Tag Archives: slugi

INCA O DOVADA CA AM AJUNS SLUGI! ARMATA ROMANA si-a inscripționat steagurile de luptă în limba ENGLEZĂ. Soldați, voi în ce limbă ați depus Juramântul Militar?

Din dorința de a fi mai pe placul aliaților, românii au căzut – de destul de multe ori – în extrema cealaltă, respectiv într-o formă de mimetism lipsit de orice demnitate. Un caz asemănător s-a petrecut zilele trecute în cadrul Armatei României, mai precis în cazul Batalionului 280 Infanterie Mecanizată „Căpitan Valter Mărăcineanu” din Focșani. Mai precis, pe 7 iulie în cadrul unei „ceremonii solemne”, au fost înmânate și sfințite steagurile de luptă ale unității care va pleca în misiune în Afganistan, unde va lupta începând cu luna august, scrie Rumaniamilitary. Elementul de noutate – care stârnește totodată și stupoare – este faptul că pe parcursul misiunii, batalionul va purta o denumire simbolică, în limba engleză. Astfel, Batalionul 280 devine, Batalionul „Brave Hearts”, iar subunitățile se vor numi „Dragon Wolves”, „Wild Dogs”, „Desert Eagles” și „Vipers”. Aceste denumiri au fost inscripționate pe steagurile de luptă. Faptul este cu atât mai ieșit din comun cu cât chiar comandantul batalionului a spus în alocuțiunea sa că „Primind steagurile cele noi, aduceți-vă pururea aminte că vă încredințez onoarea Țării. Steagul e România! Acest pământ binecuvântat al Patriei, stropit cu sângele străbunilor noștri și îmbelșugat cu sudoarea muncitorului”. Comentând această știre, cei de la Rumania Military afirmă: „Înțeleg ca o unitate aflată în Teatrul de Operațiuni să-și picteze la intrarea în locația propriilor barăci stema proprie, chiar și cu englezismele de rigoare – inclusiv în acte oficiale, dar Drapelul/Drapelele de Luptă sau similar este/sunt tabu, sacre, de neatins în ceea ce privește limba! Vă era chiar așa de greu să vă mândriți pe steaguri cu numele (articulate) de?..Inimile Brave/Neînfricate, Lupii Balaur, Câinii Sălbatici, Vulturii Deșertului, Viperele?…” Reamintim că la schimbarea comandantului de la Baza Americană de la Deveselu, din 2016, steagul SUA a fost în prim plan, cel românesc fiind în fundal. Răspunsul Ministerului Apărării …

Citeste tot articolul

(FOTO) ȚIGANII BOGAȚI au dat chef de Sfânta Maria. ROMÂNII AU FOST SLUGI. ”Nu ești om dacă mașina ta nu costă 100.000 de euro”, spun TIGANII

Cei mai bogați tigani din Timișoara au făcut bairam astăzi. Au spart o avere pe muzică, mâncare fină și cântăreți de manele, dar și ca să poată angaja mai mulți români care să le fie slugi și să le facă pe plac. Când nu au dansat și nu au băut, tiganii s-au întrecut în mașini, cai putere și banii pe care i-au spart ca să își cumpere bolizii de lux. Un bairam în toată regula au organizat cei mai bogați tigani. Întorși din Germania, aceștia au organizat un chef cu ocazia sărbătorii de Sfânta Maria, iar românii au fost plătiți ca să îi servească pe invitați, mai ceva ca pe regi. Meniul a cuprins purceluși de lapte la proțap, zeci de pui la rotisor, caviar și șampanie importată din Franța. Costul: zeci de mii de euro. Mulți bani s-au dus și pe muzică, asta pentru că organizatorii au vrut ca cei mai apreciați maneliști din Banat să le cânte la ureche. Iar dedicațiile s-au plătit cu sute de euro, astfel că fiecare interpret a plecat acasă cu mii de euro. Ca să arate cât de bogați sunt ei, rromi și-au parcat mașinile de lux pe covorul roșu, tocmai ca să își arate puterea și influența. ”Nu ești om dacă mașina ta nu a costat măcar 100.000 de euro. noi nu îi lăsăm pe copii să conducă jafuri de Dacii. Noi le dăm mașini adevărate, asta că ținem la ei. Nu îi lăsăm să se facă de râs cu mașini la mâna a doua. Dacă ai valoare, dacă ești om, atunci îți permiți mașini adevărate”, a spus Elvis Cacuci, unul dintre invitați, care și-a impresionat concurența cu un Lamborghini nou-nouț. Cheful va continua și zilele viitoare, asta pentru că rromii spun că în vacanța lor din țară vor să se simtă …

Citeste tot articolul

Pupincurismul românesc (1)

Nu ştiu de unde l-a preluat naţia română, dar a reuşit să-l “şlefuiască” până a căpătat sclipirile unui diamant dintr-o grămadă de căcat (scuzaţi cuvântul “grămadă”). Pupincurismul românesc poate fi introdus, cu succes, în programa şcolară, pentru a fi studiat de la cele mai fragede vârste. Cercetându-i istoricul şi exponenţii de marcă, putem cu uşurinţă descoperi că traversează ca un fir maro şi urât mirositor aproape toată existenţa noastră (fiind tot mai prezent din epoca fanariotă). Începând cu marii voievozi, care între două bătălii, zidirea unor mănăstiri, mai dădeau câteva limbi în curul sultanului, trecând prin cea mai scârboasă perioadă a balelor revărsate de fanarioţi, continuând cu perioada de limbi mai educate, lipite de imperialul cur austriac, ajungem pe teritoriul marilor personalităţi din România secolelor XIX – XXI, care nu “au precupeţit nici un efort” pentru a şterge bucile regale şi prezidenţiale cu limbile lor erudite. Este adevărat că acest comportament secular, care erodează puternic demnitatea naţiunii, există peste tot în lume, mai ales în regimurile totalitare, unde cultul personalităţii este văzut ca o necesitate a supravieţuirii. Dar, la noi, linsul în cur al şefului a devenit, în timp, o parte a culturii. A îmbrăcat forme tot mai diferite, de la milogeala ţăranului în faţa atotputernicei primării şi până la frazele pline de cuvinte greţoase ale intelectualilor, adresate potentaţilor vremii. Pupincurismul românesc este grotesc, fără limite şi a devenit ceva natural, obişnuit, cotidian. Dacă pentru omul simplu, amărât, strivit de greutăţile vieţii, o limbă trasă din când în când pentru obţinerea “ceva-ului”, este o necesitate, ca şi şpaga, nu acelaşi lucru îl poţi afirma despre o personalitate. Ce nevoi aveau un Sadoveanu, Arghezi, Iorga, Gusti, Cezar Petrescu, Gigurtu, Rebreanu şi mulţi alţii, pentru a-şi umple gurile cu rahatul princiar şi apoi cel bolşevic ? Degradarea prin linguşire a acestor personalităţi, …

Citeste tot articolul

Slugarnicie voluntara

“Eu nu am nimic de ascuns. De aceea, puţin îmi pasă că SUA îmi văd e-mail-urile, câtă vreme ne permit să trăim într-o lume mai sigură”. Am găsit o asemenea afirmaţie într-o “postare” în care autorul său comenta o ştire despre cazul Edward Snowden. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost amintirea de a fi auzit această frază pe vremuri, dar într-un context relativ diferit. Cu decenii în urmă, un cunoscut care studia în fost Germanie de Est, îmi spusese: “Puţin îmi pasă să ştiu că Stasi mă spionează. Acesta este preţul pentru apărarea socialismului”. El uitase doar să întrebe cât valora un socialism construit prin totala distrugere a noţiunii de spaţiu privat. Regim în care cetăţenii alimentează încrederea infantilă că sunt ascultaţi de cineva care va înţelege cat de buni şi de cuminţi sunt ei şi că de aceea merită protecţia pe care regii o acordau supuşilor celor buni. De fapt, eu mă întrebam dacă nu exista ceva din “iubirea faţă de agresor” şi din nevoia nevrotivă de sprijin în această ciudată tendinţă psihologică spre slugărnicia voluntară. Astăzi, după aproape 25 de ani [de la căderea Zidului Berlinului] este impresionant să vezi cât sunt de asemănătoare în orbirea lor ideologică aceste două persoane care cred că apără lumi diferite. Este nostim să înţelegi cum, în fond, ele vor acelaşi lucru: să sacrifice, odată pentru totdeauna, libertatea pe altarul fricilor şi obsesiilor lor. Chiar şi filozoful Thomas Hobbes obişnuia să spună în felul său: pragul uşii mele este graniţa puterii statului. Ceea ce poate însemna că statul nu intră, nu legiferează şi nu spune nimic despre ceea ce fac eu în spaţiul meu privat. Unii vor spune: “Cu excepţia unor situaţii excepţionale”. Ceea ce explică de ce astăzi a guverna înseamnă în mare măsură perpetuarea aşa-ziselor situaţii excepţionale …

Citeste tot articolul