Tag Archives: popor

„Cea dintâi condițiune pentru existența unui Stat este ca poporul să fie din aceeași rasă”

Este recunoscut, de către chiar aceia care ne atacă azi, că cea dintâi condiţie pentru ca un Stat să poată exista şi prospera este ca cetăţenii acelui stat să fie din aceeaşi rasă, din acelaşi sânge, şi aceasta este uşor de înţeles. Mai întâi, indivizii de aceeaşi rasă se căsătoresc obişnuit numai între dânşii; căci numai prin căsătorie între dânşii se menţine unitatea de rasă pentru toţi acei indivizi; apoi căsătoria dă naştere la sentimentele de familie, care sunt legăturile cele mai puternice şi cele mai durabile din câte leagă vreodată pe indivizi între dânşii; şi când ţinem seama că aceste legături de familie se întind de la individ la individ până când cuprind întregul popor al unui Stat, vedem că toţi cetăţenii care constituiesc Statul sunt atraşi unul către altul printr-un sentiment general de iubire prin aceea ce se numeşte simpatia de rasă. Mai mult de cât atât. Dacă ţineam seamă că acelaşi sânge curge în vinele tuturor membrilor unui popor, înţelegem că toţi aceşti membri vor avea, prin efectul eredităţii, cam aceleaşi sentimente, cam aceleaşi tendinţe şi chiar cam aceleaşi idei; aşa încât, la vreme de nevoie, la ocaziuni mari, inima tuturor va bate în acelaşi fel, mintea tuturor va adopta aceeaşi opinie, acţiunea tuturor va urmări acelaşi scop; cu alte cuvinte, naţiunea care va fi de o singură rasă, va avea un singur centru de gravitate; şi Statul care va fi format dintr-o astfel de naţiune, acela şi numai acela va fi în cele mai bune condiţii de tărie, de trăinicie şi de progres. Prin urmare, după cerinţele chiar ale fiinţei, cea dintâi condiţiune pentru existenţa unui Stat este ca poporul să fie din aceeaşi rasă. Ei bine, acest adevăr este acela pe care se bazează principiul naţionalităţilor, de care se face atâta vorbă în lumea civilizată. …

Citeste tot articolul

Mircea Eliade: “o naţiune nu poate avea decât un singur destin: să impună tuturor celorlalte popoare universalismul ei”

NAŢIONALISMUL este şi lucrul acesta se ştie, de la Eminescu încoace – un act de creaţie spirituală. Conştiinţa de sine a unei comunităţi omeneşti, conştiinţa participării la o lungă durată istorică, şi mai ales valorificarea vieţii prin această participare – sunt acte de trăire spirituală. Miturile, apocalipsele, misiunile istorice pe care şi le revendică orice naţiune – nu au nimic de-a face cu viaţa biologică sau economică a unei aşezări omeneşti. Ancorată prin însăşi fiinţa ei în spiritualitate – o naţiune nu poate avea decît un singur destin: să creeze valori spirituale ecumenice. Să impună, cu alte cuvinte, tuturor celorlalte popoare universalismul ei. În ierarhia spirituală, ca şi în celelalte ierarhii, un „universalism“ nu se face prin sinteza tuturor virtuţilor, printr-un amalgam cît mai complet de valori. Ci, dimpotrivă, universalismul se dobîndeşte prin adîncirea pînă la epuizare a specificului, a localului, a particularului. Actul adevăratei creaţii spirituale este tocmai această valorificare completă a unui act de trăire individuală. Un geniu nu face altceva decît să valorifice anumite stări din viaţă, care rămăseseră pînă atunci obscure, inerte sau nesemnificative. Pînă la Shakespeare, partea aceea din sufletul omului în care tragicul se amesteca cu grotescul, în care nebunia şi somnul se învălmăşeau cu invectiva – nu fusese valorificată, şi deci nu avea nici o semnificaţie. Oamenii trăiau acele stări sufleteşti cu indiferenţă sau cu ruşine. Acel tragic grotesc nu avea pînă atunci nici o grandoare, nici un sens. Shakespeare izbuteşte să arate tocmai grandoarea şi semnificaţia acestor stări obscure şi groteşti. De-abia cînd s-a impus conştiinţei europene geniul lui Shakespeare, s-a văzut cît de puţin se cunoscuse „sufletul omului“, pînă la el, acel „suflet omenesc“ viu, mediocru, confuz, însetat de fericire şi corupt. Dostoevski face un act similar de creaţie spirituală: el valorifică părţi şi mai obscure din sufletul omenesc. Gesturi fără …

Citeste tot articolul

Scrisoare deschisă poporului român

“Popor român , Îţi scriu pentru că sper ca, măcar odată pe an, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi. Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu, dar cunosc că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, ci tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi, totuşi, mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ? Ai fost singurul popor pe care nicio putere din lume nu l-a cucerit, chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Niciunul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ? Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa, iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europă de furia semilunii. Acum …

Citeste tot articolul

1 Mai Muncitoresc – istoria umilinţei unui popor

Ziua Internaţională a Muncii îşi are originea în mişcările de proteste ale unor muncitori americani care militau pentru scurtarea zilei de muncă de la 12-14 ore la opt ore. În memoria românilor de astăzi ea este un simbol „împins“ între două amintiri: mitingurile lui Ceauşescu şi prima baie în mare. adevarul.ro vă propune o scurtă plimbare prin istoria recentă, când 1 Mai Muncitoresc era „obligatoriu“. Ziua Internaţională a Muncii îşi are originea în mişcările de protest ale unor muncitori americani care militau pentru scurtarea zilei de muncă de la 12-14 ore la 8 ore. În mai 1886, muncitorii din Chicago s-au unit într-o grevă care aduna 65.000 de oameni în Piaţa „Heymarket“. În urma represiunii poliţiei, au rezultat 11 morţi şi aproape 200 de răniţi. Evenimentul a devenit, în timp, o bornă şi o unealtă de a uni mişcările socialiste din toată lumea care militau pentru drepturile muncitorilor. A Doua Internaţională Socialistă a decis să cinstească memoria celor împuşcaţi în Piaţa „Haymarket“ prin organizarea, de 1 mai 1890, a celui mai mare protest împotriva exploatării prin muncă. Aşa a devenit 1 mai ceea ce este astăzi. În secolul XX, pe măsură ce ideologia comunistă a câştigat teren, ziua de 1 mai a fost asociată cu victoria muncitorilor asupra exploatatorilor. Şi mişcarea nazistă a încercat să revendice sărbătoarea de 1 mai, Adolf Hitler promiţând, într-unul din discursurile sale, construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Ca o coincidenţă, moartea lui Hitler a fost anunţată chiar într-o zi de 1 mai, în anul 1945. 66 de ani mai târziu, un alt mare inamic al omenirii, Osama bin Laden, şi-a găsit sfârşitul. La 1 mai 2011, Barack Obama, preşedintele Statelor Unite ale Americii, a anunţat uciderea liderului Al-Qaeda. În …

Citeste tot articolul

Cele 10 strategii ale manipularii poporului

1. Strategia distragerii atentiei. Elementul cheie al controlului social este strategia distragerii atentiei publicului de la subiecte importante, schimbarile fiind dictate de catre elitele politice sau economice, prin tehnica inundarii cu distractii continue si informatii nesemnificative. „Tine atentia publicului departe de adevaratele probleme sociale, si tine-l pe public capturat de subiecte neimportante. Tine-i pe oameni ocupati, ocupati, ocupati, fara a avea timp sa gandeasca – inapoi la ferma si la celelalte animale (n.r. aluzie la orwell – ferma animalelor)”. 2. Strategia de a crea probleme, pentru a oferi solutia. Aceasta metoda mai este denumita „problema-reactie-solutie”. Astfel, media creeaza o problema, o „situatie”, pentru a obtine o reactie din partea publicului, de dinainte stabilita ca fiind cea acceptata. De exemplu dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sangeroase, pentru ca publicul sa ceara legi represive, in detrimentul libertatii. 3. Strategia graduala. Ca sa ii faci sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns ca aceasta masura sa fie aplicata in mod progresiv. In acest mod sunt impuse conditii sociale si economice noi; ne obliga sa trecem treptat, pe parcursul mai multor ani, de la o stare de fapt, la o alta. In acest mod au fost impuse masuri socioeconomice radicale, intre anii 1980-1990 (n.r. cu referire la SUA): statul minimal, privatizare, precaritate. Astfel de schimbari nu ar fi putut avea loc dintr-o data. 4. Strategia amanarii. O alta modalitate prin care elitele pot sa impuna o decizie nepopulara este aceea de a o prezenta ca „dureroasa dar necesara”, pentru a obtine acceptul publicului in acest moment si pentru a o implementa pe viitor. Este mai usor sa accepti un sacrificiu viitor decat un sacrificiu imediat. In primul rand pentru ca efortul nu este folosit imediat. Mai apoi pentru ca masele au mereu tendinta de a crede, in mod naiv …

Citeste tot articolul

25.000.000 de avorturi sau poporul care a avortat un popor

Câte avorturi s-au făcut în cei 25 de ani de la “revoluţie”? Câte avorturi s-au făcut în ultimii 50 de ani? Ei bine, mult mai multe decât cei în viaţă. Începând cu 1958 şi până în prezent s-au făcut aproape 25.000.000 de avorturi. Oameni buni, 25 de milioane de avorturi. Vorbim de întreruperi voluntare de sarcină, nu de copii morţi la naştere, copii bolnavi sau de alte situaţii nedorite, ci de AVORTURI VOLUNTARE. Doamnelor, de ce aţi făcut asta? Aţi avortat un POPOR ÎNTREG! Celălalt popor, cel nenăscut! Oameni buni, în acest moment ar fi trebuit să fim cel puţin 36.000.000 sau chiar 40.000.000, însă degenerarea care a lovit acest popor, pecum un Tsunami ne-a adus în această stare jalnică. Nu doresc să intru în discuţii de natură religioasă, însă un copil care vine pe lume înseamnă un proces cosmic, dar şi unul fizic. Un suflet coboară pe pământ pentru a-şi împlini destinul şi a-şi trăi experienţele. Pe de altă parte, în trupul mamei se formează un zigot, apoi un embrion, un fetus, o fiinţă umană fără a insista prea mult asupra aspectelor spirituale, mai spun doar că acel suflet vine să se unească cu embrionul din pântecele mamei, pe care îl va “imbiba” cu esenţa sa. De acum, fie şi numai în plan fizic, se petrec procese absolut spectaculoase pe care le cunoaştem cu toţii. Se formează miliarde de legături neuronaleavort zilnic, miliarde de neuroni şi axoni, iar toate organele şi sistemele încep să capete contur. Mânuţe, ochi, picioruşe, toate încep să capete formă. Inima începe să bată, iar sângele să circule prin vene. În acest moment intervine de obicei avortul, curmând o viaţă, în numele motivaţiilor economice. Dacă am omorî pe cineva, pe motiv că aveam nevoie de bani, cu siguranţă am intra la închisoare sau măcar am …

Citeste tot articolul

Casatoriile de durata garanteaza viitorul unei tari

“Adevăratul scandal modern nu este despărţirea, ci o căsătorie de durată”, a spus regizorul italian Pupi Avati, al cărui serial “O căsătorie” a debutat zilele trecute pe canalul naţional italian de televiziune Rai. Filmul prezintă istoria a doi tineri care se căsătoresc după război şi care, depăşind dificultăţile, continuă să fie împreună şi azi, după 50 de ani. Regizorul a fost intervievat pentru Radio Vatican de Antonella Pilia, declarând pentru început: – Am ajuns la 49 de ani de căsătorie, aşa încât ştiu ce înseamnă căsnicie şi cred că sunt îndreptăţit să vorbesc despre ea. Observ însă că la noi vorbesc despre căsătorie fie cei cărora căsnicia le-a mers rău şi deja după patru ani s-au recăsătorit, fie cei care – oricum – nu au ajuns la maturitatea cunoaşterii unui raport atât de special, atât de deosebit, de misterios, atât de sacru precum uniunea dintre un bărbat şi o femeie care îşi promit să stea unul alături de celălalt, să îi protejeze reciproc pe fii, garantându-le doi părinţi… Adică două persoane care s-au angajat în respectarea pactului căsătoriei când în practică nu ştiau nimic despre aceasta, căci – în general – cine se căsătoreşte nu cunoaşte nimic din ceea ce înseamnă de fapt realitatea convieţuirii, descoperind-o de-a lungul zecilor de ani care urmează. Fiind unul care cunoaşte această realitate, mă simt îndreptăţit să povestesc care a fost experienţa mea, astfel încât alţii să poată decide asumarea acestui tip de angajament şi sper să o facă în mod pozitiv. – În zilele noastre, vorbirea despre căsătoria de durată este ceva împotriva curentului… – Da, şi este o viziune atât de înrădăcinată încât, acum şase ani, când m-am dus să propun televiziunii Rai acest proiect, spunând: “Aş vrea să istorisesc o căsătorie care durează 50 de ani”, funcţionarul pe care-l aveam în …

Citeste tot articolul

Ne-am obisnuit

Despre români se spun multe: că sunt inventivi, că sunt isteţi, că se descurcă, că sunt leneşi, că sunt hoţi, că sunt prietenoşi, ospitalieri, primitori, că sunt mândri, că sunt tradiţionalişti, că sunt … câte şi mai câte. Ce nu s-a spus şi trebuie spus pentru că a devenit o trăsătură caracteristică este faptul că românii se obişnuiesc foarte repede cu tot. Îi ţii acasă, se obişnuiesc să se fure între ei, să se mintă, să se pândească, să se toarne, să se pizmuiască. Îi duci în Germania, se obişnuiesc să muncească, îi duci în America se apucă de afaceri şi nu îi mai poţi nici expulza, atât de bine se obişnuiesc cu mediul şi mediul cu ei. Primul sâmbure al acestui obicei de „a se obişnui” l-a aruncat Ionică, celebrul Ionică din povestea cu lupul. El a fost cel care i-a obişnuit pe săteni cu alarmele false încât atunci când a venit lupul nu a mai sărit nimeni să îl salveze. De atunci ne tot obişnuim. Ne-am obişnuit să avem în fruntea ţării dictatori care să facă cu noi ce vor iar noi să privim nepăsători; Ne-am obişnuit să stăm la cozi, la carne, la lapte, la ouă, la tigăi, la reduceri, la promoţii, la primit şuturi în fund; Ne-am obişnuit să mâncăm bătaie la fotbal de la toţi şi să spunem că asta e, mai mult nu putem, sau am avut ghinion, arbitrul a ţinut cu adversarul, terenul nu ne-a avantajat, mingea nu a vrut să intre în poartă; Ne-am obişnuit să vină mereu câte cineva să ne ia pe nimic grâul de pe câmp, copacii din pădure, aurul din mine, petrolul din pământ şi să ne vânda înzecit biscuiţi, mobilă pe care tot noi o facem, dar în fabricile lor, benzină, bijuterii; Ne-am obişnuit să ne vedem …

Citeste tot articolul

Cand PROPRIUL POPOR iti devine DUSMAN

Cred că fraza aceasta sintetizează informaţiile ce încep să curgă despre modul în care cetăţenii tuturor popoarelor occidentale sunt monitorizaţi de către propriile guverne. Aceleaşi guverne, care înfierează China şi Rusia pentru încălcări ale drepturilor omului, care primesc cu braţele deschise criticii acestor regimuri devin extrem de sensibile, atunci când sunt ele însele criticate. Ce nu înţeleg guvernele occidentale, este că definirea libertăţii nu poate fi reglementată. Valurile produse de tsunami-ul dezvăluirilor legate de tehnica de monitorizare a NSA nu s-au stins, ci lovesc în continuare clădirile guvernamentale, care, clătinându-se, scapă tot mai multe secrete despre modul în care îşi spionează proprii cetăţeni. Unii vor spune că tot acest scandal este departe, este peste ocean, este în ţări „civilizate”. Dar multora le-a scăpat o achiziţie „specială” a Poliţiei Române, din această primăvară. Este vorba despre un sistem ultramodern de interceptare mobilă a convorbirilor telefonice, dar şi a traficului mobil de date. Sistemul este găzduit de un autoturism obişnuit, antenele fiind încorporate în lunetă. Astfel, poliţia are posibilitatea de a fila din mers convorbirile, SMS-urile, e-mailurile, etc. ale persoanei vizate. Iar achiziţia nu a costat decât 2,8 Mil. de lei. (Asta că tot se plânge MAI-ul de bugetul sărac) Din câte ştiam eu (poate nu sunt bine informat) STS-ul era serviciul, care trăgea cu urechea. Acum se pare că toată lumea are nevoie de tehnică ultra-modernă de interceptare. Iar principiul pe baza căruia au loc ascultările este de-a dreptul îngrijorător: ascultăm pe toată lumea, iar dacă cineva, vreodată are o opinie neconformă, scoatem „dosarul”. Vă aduce aminte de era comunistă? NU! Vorbim despre o societate democrată! Vă înţeleg confuzia, şi mie mi se par identice… Săpând însă la rădăcinile acestei nevoi de a asculta, de a avea dosare, de a distruge intimitatea pornind de la principiul pervers „dar dacă nu ai …

Citeste tot articolul