Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită:

rasa

  • Neo-marxismul global continuă: Chirurgii trebuie să țină cont de etnie – prioritate vor avea minoritățile

    slider interventii chirurgicale afectiuni

    Chirurgii sunt acum obligaţi să ia în considerare etnia pacientului, alături de alţi factori, atunci când decid cine ar trebui să fie operat mai întâi, relatează The New Zealand Herald.

    Mai mulţi chirurgi din Noua Zeelandă sunt nemulţumiţi de această politică, care a fost introdusă în Auckland în februarie pentru a acorda prioritate pacienţilor Māori şi din insulele din Pacific, pe motiv că aceştia au avut, din punct de vedere istoric, un acces inegal la asistenţă medicală.

    Oficialii din domeniul sănătăţii subliniază că etnia este doar unul dintre cei cinci factori luaţi în considerare pentru a decide care persoană trebuie operată mai întâi şi spun că este un pas important pentru ameliorarea problemelor în materie de sănătate în cadrul populaţiilor Māori şi din Pacific.

    Te Whatu Ora – Health New Zealand, organismul care se ocupă de reglementarea domeniului sănătăţii, a introdus un scor de ajustare a echităţii, care urmăreşte să reducă inechitatea din sistem prin utilizarea unui algoritm care să prioritizeze pacienţii în funcţie de urgenţele clinice, timpul petrecut pe lista de aşteptare, locaţia geografică (zone izolate), etnia şi nivelul de deprivare de servicii medicale. La categoria etnie, Māori şi Pasifika sunt în fruntea listei, în timp ce neozeelandezii europeni şi alte etnii, cum ar fi indienii şi chinezii, sunt mai slab clasate.

    Unii chirurgi, care au vorbit sub protecţia anonimatului, au declarat că noul instrument de evaluare este nejustificabil din punct de vedere medical. Aceştia au spus că pacienţii ar trebui să fie clasificaţi în funcţie de cât de bolnavi sunt, de cât de urgent au nevoie de tratament şi de cât timp au aşteptat pentru acesta – nu în funcţie de etnia lor.

    Unul dintre chirurgi a declarat că este “dezgustat” de noul sistem de clasificare. “Este o provocare din punct de vedere etic să tratezi pe cineva în funcţie de rasă, condiţia medicală este cea care trebuie să stabilească urgenţa tratamentului”, a declarat chirurgul. “Nu există loc pentru elitism în medicină, iar comunitatea medicală din această ţară este deranjată de aceste evoluţii”, spune medicul.

    Ministrul sănătăţii, Ayesha Verrall, susţine că, atunci când vine vorba de prioritizarea asistenţei medicale, există motive importante pentru care etnia este un factor. Ea a subliniat că un audit independent, comandat de guvern în 2018, a constatat că sistemul de sănătate nu a servit bine pe toată lumea şi a produs rezultate inegale, în special pentru populaţiile vulnerabile. “Sistemul de sănătate reformat încearcă să abordeze inechităţile pentru populaţia Māori şi din Pacific, care, din punct de vedere istoric, au o speranţă de viaţă mai mică şi rezultate slabe în materie de sănătate”, a spus Verrall.

    Sir Collin Tukuitonga, un expert de top în domeniul sănătăţii Pasifika, a declarat că pacienţii Māori şi Pasifika ar putea fi mutaţi în fruntea priorităţilor chirurgicale din cauza inegalităţilor din etapele anterioare ale sistemului de sănătate. El a invocat în mod specific exemplul chirurgiei bariatrice, care îi ajută pe cei cu obezitate morbidă. “Pentru majoritatea intervenţiilor chirurgicale, persoanele Māori şi din Pacific nu ajung să beneficieze de ratele de intervenţii care ar putea fi justificate, având în vedere condiţiile lor”, a spus Tukuitonga. “Cu alte cuvinte, nu este acceptabil să avem un grup din populaţie în care obezitatea este o problemă majoră şi, cu toate acestea, nu beneficiază de intervenţiile fizice de care au nevoie”, a arătat expertul.

  • Mutaţii în identificarea etnică a ţiganilor

    connect r

    După cum se observă, în relaţiile interetnice dintre români şi romi, datorită forţei de atracţie a identităţii românilor, în identitatea etnică a romilor au loc mutaţii ce constau în absorbţia de către romi a trăsăturilor fundamentale specifice etniei române, precum limba, modul de viaţă, ocupaţiile, obiceiurile, urmate de declararea etniei lor ca români la recensământul populaţiei.

    Bineînţeles că declararea ca român sau înregistrarea ca român a romului nu înseamnă că el s-a transformat în român peste noapte. El continuă să manifeste trăsături specifice romilor, dar va încerca efortul de adaptare la comportamentul românilor. O bună perioadă de timp, dacă nu toată viaţa, el va rămâne în străfundurile sale rom/ţigan, cu deosebirea că se va ataşa în mod crescând de stilul de viaţă al românilor. Trecerea de la identitatea univocă de rom/ţigan la identitatea de român semnifică zdruncinarea etniei primare şi începutul bi-culturalităţii, fenomen propriu celor ce se află în faza de asimilare a elementelor unei alte culturi. În fapt, atributul de bi-culturalitate este specific aproape tuturor ţiganilor din România, ei comunicând şi trăind după standardele societăţii româneşti ai cărei cetăţeni sunt. Însă el devine o necesitate înţeleasă pentru cei care vor cu toată fibra lor să se identifice în faţa lor şi a celor din jur ca români.

    Definindu-se ca români, romii renunţă la identitatea moştenită de la părinţi în favoarea celei române pe care o adoptă de bună voie. Dar ei vor rămâne totuşi legaţi prin mii de fire de rude, de vechii prieteni co-etnici romi alături de care s-au format şi au trăit. Renunţând la identitatea moştenită vor rămâne, în parte, tributari identităţii atribuite, adică identităţii pe care le-o conferă cei din jur după unele trăsături fizice, comportamentale sociale sau de limbaj, ca şi identităţii trăite, simţite până atunci. Simţămintele, trăirile, bucuriile, necazurile sunt stări afective puternice care nu se pot şterge cu buretele prin însuşirea unei noi identităţi. Ele îi vor defini o bună perioadă de timp pe autorii lor, rămânând ca un „container” intim al vieţii lor. Și totuși, nu arareori, deşi locuitorii dintr-o zonă spuneau despre o familie că este de ţigani, ajungând acolo şi stând de vorbă cu membrii respectivei familii, aceştia afirmau natural, firesc, că nu sunt ţigani sau romi, ci români. Aceste stări de lucruri semnifică deosebita dinamică a procesului de identificare etnică a romilor/ţiganilor. Pentru aceştia, esenţială era identificarea cu comunitatea largă a românilor.

    Identificarea cu românii, etnia majoritară, se dovedeşte a fi un proces individual, opţional şi selectiv. Adoptarea identităţii naţionale de români este expresia asimilării dorite, voite, prin însuşirea trăsăturilor culturale distinctive ale românilor în modul de viaţă cotidian. Ambivalenţa sau bi-culturalitatea lor este exprimată şi prin atitudinea faţă de limbă, liant spiritual, sufletesc şi cultural ce leagă membrii unei comunităţi între ei. Romii şi-au însuşit în majoritate limba română şi vor s-o înveţe şi copiii lor. Adulţii, deşi ştiu limba ţigănească nu vor ca aceasta să devină limba în care copiii lor să înveţe carte la şcoală, motivând că nu s-ar descurca în viaţă în relaţiile cu românii şi cu ceilalţi vorbind în limba ţigănească. De aceea, 89,3 la sută s-au pronunţat pentru limba română în şcoală. Important este şi faptul că sentimentul apartenenţei la etnia română, afirmat prin răspunsul că se consideră români, a fost confirmat şi chiar excedat prin răspunsul că la fiecare recensământ s-au declarat români.

    Prima formă de integrare socială a romilor în societate s-a dovedit a fi asimilarea de către aceştia a limbii române şi a modelelor şi valorilor fundamentale ale societăţii româneşti. Dacă acestui proces îi adăugăm pe cel de asimilare structurală sau de pătrundere a romilor în organizaţiile şi instituţiile economice şi sociale ale comunităţii urbane ploieştene şi pe cel de asimilare maritală prin căsătorii mixte între romi şi românce, mai ales când situaţia materială a romilor este net superioară românilor, avem un spectru larg al canalelor de integrare socială a romilor din Ploieşti în comunitatea oraşului.

    De altfel, renunţarea liber consimţită a romilor la propria lor etnie şi adoptarea identităţii de români este un fapt recunoscut de mulţi romi, circa 67 la sută, de aceea realizarea unei statistici reale cu privire la ponderea lor demografică în comunităţile de viaţă şi în ţară, dincolo de datele date de recensământ, rămâne o operaţie dificilă şi de fiecare dată cu un coeficient ridicat de aproximaţie.

  • „Cea dintâi condițiune pentru existența unui Stat este ca poporul să fie din aceeași rasă”

    Vasile Conta

    Este recunoscut, de către chiar aceia care ne atacă azi, că cea dintâi condiţie pentru ca un Stat să poată exista şi prospera este ca cetăţenii acelui stat să fie din aceeaşi rasă, din acelaşi sânge, şi aceasta este uşor de înţeles. Mai întâi, indivizii de aceeaşi rasă se căsătoresc obişnuit numai între dânşii; căci numai prin căsătorie între dânşii se menţine unitatea de rasă pentru toţi acei indivizi; apoi căsătoria dă naştere la sentimentele de familie, care sunt legăturile cele mai puternice şi cele mai durabile din câte leagă vreodată pe indivizi între dânşii; şi când ţinem seama că aceste legături de familie se întind de la individ la individ până când cuprind întregul popor al unui Stat, vedem că toţi cetăţenii care constituiesc Statul sunt atraşi unul către altul printr-un sentiment general de iubire prin aceea ce se numeşte simpatia de rasă.

    Mai mult de cât atât. Dacă ţineam seamă că acelaşi sânge curge în vinele tuturor membrilor unui popor, înţelegem că toţi aceşti membri vor avea, prin efectul eredităţii, cam aceleaşi sentimente, cam aceleaşi tendinţe şi chiar cam aceleaşi idei; aşa încât, la vreme de nevoie, la ocaziuni mari, inima tuturor va bate în acelaşi fel, mintea tuturor va adopta aceeaşi opinie, acţiunea tuturor va urmări acelaşi scop; cu alte cuvinte, naţiunea care va fi de o singură rasă, va avea un singur centru de gravitate; şi Statul care va fi format dintr-o astfel de naţiune, acela şi numai acela va fi în cele mai bune condiţii de tărie, de trăinicie şi de progres.

    Prin urmare, după cerinţele chiar ale fiinţei, cea dintâi condiţiune pentru existenţa unui Stat este ca poporul să fie din aceeaşi rasă. Ei bine, acest adevăr este acela pe care se bazează principiul naţionalităţilor, de care se face atâta vorbă în lumea civilizată. Acest principiu al naţionalităţilor, se înţelege că nu se raportează decât la rasă şi nicidecum la ceea ce se numeşte supuşii aceluiaşi Stat, fără deosebire de rasă, căci atunci principiul n-ar mai avea nicio aplicare. Ei bine, acest principiu este atât de adânc înrădăcinat astăzi în conştiinţa tuturor oamenilor, fie oameni de Stat, fie simpli cetăţeni, încât astăzi toate constituirile şi toate reconstituirile de State nu se mai fac în lumea civilizată decât după principiul naţionalităţilor. Apoi să nu se mai zică atunci de către publiciştii evrei sau evreofili că baza Statului ar fi numai simplul interes material comun al cetăţenilor, fiindcă vedem din contră că tocmai veacul nostru este acela care a dat naştere principiului naţionalităţilor, tocmai principiul acesta prevalează astăzi din ce în ce mai mult…

    Este adevărat că aceasta nu împiedică admiterea străinilor la cetăţenia unui Stat, dar cu o condiţiune: ca acei străini să se contopească în naţiunea dominantă; cu alte cuvinte, să se amestece cu totul, aşa încât, la urma urmei, să rămână în stat tot unul şi acelaşi sânge.

    Acestea sunt singurele principii ştiinţifice ale naturalizaţiunii. Aşadar, pentru ca naturalizarea să fie folositoare, raţională şi conformă cu ştiinţa, ea nu trebuie acordată decât acelor străini care se contopesc, care se dispun a se contopi, prin căsătorie cu indigeni. Altminterea, înţelegeţi bine că dacă s-ar acorda cetăţenia la indivizi care nu au aplicare şi nici nu o pot avea de a se contopi în sângele rasei dominante, atunci ar fi a expune acea ţară la o luptă perpetuă între tendinţe contrare.

    Nu zic că nu se poate ca diferite rase ce ar exista într-o ţară să aibă câte o dată un interes comun, ca tendinţele ereditare ale uneia să fie deopotrivă favorizate, ca şi tendinţele ereditare ale alteia de aceleaşi împrejurări. Cât timp această stare de lucruri ar dura, împământeniţi şi pământeni ar trăi negreşit în pace. Dar împrejurările se schimbă şi cu ele se poate schimba şi interesul diferitelor rase; şi dacă nu astăzi, mâine; dacă nu mâine, poimâine, tendinţele împământeniţilor se vor găsi în conflict cu tendinţele pământenilor şi atunci interesul unora nu se va mai împăca cu interesul celorlalţi, şi atunci interesele unora nu vor putea fi satisfăcute fără sacrificiile intereselor celorlalţi; şi atunci va fi lupta de existenţă între o rasă şi alta, vor fi lupte înverşunate, care nu vor putea fi terminate decât sau prin dizolvarea completă a Statului sau când una din rase va fi zdrobită cu totul pentru a rămâne iarăşi o singură rasă dominantă în Stat.

    Ei bine, istoria noastră naţională şi experienţele de toată ziua ne-au dovedit şi ne dovedesc că dintre toţi străinii care vin la noi, turcii şi mai cu seamă jidanii sunt aceia care nu se amestecă niciodată cu noi prin căsătorie, pe când ceilalţi străini: ruşi, greci, italieni, germani, se amestecă cu noi prin căsătorie şi se contopesc cu noi, dacă nu la întâia generaţiune, la a doua sau la a treia, or în fine vine un timp când nu mai este nicio deosebire între aceşti străini şi noi, nici în privinţa sângelui, nici a iubirii de patrie.

    Vasile Conta. Fragment din discursul contra revizuirii art. 7 din Constituţie, ţinut în Camera Deputaţilor, sesiunea extraordinară, şedinţa de la 4 septembrie 1879.

  • Crezi ca stii din categorie faci parte?

    rase1

  • Nicolae Paulescu: ştiinţa sub semnul zvasticii

    Nicolae_Paulescu

    Să lămurim întâi, dacă mai este nevoie, cine este Nicolae C. Paulescu. Savant bine cunoscut în ţară şi străinătate pentru cercetările care au dus la descoperirea insulinei, Paulescu a înfiinţat în 1922, alături de A.C. Cuza, Uniunea Naţională Creştină, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naţionale Creştine şi au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului româ­nesc ca însemn al noului partid. La constituirea formaţiunii, Paulescu declara: „Româ­nia Mare e ca un fruct splendid de o frumuseţe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripăşit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăveşte fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpeşte fecioarele şi le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculaţii fură pâinea de la gura bieţilor Români“ (Apărarea Naţională, 22 noiembrie 1925). Paulescu resuscita stereotipuri ultrafrecventate în discursul nationalist cultural şi politic în secolele XIX şi XX.

    Paulescu se remarcă însă prin translarea în domeniul ştiinţific a discursului patriotic. Savantul român a propagat teoria inferiorităţii biologice a evreilor, foarte populară şi în Germania nazistă. Nationalismul politicianului a devenit astfel parte din opera sa ştiinţifică.

    Exemplul cel mai clar al ştiinţei “antisemite” practicate de Paulescu este lucrarea Degenerarea Rasei Jidăneşti, care a fost publicată în 1928. Publicaţia fusese anunţată de autor cu doi ani înainte în periodicul Ligii Apărării Naţionale Creştine: „Eu mă ocup de mult pe bază ştiinţifică de problema rasei, doar predau fiziologia la facultate… Problema jidovească pe punctul acesta devine de nesoluţionat, fiindcă în urma cercetărilor mele am descoperit că jidanii au un creier prost format, adică cu toţii sunt degeneraţi. Degenerarea aceasta o înţeleg aşa, că toţi jidanii sunt nebuni fără excepţie“ (AN, 17 ianuarie 1926).

    Greutatea creierului evreilor este discutată îndelung de Paulescu. „Se ştie“, ne anunţă el, evident fără referinţe bibliografice, „că creerul Jidanilor are o greutate cu mult mai mică decât cel al Arienilor“ (p.18). Drept exemplu, este folosit cazul „jidanului Anatole France, al cărui creer cântărea 1.017 grame“ şi „creerul jidanului Gambetta, care ajunsese să dicteze în Franţa, care avea o greutate de 1.314 grame adică cu 107 gr dedesubtul normalei“. Anatole France primise Premiul Nobel pentru literatură şi fusese membru al Academiei Franceze, iar Leon Gambetta avusese o carieră strălucită ca deputat, ministru şi prim-ministru.

    „Creerii jidanilor Einstein, Bergson… nu cântăresc mai mult ca acei ai acestor fruntaşi ai lui Israel, care, prin minune, au fost autopsiaţi.

    Problema „malformaţiilor congenitale ale creierului evreilor“ era situată într-o succesiune cauzală care ducea la probleme de aspect fizic şi, mai departe, la probleme caracteriale. Paulescu ajunge să scrie: „Anomaliile congenitale ale creerului dau naştere la tulburări în dezvoltarea oaselor craniului, ale trunchiului şi ale membrelor. Astfel, în Ghetourile Jidanilor găseşti o mulţime considerabilă de indivizi cu trup scurt şi disproporţionat, schilozi şi diformi“.

    “Antisemitismul” „ştiinţific“ al lui Paulescu îl singularizează printre personalităţile lumii academice care au adoptat ideologii xenofobe în perioada interbelică. În cazul unora ca Mircea Eliade, Constantin Noica şi Dan Barbilian (Ion Barbu), care s-au alăturat unei mişcări nationaliste, nu se poate spune că opţiunea politică le-a influenţat scrierile de istorie a religiilor, filosofie sau matematică. Paulescu, în schimb, şi-a subordonat, într-o bună măsură, demersul ştiinţific in favoarea rasei. Evoluţia sa este întrucâtva similară cu cea a lui Carl Jung, care a fost numit preşedintele Societăţii Germane de Psihoterapie în 1933 şi a făcut propagandă nazistă la Radio Berlin. Acolo a declarat, în 1934, referindu-se la Hitler, c㠄fiecare mişcare culminează organic într-un conducător care reprezintă, cu toată fiinţa lui, esenţa şi aspiraţiile poporului“. În acelaşi an, Jung îşi exprima convingerea c㠄Subconştientul Arian are un potenţial mai mare decât cel evreiesc“, c㠄Evreul e un fel de nomad care nu e şi nu va fi niciodată capabil de creaţie culturală proprie“.

    Paulescu rămâne una dintre cele mai reprezentative figuri ale nationalismului românesc interbelic. El şi-a bazat teoriile sale pe elemente de rasism biologic şi nu a ezitat să folosească medicina în scopuri ideologice. Savantul român trebuie luat în seamă ca un inspirator al legislaţiei nationaliste cu caracter rasial emisă la cumpăna dintre anii 30-40 ai secolului XX.

    Citeste si lucrarea “Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul si Francmasoneria” de Nicolae Paulescu

    Redactia Nationalisti.ro

  • Rasa ca realitate biologică

    rasa

    Trăim într-un secol al științei. Evoluția umanității a făcut în așa fel încât superstițiile și dogmele trecutului să fie destrămate sub lovitura marilor descoperiri. Dar nu toate. Când vine vorba de rasă acest subiect este încă ținut în întuneric. Asta deși în biologie ne raportăm la Darwin, alegem să ignorăm realitatea rasei când vine vorba de specia umană.

    Charles Darwin vedea omul ca pe cel mai înalt rezultat al evoluției speciilor. Și-n ciuda acestui fapt o specie printre specii, o specie care la fel ca și cea a câinilor are propriile rase și sub-rase. O moștenire biologică transmisă prin ceea ce biologia numește ADN. Acel ADN care ne face asemănători, dar care ne face totodată diferiți.

    Din acest punct de vedere rasa este o realitate biologică. O realitate la fel de evidentă ca și rasele prezente în specia câinilor. A face parte dintr-o rasă anume nu te face inferior sau superior, dar te face diferit. La fel cum o rasă de câine diferă de alta prin calități și aspecte negative, la fel și rasele speciei umane diferă în funcție de calități naturale și aspecte negative proprii.

    Singura diferență între noi și animale este rațiunea. Prin asta un individ, indiferent de rasă, poate să fie diferit de rasa din care provine, dar o comunitate mai mare, mulțimile unei rase, dețin trăsături comune incontestabile. Trăsături care sunt transmise mai departe nu doar prin mentalitate și educație, ci și prin ADN.

    Să ne gândim pentru o secundă la felul în care diferite gene sunt transmise mai departe de la părinți la copii prin intermediul instrumentelor biologice precum ADN-ul. Același lucru se aplică și în cazul neamurilor și al raselor. Este normal ca indivizii dintr-o rasă să împărtășească un ADN comun, cu diferite calități și slăbiciuni comune, decât cu indivizii dintr-o altă rasă.

    Acest ADN ne face unici, individuali, dar tot el reprezintă o memorie colectivă a organismului nostru. O reincarnare a strămoșilor în noi. De fapt ADN-ul este suma tuturor trăirilor celor din care ne tragem de-a lungul veacului. Și de asta e normal ca europenii să acționeze similar în orice parte a pământului, la fel cum asiaticii ar reacționa indiferent de locul și educația primită.

    Aici mă refer în primul rând la colectiv. Realitatea biologică a rasei nu este un motiv de ură sau discriminare. Dar nu putem să ignorăm o realitate de dragul unor sentimente. Da, indivizii pot fi diferiți indiferent de rasă. Individualitatea unei persoane e foarte puternică. Dar într-o mulțime domină elementul rasial, iar de multe ori individul este la rândul său influențat de acest element.

    Redactia Nationalisti.ro

  • ATACUL asupra TARILOR ALBE – VIDEO

  • De ce este gresit sa nu vrei sa te asociezi cu anumite grupuri etnice, religioase sau rasiale

    never

    Tu alegi cu cine iti petreci timpul

    Este o fraza in Engleza “coming back for more” sau a te intoarce pentru mai mult. Inseamna, mai mult sau mai putin, a te intoarce pentru a fi abuzat din nou.

    O persoana oarecare are un numar X de experiente negative cu un grup pana cand spune ” ok, pana aici”. Am terminat-o cu oamenii acestia. Am cunoscut suficienti oameni de genul in viata mea. Daca mai vad inca unul (un membru din grupul X) va fi deranjant.

    Viata se bazeaza pe evitarea raului, nu a avea parte de aceeasi experienta deranjanta in mod repetat desi te-ai ars de fiecare data.

    Stiti de cate ori persoane din Africa de Vest au incercat sa fure, insele sau s-au comportat pur si simplu rau cu persoane din jur? Nu aveti idee.

    Nu as merge niciodata in tarile din Vestul Africii. Multe persoane au mers acolo si aproape fiecare in parte a avut experiente proaste cu Africanii care au incercat sa ii fure. O femeie a mers acolo singura si a trecut efectiv printr-un calvar. Aceste locuri sunt colturi de iad. Trebuie sa fii dement sa mergi acolo.

    Pe un grup de Yahoo am avut foarte multe exeriente groaznice cu oamenii din Africa de Vest. Au furat, au incercat sa fure si sa ii insele pe membrii grupului si s-au comportat oribil cu femeile de pe acest grup, majoritatea cereau web-cam ca apoi sa foloseasca un limbaj si gesturi pornografice fata de femei, multe dintre ele fiind traumatizate de acest comportament.

    Acest tip de comportament s-a repetat asa de des incat am fost nevoiti sa aplicam o regula rasista pe grup – fara Africani negri. Suntem mandri ca am adoptat aceasta lege si am face acest lucru din nou. Un numar mare din membri au strigat “Rasism!” si au parasit mediul virtual. Altii au format noi grupuri unde au permis accesul Africanilor de Vest. Iar femeile din acele noi grupuri au continuat sa sufere abuzuri din partea acestor monstri.

    Am auzit si anumite povesti despre femei care s-au casatorit cu Africani, de obicei Nigerieni. In toate cazurile acea casatorie s-a dovedit catastrofala.

    98% din Africanii de Vest de pe Internet sunt pradatori intr-un mod sau altul. Ei cauta sa insele si sa castige ceva fie ca este vorba de o sotie sau bani.

    Am continuat insa sa permitem Africanilor negri sa intre pe grup. Nu am avut mari probleme cu ei, si multi dintre ei s-au dovedit a fi persoane decente, care fusesera si ei la randul lor victime ale Africanilor de Vest.
    Am avut un membru pe grup din Nigeria care a ajuns sa admita ca majoritatea persoanelor din tara natala sunt ticalosi – mincinosi, trisori si hoti.

    De obicei pot sa imi dau seama daca o persoana este buna sau nu si daca as cunoaste un African de Vest ok, m-as comporta normal cu el.

    Cat despre tigani, pot spune ca toti sunt la fel. Majoritatea fura si daca nu fura, atunci abia au iesit de la inchisoare. Vorbesc intr-un limbaj de ghetou. Sa-i ia dracu! Am cunoscut destui pentru toata viata.

    Recent am cunoscut o femeie crestina asiriana din Iran. Ea a spus “stii,imi pare rau ca spun asta, dar urasc Arabii”.
    Ea a adaugat ca uraste Yazidii si Kurzii.Acest comportament provide de la faptul ca locuind in Iran, Arabii, Iranienii, Yazidii si Kurzii s-au comportat groaznic cu ea si cu alte persoane crestine. Stia ca de-a lungul istoriei poporului ei, Arabii, Kurzii si Turcii i-au masacrat natia in mod repetat. De fapt, Arabii continua sa ucida crestini asirieni in Siria si Irak. Aceste grupuri persecutante sunt musulmane. Musulmanii din Est au abuzat de poporul ei de asa de multe ori incat au ajuns sa ii urasca.

    Este aceasta o atitudine rasista? Nu stiu. Dar daca este, atunci eu cred ca este bine pentru ea. Ea si stramosii ei au avut prea multe experiente negative cu acesti musulmani iar adeptii lui Mohamed nu dau semne de schimba pe viitor. De fapt sunt semne ca acestia se inrautatesc. Ea s-a desteptat si a decis sa plece.

    Dupa un anumit numar de experiente negative cu un anume grup etnic sau rasial, este logic sa nu mai vrei sa ai de-a face cu acesta.

    Nu pot intelege de ce aceasta atitudine este considerata rasista.

    Articol tradus de Florina I. – Redactia Nationalisti.ro

  • Rasa, Evolutie si Comportament

    RASA, EVOLUTIE SI COMPORTAMENT
    O perspectiva a istoriei de viata
    A doua editie speciala prescurtata
    Profesorul J. Philippe Rushton
    Universitatea of Western OntarioLondon, Ontario, Canada N6A 5C2

    https://i0.wp.com/4.bp.blogspot.com/_JSpbgoKp8LA/SsUMIwMZdmI/AAAAAAAAFvw/PbZblakJDKA/s400/stopfollowingevolution.jpg?w=780

    Rushton, Philippe – Rasa, Evolutie Si Comportament (2000) by fractalus

Back to top button