Tag Archives: religie

Bendeac a dezvăluit marele secret. Drama neștiută prin care trece: „Altminteri, mori acum”

Juratul iUmor, Mihai Bendeac, a publicat recent, pe pagina de Facebook, un mesaj în care povestește cum a fost nevoit ani la rândul să trăiască cu boala supranumită „boala secolului XXI”, depresia. „NU sunt ateu! Din contra… Am studiat cât am putut fizica cuantică. Depresia cu care trăiesc de o viaţă m-a împins la întrebări şi căutări. Aceste căutări m-au dus, repet, la fizică, istorie, chimie, filosofie, religie. Concluzia mea? Divinitatea există. Punctul incipient. Generatorul infinitului (consider infinitul ca unică şi incontestabilă constantă). Dar consider, totodată, ORICE formă de religie ca fiind o manipulare jegoasă. Şi, în urma reacţiilor de după ultimul episod „Băieţi de oraş”, consider că decizia mea de acum 15 ani de a renunţa la religia ortodoxă în care am fost botezat, a fost o decizie bună. Mi-e milă de credincioşii ortodocşi. Părerea lor despre Dumnezeu este jignitoare. O divinitate cretină, absurdă, veşnic îmbufnată, oricând gata să pedepsească, să dea boli cui râde de ea, să blesteme generaţii întregi pentru o „greşeală” a cuiva… Aşa dobitoc?! Dacă asta ar fi divinitatea, mă piş pe ea. Sunt mai bun. Şi i-aş transmite că vreau neapărat în Iad. Dar… „Divinitatea”, „Creatorul”, „Punctul incipient”, „Karma Lord”-ul meu ar fi râs cu lacrimi la acest episod. Mi-e milă de voi. Şi de teama voastră imaginară vizavi de un Dumnezeu care, în vechiul testament, pune o haită de lupi să ucidă nişte copii.. Eu cred în lucruri simple, nu în religii. Cred în bunătate, în milă faţă de orice fiinţă, în dreptate. Asta e religia mea. Nu mai caut răspunsul. L-am aflat acum câteva luni. Acum, am un singur gând ce mă ajută să lupt cu boala asta sinistră numită depresie: să aduc bucurie. Prin profesia mea. Visez artă de când mă ştiu. Şi mi-am sacrificat totul pentru ea: viaţă, familie, sănătate. …

Citeste tot articolul

De ce copilul meu nu va fi botezat şi nu va face religie în şcoală

Dacă voi avea vreodată un copil, pe Pământ, nu în gând, acesta nu va fi botezat în biserică. În nicio biserică. Atunci când va creşte va decide el, şi numai el, dacă, când şi unde va primi botezul. Eu, parintele lui lumesc, nu am dreptul să hotărăsc asta pentru el. Tot ceea ce trebuie să fac eu e să-i deschid toate ferestrele prin care poate vedea viaţa, în toata splendoarea ei, şi să-l veghez cu iubire. Alegerea copilului meu va fi, însă, sfântă pentru mine. Faptul că oamenii dau naştere unor copii, „suflete întrupate“, fără să aibă consimţământul acestora pentru viaţă, nu le dă însă şi dreptul să pună stapânire pe sufletul şi pe trupul lor. Ca părinte, eşti custodele copilului tău, ai obligaţii unilaterale, acelea de a-l iubi necondiţionat, de a-i oferi tot ceea ce poţi mai bun, de a-l sluji, sprijini şi îngriji, fără să-i ceri nimic în schimb, nici măcar obedienţă. Copilul este proiectul fundamental al unui om, este proiecţia lui în viitor. Este ceea ce am fi putut fi noi, dacă am fi fost el. Datoria părintelui este să fie întotdeauna mai bun cu copilul lui, indiferent cât de buni au fost părinţii lui cu el. Momentul în care pretindem copilului nostru iubire, respect, recunoştinţă, este acela al ratării esenţiale a relaţiei cu el, un păcat de neiertat! Dacă toate aceste sentimente vin şi dinspre odraslă către tine, părintele lui, este bine, este foarte bine, fără să fie şi dovada absolută că ţi-ai făcut datoria. Dacă toate aceste sentimente vor fi însă îndreptate de către copilul tău către copilul lui, nepotul tău, cu un dram îmbunătăţite, atunci înseamnă că ai fost un părinte bun. Dacă copilul tău va arăta iubire şi semenilor noştri, e semnul că ţi-ai făcut, ca părinte, datoria de-a fi om. Dacă copilul …

Citeste tot articolul

Adevarul despre putnicii din muntii Bucovinei

Cei ce isi prorocesc moartea Pustnicul Zosima a murit de curand, in octombrie 2008, la varsta de 129 de ani. Un om pe nume Ioan Baron l-a ingropat, in taina, intr-un loc inalt; fratele Ioan, cum i se zice aici, unul dintre putinii oameni care i-a cunoscut pe acesti sihastri cu aura de sfintenie din muntii Rarau-Giumalau, care i-a vazut, care i-a auzit, care a fost ingaduit sa urce pana la ascunzisul lor din padure. Marturiile sale sunt halucinante: de pilda, acest pustnic Zosima si-a „hotarat” exact ziua in care va muri, cu un an inainte. Si-a sapat singur groapa, asteptandu-l apoi pe ucenicul sau in ziua prorocita, ca sa il culce in mormant si sa aseze tarana peste dansul. A spus sa nu i se puna cruce deasupra, ca sa nu afle nimeni unde a fost ingropat. A dat canon cu limba de moarte sa nu fie dezvaluit locul ingropaciunii, pentru ca ucenicii sai din munti sau eventualii pelerini sa nu-l tulbure nici dupa trecerea dincolo. „Un om cu viata ingereasca” a fost socotit schimonahul Zosima. La fel pustnicul Nectarie, mutat la viata vesnica in anul 2002, pe cand avea 108 ani. L-a chemat tot pe fratele Ioan, cu multa vreme inainte, fix in ziua pe care si-o sorocise pentru a muri. Era lucid, senin, inainte de a se aseza in groapa proaspat sapata cu mainile. Si-au mai fost! Multi alti anahoreti, cu duh puternic, din muntii acestia, bucovineni, n-au vrut sa ramana nimic pamantesc dupa dansii. Doar rugaciunile lor. Padurile Raraului si Giumalaului sunt pline de asemenea morminte nestiute, de oameni indumnezeiti – unii poate chiar sfinti -, dar si de sihastri vii (multi dintre ei tineri), ce-si duc acelasi trai auster, in gropi, sub pamant, chiar si-n acest strasnic de geros inceput de an 2012. Pustnici multi, …

Citeste tot articolul

7 Motive pentru care religia a fost considerata boala psihica

Cu totii stim ca de-alungul timpului, religia s-a adresat celor limitati in gandire. La o adica, un om care crede in basme, dragoni, mari despartite in doua si alte mituri de genul asta, fara nici o dovada, este un om credincios, dar limitat. Cercetatorii Americani au demonstrat in sfarsit, ca religia este de fapt doar o alta boala psihica. „Simptomele” acestei boli sunt: (1) Halucinatii – persoana religioasã are prieteni invizibili, insistând cã acestia ar fi reali, vorbind cu acestia zilnic, desi nimeni nu-i poate vedea sau auzi. (2) Iluzii – pacientul crede cã prietenii invizibili au puteri magice pentru a-i îmbogãti, pentru a-i vindeca, pentru a aduce pacea pe Pãmânt, dacã vor fi rugati. (3) Negarea/Inabilitatea de a învãta – desi rugãciunile pentru pacea mondialã au rãmas fãrã rãspuns, chiar si dupã multe sute de ani, pacienþii persistã cu rugãciunile, de fiecare datã aºsteptând alte rezultate. (4) Inabilitatea de a distinge fantezia de realitate – credinþele se bazeazã pe vechi mitologii, ce sunt acceptate ca fapte istorice. (5) Paranoia – credinþa cã oricine nu împãrtãseste conceptul supernatural al realitãtii este “malefic”, “diavol”, “agent al Satanei”. (6) Abuz emotional – ­ conceptele religioase ca pãcat, iad, cauzeazã sentimente de vinã, rusine, fricã ºi alte stãri care pot rãni psihicul pentru totdeauna. (7) Violentã – multi pacienti insistã cã si altii sã le împãrtãseascã iluziile, chiar cu folosirea violentei. Acum depinde de decizia fiecaruia. Cine e gata sa deschida ochii si sa vada realitatea este sanatos. Daca nu poti sa vezi si sa realizezi de fapt simptomele acestei boli si continui sa spui ca exista o divinitate, te sfatuim sa mergi de urgenta la psihiatru pentru un control. – Articol de Ionut Marian CITESTE SI: ALERTĂ! Deutsche Welle AVERTIZEAZĂ România. Afla ce spun despre problema imigranților pentru țara noastră.

Citeste tot articolul

Stephen Hawking: „Dumnezeu nu există”

Cel mai cunoscut fizian contemporan, Stephen Hawking, a afirmat recent că nu crede în existenţa lui Dumnezeu, deoarece există numeroase explicaţii de natură ştiinţifică, mult mai convingătoare, asupra originii Universului. Savantul menţionează de asemenea că miracolele religioase „nu sunt compatibile” cu adevărul ştiinţific. „Înainte de a înţelege ştiinţa, era firesc să credem că Dumnezeu a creat Universul. Acum însă, ştiinţa are capacitatea să ne ofere explicaţii mult mai convingătoare asupra proceselor prin care există viaţa”, a declarat Stephen Hawking. „Ceea ce voiam să spun cu afirmaţia – Am cunoaşte cum gândeşte Dumnezeu – era că, dacă ar exista Dumnezeu, am cunoaşte tot ceea ce ştie şi Dumnezeu, însă acesta nu există. Sunt ateu”, a mai afirmat celebrul fizician. Noile afirmaţii făcute de Stephen Hawking sunt un răspuns la întrebările adresate de jurnalistul spaniol Pablo Jauregui, care a dorit să aducă în faţa publicului opiniile religioase ale savantului. Stephen Hawking scria în cartea sa, „A Brief History of Time” („O scurtă istorie a timpului”), publicată în 1988, că „mintea” lui Dumnezeu ar putea fi cunoscută de oamenii de ştiinţă, dacă un set unificat de principii ştiinţifice – cunoscute sub numele de teoria tuturor lucrurilor – ar fi descoperit. Nu este însă prima dată când fizicianul îşi exprimă părerile religioase. De exemplu, în 2011, într-un interviu acordat publicaţiei britanice „The Guardian”, acesta a afirmat că nu crede în rai sau în viaţa de după moarte, caracterizând aceste concepte drept „basme şi povesti pentru oamenii fricoşi”. Într-un alt interviu, de această dată pentru BBC, în 2007, Stephen Hawking spunea despre el că nu este „religios într-un sens uzual”. „Cred că universul este guvernat de legile ştiinţei. Legile pot fi hotărâte de Dumnezeu, însă El nu intervine asupra lor”, spunea atunci savantul.

Citeste tot articolul

Epoca tenebrelor

Epoca tenebrelor este termenul folosit pentru descrierea perioadei între căderea Imperiului Roman şi Renaştere. Ea este numită astfel pentru că “Perioada este caracterizată de un deficit relativ de înregistrări istorice şi a altor surse scrise, cel puţin în unele zone din Europa, făcându-l obscur pentru istorici”. De asemenea putem citi că: “Conceptul de Perioada Tenebrelor se trage de la cărturarul italian Francesco Petrarca, în 1330, şi a fost iniţial conceput ca o critică zdrobitoare a caracterului literaturii latine târzii. Petrarca considera secolele post-romane ca fiind “întunecate” în comparaţie cu lumina antichității clasice. Mai târziu istoricii au extins termenul pentru a se referi la perioada de tranziţie dintre epoca romană și Evul Mediu târziu(sec. XI – XIII), inclusiv lipsa de literatură latină, şi o lipsă de istorie contemporană scrisă, declinul demografic general, activitate constructivă limitată precum şi în realizările pe plan cultural material în general. Mai târziu istoricii şi scriitori au preluat conceptul, iar cultura populară s-a extins şi mai mult asupra lui ca un mijloc pentru a descrie Evul Mediu ca o perioadă de înapoiere, prelungind utilizarea peiorativă al acestuia şi extinzînd domeniului său de aplicare.” După cum ştim, căderea Romei a venit la scurt timp după introducerea iudeo-creştinismului ca cult oficial, aşijderea noi ştim că Renaşterea a fost o renaştere a culturii, idealurilor, filozofiei, ştiinţei şi valorilor ‘păgâne’ (adică europene), care prin secolul al XIV-lea a început să se întoarcă în Europa din lumea musulmană prin intermediul cruciaţilor şi invadatorilor musulmani. Spre deosebire de iudeo-creştini, care ardeau şi distrugeau totul european ce întâlneau, musulmanii păstrau literatura europeană peste care dădeau. Evului Mediu timpuriu este descris ca “perioada de migraţie”, atunci când diferite triburi europene se mişcau: primii hunii şi goţii, vandalii şi saxonii, iuţii şi anglii şi alte triburi germanice, apoi slavii şi alţii de asemenea. Ei au fost …

Citeste tot articolul

Ce au copiat creştinii din mitologia păgână

Creştinii timpurii şi păgânii aveau multe practici şi ritualuri comune. Autori precum Freke şi Gandy afirmă faptul că creştinii au copiat de la păgâni. Nu putem exclude faptul că şi unele practici creştine au fost împrumutate de către practicanţii cultelor păgâne cum ar fi cultul lui Mithra. În timpul secolului al III-lea d.Hr., Mithraianismul şi creştinismul fiind principalii competitori pentru afilierea religioasă a cetăţenilor romani. Dar dogma creştină a împrumutat şi de la alte religii mai vechi, nu doar de la cele contemporane ei. Horus şi Iisus Horus, la fel ca şi Iisus, a fost născut din fecioară, Isisşi a fost singurul fiu născut al zeului Osiris. Naşterea sa a fost vestită de către steaua Sirius, steaua dimineţii. Seth a încercat să-l omoare pe Horus, dar Osiris previne această întâmplare spunăndu-i mamei lui Horus ,, Vino, tu zeiţă, ascunde-te cu copilul tău!”. Aceaşi situaţie este întâlnită şi la Iisus, unde un înger îi spune lui Iosif: ,,Scoală-te şi ia pruncul şi pe mama lui şi fugi în Egipt”. La fel ca şi în cazul lui Iisus, nu se ştie nimic despre viaţa lui Horus între 12 şi 30 de ani. La vârstă de 30 de ani sunt botezaţi amândoi, iar soarta celui care îi botează este aceaşi, în ambele cazuri botezătorul fiind decapitat. Minunile realizate de Horus sunt aceleaşi ca şi cele realizate de Iisus, amândoi merg pe apă, vindecă bolnavi, redau vederea, exorcizează, sunt crucificaţi, coboară în iad şi învie după trei zile. Krishna şi Iisus Conform Bhagavata Purana (Poveşti divine şi eterne ale Zeului Suprem), Krishna s-a născut fără existenţa unei uniuni sexuale, ci prin ,,transmisie mentală” de la mintea lui Vasudeva în pântecele mamei, Devaki. Atât Iisus, cât şi Krishna erau numiţi zei sau fiul Zeului Suprem. Amândoi au fost trimişi din rai pe pământ luând chip …

Citeste tot articolul

Dumnezeu A MURIT!

Friedrich Nietzsche a rămas cunoscut în istorie pentru multe lucruri, dar probabil cel mai mult datorită unei afirmații: Dumnezeu e mort. Dumnezeu a murit și noi l-am ucis. Această afirmație a lui Nietzsche a rămas cunoscută și citată până-n zilele noastre, mai populară decât orice alte idei ale marelui filosof și-n ciuda acestui fapt mai puțin înțeleasă decât orcare alta. Afirmația lui Nietzsche și ideea pe care a lansat-o a fost interpretată în diferite feluri de către diferite persoane. Se pare că omul nu s-a limit la a-l interpreta pe Dumnezeu după chipul și asemănarea proprie, ci a interpretat și idei, idei precum cea lansată de Nietzsche, după propria credință. Pentru atei a fost întărirea argumentului inexistenței unei divinități, iar pentru credincioși confirma că Dumnezeu există și că omul îl ucide prin erorile proprii, unii au spus că-i și o referire la răstignire. Pentru mine ambele astfel de interpretări sunt total eronate. Nu cred că afirmația lui Nietzsche poate fi considerată drept un argument pentru o dezbatere de genul ”Dumnezeu există sau nu”. Din contră, această afirmația nu are nimic în comun cu eterna dispută între teiști și ateiști. Este o afirmație care, la fel ca o mare parte din filosofia lui Nietzsche, reflectă o stare de fapt. O realitate sociologică și psihologică specifică modernității, lumii în care Nietzsche a trăit. Când interpretăm ideile și filosofia lui Nietzsche trebuie să ținem cont de realitatea acelor vremuri. Friedrich Nietzsche a trăit într-o epocă prin natura sa nihilistă. Ideile religioase ale trecutului se clătinau sub lovitura noilor descoperiri științifice, iar lumea era asemeni unui deșert. Moralitatea și sufletul lumii vechi s-au prăbușit, stabilitatea și siguranța mulțimilor a dispărut, acum toți mergeau printr-un deșert, fără nici un ghid, fără nici o direcție clară. Mergeau spre nicăieri. Mai degrabă Nietzsche se referea la această …

Citeste tot articolul

Predarea religiei în școli

Monica Macovei a aruncat o ”bombă” în public. Nu este de acord cu predarea religiei în școli. În schimb ar prefera ca elevii să învețe istoria religiilor. Aceasta din urmă fiind mai adecvată într-un stat laic decât educația religioasă propriu-zisă. Ea trebuind să se facă în lăcașurile de cult sau în familie Afirmația Monicăi Macovei a fost însoțită de o serie de dezbateri în spațiul mediatic și online. Apărătorii secularismului s-au înfruntat live cu cruciații predării religiei în școli. Subiectul a devenit din nou unul la ordinea zilei. Aproape la fel de popular ca subiectul lansat de Traian Băsescu. Ar trebui să se predea religia în școli ? Obligatorie sau opțională ? Sau ar trebui înlocuită cu istoria religiilor ? O întrebare interesantă. Cu siguranță putem învăța multe din modelul european. Dar înainte de toate să ne aducem aminte că România este un stat laic la fel de mult cum majoritatea românilor este formată din creștini ortodocși, mai mult sau mai puțin practicanți. Orice inițiativă legată de predarea religiei în școli trebuie să țină cont de aceste două aspecte. Politicienii la rândul lor vor ține cont de aceste realități sociologice. Pentru că ei conștientizează că fără o mulțime fericită nu vor reuși niciodată să dobândească puterea în stat. Acum pentru găsirea soluției. Personal cred că înlocuirea orelor de religie cu cea de istoria religiilor ar fi o inițiativă interesantă. Mult mai adecvată pentru sporirea culturii generale a elevilor. Deși nu știu cât de utilă. Școala românească este plină de materii inutile, puse aiurea. O soluție echilibrată ar fi păstrarea orelor de religie în funcție de cult ca și materii opționale. Nu opționale cum au fost până acum, că trebuie să faci cerere ca să nu mai studiezi religia, ci opționale în sensul că elevul trebuie să facă o cerere pentru …

Citeste tot articolul

TEXT RELIGIOS scris pe piele de animal în secolul V CUTREMURĂ CREŞTINISMUL: Adevărul nespus despre Iisus

Un text religios scris pe piele de animal, datând din secolul al V-lea, descoperit în urmă cu 14 ani în Turcia, aduce o nouă imagine creştinismului. Astfel, conform informaţiilor scrise de un discipol de-al lui Iisus, acesta nu ar fi fost crucificat, înălându-se la cer de viu. Textul este scris în siriacă, un dialect al aramaicii, şi prezice apariţia unui mesia al islamului. Textul a fost confiscat în anul 2000 de autorităţile din Turcia de la o grupare care făcea trafic cu antichităţi. „Evanghelia după Barnabas”, expusă în Muzeul Etnografic din Ankara, pare să fi fost scrisă de un discipol al lui Iisus Hristos. Astfel, acesta susține că Iisus nu a fost fiul lui Dumnezeu, nu a fost crucificat, ci a fost doar un profet, potrivit Welt. Inedit este faptul că documentul îl numește pe apostolul Pavel „un impostor”, susţinând de asemenea că Iisus s-a ridicat la ceruri viu, iar în locul său ar fi fost crucificat, de fapt, Iuda. Cartea valorează în prezent 28 de milioane de dolari, ea fiind analizată de experți care o consideră autentică, fiind scrisă cu litere aurite, pe piele, în limba aramaică, adică limba lui Iisus Hristos. Ceaa ce şochează lumea creştină este faptul că textul are o perspectivă similară celei islamice, contrazicând Noul Testament și învățăturile acestuia despre creștinism. Potrivit documentului, Iisus ar fi prezis apariția profetului Mahomed, cel care a fondat islamul, 700 de ani mai târziu. Ceea ce știm până acum în legătură cu biblia, cartea de bază a creștinismului, este că a fost formată prin alegerea Consiliului de la Niceea a unor evanghelii care să o compună. Alte evanghelii, inclusiv cea a lui Barnabas, au fost excluse, în favoarea celor patru pe care le cunoaștem acum, semnate de Matei, Marcu, Luca și Ioan. De atunci încoace, însă, diverse alte texte „biblice” …

Citeste tot articolul

Despre Crestinism

Creştinismul nu este ceea ce obişnuia să fie. A început ca o sectă pur evreiescă – una din multele, pot să adaug că – şi a ajuns ca o serie de destul de diferite religii. Spre exemplu Marcus Aurelius persecuta primii creştini, deoarece erau mărturii că ei erau canibali, că ucideau copii nevinovaţi în scopuri ritualice, chiar şi bebeluşi, şi erau angajaţi într-o serie de alte activităţi subterfugii de asemenea – la fel ca alţi evrei la acea vreme. Creştinismul de azi, orice versiune a acestuia, nu pare să aibă prea multe în comun cu creştinismul din antichitate în mod evident canibalistic, ucigaş de copii şi în orice caz prea criminal, deci ce sa întâmplat? Astăzi nouă nu ni se spune nimic despre crimele oribile ale primilor creştini, sau dacă ni se spune, ei menţionează de asta doar pentru a încerca să le explice sau pretind că nu erau deloc aşa. Isus Hristos, aşa cum este descris nouă de cvasi-istorie, şi dacă într-adevăr a existat vreodată, era un rebel, ce lupta împotriva ocupaţiei romane a Iudeiei, iar creştinii timpurii trebuie să fi văzuţi în această lumină. Creştinismul era o sectă, dar mai mult ca toate era o mişcare de rezistenţă ce lupta împotriva ocupaţiei romane. Activităţile primilor creştini în Roma trebuie să fie înţeleasă în această lumină. Iniţial ei foloseau teroarea pentru a atinge obiectivele sale: ameninţări la adresa romanilor de a fi mâncaţi, răpirea şi sacrificiul ritualic a copiilor ne-evrei, etc. Ei erau la fel ca sicarii, aşa cum erau atât de multe alte grupări evreieşti la acea vreme. Totuşi grupurile teroriste au nevoie de membri, pentru a fi cu adevărat primejdioşi pentru duşmanii săi, aşa că primii creştini au început să recruteze, iniţial doar evrei, dar cu timpul au primit şi ne-evrei. La început, ei trebuiau să fie …

Citeste tot articolul