revolutie

Germina Nagâț, membră în Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, dezvăluie că o parte a dosarelor fostei Securități se află și după trei decenii în custodia armatei, care refuză să le predea:

”Nu putem ști dacă arhiva primită de CNSAS e „toată” sau completă, fiindcă nu avem niciun inventar de referință, valabil pentru momentul ianuarie 1990, cu care să facem comparația. Într-adevăr, cea mai mare parte a arhivei CNSAS provine de la SRI, însă mai sunt și alți deținători care, după Revoluție, au gestionat părți importante din arhiva Securității și de la care am preluat prea puțin. În plus, și traseul legal al dosarelor a complicat mult lucrurile” afirmă Nagâț.

”Până la înființarea SRI, arhiva Securității a fost în custodia MApN, însă o parte nu s-a mai întors niciodată la continuatorul legal. Încă mai purtăm negocieri în privința dosarelor din arhivele militare și încă mai sper să apară cândva și rezultate” mai spune cercetătorul. Și tot ea oferă și explicațiile acestei bătălii pentru ținerea dosarelor Securității sub obroc:

”Din păcate, cu cât arhiva Securității e mai bine studiată și produce efecte în spațiul public, cu atât devine mai clar că n-a fost vorba doar despre „senzația” că Securitatea a controlat și controlează încă lucrurile, deși impresia asta o aveam mulți, după Revoluție. Acum, cu documentele în față, putem vorbi despre certitudini. A durat exasperant de mult, dar am aflat, iată, după deschiderea arhivei CNSAS, că multe întreprinderi din România s-au privatizat cu contribuția ofițerilor de Securitate care răspundeau de obiectiv, că la alegerile locale și parlamentare au candidat în mod constant și au fost aleși – inclusiv în Parlamentul European! – nu doar colaboratori, ci chiar foști ofițeri de Securitate.

Sau că, în democrație, la Ministerul Justiției au putut fi numiți doi foști informatori sau că serviciul secret al Ministerului Justiției – SIPA – a fost condus de un ofițer de Securitate, numit în funcție chiar de fostul informator pe care-l avusese în legătură înainte de ’89…. și tot așa. Am spus odată că Securitatea a asistat la venirea pe lume a statului român democratic chiar în sala de nașteri. Adaug acum că imediat s-a erijat în naș, protector și mai ales „tutore”. Au trecut trei decenii de la Revoluție și pare că tot nu e dispusă să renunțe la acest rol”, a declarat pentru Deutsche Welle.

Sunt 33 de ani de când am făcut pasul dintr-o negură în altă negură.

În 1989 rulam într-un scenariu în care nu aveam acces la nicio ştire. Doar fluxul oficial ne era permis. Şi, din când în când, încălcând regulile, ascutam prin gard la ce se spune „de dincolo”. Am păşit cu speranţe, crezând că am scăpat de tiranie şi ne îndreptăm spre o societate în care fiecare se poate împlini la potenţialul său maxim.

Ceva mai târziu aveam să aflăm că toată ieşirea noastră în stradă – sinceră şi spontană din punctul nostru de vedere – a fost de fapt o manipulare de zile mari, în care forţe special antrenate pentru asemenea operaţiuni au rostogolit un bulgăre bine conceput astfel încât acesta, aproape instantaneu, s-a transformat într-un bolovan imens, demolator al anchilozatului regim politic autohton. Apoi am aflat că atunci a fost doar începutul unei epoci a manipulării, în care cineva s-a jucat cu sentimentele şi aspiraţiile noastre, manipulându-ne exact aşa cum un părinte îşi manipulează copilul pentru a face ceea ce i se cere.

Sunt 33 de ani. O viaţă eşuată pentru noi. Stai şi te uiţi şi nu-ţi vine să-ţi crezi ochilor ceea ce vezi. Am fugit de cenzură, acum avem cenzură la fiecare colţ. Aproape că nu mai poţi scrie un mail fără să ţi se sugereze discret că foloseşti un limbaj cam „incorect politic”. Înainte te luptai cu tirania regimului, acum tirania s-a mutat în aproapele nostru. Mai ţineţi minte cu câtă sălbăticie idioţii utili ai sistemului promiteau să-i reclame pe „teroriştii” care îndrăzneau să iasă din casă fără mască? Îi mai ţineţi minte pe cei care pândeau bătrânii întârziaţi pe stradă? Aţi uitat teroarea în care armata a fost masată în interiorul oraşelor ca să tragă cu tunul după virus? Şi dacă ar fi doar asta. Oamenii din vremea lui Ceauşescu erau disperaţi că nu se găseşte nimic în magazine. Aveai bani, dar n-aveai ce să cumperi. Doar piaţa neagră, controlată de Securitate, suplinea lipsurile la preţuri piperate. O pereche de blugi costa un salariu. Da-l dădeai pentru a-ţi lua porţia de Occident! Acum s-a inversat roata: magazinele sunt pline, doar că oamenii se plâng că n-au bani. Până la urmă tot aia e, cu o mică diferenţă: atunci nu se găsea şi înjurai regimul, în timp ce acum se găseşte şi te înjuri pe tine pentru neputinţa de a-ţi cumpăra. Din punct de vedere material, pentru majoritatea oamenilor n-au fot mari schimbări, însă s-a adâncit frustrarea, care în timp dă în depresie şi nebunie. Omul aleargă după lanţul banului în disperare, transformându-se benevol în rob cu ochii injectaţi de furie. Vai, în ce specie ne-am transformat!

Parafrazându-l pe monahul Arsenie, putem spune fără tăgadă că „am vrut libertatea şi am ajuns robi”. Paradoxal, înainte nu aveam pic de libertate, dar parcă nu eram atât de robi ca acum. Sunt 33 de ani şi nu-mi mai găsesc resursele de optimism. Indiferent la ce m-aş gândi, când privesc retrospectiv mă simt cuprins de o iremediabilă tristeţe. A trecut atâta amar de vreme. Nu ne-a mai rămas decât neputinţa, lipsa oricărei speranţe şi mersul orbecăit într-un spaţiu iluminat înşelător. Sunt 33 de ani. Orbii se bucură nebuneşte, în timp ce aceia care văd lumea aşa cum e n-au decât motive de întristare. Sunt 33 de ani. Atât!

Vezi si – Dan Diaconu: „Pentru idioţii utili ai cauzei ucrainene. Ar trebui, cred, să începem de la origini. Aşadar, de unde vine Ucraina?”

Ciucă vrea să sperie populația cu Poliția Militară
Proiectul de lege al Poliției Militare, aprobat de Guvern în ultima ședință, este, de fapt, o reînviere a aceluiași proiect controversat din perioada plandemiei, în care se introducea dreptul polițiștilor militari de a controla și limita deplasarea populației pe perioada stării de urgență. Singura schimbare făcută acum este omiterea detalierii măsurilor pe timp de pace pe care angajații MApN le pot lua pentru controlul cetățenilor, însă dreptul de a interveni a rămas.

Legea pentru organizarea și funcționarea Poliției Militare, aprobată în ședința de Guvern de miercuri, este, de fapt, aceeași Mărie cu aceeași pălărie. Proiectul a mai fost în dezbatere publică pe site-ul MApN la sfârșitul lunii ianuarie 2021, când a stârnit un adevărat scandal din cauza introducerii atribuției pentru polițiștii militari de a acționa împotriva populației pe perioada stării de urgență. Și am spus ”aceeași pălărie” pentru că nu se schimbă nimic, ci, din contră, lucrurile ar putea fi chiar mai grave.

În vechiul proiect, se preciza că, pe timpul stării de urgență, pe timp de pace, Poliția Militară va putea îndeplini, la solicitare, misiuni în sprijinul structurilor sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională. Printre aceste misiuni se numărau dreptul polițiștilor militari de a participa la legitimarea și stabilirea identității persoanelor, precum și la verificarea motivului deplasării/circulației persoanelor în afara localității/locuinței/gospodăriei și de a asigura avertizarea persoanelor, prin orice mijloc de comunicare, pentru încetarea acțiunilor prin care sunt afectate măsurile de limitare a deplasării, de carantinare sau izolare. Totodată, polițiștii militari aveau dreptul, conform proiectului de lege inițial, de a interzice temporar pătrunderea în clădiri, localități sau zone geografice, delimitate sau marcate, în care sunt dispuse măsurile de limitare a deplasării, de carantinare sau izolare, ori de a dispune evacuarea temporară din acestea a oricărei persoane.

Un pericol și mai mare
În nota de fundamentare a proiectului de lege aprobat la ultima ședință de Guvern, articolul care dă mână liberă Poliției Militare de a acționa împotriva populației este justificat de faptul că, pe durata decretării stării de urgență pe teritoriul României, lipsa prevederilor legislative cu privire la atribuțiile poliției militare în astfel de situații a generat dificultăți în activitatea Poliției Militare. Astfel, potrivit articolului 13 din proiectul de lege, pe timpul stării de urgenţă, Poliţia Militară va continua să îndeplinească misiunile şi să exercite atribuţiile specifice de pe timp de pace și numai la solicitare va îndeplini misiuni în sprijinul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, conform legislaţiei în vigoare. Tot la solicitare era și în vechiul proiect. Numai că, în acest act normativ, lipsește enumerarea misiunilor pe care le pot desfășura polițiștii militari împotriva populației. Și, pe principiul juridic ce nu este interzis este permis, practic, angajații MApN vor avea dreptul să intervină în orice mod și în orice situație împotriva populației, nu numai în legitimare și carantinare.

Control al militarilor străini
Singurul lucru pozitiv al acestui proiect de lege este introducerea drepturilor pentru polițiștii militari de a-i controla pe militarii străini aflați pe teritoriul României. Astfel, conform prevederilor din actul normativ, personalul militar străin aflat pe teritoriul naţional va avea obligaţia să se supună legitimării şi controlului echipamentului, bagajelor individuale, precum şi al tehnicii şi bunurilor militare, la solicitarea poliţistului militar.

Totodată, polițiștii militari vor avea dreptul de a testa personalului militar şi civil străin, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanţe psihoactive sau preparate stupefiante ori psihotrope, pe durata prezenţei personalului în obiectivele militare sau în zonele militare restricţionate, precum şi pe timpul executării misiunilor.

Un text emoționant până la lacrimi: scrisoarea unei mame de erou-martir, postată de Marian Dumitru pe contul său de Facebook. Întrebări retorice şi răspunsuri sincere leagă dureros crimele din 1989 de patimile prezentului.

Scrisoare de decembrie
Dragul meu, au trecut 29 de ani.
Mai mulți decât aveai tu când ai plecat dimineața de acasă, ca să te lupți „pentru libertate şi fericire”. Astăzi, acum 29 de ani, ai ieşit pe uşă. Nu te-ai mai întors, te-a omorât un glonț răzleț.

Mie mi-au zis că sunt mamă de erou; dar eu aş fi vrut să fiu mamă de băiat în viață.
Dragul meu, am rămas singură. Au plecat toți de lângă mine. Unii au murit, restul au plecat din țară. Eu le-am zis că tu ai murit în acel decembrie şi pentru libertatea şi fericirea lor. Dar ei au zis că nu se simt nici liberi şi nici fericiți, aşa că au plecat.
Toți copiii cu care te jucai în fața blocului au crescut, s-au făcut oameni mari şi au plecat şi ei. Nu mai am pe nimeni cu care să vorbesc despre tine.

De parcă nici n-ai fi fost vreodată…
Dragul meu, iubita ta de atunci, din decembrie, s-a căsătorit şi a plecat şi ea. M-a sunat acum vreo douazeci de ani, că e în America, are trei copii şi e fericită.

Eu nu am decât o geacă subțire de fâş, cu care ai plecat. Era albă şi curată, dar ei mi-au dat-o roşie înapoi. Și murdară de pământ…
La început, mă uitam la televizor, dar nu vedeam decât cum s-au pus toți pe furat şi pe distrus țara pentru care ai murit tu. Aşa că nu m-am mai uitat, că mă durea, dragul meu.
Ce putere am eu împotriva tâlharilor? Toată puterea mea întreagă erai tu, dragul meu…

În ultimii ani, am deschis televizorul doar la final de decembrie; că mereu povesteşte de tine şi de ceilalți care au ieşit pe străzi „pentru libertate şi fericire”. Uneori te arată şi pe tine în poze. Mă uit şi plâng, dragul meu.
Au trecut 29 de ani şi iarăşi e decembrie. Am deschis astăzi televizorul.
Dar nu mai zic nimic de tine. Zic doar că ăştia care au distrus țara de când ai murit tu îşi dau o lege ca să scape.
Dragul meu, dacă tu ai fi ştiut, în dimineața aia rece de decembrie, că pleci să te întâlneşti cu glonțul, ca să poată fura ei 30 de ani şi apoi să scape nevinovați, mi-ai mai fi spus că mergi să lupți „pentru libertate şi fericire”?

Dragul meu, mai bine stăteai acasă…
Mai bine încuiam şi aruncam cheia pe geam.
Închid televizorul şi mă pregatesc să mor. Și după ce eu n-oi mai fi, nimeni nu-şi va mai aminti de tine şi de dimineața aceea de decembrie.
De parcă nici n-ai fi fost… dragul meu…

Fostul apartcik comunist, Ion Iliescu, s-a arătat revoltat după desființarea Institutului Revoluției Române, catalogând decizia Guvernului drept ”o porcărie inadmisibilă”. Existența Institutului Revoluției Române prezidat de un fost comunist, ce poza ulterior în mod fals în disident, cercetat pe deasupra în dosarul Revoluției reprezenta o adevărată jignire la adresa memoriei victimelor Revoluției din decembrie 1989.

„Nu am auzit de așa ceva. Asta e o porcărie curată. Adică Institutul Revoluției Române, renunțăm la Revoluția Româna, la studierea ei…Nu înțeleg, nu știu, nu am aflat încă această știre. Mi se pare o porcărie indamisibilă. Că sunt oameni care n-au trăit Revoluția și nu-nțeleg și-i interesează, asta e altă treabă, dar a fost un moment istoric remarcabil care-a marcat întreaga transformre pe care a cunoscut-o țara în ultimii 30 de ani de zile. Cum să renunți la așa ceva? Unde în lume se întâmplă așa ceva? N-am aflat încă această știre, mă surprinde și nu-nțeleg motivația ei”, a afirmat cu ipocrizia-i caracteristică Ion Iliescu, într-o declarație pentru Mediafax.

Amintim că așa-zisul Institut al Revoluției Române s-a aflat în centrul unui scandal după ce a decis organizarea unui concert în 22 decembrie, gest calificat de mai multe organizații civice drept o jignire adusă memoriei eroilor martiri ai Revoluției din 1989 și urmașilor acestora. Ulterior, Grupul pentru Dialog Social a cerut desființarea imediată a Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.

Sursa: podul.ro

Vezi: Șoc în politică! Futacul Poporului Roman, Ion Iliescu, revine: ”Mi se pare o porcărie inadmisibilă. Unde în lume se întâmplă așa ceva?”

Un anunț trist a fost făcut de Daniel Uncu. Acesta a anunțat că a murit ziaristul Mihai Creangă, cel care a făcut parte din grupul de disidenți ”Acțiunea R”. Aceștia au editat un ziar clandestin în perioada comunistă, fiind cu toții arestați și condamnați la închisoare.

Cei arestați au fost eliberați în decembrie 1989, atunci când revoluționarii români au doborât dictatura ceaușistă. Mihai Creangă – care a condus ziarul ”România Liberă – a încetat din viață chiar în ziua de Crăciun. Avea 77 de ani.

”A murit ziaristul Mihai Creangă. În zi Sfântă, de Crăciun, a urcat la cele veșnice. Dumnezeu să il odihnească ! Mihai Creangă este cel care alături de tatăl meu, ziaristul Anton Uncu, de ziaristul Petre Mihai Bacanu, de Ștefan Niculescu Maier și de tipograful Alexandru Chivoiu a făcut parte dintr-un grup de disidenți grupul „Acțiunea R” (Acțiunea România) care prin puterea condeiului și a unui ziar clandestin s-a opus dictaturii comuniste și ceaușiste. Au fost toți arestați și condamnați la închisoare, decembrie 1989 fiind momentul eliberării acestora.

Dintre toți, doar Ștefan Niculescu Maier și Petre Mihai Bacanu mai sunt în viață!”, a anunțat Daniel Uncu.

”Nicio clipă nu mi-am mai văzut colegii”
Mihai Creangă a povestit calvarul prin care a trecut după ce a fost arestat. 93 de zile de detenție și apoi domiciliu forțat la Târgu-Jiu, scăpând de acest chin doar după 22 decembrie 1989.

”Am stat în arestul Securităţii – Direcţia a 6-a cercetări penale – 93 de zile şi a urmat un domiciliu obligatoriu la Târgu Jiu, din care am scăpat după 22 decembrie 1989. Aici (n.red. – la Sighet) sunt oameni care au stat ani grei în puşcărie şi în condiţii infinit mai dure decât cele în care am stat noi. Aş zice că, prin comparaţie, detenţia noastră a fost ca într-un hotel de lux. Bineînţeles, nici o clipă nu mi-am mai văzut colegii, nu aveam, evident, nici o ştire dinafară şi eram fiecare în celulă separată. Eu am avut norocul ca fereastra de la celula mea să dea spre o aripă de la Patriarhie – era postul Crăciunului, fiind încă iarnă întunericul cădea destul de devreme şi vedem mereu aprinsă o luminiţă acolo, până trebuia să trag obloanele. Ştiam că mă rog lui Dumnezeu şi că am un semn prin acea luminiţă, pe care o vedeam noaptea.

Ancheta. Am avut doi anchetatori: unul juca rolul anchetatorului „rău”, celălalt al anchetatorului „bun”; era clar că erau roluri, pentru că se urmărea, ca şi prin tortură, de data asta cu metode bine puse la punct, ruperea personalităţii. Şi atunci, erai ca într-un duş cald-rece. Tot timpul se intersectau. Erai împins, prin întrebările lor, să-ţi imaginezi felurite scenarii pe care merge ancheta” – Mihai Creangă, ”În numele libertăţii presei” în Romulus Rusan (ed.), Analele Sighet 10: Anii 1973-1989. Cronica unui sfârșit de sistem, Fundația Academia Civică, 2003.

Avocatul Eliza Ene-Corbeanu a publicat, pe pagina de Facebook, mai multe informații despre Revoluție și despre cei 246 de inculpați, din cele 4495 de dosare penale care alcătuiesc dosarul Revoluției din decembrie 1989. Conform listei, există mult mai multe dosare despre Revoluție instrumentate de către diferite instituții de anchetă, dar care nu au avut parte de mediatizare.

„Ce știm despre vinovații revoluției. Citiți cu răbdare !

• au fost înregistrate 4495 dosare penale, din care 2894 dosare au fost instrumentate de Secția Parchetelor Militare si Parchetul Militar Bucuresti, iar 1601 de parchetele militare din teritoriu.

• Parchetele civile au instrumentat, separat de cele militare, 52 dosare penale,toate având ca obiect ucideri si răniri produse după data de 22.12.1989.

• Au fost trimisi în judecată de către parchetele militare 245 de inculpați în 112 dosare, după cum urmează :

• Ofițeri M.Ap.N. – 38, din care 6 generali

• Ofițeri M.I. – 85, din care 12 generali,

• Subofițeri M.Ap.N. – 9,

• Subofițeri M.I. – 9,

• Militari M.Ap.N. în termen – 35; Civili – 69.

Celelate cauze au fost reunite altor dosare, și au primit diverse soluții printre care și neurmărirea penală. Parchetele civile au dispus trimiterea în judecată a 36 inculpați, toți civili.

• Pentru evenimentele petrecute până la 22.12.1989 au fost întocmite 102 dosare, fiind cercetate un număr de 214 persoane.

Dintre acestea, au fost trimise în judecată 51 de persoane provenind din cadrul fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român, Departamentului Securității Statului, Inspectoratului General al Miliției, Miliției jud. Timiș și MAPN.

• Dosare în care au fost trimise în judecată principalele persoane vinovate de luarea măsurilor privind reprimarea demonstranților:

1- Zona Timișoara : – Dosar nr. 42/P/1990, al Parchetului Militar Timișoara, în care prin rechizitoriul din 29.03.1990 au fost trimiși în judecată inculpații Coman Ion, Matei Ilie, Pacoste Cornel și Bălan Radu, foști demnitari de prim rang ai Partidului Comunist Român (secretari ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român,viceprimministru, etc.), pentru săvârșirea infracțiunii de genocid;

• Dosar nr. 4/P/1990, în care prin rechizitoriul din 05.02.1990, Parchetul militar Timișoara a dispus trimiterea în judecată a inculpaților gl. Macri Emil, fost șef al Direcției a II-a din Departamentul Securității Statului, col. Popescu Ion, fost inspector Sef al Inspectoratului Județean Timiș al Ministerului de Interne, col. Sima Traian, fost Șef al Securității Timiș, col. Teodorescu Filip și col. Anastasiu Gabriel, foști locțiitori de șefi de direcții din Departamentul Securității Statului, Col. Deheleanu Ion, fost șef al Miliției jud. Timiș, col. Ghircoia Nicolae, fost șef al Institutului de tehnică criminalistică, lt.-col. Atudoroie Gheorghe, mr. Radu Tinui, lt.-col. Corpodeanu Ion, foști adjuncți ai șefilor securității și miliției jud. Timiș toți pentru săvârșirea infracțiunii de genocid;

• Dosar nr. 73/P/1990, în care prin rechizitoriul din 05.06.1994, Secția Parchetelor Militare a dispus trimiterea în judecată a gl. Rotariu Constantin, lt.-col.Păun Ioan și cpt. Gheorghe Constantin, ofițeri în cadrul U.M. 01942 Timișoara (Ministerul Apărării Na ionale) pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav ;

• Dosar nr. 1/P/1996, în care prin rechizitoriul din 30.12.1997 al Secției parchetelor Militare s-a dispus trimiterea în judecată a generalilor de armată Stănculescu Victor Atanasie și Chițac Mihai pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav (condamnați la pedeapsa de 15 ani închisoare);

• Dosar nr. 1668/P/1997, în care prin rechizitoriul din 04.11.1997 al Parchetului Militar Teritorial s-a dispus trimiterea în judecată a cpt. Joi oiu Vasile din cadrul U.M. 01185 Timișoara (Ministerul Apărării Naționale), pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

1. Zona Brașov – Sibiu:

• Dosar nr. 20/P/1990, privind pe col. Rotariu Iulian si ofițeri cu funcții de conducere în cadrul securității miliției Sibiu, trimiși în judecată de Parchetul militar Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la genocid;

• Dosar nr. 30/P/1990, al Parchetului Militar Brasov în care s-a dispus trimiterea în judecată a lt.-col. Cârneci Constantin și mr. Sabău Ioan, pentru săvârsirea infractiunii de omor deosebit de grav;

• Dosar nr. 3/P/1990, al Parchetului Militar Brașov privind pe mr. Botănel Ioan, trimis în judecată pentru săvârșirea infractiunii de tentativă de omor;

• Dosar nr. 2/P/1990, al Parchetului Militar Brasov privind pe cpt. Varză Liviu și lt. maj. Marcu Aurel, trimiși în judecată pentru săvârsirea infractiunii de omor deosebit de grav;

• Dosar nr. 4/P/1990, al Parchetului Militar Brasov în care s-a dispus trimiterea în judecată a cpt. Negrilă Ioan și lt. Crăciun Ovidiu, pentru săvârsirea infractiunii de tentativă de omor;

• Dosar nr. 20/P/1998, al Secției Parchetelor Militare privind pe col. Palade Marius Bruno, trimis în judecată prin rechizitoriul din 13.03.1998 pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor deosebit de grav;

• Dosar nr. 59/P/1998, al Secției Parchetelor Militare privind pe col.Dragomir Aurel, col. Moise Gheorghe, cpt. Tobă Francisc si conea Nicolae, trimiși în judecată prin rechizitoriul din 02.08.1999 pentru săvârsirea infractiunii de omor calificat si tratamente neomenoase.

3 – Zona Cluj

• Dosar nr. 217/P/1997, al Secției Parchetelor Militare în care prin rechizitoriul din 15.05.1998 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatilor gl.Topliceanu Iulian – comandantul Armatei a IV-a si a altor ofiteri din cadrul MAPN, pentru săvârsirea infractiunii de instigare la omor deosebit de grav si omor calificat.

Persoane cercetate în legătură cu reprimarea demonstrațiilor în Bucuresti :

• Dosar nr. 1/P/1990, privind pe Ceaușescu Nicolae și Ceausescu Elena, trimisi în judecată de Sectia Parchetelor Militare pentru săvârsirea infrac tiunii de genocid.

• Dosar nr. 2/P/1990, al Sectiei Parchetelor Militare în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatilor civili : Bobu Emil, Postelnicu Tudor, Dincă Ion, Mănescu Manea, fosti demnitari de prim rang ai Partidului Comunist Român, pentru săvârsirea infractiunii de complicitate la genocid;

• Dosar nr. 65/P/1990, al Sectiei Parchetelor Militare în care s-a dispus trimiterea în judecată a gl. Ceausescu Andruța Nicolae pentru săvârsirea infractiunii de omor deosebit de grav;

• Dosar nr. 88/P/1990, al Sectiei Parchetelor Militare privind pe inculpatul Andrei Stefan și a 14 membri ai fostului Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, trimisi in judecată pentru infractiunea de favorizare la genocid;

• Dosar nr. 81/P/1990, al Sectiei Parchetelor Militare prin care s-a dispus trimiterea în judecată a gl. Vlad Iulian, fostul sef al Departamentului Securității statului di a altor generali si ofiteri cu functii de conducere în Securitate, pentru săvârsirea infractiunii de complicitate la genocid;

• Dosar nr. 76/P/1990, al Sectiei Parchetelor Militare prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului gl. Bucurescu Gianu si a altor generali si ofițeri cu functii de comandă în cadrul Securitătii pentru săvârsirea infractiunii reținere ilegală a unor demonstranti din noaptea de 21/22.12.1989.

4- Zona Ploiesti

• Dosar nr. 438/P/1989, al Parchetului Militar Ploiesti privind pe căpitanii Mircea Emilică si Robu Vasile, trimisi în judecată prin rechizitoriul din 19.03.1990 pentru săvârsirea infractiunii de omor;

• Dosar nr. 3/P/1990, al Parchetului Militar Ploiesti privind pe cpt. Olteanu Gh, trimis în judecată prin rechizitoriul din 24.02.1990 pentru săvârsirea infract iunii de omor deosebit de grav;

• Dosar nr. 1733/P/1998, al Parchetului Militar Teritorial privind pe gl.Kemenici Andrei, trimis în judecată prin rechizitoriul din 20.03.1999 pentru săvârsirea infractiunii de omor deosebit de grav;

• Dosar nr. 1732/P/1997, al Parchetului Militar Teritorial privind pe col.Alexandrescu Ion, trimis în judecată prin rechizitoriul din 09.12.1997 pentru săvârsirea infractiunii de omor deosebit de grav”, a scris avocatul Eliza Ene-Corbeanu.

Lovitură de stat. Textul care lansează această teză îi aparține lui Vasile Pușcaș și apare în volumul ”Istoria românilor”, coordonat de Dan Berindei. Academia Română a publicat volumul al doilea din tratatul ”Istoria românilor”, sub coordonarea lui Dan Berindei, în colaborare cu Dorina Rusu. Printre autori se numără nume mari ale Istoriei: Ioan Aurel Pop. Răzvan Theodorescu, Ioan Scurtu.

Am început spunând că această are girul Academiei Române și nu cu informația principală, că în această carte Revoluția din 1989 este considerată o lovitură de stat, pe fondul unei revolte populare, pentru a sublinia faptul că afirmațiile pe care le reproducem nu au fost făcute în vreun interviu de politician sau la vreun talk-show, ci într-un volum asumat de cea mai prestigioasă instituție românească.

În acest tratat, care abordează istoria României din ultima sută de ani, ultimele capitole, cele dedicate istoriei recente sunt semnate de profesorul universitar Vasile Pușcaș, fost ministru în cabinetul Adrian Năstase, negociatorul României pentru admiterea în Uniunea Europeană.

Ca politician, este considerat unul dintre membrii ”Grupului de la Cluj”, alături de Ioan Rus și Vasile Dâncu, cândva influenți în PSD. Acum, Pușcaș este neimplicat politic.

Cu atât mai mult afirmațiile profesorului Pușcaș din textul publicat de Academie sunt interesante.

Unde și-au ascuns Gigi Becali și Ion Țiriac banii la Revoluție: „I-am dus cu basculanta și am pus o folie peste”

Gigi Becali și Ion Țiriac nu au ascuns niciodată faptul că îmbogățirea s-a produs datorită bișniței și modului în care au speculat momentele imediate de după 1989.

Gigi Becali, latifundiarul care controlează clubul FCSB, a avut o traiectorie interesantă a vieții. A început să lucreze ca lăcătuș-mecanic la ICCE, pe platforma Băneasa, apoi a devenit paznic în subsolul clădirii. În momentul revoluției, Becali avea nu mai puțin de 3 milioane de lei ascunși sub pământ, conform Libertatea.

A urmat adevăratul boom financiar. Patronul FCSB povestește: „Aduceam blugi, tricouri și îmbrăcăminte cu tirurile din Turcia și le băgam în angrouri. Într-o seară, după ce-am strâns banii, i-am adus cu basculanta în curte, i-am descărcat și am pus o folie peste, mi-era să nu plouă peste noapte pe ei”.

ȚIRIAC, BIȘNIȚĂ CU CONIAC

Ion Țiriac, fostul mare tenismen ajuns la 79 de ani, recunoaște că a profitat de statutul de sportiv pentru a face bișniță cu coniac și ceasuri.

„Trecerea de la hochei la tenis s-a produs în 1964. Una dintre puţinele mele calităţi este că ştiu când să mă opresc. Aşa că m-am apucat de tenis. De ce? Din motive comerciale. În primul rând puteam circula şi câştiga 15 dolari pe săptămână. Vindeam coniac în Rusia şi mă întorceam cu ceasuri pe care le vindeam de cinci ori mai scump în România”, a declarat Țiriac conform Libertatea.