumneavoastră este urmărită de cineva. Pentru aceasta aveți nevoie de utilitarul NetMonitor și tastați unul din următoarele coduri:

pentru iPhone: #12345#3001
pentru Android: ##4636## sau ##197328640##

De asemenea, trebuie să urmați și o serie de pași:

Pasul 1. Mergeți în secțiunea numită UMTS, apoi UMTS RR info, și scrieți toate numerele de sub ID-ul celulei. Aceste numere sunt stațiile de bază situate în apropiere. Telefonul se va conecta în mod implicit la acea stație care emite cel mai bun semnal.

Pasul 2. Du-te înapoi la meniul principal și dă click pe fila Informații MM, apoi pe PLMN. Notați numerele de sub Local Area Code (LAC).

Pasul 3. Cu ajutorul acestor două numere și un site obișnuit (a patra filă din stânga), puteți determina locația pe hartă a stației de bază la care telefonul este conectat.

Dacă ești îngrijorat că un stalker, un hacker, un angajator, un părinte sau chiar forțele de ordine ți-ar putea asculta telefonul, ai ajuns unde trebuie. E bine să știi că, fie că vorbim de telefoane mobile sau fixe, convorbirile tale ar putea fi interceptate, însă doar în condiții speciale.

Ne-am propus să-ți explicăm tot ce trebuie să știi despre ascultarea telefoanelor, de la modul în care această operațiune poate fi făcută, până la legalitatea acestui fapt.

În plus, în rândurile ce urmează, îți vom spune cum îți dai seama dacă telefonul tău este ascultat și care sunt semnele care ar trebui să te îngrijoreze, dar și ce ar trebui să faci pentru a controla situația.

Interceptare telefoane – cum îți poate asculta cineva telefonul?

Atunci când folosești un telefon mobil, te aștepți ca mesajele sau apelurile tale să fie unele confidențiale. Presupunerea ta este că ai control deplin asupra conversațiilor tale, însă e posibil să te înșeli.

Există mai multe metode prin care cineva îți poate intercepta atât apelurile, cât și mesajele. Mai mult decât atât, prin anumite metode, există riscul ca fișierele din telefonul tău să ajungă pe mâna hackerilor.

Cea mai cunoscută metodă prin care cineva îți poate intercepta apelurile este printr-un atac KNOB (Key Negotiation Of Bluetooth), adică prin conectarea la telefonul tău via Bluetooth. De aceea, e indicat ca, atunci când nu o folosești, să oprești această funcție a telefonului tău.

Din nefericire, atacurile KNOB sunt doar vârful aisbergului atunci când vorbim de metode de interceptare a telefoanelor. Există multe alte modalități prin care hackerii îți pot spiona telefonul, având undă verde la camera dispozitivului, fotografiile, fișierele, contactele și, bineînțeles, apelurile și mesajele pe care le dai sau le primești.

Cele mai cunoscute dintre acestea sunt:

Rețelele publice de Wi-Fi

La fel ca Bluetooth-ul, Wi-Fi-ul este o tehnologie de transfer de date wireless. Modul în care Wi-Fi-ul funcționează este diferit, dar hackerii îl pot folosi pentru a lansa același tip de atacuri.

Ei pot face acest lucru obținând acces neautorizat la rețele vulnerabile sau pot configura un hotspot Wi-Fi public cu singura intenție, cea de a pirata dispozitive mobile și laptopurile care se conectează la rețeaua respectivă. Acest tip de atac a fost folosit în trecut pentru a viza oamenii de afaceri care foloseau Wi-Fi-ul în lobby-urile hotelurilor.

Atașamentele, siteurile sau aplicațiile neautorizate

Prin aplicații neautorizate, atașamente de mail și siteuri suspecte, hackerii pot instala programe malware pe telefoane, care vor spiona tot ceea ce face utilizatorul. Programul malware pentru Android RedDrop, de exemplu, poate fura fotografii, fișiere și informații despre dispozitivul victimei și poate asculta apeluri. De asemenea, poate trimite SMS-uri la un număr cu tarif premium. Hackerii pot folosi un malware pentru a intercepta totul de pe telefon, de la cameră la cuvintele pe care le tastezi.

Aparatele de ascultare telefoane

Te întrebai dacă există aparate de ascultare telefoane, așa cum ai văzut prin filme? Da, există multe dispozitive care pot fi folosite pentru a intercepta date de pe telefoanele mobile și pentru a lansa atacuri menite să oprească efectuarea apelurilor.

Dispozitivele de interceptare IMSI, cum ar fi StingRay, sunt utilizate în general de oamenii legii, dar pot fi achiziționate și pe piața neagră. O modalitate prin care acestea funcționează este să acționeze ca un turn de rețea mobilă fals, la care se vor conecta automat toate telefoanele dintr-o anumită rază.

Clonarea SIM

Prin clonarea unei cartelei SIM, hackerii pot vedea toate mesajele text, își pot trimite propriile mesaje și pot asculta apelurile efectuate pe cartela respectivă. SIM-urile pot fi clonate în numeroase moduri. Unele dintre acestea necesită acces fizic la cartela SIM a victimei, dar este posibil, de asemenea, să fie făcută de la distanță.

Ce poți face pentru a evita să-ți fie ascultat telefonul?

Singura modalitate 100% sigură de a ști că telefonul tău nu este ascultat este… să nu ai deloc telefon. Și cum această metodă este una drastică și deloc plauzibilă pentru zilele noastre, îți prezentăm câteva metode prin care poți reduce riscul de a fi spionat prin telefon:

• descarcă aplicații numai din surse de încredere (din Google Play, dacă folosești Samsung, de pe App Gallery, dacă ai un Huawei mai nou, sau de pe App Store, dacă ai un iPhone);
• ai grijă la ce anume dai Accept atunci când instalezi o aplicație nouă în telefon (când o aplicație de editare poze îți cere acces la microfon, poate ar fi o idee bună să cauți o alta);
• cumpără telefoane doar din surse sigure;
• asigură-te că ai toate funcțiile de securitate activate pe telefon;
• dezactivează Bluetooth-ul atunci când nu îl folosești;
• evită conectarea la rețelele de Wi-Fi publice;
• activează autentificarea în doi pași pe toate conturile;
• nu intra pe siteuri suspecte și nu descărca niciun atașament venit din surse ciudate în telefon, pentru a evita un atac de phishing.

Lege ascultat telefoane – în ce condiții ți-ar putea asculta cineva telefonul?

Dacă până în 2016 doar SRI-ul avea dreptul de interceptare a telefoanelor, conform legii 356/2006, o ordonanță de urgență de la vremea respectivă a permis mai multor instituții de lege din România să poată asculta telefoanele, dar numai în baza unui mandat admis de un judecător.

Procurorii DNA, DIICOT, cei ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar şi cei din structurile de parchet teritoriale ale Ministerului Public au dreptul să efectueze interceptări ale comunicaţiilor (telefonice sau electronice), folosind infrastructura Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor administrat de SRI.

Procurorilor li se adaugă, ca şi până acum, celelalte servicii secrete din România (SIE, DIPI, DIA) care apelează la SRI atunci când fac interceptări, în baza mandatelor de siguranţă naţională.

3 semne care ți-ar putea spune că ai telefonul ascultat

Erai vreodată prins în mijlocul unui apel telefonic, când ai auzit un sunet ciudat, asemănător celui pe care îl face un receptor de telefon fix când este pus în furcă? Ori poate ai auzit că există o legătură între telefoanele ascultate și un ecou specific, pe care și tu l-ai sesizat? Sau ai simțit cum, în timpul convorbirii, intervine un zgomot static sau un sunet de click de taste?

Dacă da, află că nu ești singurul care a trecut prin asta. Mulți sunt îngrijorați că aceste sunete ciudate ar putea însemna faptul că cineva le ascultă telefonul. Și nu spunem că nu ar putea fi posibil, însă până să te îngrijorezi, trebuie să afli ceva important. E foarte posibil ca aceste sunete să vină și din alte surse, cum ar fi o conexiune instabilă a rețelei de telefonie, deci nu neapărat de la o altă persoană care îți ascultă telefonul.

Totuși, sunetele pe care le-ai sesizat te-ar putea anunța și că telefonul tău este ascultat. Iată și alte semne care te-ar putea pune pe gânduri în acest sens:

Bateria nu mai ține la fel de mult

Dacă erai obișnuit ca bateria telefonului să țină o perioadă destul de mare de timp, ca brusc acest lucru să nu mai fie valabil, s-ar putea ca dispozitivul tău să aibă instalat un program prin care convorbirile tale să fie ascultate.

Totuși, ține cont de faptul că, dacă telefonul tău are mai mult de un an, e posibil ca bateria acestuia să-și fi pierdut din capacitate. Mai ales dacă nu ai acordat prea multă atenție recomandărilor producătorilor despre cum se încarcă corect un telefon.

Revizuiește activitatea pe care ai avut-o pe telefon în ultima perioadă. L-ai lăsat mai puțin timp la încărcat? Ai avut de sunat mai multe persoane decât în mod normal sau ai stat mai multe ore online? Dacă da, ăsta poate fi motivul pentru care bateria telefonului tău se consumă mai repede decât de obicei, nicidecum faptul că dispozitivul ar putea fi ascultat.

Primești mesaje ciudate

Dacă telefonul tău recepționează SMS-uri care nu au niciun sens, în care sunt trecute mai multe cifre și litere într-o înșiruire aleatorie, e posibil să ai instalat pe dispozitiv un soft care îți interceptează convorbirile.

Fenomenul de primire a unei serii de litere și cifre se întâmplă deoarece unele aplicații de hacking își primesc comenzile prin mesaje SMS criptate.

Telefonul face comenzi pe care nu i le-ai dat

Dacă sesizezi o activitate pe ecranul telefonului atunci când tu nu îl folosești, e foarte posibil ca cineva să-ți umble în telefon de la distanță, cu un program instalat pe dispozitivul tău. Sau pur și simplu ai luat un virus care își face de cap prin fișierele sistemului de operare a telefonului.

Ce faci dacă ai telefonul ascultat?

Prima măsură pe care o poți lua atunci când bănuiești că ai telefonul ascultat este să pui dispozitivul pe modul avion, pentru a opri orice conexiune pe care acesta ar putea-o avea.

Intră în Setări, acolo unde poți vedea toate aplicațiile, și observă dacă întâlnești vreuna care nu ți se pare a fi cunoscută. E foarte posibil să fi intrat în contact cu un virus (malware) care să-ți fi instalat pe telefon o aplicație de urmărire.

În cazul în care identifici o aplicație pe care nu-ți amintești să o fi instalat în telefon, dezinstaleaz-o. Nu uita să dai și Delete Cache și Delete Data. Mai apoi, după ce te-ai asigurat că ultimul backup la telefon a fost făcut de curând, să nu pierzi nimic din lista de contacte, din date sau din galeria foto, dă un reset din fabrică a dispozitivului.

După ce ai făcut toate astea, telefonul tău ar trebui să fie perfect în regulă.

Ce telefoane nu pot fi ascultate?

E foarte posibil să găsești tot felul de recomandări online, atunci când cauți mai multe informații despre telefoane anti-interceptare. Adevărul este că aceste aparate nu există, deci îți recomandăm să nu pici în capcana anumitor comercianți care pretind că îți vor vinde un telefon care nu poate fi ascultat.

Această încadrare, de telefoane anti-interceptare, este doar o formulare menită să atragă vânzări, pentru că nici măcar la capitolul idee de marketing nu o putem încadra.

Telefoane care nu pot fi ascultate nu există.

Însă dacă nu ai descărcat aplicații dubioase, dacă nu ai accesat siteuri nesigure, dacă nu ai deschis mailuri ciudate sau dacă nu ești căutat de Poliție, nu ai niciun motiv să crezi că telefonul tău este ascultat.

Totuși, dacă bănuiești că se întâmplă asta, e suficient să îl închizi pentru a te asigura că dispozitivul nu mai poate fi interceptat.

Atâta vreme cât avem în casă un dispozitiv cu o cameră și un microfon, cineva le poate activa și putem fi ascultați și filmați fără să știm și fără voia noastră. Iar acum autoritățile se străduiesc ca spionarea noastră prin intermediul dispozitivelor pe care le deținem să fie legală.

Un scandal de anvergură mondială, concretizat și într-un film cu vânzări record, în urma căruia oamenii din toată lumea au aflat că atâta timp cât au în casă un dispozitiv cu cameră video sau microfon care să mai fie și conectat la internet, cineva poate activa acea cameră sau microfon și să te filmeze și asculte, fără să îți dai seama.

Până la scandalul Snowden din momentul 2013, era doar o teorie conspiraționistă pe care mulți o luau în derâdere.

Apoi a apărut și o celebră poză cu creatorul Facebook, Mark Zuckerberg, în care acesta are camera de la laptop și mufa audio acoperite cu bandă adezivă, opacă, după dezvăluirea de către Snowden a programului PRISM, cu care a fost accesat inclusiv telefonul Angelei Merkel, soldat cu demiterea din funcție a șefului NSI și un proces de trădare pentru Snowden, nesoluționat nici până astăzi, fiindcă acesta a reușit să fugă în Rusia.

A devenit o certitudine faptul că dispozitivele electronice conectate la internet pot fi accesate fără să știi, inclusiv toate camerele, de către hackeri sau oricine îi folosește.

Singura liniște pe care o mai poate avea omul de rând venea din faptul că așa ceva era ilegal. Acum însă, se încearcă primii pași pentru legalizarea unor asemenea acțiuni.

Franța, o țară zguduită deja de câteva luni de proteste violente. Pe fondul tuturor acestor lucruri, săptămâna aceasta, Parlamentul național a adoptat o lege prin care autoritățile de anchetă să poată activa de la distanță microfoanele și camerele de pe telefoanele, laptopurile sau orice alt dispozitiv are o persoană, iar aceste înregistrări să fie folosite în anchetele penale. Plus pentru geolocalizarea a unor infracțiuni și infractori. Motivația invocată: prinderea celor din cazuri de terorism, delicvență și crimă organizată.

Desigur că a ieșit scandal, opoziția de stânga acuzând măsuri totalitare pentru întărirea controlului absolut al guvernului, vecine cu distopia din romanul 1984 a lui George Orwell.

Ministrul de Interne a contra-argumentat că astfel vor fi salvate multe vieți, că măsura va fi limitată la maximum șase luni și – atenție! – că serviciile secrete deja fac asta de ani de zile, fără vreun mandat de la judecător.

Odată cu pandemia, s-a vorbit tot mai mult despre faptul că multe guverne la nivel mondial încearcă să-și extindă controlul, mai ales că s-au obișnuit cu el în perioada restricțiilor.

În privința supravegherii iată că în Europa s-a făcut un pas important. Este posibil așa ceva și în România?

În afară de faptul că ne-am obișnuit deja ca orice se întâmplă într-o țară mare din UE să ne îngrămădim să preluăm și noi, sunt semne de mulți ani că instituții de forță din România sunt dotate deja cu așa ceva.

Încă din 2017, așa cum a dezvăluit Grupul de Investigații Politice pe pagina de Facebook, DNA s-a dotat cu tehnica și softurile necesare pentru a controla absolut orice activitate avem pe orice tip de telefon, inclusiv pe replici și pe orice tip de computer sau server, cu orice sistem de operare, indiferent dacă datele sunt criptate, parolate sau chiar dacă au fost șterse; localizare prin GPS, indiferent dacă telefonul e conectat la rețea sau nu; activitatea pe Facebook, Whatsapp, Skype și orice alte rețele de socializare sau softuri de comunicare a noastră sau a contactelor noastre; ce filme sau muzică descărcăm; Clonarea oricărui tip de SIM.

Și da, inclusiv preluarea controlului asupra dispozitivelor noastre, de exemplu pentru a face poze, a filma, asculta sau orice altceva.

Adică mijloacele există în România de cel puțin 6 ani și, cu siguranță, între timp s-au pus la punct și cu ultimele tehnologii în domeniu. N-ar mai rămâne decât legalizarea totală.

Adică nici măcar să nu se mai ascundă. Dar desigur că se ridică și întrebarea: era legal până acum să folosească așa ceva? Iar dacă nu, de ce le-au mai cumpărat?

Parlamentarii francezi au convenit asupra unei legi care permite poliției să supravegheze suspecții prin controlarea și pornirea de la distanță a microfonului, camerei foto și GPS-ul telefoanelor lor mobile și a altor dispozitive.

În seara zilei de 5 iulie, legislatorii francezi au votat în favoarea unui proiect de lege de reformă a justiției care include o prevedere extrem de controversată de spionaj, relatează ziarul francez Le Monde. Noua prevedere legată de supraveghere va „acoperi laptopurile, mașinile și alte obiecte conectate, precum și telefoanele; măsura va permite geolocalizarea suspecților în cazul infracțiunilor pedepsite cu cel puțin cinci ani de închisoare”.

Legiuitorii au adăugat un amendament care limitează utilizarea dispozitivelor de acces de la distanță, care vor putea fi folosite „atunci când [acest lucru este] justificat de natura și gravitatea infracțiunii” și „pentru o durată strict proporțională”. Toate cazurile de spionaj din partea poliției asupra dispozitivelor trebuie să fie aprobate de un judecător, iar durata supravegherii nu trebuie să depășească șase luni. „Profesiile sensibile”, printre care jurnaliștii, medicii, judecătorii, avocații și parlamentarii ar fi excluși ca ținte, potrivit proiectului de lege.

Grupul pentru susținerea drepturilor digitale La Quadrature a precizat că noua lege „trezește îngrijorări serioase cu privire la încălcarea libertăților fundamentale” în ceea ce privește confidențialitatea și libertatea de mișcare și a descris măsura ca „o alunecare către securitate brutală”.

Oficialii guvernului francez responsabili de proiectul de lege au încercat să minimizeze pericolul, prin care se va instaura un stat al supravegherii. Ministrul Justiției, Éric Dupond-Moretti, a susținut că legea va afecta doar „zeci de cazuri pe an”. El a insistat că „viețile oamenilor vor fi salvate” prin noua lege a supravegherii.

Microsoft a început să instaleze în mod discret software de inteligență artificială (AI) încorporat în toate PC-urile cu Windows 11, ceea ce a stârnit indignarea experților în materie de confidențialitate.

Potrivit Microsoft, includerea AI este menită să îmbunătățească ușurința de utilizare și viteza Windows 11. Cu toate acestea, experții au subliniat că software-ul prezintă un potențial real de încălcare a confidențialității, rezultat din integrarea AI în Windows 11.

La prima vedere, se pare că noua inteligență artificială integrată de Microsoft va avea capacitatea de a analiza tot conținutul de pe computerul dumneavoastră cu ajutorul motorului său de inteligență artificială, indiferent de preferințele dumneavoastră. Pentru Windows 11 a fost anunțată introducerea unei funcții numite Windows Copilot, care utilizează AI pentru a interacționa cu sistemele Microsoft bazate pe cloud.

Potrivit Microsoft, Windows Copilot își propune să ajute utilizatorii să obțină o productivitate mai mare și să simplifice procesul de dezvoltare a aplicațiilor pentru programatorii care lucrează la aplicații Windows.

Deși Windows Copilot are potențialul de a spori productivitatea, apar îngrijorări cu privire la accesul sporit pe care îl oferă Microsoft la informațiile personale ale utilizatorilor stocate pe computerele lor. Integrarea inteligenței artificiale în Windows 11 poate acorda acces la tastele apăsate de utilizator, la datele salvate și la informațiile șterse. Aceste date ar putea fi vulnerabile la hacking, utilizare abuzivă sau chiar colectare de către Microsoft însăși, așa cum face deja Google.

Pe măsură ce AI învață din interacțiunile utilizatorilor cu Windows 11, ar putea fi colectate cantități mari de date private. Natura cu sursă închisă a Windows se adaugă la incertitudine, deoarece utilizatorii s-ar putea să nu știe niciodată cu adevărat cum sunt colectate și utilizate datele lor de către sistemul de operare. Iar acest lucru ridică îngrijorări cu privire la o potențială utilizare abuzivă sau neautorizată a datelor utilizatorilor de către infractorii cibernetici sau Microsoft.

Preocuparea centrală constă în capacitatea utilizatorului de a-și controla datele și de a decide când AI are acces la informațiile sale, în loc ca acesta să aibă acces continuu la tot ce se află pe computerul lor. Deși AI poate oferi, fără îndoială, avantaje precum economisirea timpului în sarcinile repetitive, Microsoft trebuie să ofere explicații clare cu privire la modul în care funcționează AI în cadrul Windows 11 și să ofere opțiuni pentru a limita sau dezactiva capacitățile sale.

În prezent, există indicii că anumite elemente ale “Windows Copilot” funcționează în mod persistent în fundalul sistemului de operare, chiar și atunci când se presupune că sunt dezactivate.

Măsura în care inteligența artificială din Windows 11 poate fi dezactivată rămâne incertă în acest stadiu, deoarece pare strâns integrată în sistemul de operare. S-ar putea să lipsească opțiunile de dezactivare completă a funcțiilor AI în Windows 11, lăsând utilizatorii nesiguri cu privire la modul în care sunt gestionate informațiile lor.

Utilizatorii informați apreciază transparența și capacitatea de a face alegeri în ceea ce privește datele lor personale. Este posibil ca Microsoft să fi ajuns la concluzia că majoritatea utilizatorilor sunt indiferenți față de specificul colectării datelor, ceea ce ar putea explica ambiguitatea din jurul activării și dezactivării noilor integrări AI din Windows.

Microsoft se confruntă de mult timp cu critici din partea susținătorilor vieții private în ceea ce privește supravegherea percepută a utilizatorilor prin intermediul Windows. Rămâne de văzut care va fi impactul funcțiilor de inteligență artificială din Windows 11 și din versiunile viitoare asupra acestor preocupări.

Având în vedere istoricul Microsoft și aprehensiunile tot mai mari legate de AI și de confidențialitate, utilizatorii cu cunoștințe tehnice ar putea dori să exploreze opțiuni alternative, cum ar fi Linux, un sistem de operare cu sursă deschisă, ce oferă utilizatorilor o mai mare transparență și control asupra datelor și a mediului lor de calcul.

Acum șase luni am fost contactat de Big Brother Watch, grupul în apărarea libertăților civile, care m-a întrebat dacă vreau să ajut cu o investigație despre supravegherea de către agențiile de stat a persoanelor care au contestat răspunsul guvernului la pandemie. Voi fi de acord să depun cereri de acces la diferitele departamente ale guvernului pentru a vedea dacă mă număr printre cei care au contestat răspunsul guvernului la pandemie, printre cei care au fost monitorizați de Unitatea de Combatere a Dezinformarii, Unitatea de Răspuns Rapid, de Unitatea de Informații și Comunicații și de Brigada 77?

Am decis să intru în joc și, luni seara, Big Brother Watch și-a publicat raportul, care dezvăluie că sunt unul dintre zecile de jurnaliști, oameni de știință și parlamentari care au fost spionați în acest fel. Printre aceștia au fost și Peter Hitchens, Julia Hartley-Brewer, Carl Heneghan, Tom Jefferson și David Davis. Este destul de ciudat că membrii guvernului lui Boris Johnson au reușit să-i convingă pe oamenii care lucrează în aceste agenții, unii dintre ei cu experiență în serviciile de securitate, că aceia dintre noi care au pus sub semnul întrebării validitatea politicii lockdown-urilor și a pașapoartelor de vaccinare sunt actori potențial periculoși, de care statul trebuia să se protejeze.

Ei au făcut asta marcând scepticismul nostru cu etichete precum „dezinformare” sau „misinformare”. Unele dintre aceste agenții au fost înființate inițial pentru a proteja integritatea democrației britanice de actori de stat ostili care răspândesc informații false pentru a influența alegerile. Aceasta este „dezinformarea” după definiția ei standard și, la prima vedere, are prea puțin de-a face cu, să zicem, un profesor de medicină de la Oxford care scrie un articol pentru The Spectator, în care pune sub semnul întrebării soliditatea „regulii celor șase”, articol care este apoi distribuit pe rețelele sociale. Dar ministrul responsabil cu apărarea acestei politici poate mai întâi să eticheteze articolul drept „misinformare” [informații false rezultate din eroarea umană, fără intenție de a face rău], apoi să decidă că se încadrează în categoria „misinformare/dezinformare”, după care să convingă Unitatea de Răspuns Rapid (RRU) să monitorizeze activitatea profesorului pe rețelele sociale și să raporteze.

Știm că RRU a transmis Cabinetul guvernului rapoarte despre Heneghan și Jefferson, deoarece acestea au fost dezvăluite ca răspuns la solicitarea de acces depusă de profesorul Heneghan. Dar nu știm dacă cineva din Cabinetul guvernului nu a folosit statutul „semnalizator de încredere” al departamentului pentru a cere Facebook să eticheteze ca fiind „informație falsă” o postare cu un articol ulterior de la The Spectator. Acel articol era despre un studiu din Danemarca cu grup de control, care a concluzionat că măștile nu au avut niciun efect pentru a opri transmiterea Covid.

Solicitările mele de acces dezvăluie că Unitatea de Contra-dezinformare a recomandat să nu se solicite Twitter să elimine o postare de-a mea despre o petiție împotriva pașapoartelor de vaccinare, avertizând că ar exista „implicații pentru libertatea de exprimare”. Îmi imaginez că este o referire la statutul meu de director al Uniunii pentru Libertatea de Expresie. „Este îngrijorător faptul că oficialii guvernamentali aveau de gând să recomande ca un gigant străin Big Tech să cenzureze un jurnalist britanic, dar nu au făcut acest lucru din cauza profilului individului”, notează autorul raportului. Este clar că oponenții față de politica guvernamentală care au profiluri inferioare nu a fost atât de norocoși.

Citind raportul, avem impresia că e vorba de un guvern care nu s-a reținut să folosească agențiile de securitate pentru a-și spiona adversarii politici interni sau să-și folosească accesul la Big Tech pentru a-i reduce pe aceștia la tăcere. Dar, în mod frustrant, nicio dezvăluire nu pare suficient de scandaloasă pentru a declanșa o anchetă oficială. Aceasta poate fi din cauza faptului că departamentele Whitehall au decis să țină în ascuns cele mai sensibile detalii sau pentru că nu s-a întâmplat nimic scandalos.

Însă nu aceasta este problema principală. În opinia mea, Rubiconul a fost trecut atunci când guvernul a convins oamenii care conduc aceste unități că cei care s-au opus puterilor ce și le-a arogat guvernul în timpul pandemiei reprezintă un pericol pentru stat. Este posibil ca aceste agenții să nu fi mers și mai departe de monitorizarea activităților noastre jurnalistice și pe rețelele sociale, dar ce le va împiedica să meargă mai departe data viitoare? Un motiv pentru care a acționat în acest mod constrângător poate fi faptul că mulți dintre oamenii pe care i-au monitorizau sunt conservatori și au prieteni în guvern. Ce se va întâmpla dacă un guvern laburist va decide că suntem în mijlocul unei „urgențe climatice” și că oricine îi critică politicile distribuie „misinformare/dezinformare”? În astfel de circumstanțe, bănuiesc că Hitchens, Hartley-Brewer și cu mine am avea de înfruntat o perioadă mult mai dificilă.

Toby Young

Stick-ul de memorie USB care conținea date clasificate, descoperit ascuns în anusul unui agent care încerca să treacă granița ucraineană-ungară, ilustrează modul în care Ungaria a devenit un centru pentru spionajul rusesc.

La sfârșitul lunii noiembrie, la un punct de control al trecerii frontierei ucrainene-maghiare, forțele speciale ucrainene au arestat un presupus agent rus chiar în momentul în care acesta încerca să treacă granița de stat.

Bărbatul era un fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne al Ucrainei, care, potrivit declarației agenției de securitate ucrainene SBU, „a colectat informații clasificate despre conducerea și personalul agențiilor de aplicare a legii din Ucraina. Bărbatul plănuia să transfere personal datele Ambasadei Rusiei la Budapesta pe un stick USB”.

Datele furate erau informații personale despre ofițerii agențiilor de informații ucrainene SBU și GUR, lideri ai mișcării Azov și despre personalul militar al Brigăzii 72 mecanizate a Forțelor Armate ale Ucrainei. Cealaltă parte a datelor erau informații militare sensibile despre bazele armatei ucrainene, arsenalele, depozitele și locațiile acestora.

Canalele Telegram ucrainene care au postat filmări video ale arestării s-au concentrat în cea mai mare parte pe un detaliu neconfirmat: că agentul rus ar fi ascuns unitatea USB în anus. Cu toate acestea, cea mai interesantă informație din declarația SBU a fost despre rolul Ungariei și al ambasadei Rusiei la Budapesta, care se pare că era considerată de protagoniști drept un loc sigur pentru organizarea unor astfel de întâlniri.

Atitudinea pro-Kremlin a guvernului Viktor Orban – chiar și după invadarea Ucrainei – este bine cunoscută. Datorită dependenței Ungariei de combustibilii fosili din Rusia, Moscova a luat guvernul Orban ostatic, scrie Balkaninsight.com.

Cu toate acestea, abordarea blândă a Ungariei față de o Rusie beligerantă a atins deja un nivel în care necesitățile economice, în special dependența sa de petrolul și gazele naturale rusești, nu explică în totalitate deciziile guvernului Orban. O abordare permisivă față de activitățile de spionaj ostile, încercările de a submina regimul de sancțiuni al UE împotriva Rusiei și încetinirea, dacă nu chiar împiedicarea răspunsurilor NATO, încep să creeze probleme vizibile pentru întreaga alianță occidentală.

Budapesta, locul unde rușii se simt în siguranță

Nu este doar un trădător ucrainean întâmplător care încearcă să transmită informații clasificate manipulatorilor săi ruși din Budapesta, care vede Ungaria ca un refugiu sigur.

Pe 10 noiembrie, împreună cu grupul ucrainean OSINT Molfar, Balkaninsight a dezvăluit detalii despre legăturile maghiare ale familiei șefului de spionaj rus Serghei Narîșkin. Molfar a obținut un document oficial despre adresa de domiciliu din Budapesta a fiului lui Narîșkin, Andrep, care, împreună cu soția și copiii săi, au obținut rezidența în Ungaria prin controversatul sistem de vize de aur al Budapestei. Această viză este valabilă nu numai pentru Ungaria, ci și pentru restul spațiului Schengen din interiorul UE.

Adresa de domiciliu a lui Andrei Narîșkin a fost înregistrată pe proprietatea companiei unui om de afaceri care „este prieten de mai bine de zece ani” cu Antal Rogan, șeful Cabinetului Primului Ministru Orban.

Rogan nu este doar în prezent cel mai puternic membru al cabinetului lui Viktor Orban, dar este și ministrul responsabil cu supravegherea agențiilor de securitate națională din ce în ce mai puternice și politizate ale țării, inclusiv agenția de contrainformații însărcinată să urmărească spionii ruși.

Mai interesant, o declarație oficială a biroului cabinetului lui Orban a dezvăluit că contrainformațiile maghiare au descoperit riscuri de securitate națională asociate cu fiul lui Narîșkin abia în 2020 – la patru ani lungi după ce Serghei Narîșkin a devenit șef al SVR, Serviciul de Informații Externe al Rusiei. Contraspionajul maghiar a încercat apoi să retragă familiei permisul de ședere în Ungaria. Cu toate acestea, din cauza recursurilor din partea membrilor familiei Narîșkin și a procedurilor îndelungate în instanță, revocarea încă nu este în vigoare. Aceste dezvăluiri au arătat încă o dată cât de puțin le pasă agențiilor de securitate națională din Ungaria de infiltrarea Rusiei.

Și acesta nu a fost singurul caz îngrijorător din ultimele luni. În martie, Balkaninsight a dezvăluit, de asemenea, că hackerii ruși care lucrează pentru FSB și GRU au pătruns în rețelele IT și comunicațiile interne ale Ministerului de Externe ungar în mai multe rânduri cel puțin din 2012. Guvernul lui Viktor Orban nu a dezvăluit niciodată public aceste incidente, în ciuda gravității lor. Acesta din urmă este demonstrat de faptul că cel mai recent hacking rusesc a avut loc la mijlocul anului 2020 și a rămas o infestare activă chiar și la multe luni după începerea războiului din Ucraina, în februarie 2022. Aliații Ungariei au fost nedumeriți de slaba – sau mai precis non- existenta – reacție a guvernului maghiar la hacking-uri.

A existat o altă măsură pe care guvernul lui Orban a decis să nu o ia împotriva Rusiei, chiar și după începerea războiului. În timp ce aproape fiecare stat membru al UE a expulzat spionii ruși care operau sub acoperire diplomatică, Ungaria a optat să nu urmeze exemplul.

Răspundere pentru UE și NATO

S-ar putea argumenta, scrie publicația, că depinde de guvernul ungar să urmeze tipul de politică pe care și-o dorește față de Rusia, chiar și atunci când vine vorba de a decide cum să reacționeze la activitățile de spionaj ostile de pe teritoriul său – sau chiar în cadrul unuia dintre ministerele sale. Cu toate acestea, în calitate de membru UE și NATO, orice amenințări la adresa securității naționale a Ungariei sunt, de asemenea, amenințări la adresa întregii alianțe occidentale.

De exemplu, spionii ruși care lucrează sub acoperire diplomatică la Budapesta nu vizează neapărat țara gazdă cu tot felul de operațiuni de informații. Este un modus operandi cunoscut al informațiilor ruse că își plasează ofițerii de informații în alte țări, nu acolo unde își desfășoară activitatea de fapt. În acest sens, rolul Ungariei este mai degrabă de hub logistic regional, de unde se organizează și se desfășoară operațiunile împotriva țărilor vecine – în primul rând Balcanii.

Aceasta înseamnă, de exemplu, că folosesc Ungaria pentru a închiria mașini, a înființa case sigure sau pentru a face schimb de informații și bani. Fostul ofițer militar austriac și spion rus Martin Muller obișnuia să se întâlnească cu legătura sa în orașul Heviz, în timp ce doi agenți GRU care au aruncat în aer un depozit de muniții din Vrbetice, Republica Cehă, s-au oprit. în drum, la ambasada Rusiei din Budapesta.

Hackerii ruși care s-au infiltrat în Ministerul de Externe al Ungariei nu au accesat doar informații legate de Ungaria. În primul rând, au pătruns și în rețeaua de comunicații interne securizată numită Rețeaua străină protejată (Vedett Kulugyi Halozat) a MAE din Ungaria, unde sunt transmise în mod regulat materiale NATO și UE cu clasificare „restricționată” și „confidențială”. În al doilea rând, au folosit computerele infectate pentru a lansa noi atacuri –deghizate în adrese IP guvernamentale maghiare – împotriva SUA.

S-ar putea crede că, după expunerea tuturor acestor riscuri la adresa securității naționale a UE și NATO, guvernul ungar ar încerca să supracompenseze – sau cel puțin să-și liniștească aliații în orice mod posibil. Dimpotrivă.

Cu două săptămâni înainte de declanșarea războiului, pe 10 februarie, ministrul maghiar de externe Peter Szijjarto a refuzat public să accepte mai multe trupe NATO în Ungaria, împiedicând o încercare comună menită să descurajeze Rusia. Szijjarto a susținut că astfel de întăriri ar contribui doar la escaladarea tensiunilor; în schimb, el a cerut „comunității internaționale să facă tot posibilul pentru a evita o întoarcere la Războiul Rece”, notează Balkaninsight.

În cele din urmă, Ungaria a fost de acord să primească mai mulți soldați NATO, dar invazia începuse deja. Cu toate acestea, guvernul lui Orban a refuzat în mod deschis să acorde orice fel de sprijin militar Kievului, nu doar excluzând ajutorul direct pentru trimiterea echipamentului militar maghiar, ci și interzicând transferurile de arme care traversează teritoriul Ungariei către Ucraina.

Guvernul lui Orban blochează reuniunile la nivel înalt Ucraina-NATO la nivel ministerial din 2018. Pretextul a fost că Ucraina nu respectă drepturile minorităților, inclusiv cele ale comunității maghiare din regiunea transcarpatică, iar aceasta este o modalitate prin care Ungaria încearcă să facă presiuni pentru ca Kievul să schimbe cursul.

Așa că nu a fost surprinzător faptul că Ungaria a fost, de asemenea, una dintre cele două țări din Europa Centrală și de Est – cealaltă fiind Bulgaria – care nu a sprijinit candidatura Ucrainei la NATO într-o declarație comună recentă semnată de președinții din aceste state. Cel mai recent, Ungaria a respins participarea deplină a ministrului ucrainean de externe Dmitri Kuleba la o reuniune a miniștilor de externe ai NATO de la București, șocând mulți aliați.

Deloc surprinzător, apartenența la NATO a țării parțial invadate pare în prezent aproape imposibilă. Pentru Ucraina, apartenența la UE și o cooperare mai strânsă cu blocul comunitar este mult mai probabilă. Cu toate acestea, Orban are un răspuns și la aceste eforturi: tocmai a refuzat să sprijine un plan al UE de a oferi Ucrainei 18 miliarde de euro asistență bugetară anul viitor.

Ultimele mișcări perturbatoare ale lui Orban ar putea schimba jocul într-un mod diferit, dacă vor face alianța occidentală să accepte în sfârșit că Ungaria a devenit cea mai slabă verigă a NATO.

Monstruoasa coaliţie care a acaparat întreaga politică românească pune la cale în Parlament ticăloşie după ticăloşie. La umbra unor sterpe discuţii despre majorări ale pensiilor, ticăloşii trec la automat legi cruciale nu doar pentru detonarea suveranităţii naţionale, dar, chiar mai rău, iniţiative care afectează libertăţile individuale.

Nici nu s-au oprit ecourile adoptării scandaloaselor legi ale Justiţiei şi aşa-zişii aleşi pun la cale o nouă mizerie. Vă reamintesc faptul că desfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor în Justiţie a condus la anularea tuturor cercetărilor care se desfăşurau asupra imbecililor care-au instituit starea de teroare judiciară din perioada băsisto-coldistă. De asemenea, vin achitări în lanţ a tuturor „portocalelor” sistemului, astfel încât, la final, toţi vor ieşi „mai curaţi şi mai uscaţi” – vorba reclamei. Iar ca să fie treaba treabă, sunt voci care şoptesc pe la colţuri că foştii cercetaţi pentru abuzurile extraordinare la care i-au supus pe cei anchetaţi urmează să fie reangajaţi în sistem şi să primească retroactiv salariile din perioada în care au fost cercetaţi. Mi se pare corect: într-o ţară în care cetăţeanul îşi ignoră cu atâta uşurinţă drepturile, e normal ca o mână de golani să-l vâneze la fiecare colţ.

Iată că acum, după cum v-am spus, se pune de-o nouă golăneală. Nulitatea Sebastian Burduja a clocit legile securităţii cibernetice care dau SRI şi Ministerului Apărării Naţionale supremaţia în domeniul supravegherii electronice. În acest fel, absolut toate drepturile legate de intimitatea cetăţeanului sunt anulate. Până acum, pentru ascultări era nevoie de o hotărâre judecătorească. Hotărâre care, ştim bine, devenise o formalitate întrucât Securitatea şi-a plantat strategic oamenii în sistemul juridic. Iată însă că Burduja ăl mic s-a trezit să revoluţioneze domeniul, probabil la comanda şefilor, deranjaţi că pentru orice ticăloşie pe care-o pun la cale trebuie să se acopere de hârţoage. Şi uite-aşa, Burduja a lăsat în lege o portiţă care permite SRI şi MApN să dispună după bunul plac de comunicaţia privată a cetăţenilor.

Însă, din păcate, asta nu e tot. Legea transformă inclusiv reţelele private de date în câmp tactic al securiştilor şi melitarilor. Astfel, absolut tot ce circulă prin intermediul reţelelor mele de date poate fi accesat de securişti. Chestiunea în cauză este una livrată în lege exclusiv pentru uzul securiştilor care au ajuns să sufoce economia naţională şi despre care omul de rând efectiv nu are habar. Practic, dacă au interes, intră cu „câmpul tactic” peste tine şi te ascultă cu nesimţire, fără să le pese de nimic. Însă nu doar asta e problema întrucât se merge chiar mai departe de atât. Ministerului Apărării i se dă dreptul să convoace mediul privat pentru „instruire periodică”. Tradus, legea îi dă dreptul MApN să transforme angajaţii pe care-i plătesc eu în securiştii lor deoarece vă imaginaţi lesne ce anume scop au aceste sesiuni de instruire. Nu mai vorbesc că, în conformitate cu legea, se ajunge ca eu să plătesc operaţiunile lor ticăloase!

Desigur, ca să-şi facă de cap cum trebuie, în lege s-a inventat „Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică”(COSC), care este un organ consultativ. Însă acest organ consultativ, în draga tradiţie a lui Moş Teacă … emite hotărâri obligatorii! Aţi mai auzit o asemenea tâmpenie? Evident că nu, dar e nevoie de asemenea cioace legislative pentru ca golanii din sistem să-şi facă de cap.

Ceea ce trebuie să înţelegeţi este că, după Legile Justiţiei – adoptate pentru a permite reluarea de către Securitate a „câmpului tactic”, fără capacitatea de cenzurare pe care a exercitat-o Curtea Constituţională – legea securităţii cibernetice e menită a institui starea securistică de teroare la nivelul simplului cetăţean.

Pe acest blog v-am descris pe larg scandalul ascultării masive a adversarilor politici iniţiată de către premierul Mitsotakis. Gravele abuzuri la care s-a ajuns acolo au fost săvârşite după adoptarea unei legislaţii a supravegherii comunicaţiilor absolut similară celei care e pe cale să se adopte la noi. De fapt, din câte văd, ticăloşii din spate au evaluat fiecare eşec pe care l-au avut în trecut şi, prin intermediul telecomandaţilor, au acoperit acum găurile legislative pentru ca la următorul semnal să poată pune botniţa fără niciun stres. Şi uite-aşa, ceea ce n-a reuşit băsescu cu armata sa de securişti, a reuşit Plăvanul, acest prostovan naţional, lucrând discret şi dând directive care ne vor afecta mulţi ani de-acum înainte.

Vă spun cât se poate de sincer că legislaţia actuală este infinit mai periculoasă decât cea din perioada comunistă. Chiar dacă mulţi nu vor fi de acord cu mine, v-o spun franc: e mult mai uşor acum să comiţi un abuz decât atunci. Probabil veţi spune că pe vremea aceea nu exista limită a abuzului deoarece sistemul se auto-proteja şi, ca cetăţean, erai în bătaia vântului. E însă o diferenţă: pe vremea aceea, într-adevăr, sistemul se auto-proteja sfidând legea. Acum sistemul se auto-protejează deoarece legea îi dă dreptul. Cu alte cuvinte, dacă înainte te călcau în picioare fără a ţine cont de legi, acum legea le dă dreptul să te calce în picioare. Iată la ce s-a ajuns după ce un prost a reuşit să infiltreze toate partidele politice de pe scena ţării, transformând Parlamentul în Marea Adunare Naţională. Vin vremuri tulburi, dragii mei!

Dan Diaconu

Așa după cum anticipam recent, după ce i-au identificat principala slăbiciune pe persoană fizică, Oculta serviciilor îl va ține ”cald” pe Klaus Iohannis până la sfârșitul mandatului. Tot vânturându-i pe la nasul de primar de provincie ajuns ditamai președintele României amăgirea unei ”sinecuri” internaționale. Că doar nu costă nimic… Așa cum nu a costat nici ”știrea” că s-ar afla pe ”lista scurtă” pentru preluarea conducerii NATO.

Astfel că șeful statului girează politica externă a României doar prin propriile vise de mărire. Atât și nimic mai mult. Lucru reliefat pe deplin și în zilele din urmă, atunci când România pur și simplu nu a contat în ”ecuația pentru Ucraina”. Și asta în timp ce alte două state est-europene, Polonia și Ungaria, fac deja agenda diplomatică internațională pe subiectul atât de fierbinte al reîmpărțirii sferelor de influență la nivel geo – strategic. Iar dacă Iohannis se dovedește ”puturos” până și la îndeplinirea atribuțiilor prezidențiale, lucrurile stau și mai rău cu Bogdan Aurescu. Ministrul de Externe ajungând să dea comunicate oficiale triumfaliste cu câte telefoane a dat omologilor africani! În timp ce ministrul de Externe de la Budapesta este prezent ”în tot și în toate”…

Ne-au luat până și Moldova!
Aproape că nu există proiect de țară pe care să îl declame președintele Iohannis sau alți demnitari ai statului român, că Budapesta ne-o și ia înainte! Și ne dă peste nas! Mereu prin același neobosit ministru de Externe, Peter Sjizarto. Iar exemplele s-au înmulțit deja alarmant. Însă cel mai dureros rămâne tot cel al preluării ostilităților de către diplomația maghiară până și în Republica Moldovă. Cea vecină, prietenă și soră! Dar unde cel mai mare investitor este Ungaria! Sistemul bancar moldovean devenind deja o anexă a celui unguresc! Ca și cel medical!

Și uite cum, în timp ce Klaus Iohannis de-abia se împăuna public că Guvernul României va trimite câteva dube cu ajutoare medicale la Chișinău, Peter Sjizarto era deja acolo! În plină pandemie! La bordul unui avion plin cu echipamente medicale donate de Budapesta. Cea mai mare umilință înghițită de toate – dar absolut toate structurile statului român! – fiind că până și la Bruxelles și Strasbourg, glasul Chișinăului a fost auzit tot prin portavocea Budapestei. Același bătăios Sjizarto bătând cu pumnul în masă și solicitând intempestiv Comisiei Europene să aloce 70 de milioane de euro ajutor medical pentru lupta împotriva pandemiei în Republica Moldova. Și uite de ce OTP Bank controlează sistemul bancar de peste Prut… Iar compania maghiară Richter este lider absolut al sistemului medical… În timp ce Guvernul declarat pro-unionist al Republicii Moldova a ajuns să facă solicitări exprese de ajutor Budapestei, ci nu Bucureștiului…

Maghiarii au drepturi! Românii nu…
Zilele trecute, pe la cele două Palate, Cotroceni și Victoria, se creionau niște comunicate să se anunțe un nou ”proiect de țară”. Despre cum vom face autostrada Timișoara – Belgrad și astfel vom smulge noi Serbia vecină din ”ghearele” influenței economice și implicit strategice a Moscovei. Numai că… Ghinion… Agenția maghiară de știri MTI a informat deja comunitatea internațională că la Belgrad tocmai ce a fost semnat un parteneriat strategic între Ungaria și Republica Serbia. Artizanul fiind tot ministrul ungur de Externe și al Comerțului Exterior, ”coșmarul” României, Peter Sjizarto. Cel care a descins la Belgrad și a semnat deja un angajament fără precedent de cooperare în domeniile economiei, a securității energetice, a migrației ilegale și a minorităților naționale. Iar după întrevederile pe care le-a avut cu ministrul sârb de Externe, Nikola Selakovic și cel pentru integrare europeană, Jadranka Joksimovic, Peter Sjizarto a susținut, chiar în fața celor doi, o declarație care lasă încă o dată statul român cu ochii în soare. Un stat care nici măcar nu îndrăznește – la fel ca și în cazul Ucrainei – să ridice problema drepturilor comunității românești din Serbia.

În schimb, iată ce declară Sjizarto: ” În urma relațiilor bune, atât Ungaria, cât și Serbia, atât maghiarii din Voivodina, cât și comunitatea sârbă din Ungaria au foarte mult de câștigat. Economia Ungariei și a Serbiei pot contribui foarte eficient la creșterea celeilalte. Potrivit datelor de la sfârșitul anului trecut, valoarea schimburilor comerciale dintre cele două țări a doborât toate recordurile și s-a apropiat de suma de 4 miliarde de euro. Sunt în derulare proiecte uriașe de dezvoltare a transporturilor, cum ar fi construirea căii ferate de mare viteză dintre Budapesta și Belgrad. Dar cea mai mare realizare a acestei cooperări excelente este, poate, faptul că dintre toate comunitățile maghiare de peste granițele Ungariei, cea din Voivodina se bucură de cele mai multe drepturi, iar membrii acesteia au parte de cea mai corectă atitudine posibilă”! Oare ar putea da și Aurescu al nostru o declarație la fel despre drepturile românilor din Serbia…?

SIE ungar cumpără Ardealul!
Acesta este avertismentul tras în van până acum de către singura structură contrainformativă care încearcă să mai stopeze din ”cumpărarea” Transilvaniei, bucată cu bucată. Și nu doar să toace fondurile operative, precum colegii de la DGIA… Pentru că s-a întețit deja amețitor ritmul în care tot felul de ”companii austriece” achiziționează, cu banii serviciului secret de spionaj de la Budapesta, Informacios Hivatal, tot ce mai este de cumpărat prin Ardeal! În deplină înțelegere cu programul oficial de investiții în Transilvania al Guvernului de la Budapesta.

Sute de milioane de euro fiind astfel ”pompate” anual de către serviciile secrete de la Budapesta, prin atotprezentul Informacios Hivatal. Serviciu secret care este încorporat oficial în Ministerul de Externe și deci în directa coordonare a lui Peter Sjizarto… În timp ce statul român ”contraatacă” în fața ofensivei financiare totale a SIE ungar cu ”antrenamente tactice” ale unei structuri DGIA care exersează ”ambuscade armate” prin munții din județul Mureș!

Czukor. Jozsef Czukor…
Iar în spatele tuturor acestor operațiuni care pur și simplu în ultimii ani au îngenuncheat România cu totul nu se află nici premierul Orban, nici ministrul Sjizarto sau alt demnitar de la Budapesta. Ci Czukor. Jozsef Czukor. Șeful ”SIE ungar”. Și al spionilor Informacios Hivatal. El însuși spion. La propriu. Cel care în perioada comunistă a activat ca ofițer sub acoperire în Austria și Germania Federală. Devenind apoi omul de legătură al serviciilor comuniste maghiare cu KGB-ul rusesc. Iar apoi cu ”noul FSB”. Și cel care, în ciuda avertizărilor repetate ale CIA a fost pus de premierul Orban în fruntea Informacios Hivatal, primind mână liberă. Și rezultatele se văd… din păcate pentru politica externă a României. Una care în declarațiile prezidențiale este sublimă. Dar în realitate, ghinion, lipsește cu desăvârșire…

Ziarul National