Tag Archives: poet

„Doliu” în România! A mai murit un comunist prost

Poetul Ion Brad a murit la vârsta de 89 de ani, miercuri, la Bucureşti, iar trupul neînsufleţit al acestuia va fi depus vineri la Biserica Greco-Catolică din Strada Polonă, a declarat familia scriitorului pentru MEDIAFAX. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, de la ora 13.00, la cimitirul Bellu-Catolic din Bucureşti. Născut pe 8 noiembrie 1929, la Pănade, în judeţul Alba, Ion Brad a fost scriitor, poet, exponent al aşa numitului realism socialist, traducător şi diplomat. Absolvent al Facultăţii de filologie din Cluj-Napoca (1952), a fost, printre altele, redactor-şef al revistei pentru copii Cravata roşie şi al revistei Luceafărul. Între anii 1973 – 1982, a fost ambasador al Republicii Socialiste România la Atena, fiind, până la Revoluţia din 1989, şi membru al Partidului Comunist Român. În perioada 1984 – 1990, a fost directorul Teatrului Nottara din Bucureşti. În 1959, a primit Premiul Academiei Române pentru volumul de versuri „Cu timpul meu”, iar, în 1972, premiul Uniunii Scriitorilor, pentru „Cele patru anotimpuri”.

Citeste tot articolul

Ultimul articol publicat de Mihai Eminescu

Printr-o stranie coincidenţă, exact în 28 iunie 1883, ziua în care avea să fie pus în cămaşă de forţă, Mihai Eminescu publicase ultimul său articol din „Timpul”, în care marele nostru gazetar vorbea despre libertatea presei şi dorinţa Puterii politice discreţionare de a o subjuga. Reproducem acest ultim articol al lui Eminescu din „Timpul” cu sentimentul că el reprezintă un adevărat testament pentru toate generaţiile de jurnalişti, dar şi pentru a-l pune în contextul actualei stări a presei din România. Presa locală este doar a baronilor politici cu bani, televiziunile, cu o singură excepţie, sunt în controlul angrenajului politico-financiar care încă manipulează şi suge resursele ţării. Victoria în alegeri, îngenunchierea naţiunii înaintea puterii uzurpatoare, deşteaptă şi apetituri tiranice, printre care pretenţiunea, mai-nainte de toate, de a fi aprobat şi aplaudat uzurpatorul în faptele sale, pe toate căile. E logic într-adevăr ca, după un câştig să se urmărească un altul, şi în fine tot, spre deplina satisfacţiune a acaparatorului. Regimul dobândise darea din mână şi chiar din picioare, a celor ce poartă numele de mandatari ai naţiunii; astfel dispune el la discreţiune de toată puterea în stat, făcând ori şi ce vrea fără a fi controlat şi nu se gândeşte decât la mijlocul de a se întări în această situaţie de desfătare şi răsfăţ. Singurul lucru asupra căruia n-a putut încă triumfa a rămas numai presa, şi aceasta se consideră, credem, de către regim, cu atât mai nesuferită, cu cât el, în exerciţiul puterii discreţionare, a trebuit să devină năzuros, adică supărăcios din lucru de nimic.  Presa, pentru omnipotentul nostru regim, cu strigătele ei, cu lamentele ei continue, îi face negreşit efectul unei hărăitoare din Braşov, care prin scârţâitul ei strident dă crispaţiuni nervoase. Neapărat dar că se simţea şi nevoia de a pune în practică mijlocul prin care să se …

Citeste tot articolul

Lucrul ieșit din comun pe care NU îl știai despre Mihai Eminescu

Ce spun cei care l-au cunoscut cu adevarat pe Mihai Eminescu? Vei ramane surprins. Multi idioti din acea perioada spuneau despre el ca este neingrijit si ca hainele pe care le poarta sunt vechi si rupte. Dar cei care l-au cunoscut cu adevarat spun despre Mihai Eminescu ca era un om simplu care stia sa poarte hainele. La intalnirile literare din casa lui Misu Paleologu Eminescu venea adesea imbracat „elegant si purta cu dezinvoltura si prestanta fracul”. CITESTE SI: A exagerat Eminescu ? Culmea nemerniciei la un liceu din Buzau. Unii profesori il contesta pe Mihai Eminescu si promoveaza iubirea fata de unguri. Era destul de timid cu persoanele pe care nu le cunostea, insa se simtea in largul sau mai ales in jurul doamnelor si domnisoarelor pe care „le frecventa”. Eminescu nu era un om trist, cum se credea si cum s-a spus despre el, ci din contra, era un om cu un simt al umorului foarte bine dezvoltat, care provoca rasul celor din jurul lui, spunea deseori glume de care se amuzau cei din jur. CITESTE SI: Mihai Eminescu, mesaj de Anul Nou (1883) De ce l-au făcut „nebun” Carol I şi Titu Maiorescu pe Mihai Eminescu!   Poetul nu a fost intotdeauna sarac. Altfel nu ne putem explica cum a reusit sa umple o birja cu violete de Parma, flori extrem de scumpe si pretentioase in acea perioada. Mihai Eminescu a fost „un om fermecator, plin de spirit si de umor”, il descria succint Alexandru Paleologu. CITESTE SI: De ce l-au făcut “nebun” şi asasinat, cu ajutorul poliţiei secrete austriece, pe Mihai Eminescu PROBLEMA EVREIASCĂ – de Mihai EMINESCU

Citeste tot articolul

De ce l-au făcut „nebun” Carol I şi Titu Maiorescu pe Mihai Eminescu!

În ultimii 20 de ani s-au scris cărţi şi publicat numeroase studii ştiinţifice prin care s-a dovedit că lui Mihai Eminescu i s-a pus diagnosticul de „nebun” în vara lui 1883 pentru că încurca planurile secrete de alianţă ale Regelui Carol I cu Austro-Ungaria şi Germania. Poetul Mihai Eminescu, ca redactor şef la Timpul, publicaţia conservatorilor români, milita deschis împotriva unei alianţe cu Viena şi pentru unirea Transilvaniei cu România. Poetul Naţional era implicat activ în conducerea Societăţii secrete „Carpaţii”, care se înarma pe ascuns şi acţiona pentru un război de eliberare în Ardeal. Planurile lui Mihai Eminescu îl deranjau pe Regele Carol I şi, mai ales, elita politică conservatoare şi liberală, precum şi curentul masonic pentru realizarea unei alianţe cu Germania şi Austro-Ungaria. „Mai potoliţi-l pe Eminescu!” Acesta este mesajul junimistului P. P. Carp care îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda se va executa pe 23 iunie 1883. Eminescu avea doar 33 de ani. Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania si Italia), care de altfel a si fost incheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lamureste în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el. „În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat mută lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Eminescu trebuia eliminat din presă şi viaţa culturală a ţării prin înscenarea nebuniei. La instigarea cancelarului german Bismarck şi al baronului austriac …

Citeste tot articolul

Eminescu despre corupție

Mihai Eminescu nu a fost doar Luceafărul poeziei românești, ci și un excelent jurnalist, adică unul extrem de INCOMOD. Spre deosebire de ceilalţi, el nu a putut fi cumpărat, nu a fost convins cu niciun chip să renunţe la principiile sale, lucru greu de acceptat și atunci, dar și acum. Iată ce spunea Eminescu despre corupție: „Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi a nulităţii recompensate […]. Această privelişte îi ia poporului încrederea în valoarea muncii şi în siguranţa înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu că, fără a şti ceva şi fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat şi om cu vază […] contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup […] la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetăţeni.” Mihai Eminescu, Opere, XIII, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1985, p.124 „Voi arătaţi prin zilnică pildă că corupţia e mijlocul cel mai lesnicios de trai în România. Acesta este spiritul cel rău care desface societăţile româneşti şi le nimiceşte pân-în sfârşit; acesta este veninul care dă loc la mişcări sociale şi la nemulţumire […] contribuie a destrăma spiritul public, a-l face să nu mai crează nici în drept, nici în bine, a nu mai aştepta nimic de la muncă, totul de la tertip şi de la apucătură”, Mihai Eminescu, Opere, XIII, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1985, pp.111-120

Citeste tot articolul

Mihai Eminescu: Unde să mergem când nu vom mai avea nimic în România

Pe 15 iunie 2014 se împlineau 125 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Este momentul să ne reamintim ce spunea Eminescu despre societatea românească a vremii. “Azi ţăranul scade pe zi ce merge, proprietarul, ale cărui interese sunt identice cu ale ţăranului, asemenea, bresle nu mai avem, negoţul încape pe mâini străine încât, mâine să vrem să vindem ce avem, găsim cumpărători străini chiar în ţară şi am putea să ne luăm lucrurile în spinare şi să emigrăm la America. Chiar ar fi bine să ne luăm de pe acuma o bucată de loc în Mexico, în care să pornim cu toate ale noastre, când nu vom mai avea nimic în România. Să nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puţin de înrâuriri străine”. (Mihai Eminescu, Frază şi adevăr, Timpul, 23 decembrie 1877, în Opere, vol. X, Ed. cit., Bucureşti, 1989, pag. 31) De pe Express Magazin

Citeste tot articolul

PROBLEMA EVREIASCĂ – de Mihai EMINESCU

,,Românul” ne face o imputare gravă din buna opinie pe care ziarul izraelit ,,Apărătorul”’ pare a fi având despre partidul conservator. Nu ştim ce-o fi zis ,,Apărătorul”, căci am scăpat din vedere articolul în cestiune şi numai pe citatele ,,Românului” nu ne putem întemeia; dar, daca a luat act de repetata noastră declarare că nu urâm pe evrei, desigur de adevăr a luat act.   Marile fenomene sociale se întâmplă, după a noastră părere, într-o ordine cauzală tot atât de necesară ca şi evenimentele elementare şi daca nu putem zice că avem ură în contra ploiei, chiar când cade prea multă, sau contra ninsorii, tot astfel nu ură putem simţi pentr-un eveniment atât de elementar ca imigraţiunea în mase a unui element etnic care-a contractat anume apucături economice ce nu ne convin, sub persecuţiile altor popoare. Dar totodată nici o minte serioasă nu poate pretinde ca poporul nostru, cel nevinovat în chestie, să poarte urmările nefaste ale persecuţiilor ce izraeliţii au avut a le suferi de la alţii. Alte popoare i-au oprit de la meşteşuguri, deci s-au dedat cu negoţul şi, neajungând acesta, cu specula mai ales; de aci nu urmează că putem suporta un element prea numeros, a cărui ocupaţiune de căpetenie să nu consiste în producţiune de valori intrinsece, ci în producerea de valori de loc şi de timp numai, precum se numeşte, cam eufemistic, precupeţirea şi colportajul.   Izraeliţii, în numărul în care sunt astăzi, constituie o putere de a cărei acţiune cată neapărat să se ţină seamă. A face să nu existe această putere nu stă în facultatea omului de stat, precum nu poate cineva desfiinţa Dâmboviţa ori Ialomiţa; cestiunea nu poate fi decât a o face în adevăr folositoare.   Precum un râu de munte îneacă nefiind supus voinţei determinante a omului, pe când cu …

Citeste tot articolul

15 iunie 1889, ziua mortii “Poetului national”. De ce trebuia ASASINAT Eminescu

Urmăream acum vreo câţiva ani de zile o emisiune tv, în care, mai mulţi tineri cu talent literar, adunaţi în jurul lui Nicolae Manolescu, spuneau că s-au săturat de Eminescu. În ce sens? În toate sensurile. Pentru cei mai în vârstă din familia mea, emisiunea apărea ca o blasfemie, ca o nebunie. Pentru mine însă, nu. Ştiam că era vorba despre o acţiune premeditată a lui Manolescu şi a altor elite româneşti de a termina odată cu Eminescu. Munca a început cu mult timp înainte, atunci când s-a fabricat mitul nebuniei lui Eminescu şi a continuat şi în perioada contemporană cu încercările de denigrare şi de scoatere a sa din inima şi memoria românilor, de către un popor aciuat pe aceste meleaguri, evreii, a căror scopuri şi metode de lucru au fost înfierate de marele român, Mihai Eminescu. Nu a fost surprinzător pentru mine, atunci când, la întrebarea realizatorului emisiunii tv, ce cunosc aceşti tineri despre activitatea culturală, politico-socială şi istorică a lui Eminescu, tinerii au vorbit tot timpul despre poezia (care, chipurile, nu era prea valoroasă) şi despre mondenitaţile lui. De restul activităţii nu ştiau mai nimic. Înainte de a mă grăbi să-i discreditez, m-am gândit la modul cum este predat Eminescu în şcoală. “Poetul nepereche”, “Cel mai mare poet”, “Personalitatea completă a culturii româneşti” etc. Dacă adăugăm la zecile de epitete pe care le rosteşte la oră un profesor şi interminabilele comentarii pe care bietul elev trebuie să le înghită cu toptanul fără prea multe întrebări, avem o imagine a modului defectuos în care va fi perceput Eminescu de copii. Nici un profesor nu mi-a argumentat vreodată de ce Eminescu este un poet atât de mare. Nici unul nu mi-a spus că jurnalistul Eminescu era cel puţin la fel de profund ca poetul Eminescu. Poate nici ei nu …

Citeste tot articolul

“Ne vom intoarce intr-o zi”: 39 de ani de la moartea poetului nationalist Radu Gyr

Astăzi se îmlinesc 39 de ani de la moartea lui Radu Demetrescu, cunoscut publicului larg după pseudonimul literar Radu Gyr, unul dintre cei apreciaţi poeţi naţionalişti români din generaţia de intelectuali care s-a format în perioada interbelică. Pentru opţiunile lui politice a făcut închisoare în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea şi apoi a fost închis şi de regimul mareşalului Ion Antonescu. Ulterior a fost condamnat şi de comunişti. Radu Gyr s-a născut în anul 1905 la Câmpulung Muscel. Licenţiat în Litere, a debutat în anul 1924, odată cu apariţia volumului „Linişti de schituri”, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada de după debut la revista “Universul literar” şi apoi la alte reviste de formaţie naţionalistă (“Gândirea”, “Gând Românesc”, “Sfarmă-Piatră”, “Decembrie”, “Vremea”, “Revista Mea”, “Revista Dobrogeană” şi altele, precum şi la ziarele filolegionare “Cuvântul”, “Buna Vestire” sau “Cuvântul Studentesc”), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare şi poezii. A fost comandant legionar al Olteniei iar în anul 1940, în timpul guvernării legionare, el a fost numit director general al teatrelor. În această calitate a luat iniţiativa înfiinţării Teatrului Evreiesc Baraşeum, singura instituţie de acest fel din Europa acelor vremuri. Tot el este şi autorul versurilor cântecelor “Sfântă Tinereţe Legionară”, “Imnul Moţa-Marin” şi “Imnul Muncitorilor”, devenite celebre în perioada interbelică datorită notorietăţii de care se bucura Mişcarea Legionară în rândul maselor la apogeul acesteia. Pentru activitatea sa politică a făcut închisoare în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, fiind internat în lagărul de la Miercurea Ciuc. Apoi a fost închis şi de regimul mareşalului Ion Antonescu. Este trimis pentru “reabilitare” în linia întâi pe Frontul de est, alături de alţi intelectuali legionari. După ce luptă cu arma în mână contra bolşevicilor, este rearestat …

Citeste tot articolul

Singura filmare cu marele filosof Constantin Noica – VIDEO

Constantin Noica, născut în anul 1909 într-o familie cu origini aromâne, a fost unul dintre cei mai mari filozofi, poeţi, eseişti, publicişti şi scriitori români. Influenţele gândirii sale sunt prezente şi astăzi. Noica este mentorul unor intelectuali români contemporani, ca Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea sau Vasile Dem Zamfirescu. În filmuleţul de 11 minute, marele filozof abordează subiecte diferite şi argumentează pe marginea nevoii de a introduce un nou tip de şcoală.

Citeste tot articolul