Banto Dos Santos a ajuns să fie promovat masiv la televiziuni și în presă. Faptul că un negru din Brazilia se crede român pentru că a învățat limba română, se îmbracă în port popular, mănâncă sarmale și cântă muzică folclorică, nu înseamnă că este sau are cum să fie vreodată român.
Identitatea românească implică și un element biologic, pe lângă cel spiritual, cultural sau lingvistic. Nimeni nu poate fi român dacă nu aparține rasei europene. La fel cum o pisică nu va fi niciodată câine, chiar dacă se naște în casă de câine sau e plimbată în lesă.
Dar sclavii din mass-media preferă să-l promoveze ca pe un „român adevărat” cu care să ne mândrim. Mai grav, e căsătorit cu o româncă și asta cumva, în viziunea propagandei corecte politic a jurnaliștilor mercenari, îl face și mai mult unul de al nostru. Oare nu pot fi sănătoși, acești robi ai multiculturalismului, dacă nu ne bagă pe gât metisajul (fenomen prin care un neam dispare de pe fața pământului)?
Sistemul încearcă să spele pe creier românii, să creadă că orice om poate fi român pentru că se îmbracă la fel ca noi, vorbește ca noi și cântă în română. Se pregătește manipularea poporului să accepte orice non-european ca român, în contextul în care tot mai mulți imigranți din Africa și
Nationalismul european traieste cosmarul spulberarii rasei albe caucaziene in fata viforului multirasial mai inchis la culoare sau dimpotriva, mai galben. Si au si de ce, caci planul Khalergi pentru Europa tinteste intr-adevar catre o populatie metisa, care sa stearga ultimele ramasite ale amintirii vechilor civilizatii europene si o data cu ea, greaua si vinovata mostenire coloniala a vechilor stapani ai lumii.
Insa cunoscand istoria Indiei, orice teama dispare. Micul grup de pastori albi carpato-danubieni, ce au roit spre Asia din interiorul arcului Carpatilor, singurul loc binecuvantat de Dumnezeu care nu a fost acoperit de gheturi in timpul ultimei mari glaciatiuni (glaciatiunea Wurtz care ar fi avut loc intre anii 20.000 – 15.000 i.e.n) a fost pe teritoriul actualei Romanii. Aici stravechea rasa alba europeana s-a prezervat iar dupa retragerea gheturilor, de aici au migrat in mii e ani, protoeuropenii, recolonizand Europa iar mai apoi, roind spre Asia. Marea familie a limbilor indo-europene sta marturie acestui adevar istoric.
Iar istoria Indiei ne spune ca micul grup de pastori albi, ajunsi in mijlocul populatiei autohtone mai inchise la culoare, s-au impus ca si casta superioara a acestora, datorita cunostintelor, calitatilor si abilitatilor lor. Si iata ca acea picatura alba in mijlocul unui continent brun a reusit sa-si pastreze puritatea si sa se extinda, hinduismul brahmanic fiind cea mai rasista religie existenta pe Pamant, depasind chiar si elitismul israelit. Daca stramosii nostri au detinut secretul supravietuirii rasei lor in mijlocul unui ocean al diversitatii, demonstrand astfel ca rasa alba detine vitalitatea si forta necesara prezervarii ei, inclusiv prin mecanisme biologice (in multe casatorii inter-rasiale gena alba fiind predominanta chiar si in mod recurent), cu atat mai mult noi, cei ramasi in vatra sacra a vechii Europe, avem in sangele nostru transmise de catre stramosi, aceste calitati atat de necesare astazi.
A cunoaste istoria poporului tau inseamna a fi constient de radacinile tale, de apartenenta la acest trunchi robust al rasei ariene (cum se numeau pe ei insisi stramosii albi ajuns in India). Cuvantul arian provine din sancritul arya, care inseamna pur, valoros, nobil, bogat, pretios. Si in zilele noastre in toata Asia pielea alba este dorita, invidiata, adorata si apreciata, oferind intaietate si pozitie sociala iar culoarea inchisa a pielii este motiv de frustrare si complexe de inferioritate.
Altfel nu se explica de ce in filmele asiatice (mai ales in cele indiene) majoritataea actorilor sunt albi sau cu nuante ale pielii mai deschise dccat a majoritatii populatiei din tara respectiva (spre exemplu in India unde peste 90% din populatie este inchisa la culoare dar proportia actorilor negriciosi din filmele indiene este sub 10%).
A vorbi astazi despre evidentele diferente rasiale constituie o blasfemie la adresa mitului egalitarismului multicultural, fapt ce-ti poate atrage imediat eticheta de extremism si rasism. In realitate, prin aceste etichete, dar si prin falsificarea istoriei si memoriei colective, mondalistii cauta sa ne adoarma constiinta rasiala si odata cu ea, potentialul formidabil al sangelui arian, in speranta ca vor putea anihila sistemul de protectie al rasei albe in fata pericolului metisajului.
Iar masina propagandei functioneaza neobosita: de la miscari anti-albe gen BLM si pana la filme in care negrii joaca rolurile unor personaje (uneori istorice) de rasa alba, se incearca o rasturnare a valorilor, o rescriere a rolurilor, ignorandu-se diferentele evidente fata de realitate. Eu unul sunt uimit de cati avocati, medici si profesori negri sunt in filmele americane, in vreme ce albii sunt prezentati ca neindemnanatici, prosti si animalici – in vreme ce realitatea demografica si sociala americana arata ca lucrurile stau exact invers.
Fac referire la filme deoarece acestea nu mai constituie de mult un simplu divertisment, ele fiind rolul unor ample operatiuni psihologice de inginerie sociala, de remodelare a mentalitatilor colective.
Asta este motivul pentru care istoria trebuie sa ramana in programa scolara ca un obiect principal. De aceea trebuie dobandita si transmisa mai departe cultura solida si morala sanatoasa a stramosilor nostri, de aceea trebuie respinse excesele si aberatiile egalitarismului fortat, ce sfideaza si incalca principiul natural al competentei si valorii. – Autor: Mihai Rapcea
O „miserioasă confrerie” a ales să părăsească Franţa cu gândul de a „regenera rasa albă” în Europa Centrală şi de Est, inclusiv în România, relatează săptămânalul „Marianne”.
Plecând de la o cercetare a jurnalistului Paul Conge expusă în cartea „Les grands-remplacés” („Marii înlocuitori”), publicată recent, „Marianne” face o invitaţie la cunoaşterea „dreptei radicale «next gen»”, adică de tip nou.
Este o mişcare care „îşi duce bătălia culturală peste tot şi acolo unde nu te aştepţi”, cum ar fi platformele de jocuri video, cluburile auto sau cursurile de seducţie. Este inspirată din filmuleţele vloggerului Papacito, scrierile distopice ale jurnalistului Laurent Obertone şi postările absolventului de filosofie Daniel Conversano.
Adepţii săi îşi consideră ţara pierdută în faţa imigranţilor şi caută să răspundă „marii înlocuiri” cu „marea mutare”. „Marea înlocuire” este o teorie conspirativă a scriitorului naţionalist francez Renauld Camus conform căreia elitele globale complotează împotriva albilor din Europa şi îi înlocuiesc cu non-europeni în propria ţară.
Francezii exasperaţi de „marea înlocuire” sunt îndemnaţi să se regăsească în Europa Centrală şi de Est, în special în Bulgaria, Ucraina, Ungaria şi România, prezentate ca ţări cu femei fecunde şi ferite de imigranţii musulmani sau de culoare. Aici îşi găsesc de muncă, formează „cămine albe”, se regrupează în comunităţi, de pildă „Oppidum Magyar” sau „Coqs”, şi încearcă să şi le extindă, susţine Paul Conge.
„În opinia lor, «marea mutare» este prea avansată, pentru că există prea mulţi imigranţi, arabi, negri şi islamişti în Franţa. Pentru ei, bătălia este deja pierdută şi cel mai bine este să-şi facă un «safe place» («loc sigur») alb, un spaţiu de regenerare a rasei albe. Şi cel mai potrivit loc este Europa de Est, teren pe care îl consideră ferit de migraţie”, explică jurnalistul francez într-un interviu acordat portalului streetpress.com.
Potrivit lui Conge, „marea înlocuire” a început în jurul anului 2016, adică la scurt timp de la intrarea migraţiei în atenţia presei şi a politicienilor europeni.
Circa 200 de francezi au fost atraşi până acum de mirajul Estului prin prisma acestei mişcări, iar mulţi alţii sunt pe cale să îi urmeze în curând. Unul dintre ei este Florent, care s-a mutat la periferia unui oraş din Ucraina şi s-a căsătorit cu o localnică. Acum are un copil, un „cămin alb” şi se înconjoară de un grup de oameni care gândesc la fel ca el.
Daniel Conversano
Ideologul mişcării care i-a adus în Ucraina este Daniel Conversano, fost colaborator al umoristului antisemit Dieudonné, afirmă jurnalistul. În vârstă de 34 de ani, Daniel Conversano, născut Didier, este un absolvent de filosofie al Universităţii Grenoble-II care încearcă să îşi facă un loc în cercul ideologilor de extrema dreaptă. A început cu conţinuturi video şi a continuat cu diverse scrieri. Este foarte prezent online, inclusiv pe reţelele ruse vKontakte şi Telegram. Profilul său de Twitter are ca locaţie oraşul Bucureşti. Sub sloganul „Trăiască Europa şi europenii”, pozează în apărător al albilor în faţa celor de culoare. Şi promovează România care se opune predării identităţii de gen.
Stilul său este asemănător cu cel al lui Alain Soral, un franco-elveţian în vârstă de 61 de ani care a început ca membru al Partidului Comunist Francez şi s-a împlinit ca ideolog al extremei drepte. Soral se prezintă drept un „naţional-socialist francez” şi este obişnuit deja cu procesele din cauza declaraţiilor sale foarte controversate. În 2019, a fost condamnat la închisoare cu suspendare pentru „defăimare” şi „instigare la ură rasială”.
Studiu despre impactul diversității rasiale și etnice asupra societăților și persoanelor.
Rezultatele indică faptul că practic toate măsurile de “sănătate civică” sunt mai grave în societățile rasiale și etnice diverse.
Valori reduse: – Sănătate mentală – Sănătate fizică – Încredere socială – Acte caritabile – Preocuparea pentru mediu – Încredere în guvern – Satisfacția la locul de muncă
Peste 85% din infracțiunile cu violenta si nu numai sunt comise de tigani (sa reamintim).
Având în vedere toate acestea, cum poate ajunge cineva la concluzia că este imoral să dorești separarea? Cum poate cineva, după ce a citit toate acestea, să ignore efectele negative ale diversității si multiculturalismului?
„Antirasist este parola pentru antialb”, aceasta este percepția naționaliștilor de pretutindeni cu privire la scopul ultim al politicilor de stânga promovate de establishment-ul politic din lumea Occidentală.
De aceeași părere este, de altfel, și scriitorului francez Renaud Camus. „Europa e bolnavă de ură de sine. Cred că nu s-a refăcut niciodată după episodul nazist. De aceea am numit această stare (antirasismul n.r.) „Cea de a doua carieră a lui Adolf Hitler”, un Hitler poate mai puțin criminal decât primul, dar cu mult mai distrugător din punct de vedere al istoriei.
Europa este ca un pacient care a fost operat de atât de multe ori în încercarea de a elimina cu totul cancerul nazist, încât chirurgii, în încercarea de a elimina orice recidivă a bolii, au extirpat nu numai cancerul, dar și aproape toate organele vitale. Pacientul a rămas fără măruntaie, fără inimă, fără creier, nu mai are virilitate, nici putere de a se mișca, nici voință.
Ceea ce e mai rău este că am putea rezista și încă mai putem învinge. Dar nu vrem asta. Europa nu vrea asta. Europenii nici nu mai vor să știe ce se întâmplă cu ei. Iar cei care le spun adevărul sunt pedepsiți și interziși, ca păsările care prevestesc nenorocirea, perpetua ucidere a mesagerilor.”
Termenul de genocid al rasei albe a fost folosit în publicații ale naționaliștilor albi din Statele Unite (precum White Power) și a fost legat la început de încurajarea contracepției și a avorturilor.
Apoi David Lane a publicat în 1995 „White Genociode Manifesto”, în care acuza guvernele din mai multe țări Occidentale că lucrează pentru a distruge cultura europeană și pentru a face din rasa albă o specie dispărută.
Lane susținea că printre aceste politici sunt mixajul rasial, avorturile, homosexualitatea și reprimarea legală a celor care rezistă genocidului rasei lor. De altfel, Lane este acela care a sintetizat în 14 cuvinte crezul naționaliștilor albi: „ Trebuie să protejăm poporul și viitorul copiilor, ca frumusețea femeii albe să nu dispară.”
Condamnat la 190 de ani pentru extorcare de fonduri, conspirație și violarea drepturilor civile ale unui om de radio care a a fost până la urmă asasinat, David Lane a murit în închisoare.
Teoria sa despre genocidul îndreptat împotriva rasei albe a supraviețuit însă. Africa de sud este exemplul cel mai folosit de cei care vorbesc de un genocid al rasei albe. Multe dintre vocile de extrema dreaptă de pe net susțin că, pentru albi, meseria de fermier în Africa de Sud este cea mai periculoasă din lume, având în vedere atacurile asupra caselor burilor.
Aceste afirmații sunt respinse însă de o asociație numită Africa Check care susține că „albii reprezintă aproape 9 la sută din populația Africii de Sud, dar numai 1,8 din victimele omorurilor”.
Chiar dacă albii ar fi cei mai puși în pericol să-și piardă viața violent, cum susține Africa Check, explozia criminalității în această țară după prăbușirea regimului de apartheid este o realitate.
Și tot o realitatea istorică este că laureatul premiului Nobel Nelson Mandela cânta alături de susținătorii săi „Ucide-l pe bur! Ucide-l pe fermier!
Una dintre ideile centrale ale neomarxismului contemporan este aceea că rasele nu există, că sunt doar o construcție socială.
Ei bine, din câte se pare, această teorie este o minciună asumată, pe care propaganda globalistă o folosește numai pentru a-i prosti pe creduli. În ceea ce-i privește, politicienii, universitarii, ziariștii, ONG-iștii și marii filantropi care susțin imigrația pun la cale niște strategii extrem de clare pentru a ține sub control rasa albă .
Care este adevărata miză a acestei duplicități aflăm de la doi politologi americani- Steven V. Miller și Nicholas T. Davis,îcare au publicat un studiu șocant în revista Think.
Lucrarea lor, „Intoleranța albilor față cei care se află în afara grupului duce la un declin al sprijinului pentru valorile democrației americane”, susține că americanii albi, în momentul în care au realizat că vor fi copleșiți numeric de imigranți în propriile cartiere și orașe, au abandonat sprijinul pentru democrație și încep să sprijine ideea unui regim neofascist.
Pe baza unor cercetări sociologice desfășurate între 1995 și 2011, cei doi cercetători au ajuns la concluzia că albii au oscilat mereu când a venit vorba de incluziunea socială a celorlalte grupuri rasiale.
Pe când, susțin Miller și Davis, americanii de culoare, asiaticii și nativii americani sunt în mod inerent mai atrași de democrație, de o societate multi-rasială și, de aceea, mai toleranți și mai deschiși. Ca o concluzie a acestor constatări, cei doi susțin că, pentru apărarea valorile democrației, reducerea ponderii pe care albii o au în populația Americii este esențială.
Evident, nu se pune problema eliminării fizice sau a deportărilor. Cei doi propun numai demararea „celui mai democratic program din istorie, adică deschiderea granițelor Americii pentru mulțimile nesfârșite ale imigranților non-europeni”.
„Avantajele” acestei politici, în opinia celor doi, ar fi multiple. În primul rând, s-ar încheia cu marginalizarea minorităților de către majoritatea albă. Pe de altă parte, Partidul Democrat va crește exponențial, ceea ce ar fi o chezășie că democrația va fi salvată, iar drepturile privind libertatea avortului și asistența medicală gratuită nu ar mai fi amenințate.
„Avantajele” acestei politici, în opinia celor doi, ar fi multiple. În primul rând, s-ar încheia cu marginalizarea minorităților de către majoritatea albă. Pe de altă parte, Partidul Democrat va crește exponențial, ceea ce ar fi o chezășie că democrația va fi salvată, iar drepturile privind libertatea avortului și asistența medicală gratuită nu ar mai fi amenințate.
Dar, acesta nu e un motiv de panică, susțin politologii, pentru că un astfel de partid nu va mai putea câștiga nicicând alegerile, pentru că nu va primi niciodată un număr mare de voturi din partea celorlalte comunități, care, între rimp, au devenit majoritare. Evident, această strategie a eliminării albilor ca forță politică în propriile lor țări este valabilă nu numai în America, ci și în Europa.
Și să nu credeți că e vorba de opera unor minți înfierbântate care vor să-și facă publicitate cu orice preț. Politicile puse la cale de forțele globaliste, de la Angela Merkel, la democrații din Statele Unite, vizează exact același obiectiv- eliminarea albilor ca forță de decizie în țările lor.
Că teoria celor doi e găunoasă și frizează patologicul e, din punctul meu de vedere,evident. Democrația (demos cratos) e puterea poporului, care deocamdată atât în Europa, cât și în America de Nord este preponderent alb. A-i priva pe acești oameni de dreptul de a-și decide singuri destinul, transformându-i într-o minoritate în propriile țari, nu e deloc democratic.
Pe de altă parte, ceea ce s-a întâmplat de-a lungul anilor în Africa de Sud și Liban, demonstrează clar că pierderea puterii politice de către albi (respectiv creștini) duce la un rasism în sens invers. Nici vorbă de o societate multiculturală și multirasială pașnică. Populațiile de culoare (respectiv musulmane), încurajate de propaganda globalistă, s-au transformat din victime în călăi.
(Sunt de notorietate uciderea pe scară largă a fermierilor albi din Africa de Sud și eforturile de a-i deposeda pe aceștia, fără despăgubire, de pământurile lor).
Dar obiectivul globaliștilor neo-marxiști nu este nici pe departe pacea socială, ci o societate care să renunțe la pluralitatea politică și în care marii preoți ai „multiculturalismului” și “corectitudinii politice” să poată conduce masele de orice culoare, sex sau religie după cum vor.
Ca și comunismul stalinist, marxismul cultural al zillelor noastre a încetat de a mai fi o teorie și s-a transformat într-o armă politică totalitară aflată în mâna unei minorități pe care nu a votat-o nimeni. De aici și până la dictatură și gulaguri pentru internarea disidenților mai e numai un pas.
Una dintre ideile centrale ale neomarxismului contemporan este aceea că rasele nu există, că sunt doar o construcție socială.
Ei bine, din câte se pare, această teorie este o minciună asumată, pe care propaganda globalistă o folosește numai pentru a-i prosti pe creduli. În ceea ce-i privește, politicienii, universitarii, ziariștii, ONG-iștii și marii filantropi care susțin imigrația pun la cale niște strategii extrem de clare pentru a ține sub control rasa albă .
Care este adevărata miză a acestei duplicități aflăm de la doi politologi americani- Steven V. Miller și Nicholas T. Davis,îcare au publicat un studiu șocant în revista Think.
Lucrarea lor, „Intoleranța albilor față cei care se află în afara grupului duce la un declin al sprijinului pentru valorile democrației americane”, susține că americanii albi, în momentul în care au realizat că vor fi copleșiți numeric de imigranți în propriile cartiere și orașe, au abandonat sprijinul pentru democrație și încep să sprijine ideea unui regim neofascist.
Pe baza unor cercetări sociologice desfășurate între 1995 și 2011, cei doi cercetători au ajuns la concluzia că albii au oscilat mereu când a venit vorba de incluziunea socială a celorlalte grupuri rasiale.
Pe când, susțin Miller și Davis, americanii de culoare, asiaticii și nativii americani sunt în mod inerent mai atrași de democrație, de o societate multi-rasială și, de aceea, mai toleranți și mai deschiși. Ca o concluzie a acestor constatări, cei doi susțin că, pentru apărarea valorilor democrației, reducerea ponderii pe care albii o au în populația Americii este esențială.
Evident, nu se pune problema eliminării fizice sau a deportărilor. Cei doi propun numai demararea „celui mai democratic program din istorie, adică deschiderea granițelor Americii pentru mulțimile nesfârșite ale imigranților non-europeni”.
„Avantajele” acestei politici, în opinia celor doi, ar fi multiple. În primul rând, s-ar încheia cu marginalizarea minorităților de către majoritatea albă. Pe de altă parte, Partidul Democrat va crește exponențial, ceea ce ar fi o chezășie că democrația va fi salvată, iar drepturile privind libertatea avortului și asistența medicală gratuită nu ar mai fi amenințate.
Cât privește comunitatea albă, ca urmare a schimbării raportului demografic, aceasta se va îndrepta spre Partidul Republican, transformându-l într-o formațiune din ce în ce mai puțin atașată valorilor democratice.
Dar, acesta nu e un motiv de panică, susțin politologii, pentru că un astfel de partid nu va mai putea câștiga nicicând alegerile, pentru că nu va primi niciodată un număr mare de voturi din partea celorlalte comunități, care, între timp, au devenit majoritare. Evident, această strategie a eliminării albilor ca forță politică în propriile lor țări este valabilă nu numai în America, ci și în Europa.
Și să nu credeți că e vorba de opera unor minți înfierbântate care vor să-și facă publicitate cu orice preț. Politicile puse la cale de forțele globaliste, de la Angela Merkel, la democrații din Statele Unite, vizează exact același obiectiv- eliminarea albilor ca forță de decizie în țările lor.
Că teoria celor doi e găunoasă și frizează patologicul e, din punctul meu de vedere,evident. Democrația (demos cratos) e puterea poporului, care deocamdată atât în Europa, cât și în America de Nord este preponderent alb. A-i priva pe acești oameni de dreptul de a-și decide singuri destinul, transformându-i într-o minoritate în propriile țari, nu e deloc democratic.
Pe de altă parte, ceea ce s-a întâmplat de-a lungul anilor în Africa de Sud și Liban, demonstrează clar că pierderea puterii politice de către albi (respectiv creștini) duce la un rasism în sens invers. Nici vorbă de o societate multiculturală și multirasială pașnică. Populațiile de culoare (respectiv musulmane), încurajate de propaganda globalistă, s-au transformat din victime în călăi.
(Sunt de notorietate uciderea pe scară largă a fermierilor albi din Africa de Sud și eforturile de a-i deposeda pe aceștia, fără despăgubire, de pământurile lor).
Dar obiectivul globaliștilor neo-marxiști nu este nici pe departe pacea socială, ci o societate care să renunțe la pluralitatea politică și în care marii preoți ai „multiculturalismului” și “corectitudinii politice” să poată conduce masele de orice culoare, sex sau religie după cum vor.
Ca și comunismul stalinist, marxismul cultural al zillelor noastre a încetat de a mai fi o teorie și s-a transformat într-o armă politică totalitară aflată în mâna unei minorități pe care nu a votat-o nimeni. De aici și până la dictatură și gulaguri pentru internarea disidenților mai e numai un pas.
Dacă nu știi ce-i Planul Kalergi, ai face bine să te interesezi.
L-am auzit pe Călin Mărincuș într-un live aruncând Planul Kalergi în derizoriu pentru că acesta a murit și din ceva motiv asta înseamnă că ce a scris nu mai e relevant, dar haidem să vedem câteva fapte:
Richard von Coudenhove-Kalergi a fost omul căruia îi este atribuită ideea Uniunii Europene și continuă să fie onorat ca atare de U.E. modernă.
Era jumătate ungur jumătate japonez.
El a scris o carte intitulată “Idealismul practic”, în care a spus literalmente că Europa ar trebui să fie inundată de africani care să se împerecheze cu populația nativă a continentului pentru a crea o “rasă negroidă eurasiană similară cu vechii egipteni” care să fie condusă de către – ia ghiciți – jidani.
Aceasta nu este o teorie a conspirației, chiar dacă la prima vedere așa pare. Este un fapt documentat.
În fiecare an, Uniunea Europeană acordă un premiul în onoarea lui Kalergi, iar Angela Merkel a primit acest premiu.
Dacă nu știai de ce această femeie a ales să inunde continentul cu milioane de nonalbi, acum știi.
Alți politicieni care au primit premiul:
Ei încearcă în mod deschis să înlocuiască populația albă prin metisaj.
Amintește-ți când președintele francez iudeu, Sarkozy, a spus că era timpul ca oamenii albi să înceapă metisajul cu invadatorii.
Din nou, totul pare o conspirație, dar este absolut factual și v-am dat destule informații documentate ca să fie totul foarte clar.
Acesta este motivul pentru care se promovează inundarea Europei cu tot felul de popoare subdezvoltate. Este agenda din spatele “crizei migranților”, aceeași din spatele acestui pact ONU.
Nimeni nu poate nega faptul că această agendă se intâmplă, așa că mass media nu vorbește despre asta, dar în schimb ne arată poze cu copii morți pe plaje.
Este neclar de ce cineva ar crede că imigrația masivă este un lucru bun, înafara globaliștilor ce visează la o lume fără granițe și fără națiuni. Sursa: Incorect Politic
Imigratia in masa este un fenomen ale carui cauze sunt abil disimulate de elita politica sub propaganda unui inevitabil amestec cultural. In articol intentionam sa dovedim odata pentru totdeauna că acest fenomen nu are nimic spontan. Ceea ce elitele cauta sa prezinte ca o fatalitate a vieții moderne este de fapt rezultatul unui plan conceput in jurul unei mese si structurat pe mai multe decenii pentru a schimba complet fata continentului nostru.
Miscarea Pan Europeana
Putini stiu ca unul din principalii instigatori ai procesului de integrare europeana este omul care a conceput si genocidul populatiilor din Europa. Era un tip sinistru a carui existenta e nestiuta de mase, dar care este considerat a fi fondatorul Uniunii Europene (chiar) de catre elitele politice. Il chema Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (1894-1972). Tatal sau era diplomatul austriac Heinrich von Coudenhove-Kalergi (avea legaturi cu familia bizantina Kalergi) si mama sa era japoneza Mitsu Aoyama.
Gratie legaturilor sale stranse cu aristocratii si politicienii europeni si a retelei de relatii create de tatal sau aristocrat si diplomat, contele Richard Coudenhove-Kalergi a putut sa lucreze departe de lumina reflectoarelor. A reusit sa obtina ca diriguitorii statelor cele mai influente sa colaboreze la planul sau, ceea ce face din acestia sustinatorii si colaboratorii „proiectului de integrare europeana”.
In 1922 a fondat la Viena miscarea Pan-European care viza crearea unei noi ordini mondiale bazata pe o federalizare a natiunilor dirijata de SUA, integrarea europeana nefiind decat prima etapa a acesteia. Printre primii sai sustinatori se aflau politicienii cehi Tomas Masaryk si Eduard Benes, bancherul evreu german Max Warburg care a si investit primele 60000 marci. Cancelarul austriac Ignaz Seipel si Karl Renner, viitorul presedinte al Austriei si-au asumat primii raspunderea de a conduce miscarea Pan-European si mai tarziu politicieni francezi ca Leon Blum si Aristide Briand, Alcide De Gasperi etc i-au propus ajutor.
In anii 1930 odata cu ascensiunea fascismului in Europa, proiectul de integrare europeana a fost abandonat si „Pan-European” a fost constransa să se dizolve. Dupa al doilea razboi mondial, datorita activitatii frenetice si neobosite a lui W. Churchill, a lojei masonice evreiesti B’nai B’rith si a marilor ziare ca New York Times, Kalergi reuseste să capete acceptul proiectului sau din partea Guvernului SUA si mai tarziu CIA implicandu-se in conducerea planului pentru a-l duce la bun sfarsit.
Esenta planului Kalergi
In cartea sa Praktischer Idealismus, Kalergi explica cum cetatenii viitoarelor „State Unite Ale Europei” nu vor fi popoarele batranului Continent, ci o noua linie metisa produsa prin generalizarea unor minutioase incrucisari interrasiale. Scrie ca europenii trebuie sa se incruciseze cu asiaticii si alte populatii non-albe pentru a crea o populatie multirasiala care să nu aibă nicio idee clara despre traditiile si identitatea sa, si care să fie deci usor de controlat de elitele conducatoare.
Sustinand ca trebuie abolit dreptul la autodeterminare al popoarelor, Kalergi schiteaza in linii mari modul de dizolvare a statelor-natiune gratie miscarilor etnice separatiste si distrugerea natiunilor in sine prin emigrarea maselor. Pentru ca Europa sa fie usor controlabila de viitoarea elita, Kalergi propune crearea unei populatii omogene aparuta prin metisaj.
Dar cum stau lucrurile cu noua elita? Kalergi lamureste acest punct:
„Omul viitorului va fi metisat. Etniile si clasele sociale de azi vor disparea progresiv in vederea eliminarii spatiului, timpului si prejudecatilor. Viitoarea rasa amestecata negroido-eurasiana, similara vechilor egipteni, va inlocui diversitatea actuala a popoarelor si indivizilor.”
In locul distrugerii iudaismului european, Europa, contra vointei popoarelor sale rafinate si instruite, capata statut de „natiune conducatoare” prin intermediul acestui proces de evolutie artificiala. Nu e de mirare ca poporul scapat din ghetoul-inchisoare devine „nobilimea spirituala a Europei”. Astfel, grija compatimitoare a Europei creeaza o noua generatie de aristocrati. Asta se va produce cand aristocratia feudala europeana se va destrama prin emanciparea evreilor.
[Nota lui Lasha Darkmoon: aristocratia feudala „s-a destramat”, conform lui Kalergi, dupa Revolutia Franceza, un eveniment cataclismic care trebuia sa inaugureze lungul drum al emanciparii evreiesti. Franta a fost prima natiune europeana care i-a emancipat in 1791.]
In cursul urmatorilor 129 ani, procesul emanciparii evreilor a fost lent, dificil si insotit de agitarea constanta a acestora. In 1930, evreii au reusit sa se emancipeze pe deplin in toata lumea. Ultima natiune care i-a emancipat in 1930 a fost Spania.
De-a lungul acestei lungi perioade de lupta, numerosi antisemiti cunoscuti printre care si Voltaire s-au opus emanciparii evreilor pe motiv ca ei profita de libertatile nou dobandite – inseland si sprijinindu-se pe reteaua de cunoștințe – pentru a ajunge sa dobandeasca suprematia. Sunt multe de spus din acest punct de vedere deoarece in Germania evreii erau de 3 ori mai bogati decat nemtii de mijloc, inainte chiar de emanciparea lor acolo in 1871.
Desi niciun manual nu-l mentioneaza pe Kalergi, ideile sale stau la baza principiilor directoare ale Uniunii Europene.
Ideea ca populatiile europene trebuie sa se incruciseze cu cele africane si asiatice pentru a-si distruge identitatea, a sparge modul de viata traditional si a crea o linie metisata sta la baza politicilor comunitare care favorizeaza interesul minoritatilor.
Motivul subsidiar nu-i chiar umanitar, deoarece puterea din spatele regimului nemilos care domina UE planifica cel mai mare genocid din istorie.
La fiecare 2 ani un premiu prestigios este decernat de Fundatia Coudenhove-Kalergi europenilor care au excelat in promovarea acestui plan criminal.
[Nota lui Lasha Darkmoon: Este cunoscut in prezent sub numele de Premiul Charlemagne uneori sub numele Coudenhove-Kalergi si este decernat la doi ani, uneori in doi ani succesivi oamenilor de stat care s-au facut remarcati pentru contributia lor la „integrarea europeana”, un eufemism pentru multiculturalism si imigrare in masa. Toti laureatii premiului Charlemagne au fost ferventi aparatori ai imigrarii in masa si ai unui superstat european fara frontiere. Doi din acesti beneficiari au fost Tony Blair (1999) si A. Merkel (2008). Primul beneficiar a fost chiar Kalergi – 1950. Ultimul – 2016 – devotatul filosemit Papa Francisc, un alt aparator al imigratiei de mase necontrolate din lumea a treia spre Europa.]
Facilitarea genocidului explica de asemenea de ce ONU cere constant acceptarea milioanelor de imigranti pentru a ajuta la nivelarea indicelui de natalitate european.
Dupa un raport publicat in ianuarie 2000 de catre divizia populatie a ONU New York sub titlul Imigratia de inlocuire – solutie la scaderea si imbatranirea populatiei, Europa va trebui sa accepte 159 milioane migranti pana in 2025. Prin citarea acestor cifre precise se dovedeste premeditarea acestui proiect.
Evident, un indice scazut de natalitate poate fi inversat prin masuri in favoarea familiei si e de asemenea evident ca introducerea genelor straine nu va prezerva patrimoniul genetic, ci il va distruge.
Consecinta masurilor actuale favorizand multirasialismul este de a crea o populatie disparata slabita, fara coeziune nationala, istorica sau culturala.
Pe scurt, strategiile proiectului ramân la baza politicilor guvernamentale oficiale ce vizeaza genocidul popoarelor din Europa prin imigrarea in masa.
Brock Chisholm, fost director al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), a aratat asta cand a spus: „ceea ce trebuie sa faca oamenii din toata lumea, este limitarea nasterilor si favorizarea casatoriilor mixte (intre etnii diferite). Va rezulta aparitia in lumea intreaga a unei linii metisate susceptibilă de a fi condusa de o autoritate centrala.”
Daca privim in jurul nostru, aplicarea Planului Kalergi pare a fi intr-un stadiu avansat. Suntem in faza fuzionarii Europei si Lumii a treia. Flagelul mariajului interrasial produce anual milioane de tineri metisi numiti „copii Kalergi”.
„Omul viitorului va fi metis. Evolutia umana si clasele sociale de azi vor disparea progresiv. Viitoarea rasa metisata negroido-eurasiatica va inlocui diversitatea popoarelor printr-o diversitate de indivizi.” – Contele C. Kalergi – primul beneficiar al premiului Charlemagne, 1950.
Concluzia lui Lasha Darkmoon
Proiectul de metisare si bastardizare a lui Kalergi avea sprijinul deplin al evreilor. De fapt acest proces se rezuma in final la disparitia rasei albe. In 1924, prietenul lui Kalergi, baronul Louis Nathaniel Rotschild, l-a prezentat pe Kalergi altor 4 evrei puternici si fabulos de bogati ce trebuiau sa ajute la finantarea sinistrului sau proiect: finantistul american Bernard Baruch, bancherul german Max Warburg si cei 2 frati ai sai Paul si Felix.
In timp ce numerosi non-evrei influenti au sustinut un superstat pan-european, compus din cetateni metisi condusi de evrei si partizanii lor „shabbos goyim”, Mussolini si Hitler au fost putin impresionati de ideile aparate de Kalergi. Pe drept cuvant, Hitler il califica in mod indraznet pe Kalergi DREPT UN BASTARD COSMOPOLIT – cuvantul „cosmopolit” implicand probabil faptul ca acest Kalergi era un crypto-evreu.
In ceea ce priveste posibila extindere a rasei albe cu incrucisari interrasiale, a se vedea cele 2 eseuri excelente ale lui Greg Johnson.
Extinderea albilor si Genocidul albilor. Diferenta intre cele 2 concepte – extindere si genocid nu e dificil de sesizat. Extinderea devine genocid cand este intentionata si deliberata adica face parte dintr-un plan global si rauvoitor.
Genocidul albilor este ceea ce se pune la cale in acest moment.
„Obiectivul abolirii rasei albe este, la o prima abordare, atat de dorit , incat unii pot considera greu de crezut ca ar putea sa-si atraga o alta opunere decat cea a suprematistilor albi dedicati… Nu va inselati asupra acestui subiect: Intentionam sa-i batem pana la moarte pe albi si pe cei vii si pe femeile albe pana ce conceptul social cunoscut ca «rasa alba» se va distruge.” (Profesor Noel Ignatiev, Harvard Magazine, sept.-oct. 2002: https://harvardmagazine.com/2002/09/abolish-the-white-race.html)
„Abolirea” rasei albe dupa prof. Ignatiev este nu numai de dorit, ci esentiala. Rasa alba, insista el, trebuie sa fie eradicata. Modul in care Ignatiev, un evreu cunoscut, preconizeaza genocidul albilor, neasumandu-si raspunderea acestui genocid, este ironic. Daca la randul lui un profesor alb ar repeta ce spune acesta inlocuind „rasa alba” prin „evrei”? Ar fi total inacceptabil ca un profesor universitar neevreu sa sustina asa ceva:
„Obiectivul abolirii rasei evreiesti este, la o prima abordare, atat de dorit incat unii pot considera greu de crezut ca ar putea sa-si atraga o alta opunere decat cea a suprematistilor evrei dedicati… Nu vă inselati asupra acestui subiect: Intentionam sa-i batem pana la moarte pe evrei si pe cei vii si pe femeile evreice pana ce conceptul social cunoscut ca «rasa evreiasca» se va distruge.”
Nici Hitler nu a indraznit sa spuna așa ceva. Traducere și adaptare Petrus LOMBARD
În orașul olandez Utrecht va fi amplasată, sau mai bine zis culcată, statuia din imaginea de mai sus. Pe orizontal. Pentru că, așa cum scrie presa franceză, ea simbolizează decăderea omului alb.
Pe Twitter, pe contul @DefendEuropa, sunt popularizate imaginile statuii ce înfățișează un om alb care se prăbușește, fiind însoțit de cunoscuta expresie „Sic transit gloria mundi” (Așa trece gloria lumii).
Potrivit ziarului Liberation, pe un panou informativ apare fotografia statuii și se spune că aici se va construi un „monument pentru sfârșitul hegemoniei occidentale”, fără a se specifica data la care va fi inaugurat.
Jurnaliștii francezi au vrut să afle din olandeză dacă se menționează undeva construirea unei astfel de statui. Și au aflat că site-ul de știri NU.nl a scris că mai toți comercianții din jurul orașului Neude s-au declarat deranjați de lucrările de artă construite aici ca parte a Festivalului de Artă SPRING.
Iar de pe site-ul autorului lucrării „Sic transit gloria mundi”, Dries Verhoeven, au aflat ce a vrut să spună acesta: „Chiar în momentul în care statuile colonialiste au devenit controversate, dominația occidentală dă și ea semne de declin, iar acest aspect cere o nouă privire a noastră asupra lumii”.
În final, într-o piață a orașului Utrecht va fi construită o statuie a unui bărbat alb uriaș căzut la pământ… – Sursa: Incorect Politic
