Tag Archives: societate

Creştem o generaţie de tineri cu mentalitate de victimă, hipersensibili şi obosiţi înainte de vreme

Tinerii din ziua de azi se tem să-şi exprime opiniile şi să-şi susţină punctul de vedere, văd piedici la tot pasul, preferă să renunţe la luptă şi să se complacă în rolul victimei, care trebuie înţeleasă şi protejată. Părinţii, şcoala, societatea contribuie la formarea unui mediu în care generaţiile devin tot mai fragile, incapabile să facă faţă criticilor. Din punct de vedere evolutiv şi istoric, adolescenţa este vârsta la care tinerii îşi asumă riscuri şi caută aventura, îşi clădesc idealuri, se pregătesc să dea piept cu viaţa. În schimb, tinerii din ziua de azi cresc învăţând să perceapă lumea ca pe un loc înfricoşător, prin transmiterea insistentă a unor mesaje alarmiste legate de cele mai diverse aspecte ale vieţii de zi cu zi, după cum afirmă directoarea organizaţiei de tip think tank Institutul Ideilor, din Marea Britanie, scriitoarea Claire Fox. Aceasta enumeră printre motivele care duc la fragilizarea tinerilor insistenţa cu care se exagerează riscurile presupuse de aproape orice activitate ar întreprinde. Părinţii au devenit atât de protectori încât le răpesc până şi libertatea de a se juca şi de a alerga în aer liber, de a se căţăra în copaci, aşa cum era perfect normal cu ani în urmă, şi totul în numele siguranţei şi în dorinţa de a le netezi drumul în viaţă. “Generaţia fulgilor de zăpadă” O întreagă industrie s-a dezvoltat în jurul nevoii obsedante de a proteja copiii din ziua de azi, fără să realizăm că toată grija aceasta se întoarce împotriva lor. Părinţilor li se spune constant că trebuie să elimine critica din discuţiile cu copiii, pentru a nu le ştirbi stima de sine, dar aşa le anulăm gândirea critică. Îi creştem şi îi educăm astfel încât ajung să considere extrem de ofensatoare opiniile care nu le sunt pe plac şi devin mai afectaţi decât …

Citeste tot articolul

Răul din societatea de azi a fost programat pas cu pas cu mult timp în urmă

În anul 1773, în casa baronului Mayer Amschel Rotschild situată pe o stradă evreiască din Frankfurt, s-au întâlnit 12 evrei bogaţi, mari cămătari ai vremii. Ei şi-au propus, nici mai mult, nici mai puţin decât gestionarea averilor lumii, în urma unui program cu bătaie lungă de mai bine de… 225 de ani! Mai mult decât atât, cei 12 îşi propuneau ca lumea să fie condusă de un guvern mondial cu capitala la Ierusalim şi toată povestea asta să fie realizată cu preţul a trei războaie mondiale. Printr-o tradiţie ce ţine de istoria lojilor masonice, cei 12 şi urmaşii lor de astăzi care gestionează averile lumii şi-au spus iluminaţi. Unul dintre materialele scrise de cei 12 se numeşte Protocoalele Înţelepţilor Sionului. Elaborat în 1773, acest document a fost secret până în anul 1901 când, descoperit din întâmplare de către profesorul rus S. Nilus a fost publicat şi ulterior tradus în engleză de către Victor Marsden. Un exemplar se află şi acum la British Museum din Londra. Destul de amănunţit, materialul prezintă strategii pentru: controlul finanţelor lumii, controlul presei, controlul asupra credinţei, manipularea informaţiei, coruperea, discreditarea şi chiar suprimarea fizică a celor ce se împotrivesc, controlul politicii, elaborarea războaielor (aducătoare de venituri importante), controlul educaţiei, controlul lojilor masonice. Un alt document redactat de cei 12 este Noul Testament Diabolic, cunoscut de asemenea publicului datorită unei pure întâmplări din 1785: curierul care transporta documentul a fost trăsnit şi materialele au ajuns în mâna poliţiei. Mult asemănător în ideologie, documentul poate fi o oglindă a lumii de astăzi: „Primul secret privind felul în care se poate manipula societatea este supremaţia asupra opiniei publice. Prin aceasta se poate semăna între oameni atâta sciziune, îndoială şi păreri contradictorii încât ei nu se vor mai descurca în zăpăceala colectivă… Al doilea secret este de a pune în …

Citeste tot articolul

Unde vom fi peste 50 de ani?

Noaptea trecută m-am uitat la The Running Man. Este un film SF realizat în anul 1987, despre o viitoare societate morbidă. Oamenii ajung să fie educaţi în mare parte prin intermediul televizorului. În jumătate de secol de “brainwash”, devin foarte influenţabili şi uşor de manevrat. Singura lor distracţie şi sursă de informare este show-ul tv The Running Man, transmis 24 din 24, 7 din 7. Realizatorul emisiunii explică fenomenul prin dorinţa omului de a consuma vulgaritate, frivolitate şi violenţă. Ideea filmului este bună, îi aparţine lui Stephen King. Dar filmul propriu-zis este foarte prost, infect pe alocuri. Atât de prost încât cu greu am reuşit să îl privesc până la final, fără să îmi rod unghiile de nervi. Cum este posibil să iei o idee foarte bună şi să o transformi într-un film mojicesc? Nu ştiu…probabil şi Arnold Schwarzenegger în rol principal are partea lui de vină. M-a impresionat totuşi realismul din spatele scenariului. Este printre puţinele SF-uri filmate în perioada 1970-1990 care nu se lasă pradă fantasmagoriei extreme. Oferă un răspuns pertinent la întrebarea “Unde o să fim noi peste 50 de ani?” Pe Marte? Pe Jupiter? Într-un teleport? Într-o altă stare de agregare? Băi, nu. O să fim fix unde suntem şi acum. Tot pe Pământ, tot noi, tot pedestrași. Doar o idee mai proşti, mai corupţi spiritual şi mai uşor de manipulat. În rest, la fel. Imaginaţi-vă un scenarist al anilor 70, care în urmă cu 40 de ani îşi planifica pentru începutul sec. XXI explozii tehnologice apocaliptice. Deja prin ’90 ş-un pic noi trebuia să avem roboţi care să ne măture grădina de pe Marte. Scenaristul respectiv ar fi foarte dezamăgit de turnura evenimentelor. – Salut, sunt eu, scriitor Jon Habarnescu de la 1975. Cum e viaţa în 2015? – Mh, cam plictiseală. Mai fac ruşii …

Citeste tot articolul

Generația comunistă trebuie să moară

Lucrurile nu merg cum trebuie în țara asta. O știu eu, o știi tu, o știm toți. Ce nu vrea să știe toată lumea este că noi, ca societate, purtăm o mare parte din vină. Că, indiferent cât de hotărât aruncăm toată responsabilitatea pe clasa politică, două lucruri rămân în picioare: – clasa politică tot noi o alegem, o suportăm și nu o penalizăm așa cum trebuie; – respectul față de ceilalți, lege, normalitate și bunul simț social nu depind deloc, absolut deloc, de cine ne conduce. Și aici intervine realitatea crudă a unei societăți defecte – nu e defectă din cauza mea, a ta, a lui, ci din cauza unui mod de a gândi care ne definește ca întreg. Nu contează că eu și cu tine suntem diferiți, dacă în spatele nostru o mie gândesc așa și, indiferent cât de tare ne luptăm cu acei o mie și strigăm în gura mare că noi suntem altfel, ghici ce? Pentru societate doi dintr-o mie nu contează. Să ne întoarcem un pic privirea spre generația comunistă – cei educați și munciți în comunism. Sunt ăia o mie de care vorbesc și, fie că-și dau seama sau nu, influențează decisiv mersul societății (la nivelul ultimului sfert de veac) cu câteva principii pe care le au în sânge: – valoarea ta ca profesionist se măsoară în aparență, nu în perfecțiunea produsului, nu în productivitate, ci doar în cum arăți că lucrezi. Culmea e că toți cei care au muncit numai în comunism o să sară în sus să-ți explice cât de mult și bine au lucrat ei, asta împotriva oricăror evidențe. Cei care au prins și munca în mediul privat au simțit diferența ca de la cer la pământ. – nu contează ce aduci tu în societate, nu contează cât de folos ești, …

Citeste tot articolul

Comunism

Comunismul este o conspirație. O mișcare care de la începuturi și-a adaptat ideologia în funcție de context pentru a-și atinge obiectivele necunoscute mulțimii. Aceeași ideologie a folosit discursuri emoționale pentru a manipula masele. Exemple fiind ura de clasă sau bunăstarea socială. Ca și orice utopie a dus lumea în iad și ne-au trebuit mulți ani să ieșim din acel iad. Și totuși încă are apărători. În România și în lume comunismul are micuțe grupuri de adepți și apărători. Ignorându-i pe cei mai hardcore, fanii Stalin care nu reprezint nimic numeric, îmi îndrept privirea spre comuniștii soft. Aceștia din urmă tind să reprezinte un număr considerabil la nivel internațional. Nefiind nici fani Stalin, nici fani Mao, ei apără comunismul spunând că dictatorii nu l-au reprezentat și comunismul adevărat merită încercat. Mie mi se pare penibil. Atât de penibil încât n-am nici o ezitare să cataloghez astfel de oameni drept proști. Da. Proști cu P mare. Fiindcă doar un tembel poate să vină și să spună că ideologia comunistă a fost greșit reprezentată de toți adepții săi! În toată lumea, pe tot globul, rodul comunismului a fost același. Niciodată un altul, indiferent dacă numele dictatorului era Stalin, Castro sau Kim. Comunismul a dat peste tot dictatori, peste tot crime. O ideologie utopică care pune societatea mai presus de individ nici nu poate da altceva. Este de bază în comunism ca după orice revoluție ghilotina lui Robespierre să-și asume locul de cinste, așa cum scria chiar Marx. Dar puțini comuniști soft îl citesc pe Marx. Este de bază în comunism ca individul să fie sacrificat pentru societatea comunistă, prin natura ei una totalitară asemeni altor ideologii de același tip. Nu există comunism bun și comunism rău. Pe fața Terrei comunismul și-a trăit veacul prin reprezentanții cei mai autentici ai acestui curent. Oameni care …

Citeste tot articolul

Civilizatia impotriva culturii sau invers?

Friedrich Nietzsche adresa o intebare destul de profunda, care azi ar trebui sa isi gaseasca un raspuns clar si multumitor pentru toti. Punctele culminante ale culturii si ale civilizatiei stau despartite: nu trebuie sa ne lasam indusi in eroare de antagonismul profund din cultura si civilizatie. CIVILIZATIA DORESTE ALTCEVA DECAT CULTURA: POATE CHIAR CEVA INVERS! “Eul” subjuga si ucide: lucreaza ca o celula organica: ataca, jefuieste. Vrea sa se regenereze – ca printr-o sarcina. Vrea sa dea nastere zeului sau si sa vada la picioarele sale intreaga omenire. Trasatura cea mai raspandita a epocii moderne: faptul ca omul a pierdut in propriii sai ochi, la un grad incredibil, DEMNITATEA. In credinta ca valorile morale sunt valori cardinale, demnitatea pentru om reprezinta acel ceva care il ghideaza. Cel care l-a lasat pe Dumnezeul fiecaruia sa plece, omul,  a pierdut echilibrul dar inca se tine strans de credinta in morala. Nihilismul (din latinescul nihil, nimic) este o poziție filozofică care susține că a fi, în special trecutul și prezentul existenței umane, nu are nicio însemnătate obiectivă, scop, adevăr comprehensibil, sau vreo valoare esențială. Nihiliștii afirmă, în general, unele sau toate din următoarele: nu există dovezi rezonabile pentru existența unui creator sau cârmuitor suprem, o „moralitate” adevarata nu există, o etică seculară obiectivă este imposibilă; Orice fel de postulare a valorilor sfarseste cu nihilismul: sa mai astepti o asemenea situatie pentru EUROPA! Cultura daco-getică reprezintă o sinteză originală ce își are rădăcinile bine și adânc înfipte în mediul și în credința autohtonă, putând fi urmărită în timp cu milenii în urmă. Hadrian Daicoviciu spunea că această originalitate nu exclude, ci, dimpotrivă, implică acceptarea unor influențe din afară. Dar dacii nu s-au mulțumit cu preluarea unor elemente de cultură materială de la alte popoare. Ei le-au adoptat, le-au transformat și adesea le-au îmbogățit, contopindu-le …

Citeste tot articolul

Scrisoare deschisă poporului român

“Popor român , Îţi scriu pentru că sper ca, măcar odată pe an, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi. Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu, dar cunosc că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, ci tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi, totuşi, mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ? Ai fost singurul popor pe care nicio putere din lume nu l-a cucerit, chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Niciunul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ? Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa, iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europă de furia semilunii. Acum …

Citeste tot articolul

Civilizaţia modernă – în pragul prăbuşirii? Foarte bine.

Civilizaţia modernă se îndreaptă spre colaps şi s-ar putea prăbuşi în scurt timp – câteva decenii – din cauza instabilităţii economice crescânde şi a presiunii excesive asupra resurselor planetei, ne arata autorii unui studiu ştiinţific finanţat de NASA. Folosind modele teoretice pentru a prezice ceea ce se va întâmpla în ţările industrializate în cursul următorilor aproximativ 100 de ani, matematicienii au ajuns la concluzii „îngrijorătoare” pentru capitalisti: chiar făcând predicţii conservatoare (fără a recurge la cele mai pesimiste scenarii), perspectivele sunt sumbre, deoarece situaţia se înrăutăţeşte rapid. Referindu-se la exemplele istorice ale colapsului unor civilizaţuii sofisticate, precum cea romană, dinastia Han sau Imperiul Gupta, autorii afirmă că şi atunci, la apariţia semnelor de avertizare în privinţa apropiatului dezastru,  „elita” societăţii a perseverat adesea pe aceeaşi cale pe care obişnuia să meargă, păstrănd acelaşi mod de viaţă, până când a fost prea târziu – iar asta se întâmplă şi acum. Aceste exemple istorice, spun autorii, arată că până şi cele mai complexe şi avansate societăţi pot fi fragile, efemere şi susceptibile de a intra în colaps. Matematicianul Safa Motesharri, unul dintre autorii raportului, bazat pe un model numit “Human And Nature Dynamical” (Handy), afirmă că procesul de ridicare şi prăbuşire a unor civilizaţii este un model ciclic, recurent, ce poate fi întâlnit de-a lungul întregii istorii. Studiul condus de el, cu ajutorul unei echipe de specialişti în ştiinţe naturale şi sociale, şi finanţat de Goddard Space Flight Center, al NASA, urmează să fie publicat în jurnalul Ecological Economics. Studiul explorează factorii care pot duce la colapsul civilizaţiei, de la creşterea populaţiei la schimbările climatice, ajugând la concluzia că, atunci când mai mulţi factori se combină, se poate ajunge la prăbuşirea societăţii din cauza „supraexploatării resurselor” şi a „stratificării economice a societăţii în elite şi mase”. Elitele, care trăiesc în special în …

Citeste tot articolul

SOCIETATEA IN CARE TRAIM ESTE UN COSMAR SAU PURA REALITATE?

EDUCATIA NOILOR GENERATII: Sa pornim de la cateva intrebari des intalnite precum:” Ce se intampla cu noua generatie?”, “De ce nu exista performanta in sistemul educational in ultimii 20 de ani?”, “ Ce sta la baza acestor probleme care  implica in mod direct sau indirect un tanar ?” .. Sistemul educational slab, in fiecare vara auzim la televizor un singur subiect ce se dezbate la nesfarsit  “Notele de la Bacalaureat. Cine a trecut? Cine nu ? Numarul analfabetilor este in crestere sau nu ?” Zeci de tineri se confrunta cu   probleme atunci cand vine vorba de Bacalaureat. Rata de promovare la Bac după rezultatele parţiale este mai mare faţă de anul trecut. Dacă în 2012, promovabilitatea era de 43,04%, rata de promovare la Bac 2013 este de 55,65%, cu aproape 10% mai mare faţă de 2012. Totuşi, in 2013  au fost mai mulţi elevi înscrişi la examenul de maturitate, aproximativ 187.000 faţă de 180.000, 2013. Intrebarea  este “Interesul scazut al profesorilor, care sa recunoastem, de ce si-ar mai da interesul daca nu sunt platiti bine, afecteaza si tinerii, sau noua generatie este atrasa de altceva uitand de responsabilitati si educatie?” Cred mai précis ca ambele afecteaza in mod egal. Pentru inceput, elevii sunt atrasi de tot felul de anturaje mai mult sau mai putin folositoare. 2 din 5 ajung sa fie atrasi de alcool, droguri si tutun. Asta  nu e o simpla dependenta, e cu adevarat un cosmar in care ei intra inconstienti fiind, traiesc o perioada  fara sa realizeze iar daca jumatate din ei intr-un final realizeaza, este prea tarziu. Rezultatele   devastatoare in legatura cu promovabilitatea la bacalaureat, intrarea la facultate si absolvirea ei, nu sunt datorate doar sistemului educational ci si noilor atractii. Traim intr-o societate in care tehnologia, aparitia unor noi tehnici de comunicare de multe ori …

Citeste tot articolul

Va impune Uniunea Europeana „drepturile pentru homosexuali”?

Europa continuă să încerce: marţi, 4 februarie, se va discuta în Parlamentul European Rezoluţia Lunicek cu titlul „Foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei şi discriminării pe motiv de orientare sexuală şi identitate de gen”. Ne putem da seama foarte repede că dacă această rezoluţie va fi aprobată, toate statele din Uniunea Europeană ar putea fi supuse unor presiuni puternice pentru a-şi schimba legislaţia naţională şi a introduce aşa-numitele „drepturi pentru homosexuali”. Nu întâmplător, propunerea de rezoluţie a luat numele eurodeputatei austriece Ulrike Lunicek, o activistă în favoarea lesbienelor, membră a LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transsexuali). Chiar dacă rezoluţiile Parlamentului European nu sunt obligatorii, ele indică în mod clar politica Uniunii. Dacă această rezoluţie va trece, luptătorii minorităţilor sexuale vor constrânge şi mai mult guvernele ţărilor care au rezistat până acum tentaţiei de a slăbi protecţia pe care o acordă familiilor naturale. Rezoluţia Lunicek consideră că „drepturile pentru homosexuali” sunt asemenea drepturilor umane universal recunoscute. Dacă artificiile legale şi politice pe care încearcă să le facă vor avea succes, nu puţine ţări din UE ar putea să-şi modifice în mod considerabil legislaţia pentru a putea fi în pas cu tendinţa „anti-homofobă” şi a se deschide unui nou tip de societate: o societate în care familia nu mai este protejată, ci probabil este desfiinţată, iar libertatea de exprimare este îngrădită prin „ordonanţe de urgenţă” şi legi menite să indice drumul pe care libertatea de exprimare trebuie să-l apuce. Împotriva adoptării acestei rezoluţii, puteţi semna petiţia online sau puteţi lua parte, duminică, 2 februarie, la marşurile de protest anunţate în câteva oraşe europene. Oraşele în care s-au anunţat marşuri sunt: Bucureşti, Paris, Roma, Bruxelles, Madrid şi Varşovia. Marşul este organizat de „Manif pour tous”. sursa: e-communio.ro

Citeste tot articolul

O societate fara copii: ne asteapta catastrofa demografica

O lungă perioadă de timp a fost prezisă o suprapopulare la nivel mondial care justifica toate teoriile absurde ale lui Thomas Malthus. Însă în Europa, în America de Nord, în Japonia şi chiar în majoritatea țărilor din Orient, rata fertilității nu încetează să scadă într-un mod din ce în ce mai alarmant. În 1979, rata medie a fertilității mondiale era de 6 copii pe familie. Potrivit ONU, aflat în fruntea campaniilor de „reglementare a populaţiei globale, această rată mondială s-a redus în prezent la 2,36 copii la fiecare femeie. Europa şi America de Nord au o rată de fertilitate sub 2,1 copii pe familie, acesta fiind indicele care constituie rata necesară de menținere a populației la acelaşi nivel. Constatarea este impresionantă: „Astăzi, doar 3% din populația pământului trăiește într-o țară unde fertilitatea nu scade”, explică Jonathan V. Last, jurnalist la Wall Street Journal şi autorul cărții: La ce să ne aşteptăm când nimeni nu mai aşteaptă un copil: catastrofa demografică americană care ne paşte. Pentru ONU şi alte organizații mondiale, soluţia este simplă: mai multă contracepţie și avorturi și creşterea imigraţiei pentru a compensa lipsa – un sistem halucinant și suicidar. Mai mult decât atât, se observă că în urma imigrării, soluţie salutată de demografii americani, mai mult îngrijoraţi de cifre decât de identitate, femeile venite începeau să-şi reducă la rândul lor fertilitatea, mimând obişnuinţele localnicilor. Colapsul demografic se manifestă foarte mult în Japonia. Astfel, în 2006, ultimii 8 locuitori din Ogama şi-au vândut satul la o întreprindere pentru ca aceasta să-l transforme într-un loc pentru colectarea gunoiului. În Ţara Soarelui Răsare se vorbeşte tot mai mult de «parasaito shinguru» – celibatarii paraziţi, adică femeile active care deja au absolvit universităţi şi care trăiesc încă cu părinţii, pentru a putea cheltui mai mulţi bani pe haine și accesorii de modă. Pentru a compensa într-un …

Citeste tot articolul

Eminescu despre conduita romanului modern

Prof. univ. dr. Constantin Schifirneţ n mai multe lucrări (Civilizaţie modernă şi naţiune, Formele fără fond, un brand românesc, Geneza modernă a ideii naţionale) am abordat contribuţia lui M. Eminescu la elaborarea modelului teoretic de edificare a civilizaţiei moderne în context naţional. Eminescu manifestă un interes constant pentru cunoaşterea evoluţiei civilizaţiilor, pentru studiul raporturilor dintre civilizaţii precum şi al afirmării acestora în cadrul naţional. În viziunea lui Eminescu, nu există o civilizaţie generală, abstractă, ci fiecare popor construieşte un tip specific de civilizaţie. A fi modern înseamnă pentru Eminescu recunoaşterea opţiunii fiecărui stat naţional de a avea o civilizaţie proprie, fiindcă adevărata civilizaţie este cea care are rădăcini adânci în solul naţional, idee care nu poate conduce la aprecierea gândirii eminesciene ca tradiţională sau chiar reacţionară (cum au procedat, printre alţii, Ibrăileanu şi E. Lovinescu). Poziţia poetului faţă de căile modernizării României exprima concepţia sa organicistă despre dezvoltarea societăţii în consens cu specificul istoric naţional al poporului român. Ca argument, aduce exemple din istoria noastră văzută prin ceea ce are peren, viabil şi generator de modernitate. Dezvoltarea modernă a ţării este concepută de Eminescu ca fiind determinată de factori şi condiţii specifice naţiunii române. Eminescu nu se impotrivea modernizării statului nostru, dar manifesta o exigenţă deosebită faţă de excesele şi deformările ce apăreau ca efecte ale aplicării unor modalităţi inadecvate p a rticularităţilor evoluţiei ţării noastre în timpul său. În toată publicistica sa se poate uşor observa accentul poetului pe reliefarea spiritului modern autentic, aşa cum fiinţa el în ţări cu tradiţie în dezvoltarea modernă şi aşa cum dorea să existe şi în statul român. Eminescu concepea dezvoltarea ţării ca evoluţie firească din propriile structuri şi forme. Ceea ce-l preocupa erau fundamentele proceselor de dezvoltare modernă, care în viziunea sa erau: munca, naţiunea, clasele producătoare, tradiţia (trecut şi istorie), cultura …

Citeste tot articolul