Tag Archives: patriot

Generalul Ion Dumitrache

Activitatea în timpul războiului. – În timpul Campaniei din Est s-a remarcat la conducerea Brigăzii (Diviziei) 2 munte din nordul Bucovinei până în centrul Caucazului. La fel s-a comportat şi în timpul campaniei eliberatoare din nord-vestul României, în fruntea Corpului de munte. – „Războiul – releva generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3, apreciindu-i activitatea – a confirmat pe deplin excelentele sale însuşiri fizice, intelectuale şi morale, pregătirea sa profesională temeinică, caracterul său ferm, energia şi dârzenia sa. A fost un comandant care s-a identificat complet cu marea unitate ce a instruit, comandat şi dus la victorie”. Arestarea, judecarea și condamnarea. – În timp ce se afla la comanda Corpului de munte (în ţară) a fost arestat (februarie 1945) în urma unui denunț că ar fi ordonat (în 1942, la Nalcik) represalii împotriva populaţiei civilie și și-ar fi însușit diferite materiale pe care le-ar fi trimis în țară (din capturi de război), a fost arestat şi ținut cu domiciliu forțat în clădirea comandamentului, în Brașov (până la 15 august 1946), în pofida faptului că generalul nu se afla pe lista celor considerați a fi încălcat legile războiului (întocmită în Uniunea Sovietică). – Situația sa avea să fie clarificată, pentru moment, abia în vara anului 1946, când s-a constatat că „denunțul este o calomnie”, la 17 august, fiind numit din nou în funcția de comandant al Corpului de munte (cu aprobarea generalului I.Z. Susaikov, președintele Comisiei Aliate de Control). – În anul următor, la 23 august 1947, a fost avansat la gradul de general de corp de armată. În septembrie același an a ieșit la pensie, mulțumit că terminase „o aspră carieră de 40 de ani cu mâinile și obrazul curat, trecut prin două mari războaie numai la front, din primul cu 3 împușcături în corp, și din al doilea cu sănătatea …

Citeste tot articolul

Mihai Eminescu – „Xenofobul”

Mihai Eminescu e impotriva a tot ce putea denatura viata noastra nationala Eminescu critica frantuzismul clasei superioare, pricina in buna parte a introducerii formelor apusene, ataca greco-bulgarimea infiltrata in sanul tarii, e dusmanos fata de strainii care invadau tara si ne-o saraceau. Eminescu nu e numai impotriva a ceea ce-i francez, el in general nu are simpatii pentru Occident. El e unul din cei ce sustin ca ochii nostri nu trebuie sa fie atintiti numai asupra Apusului, ci indreptati spre tot ce se petrece in Rasarit, in preajma noastra. Dupa Eminescu, Occidentul are ca tinta cucerirea economica a Rasaritului, robirea lui sub capital strain, proletarizarea raselor orientale prin industria straina Romanii n-ar trebui sa uite ce-s o muchie de despartire intre doua lumi cu totul deosebite si ca viata rasariteana e condusa de idealuri istorice si religioase demnde de atentie. In afara de neincrederea in Apus, in sufletul lui Eminescu e si indignarea din pricina feluluicum formele de viata apuseana erau introduse la noi, in dispretul a tot ce era nationala ca institutii si obiceiuri. Apusul e pentru Eminescu Franta, unde cei mai multi din tinerii nostri studiau si unde, dupa parerea lui Eminescu, se intorceau instrainati si cu aplecarea de-a schimba felul nostru de viata. Ceea ce trebuie sa observam insa, este ca Eminescu, desi critica influenta franceza, nu se face un propagator al influentei germane, nu-i nicidecum „puisor de neamt”, cum il numeste Aron Densusianu. In ce priveste ideile asupra primejdiei influentei franceze, Eminescu nu-i un izolat. Cu mult inainte de el aceasta influenta e criticata. Asemenea atitudine a avut Ion Maiorescu, care intr-o scriusoare din 1838, critica starea de lucruri de la noi, spune ca gustul si judecata sunt stricate, luxul darapaneaza totul si ca acestea ne vin din „materialismul frantuzesc”. Insasi usurinta si nestatornicia ne vin …

Citeste tot articolul

EVENIMENT: APEL Către Toate Formațiunile Politice Naționale și Patriotice din România

APEL către toate Formațiunile Politice Naţionale și Patriotice din România Motto: „Naţiunea este mai importantă decât Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă; dar Naţiunea odată distrusă, este definitiv dispărută”(Nicolae Bălceascu) Dragi compatrioţi şi lideri ai formaţiunilor politice de orientare naţională și patriotică, Vă invit sâmbătă, 20 octombrie 2018, orele 12.00, la hotelul Cetate din municipiul Alba-Iulia, la o întâlnire a organizaţiilor politice de orientare naţională și patriotică, pentru a discuta, analiza şi decide coagularea forţelor noastre în interesul şi pentru bunăstarea Poporului Român. Câteva considerente de ordin general privind situaţia actuală din România: 1. În procesul trecerii la un nou model politico-social, timp de peste un sfert de secol, România a fost supusă unor experimente nefaste vieţii şi bunăstării Poporului Român. Trecerea de la economia centralizată la economia de piaţă s-a făcut cu mari sacrificii pentru majoritatea populaţiei româneşti, urmare a unor măsuri precum: jefuirea, distrugerea şi înstrăinarea avuţiei naţionale; destructurarea unităţii şi solidarităţii cetăţenilor români; pregătirea unor premise pentru dispariţia Naţiunii Române şi a Statului Naţional Unitar Român; îndatorarea financiară a României; dezvoltarea corupţiei până la cele mai înalte niveluri ale Puterii; aducerea sistemului financiar-bancar autohton, de sănătate şi învăţământ într-o stare de neputinţă; obligarea la emigrarea masivă a cetăţenilor români în alte ţări etc. 2. Prin acţiuni externe şi interne, în forme directe şi indirecte, se întreţin şi se doreşte generalizarea tensiunilor social-politice din ţară care să conducă la declanşarea unui ,,haos bine organizat” şi conştientizarea românilor pentru a accepta un ,,protectorat străin” întrucât Statul Naţional Unitar Român este incapabil să guverneze ţara. Proiectul Planului de destructurare a unităţii, integrităţii şi suveranităţii naţionale a României este în curs de desfăşurare de către unele forţe revanşarde şi nemulţumite faţă de actul Unirii de la 1 Decembrie 1918. Se doreşte: ,,Ardealul independent, restul, România federală” şi prin aceasta, dispariţia caracterului naţional, unitar, independent şi suveran al Statului Român. 3. Criza demografică, caracterizată printr-o înaltă rată de emigrare a cetăţenilor români şi o natalitate …

Citeste tot articolul

Cei buni, se duc. Cei răi, se înmulțesc. A mai murit un mare român, un mare patriot, un mare istoric – Dinu C. Giurescu. Dumnezeu să-l odihnească!

A mai murit un mare român, un mare patriot, un mare istoric – Dinu C. Giurescu. Dumnezeu să-l odihnească! În aceste ultime trei nenorocite decenii, am reușit să pierdem aproape tot. Niciodată România nu a fost mai pedepsită de Dumnezeu. În primul deceniu, am început să ne pierdem economia națională, ceea ce a continuat și în anii următori, deși, după cum spunea răposatul Radu Vasile, nu mai era în țară nimic de furat. Uite că mai era, și încă mai este. În al doilea deceniu, ne-am pierdut suveranitatea națională. În acest al treilea deceniu am început să ne pierdem Oamenii, cu O mare, am început să ne pierdem Românii, cu R mare, am început să ne pierdem Patrioții cu P mare. Am pierdut aproape toți ultimii oameni politici pe care i-a avut România în aceste decenii. Am scris despre cei pe care i-am cunoscut, pe care i-am apreciat, care mi-au fost prieteni. Patrioți, competenți, cinstiți, curajoși. Nu mai reiau numele lor. Prea puțini au fost în parlament, nici unul dintre ei nu a ajuns în guvern. Supărau, deranjau, stricau jocurile comandate din afară. De cei mai mulți, nu ați auzit niciodată – erau pe lista neagra a unei prese vîndute și corupte, care promova doar falșii patrioți. Au fost înlocuiți cu politicieni siniștri, imbecili, corupți, trădători de țară. Singurul lucru pe care îl stăpînesc aceștia este limba de lemn europeană, cu ajutorul căreia vorbesc mult și frumos, fără să spună nimic, dar îi cîștigă pe tîmpiții care le dau votul. Acum, defilăm în frunte cu Iohannis, Tăriceanu, Dragnea și Vasilica, urmați de cohorte de politruci formați după chipul, asemănarea și obiceiurile acestora. Am pierdut marii istorici ireproșabili – tobă de carte, patrioți dar obiectivi, cinstiți, curajoși. S-au dus pe rînd Florin Constantiniu (2012), Gheorghe Buzatu (2013) iar acum Dinu C. …

Citeste tot articolul

Dupa #Colectiv. Ce mesaj a primit Dan Tanasa de la un rocker: „Să-ți cam iau patriotismul în p..ă, bă imbecilule”

După tragedia de la Clubul Colectiv unii rockeri au devenit extrem de agresivi. Unii rockeri nu suportă promovarea valorilor naționale. Iată ce scrie jurnalistul Dan Tanasa pe blogul său: ”Chestia din imagine e un bărbat (sau cel puțin așa cred, deși nu sunt sigur). Din motive pe care le bănuiesc dar de care nu sunt sigur, chestia asta mi-a trimis un mesaj pe pagina mea de Facebook. Pentu că producția lui intelectuală e excepțională am decis să fac public mesajul lui. Chestia asta, care are și un nume, Cătălin Țînțăreanu, este de profesie jurnalist și un mare fan al muzicii rock. M-am uitat pe profilul lui de Facebook, un profil public, și l-am putut admira în diferite ipostaze în care rockerul se manifestă. Atât de împătimit de muzica rock este chestia încă a decis că eu merit atenția lui. Și nu oricum, ci printr-un mesaj de rocker. Motivul pentru care am primit acest mesaj este, probabil, legat de faptul că am îndrăznit să critic decizia RATB de a înlocui denumirea stației Mărăsești din București cu denumirea clubului Colectiv, în amintirea victimelor tragediei”. Dan Tanasa se întreabă, credem că nu retoric, pe site-ul personal: ”Opinia mea a iritat chestia care, de la nivelul foarte elevat al culturii sale de rocker, m-a pus la punct. Limbajul acestei chestii este reprezentantiv pentru rockerii din România? Cred că nu! Aștept însă să văd un rocker zdravăn la minte care reacționează la mizeria asta”, conform NapocaNews.ro. Replica lui Catalin Tantareanu pe blogul personal: Motto: „Daca Dan Tanasă n-ar exista, ar trebui inventat!” Cine dracu e Dan Tanasa, veti intreba pe buna dreptate, cum la fel am intrebat si eu azi-dimineata, cand un prieten mi-a trimis un mesaj ca l-as fi suparat rau de tot. „Pe cine, ma ?” , am intrebat eu total debusolat; „pe …

Citeste tot articolul

Şi-a tatuat spatele cu chipurile celor mai mari români

Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu, Mihai Viteazul, Burebista, Avram Iancu şi Ion Antonescu sunt personajele pe care un tânăr român a dorit să şi le imprime permanent pe trup. Un bărbat care a participat zilele trecute la protestul de pe terenul din Bucureşti, de lângă Romexpo, unde ar urma să fie construită o moschee, şi-a devoalat tatuajul care i-a lăsat cu gura căscată pe cei prezenţi la faţa locului. Bărbatul, pe care prietenii spun că-l cheamă Mihai, are tatuat pe spate şase personaje importante pentru români, sau cei mai mari români, aşa cum a reieşit din sondajul făcut în urmă cu câţiva ani de televiziunea naţională. În centrul acestora se află marele domnitor Ştefan cel Mare, înconjurat de Mihai Eminescu, Mihai Viteazul, Burebista, Avram Iancu şi mareşalul Ion Antonescu. Personajele amintite sunt protejate de steagul de luptă al dacilor şi mesajul “Mândru că-s român”. VEZI SI: Veste bună pentru şoferi! S-a terminat cu miliţientii pândari. Ce vor fi obligaţi să facă

Citeste tot articolul

Sondaj: Tu ești dispus să lupți în război pentru Romania! Ești un adevarat patriot?

Un sondaj GALLUP dat publicității la începutul anului arată că românii nu sunt foarte grăbiți să ia arma în mână pentru a lupta într-un război. Europenii în general, cu unele excepți notabile, sunt reticenți să plece la luptă, dar nici japonezii nu se îngrămădesc la oaste, în vreme ce marocanii, cei din Fiji și pakistanezii ar fi în prima linie. Doar 38% dintre români ar fi dispuși să lupte în război pentru țara lor, arată un sondaj Gallup, dat publicității la începutul anului, într-un moment plin de tensiuni în Europa, pe fondul conflictului din Ucraina și a confruntării dintre Rusia și Occident. Europa împărtășește reticența românilor în privința participării la un eventual război. Doar 15% dintre olandezi, 18% dintre germani sau 20% dintre italieni sunt gata să ia armele în mână. Multe alte state UE se înacadrează în aceeași zonă – 20%-30%. Din Europa, la polul opus se află finlandezii (74%) și turcii (73%), care par mult mai dispuși să meargă la luptă. În fruntea topului internațional stau marocanii. 94% dintre marocani sunt dispuși să meargă la război pentru țara lor. Sunt urmați de locuitorii din Fiji (94%), cei din Pakistan (89%) și Vietnam (89%). În coada clasamentului se află japonezii, cu 11%. (sursa) VEZI SI: Propunere Bomba : Senatorii si Deputatii să fie primii inrolati in caz de razboi Esti dispus sa lupti pentru Romania?  

Citeste tot articolul

VIDEO – Erwin Rommel, VULPEA DESERTULUI

Erwin Johannes Eugen Rommel (n. 15 noiembrie 1891 – d. 14 octombrie 1944) a fost unul dintre cei mai distinși și remarcabili feldmareșali ai Germaniei, ai Wehrmacht-ului și al celui de-al doilea război mondial, fiind totodată unul dintre cei mai mari comandanți militari germani. Rommel a fost comandatul general al trupelor germane din Africa, trupele Wehrmacht-ului cunoscute sub numele de Deutsches Afrikakorps, ceea ce i-a atras porecla vulpea deșertului (în germană, Wüstenfuchs) datorită campaniilor militare reușite pe care le-a repurtat pentru armata germană în Campania din Africa de nord. Mai târziu, a fost numit comandantul forțelor germane menite să se opună invaziei aliaților din Normandia. Feldmareșalul Rommel este adesea amintit nu numai pentru remarcabilele sale realizări militare, dar și pentru cavalerismul și respectul arătat adversarilor săi.

Citeste tot articolul

VIDEO DOCUMENTAR „Petre Ţuţea: viaţa şi faptele unui patriot“

A fost numit „ţăranul imperial“ sau „Socrate al românilor“. Viaţa i-a rezervat doar celebritatea postumă, una greu de imaginat pentru cineva care şi-a petrecut cea mai parte a vieţii în închisoare sau într-o teribilă sărăcie, la marginea societăţii. Aceasta este povestea acelui om care a vorbit despre neamul românesc ca despre unul „ales“. Prima dintr-o serie de poveşti, pregătite de „Weekend Adevărul“, despre oamenii cu minţi geniale din România Ce-i uneşte pe aceşti oameni, atât de diferiţi? Unul, Radu Preda, oftează cu amărăciune, căutând în zadar o placă memorială, cu numele lui Petre Ţuţea, despre care ştia că „a fost aici“. Altul, Ion Papuc, vine tocmai de la Baia Mare la Bucureşti, pentru un interviu despre acelaşi Ţuţea, prietenul său. Unui altuia, Demostene Andronescu, în vârstă de 87 de ani, îi dau lacrimile când îşi aduce aminte ce a pătimit alături de Petre Ţuţea în închisoare. Erau să moară de frig, când i s-a arătat un înger. Alt bărbat, Marcel Petrişor, şi el trecut prin viaţă, de 84 de ani, râde în hohote când povesteşte despre cum alerga el cu Ţuţea după mâncare. În fine, un autor cu nume, Sorin Lavric, vorbeşte înflăcărat, afirmând că Ţuţea este extrem de relevant astăzi, mai ales pentru cei tineri, tocmai pentru că este „foarte sincer“. Cine sunt toate aceste destine, reunite sub figura de părinte a unei singure persoane, cea despre care bunul său prieten, Emil Cioran, spunea că „este incapabilă de cinism“ şi se referea la ea folosind sintagma „universul Ţuţea“? JOCUL EXTREMELORViaţa nu a fost tocmai blândă cu Ţuţea. L-a mutat din cafenelele cu nume, şi din faţa unei cariere politice fulminante, în închisorile comuniste. Apoi, l-a proiectat în anonimat şi sărăcie cruntă, tocmai în mijlocul unui regim politic care se prezenta ca fiind în slujba omului simplu. Aceeaşi viaţă i-a …

Citeste tot articolul

Mihai Eminescu: “Nimeni nu-şi dă seama cum această populaţie flotantă a României, fără legături cu pămîntul şi cu neamul ţării, fără identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei, a putut să devină elementul domnitor în România!”

“Orbit trebuie să fie acel guvern care nu-şi dă seamă de simptomele politice ale acestei stări bolnăvicioase de lucruri. În toate unghiurile României se formează grupuri de nemulţumiţi cu mersul actual al lucrurilor. Sînt deosebite numirile ce aceste grupuri adoptă; un lucru însă le este comun tuturor: sentimentul de indignare şi de exasperare de cele ce se petrec zilnic. Şi această indignare nu e decît prea justificată. Ruşine chiar trebuie să-i fie unui român cînd se pronunţă numele obscure a acelor naturi catilinare cari formulează voinţa statului său în paragrafe de legi, indignate cată să simţă cînd vede creaturi fără principii, fără umbră de cultură, avînd numai instincte rele, jucînd pe reprezentanţii voinţei suverane a ţării. Nimeni nu întreabă dacă-şi ţin făgăduinţele ce le-au făcut înainte de-a fi aleşi; nimeni nu întreabă pe ce cale a fost cu putinţă ca asemenea oameni să iasă la suprafaţă, nimeni nu-şi dă seama cum această populaţie flotantă a României, fără legături cu pămîntul şi cu neamul ţării, fără identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei, a putut să devină elementul domnitor în România. Am văzut cu înlesnire ce unitate e în caracterul civilizaţiei noastre de azi, cum ca consistă curat în păzirea formelor esterioare ale culturii apusene, lipsită de orice cuprins real. S-ar putea zice că aluatul din care se frămîntă guvernanţii noştri e acea categorie de fiinţe fără avere, ştiinţă de carte şi consistenţă de caracter, acei proletari ai condeiului din cari mulţi abia ştiu scrie şi citi, acei paraziţi cărora nestabilitatea dezvoltării noastre interne, defectele instrucţiei publice şi golurile create în ramurile administraţiei publice prin introducerea nesocotită a tuturor formelor civilizaţiei străine, le-au dat existenţă şi teren de înmulţire; aluatul e o populaţie flotantă a cărei patrie întîmplătoare e România şi care, repetînd fraze cosmopolite din gazete străine, …

Citeste tot articolul

A exagerat Eminescu ?

(I) Adresa Nr. 438/1980 Bucureşti, 12 octombrie 1980 TOVARĂŞULUI  PREŞEDINTE AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Prea stimate tovarăşe preşedinte, avem onoarea a vã supune urmãtoarele : În Editura Academiei Republicii Socialiste România, a apãrut acum câteva sãptãmâni, volumul IX din „Operele” lui M. Eminescu (Publicistica 1870—1871). În cuprinsul acestui volum se aflã numeroase articole violent antisemite, pe care nu le vom cita pe toate, ci doar câteva din ele. 1) La pag. 136, „Jidovul talmudist”, se vorbeşte cã „şi în aceastã ţarã au început a se îmbulzi în oraşe şi sate cetele internaţionalei iudaice, poporul menit de Biblie de a domni asupra pãmântului întreg”. Degeaba se încearcã la „Comentarii’’, pag. 563, a se justifica cele de mai sus ca „fiind in slujba sionismului şi a evreilor purtãtori de capital strãin”. Mişcarea sionistã nici nu existã încã în 1876. Rohling, la care se referã autorul, a fost doctrinarul antisemitismului austriac şi al teoriei „primejdiei evreieşti”. 2) La pag. 157, în articolul „Galiţia” (18 iulie 1876), se exclamă : „Fericita Rusie”, în care ,,i se taie evreului cu de-a sila, în mijlocul uliţei, barba, perciunii si poalele caftanului”, iar „Comentariul” din 1980 (pag. 585) justificã procedura, spunând cã se „avea ca scop sã limiteze afişarea demonstrativã a fanatismului religios, jignitoare pentru populaţia autohtonã”. 3) La pag. 190, în articolul „Sãmânţa jidoveascã din Cernãuţi”, citãm: “ca toţi jidanii (e vorba de scriitorul Karl Emil Franzos, pe care autorul îl atacã – n. a.) care în literatura germanã se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin expresii mârşave şi obraznice”. Iar „Comentariile” din 1980 (pag. 616) calificã aceste aprecieri la adresa „jidanilor” ca „rezultând” din „verbul aprig al celui mai mare poet român şi nu trebuie sã slujeascã întreţinerea unor resentimente pe care istoria le-a depãşit şi raţiunea le reprobã”. 4) La pag. 280, în …

Citeste tot articolul

Politica legionară

Intenţionez, cu voia şi ajutorul Domnului, să încep o serie de ”discuţii” prin intermediul cărora să aduc la cunoştinţa celor care vor dori să ”vorbească” cu mine, un alt tip de politică decât cea cu care românii s-au obişnuit în ultimul sfert de veac – este vorba despre politica naţional-creştină (desigur, nu mă adresez celor avizaţi în acest sens). Fac aceasta deoarece este mai mult decât evidentă înşelarea mult prea multor conaţionali în ceea ce priveşte dogma şi practica socio-politică de tip legionar. Ba, culmea, printre înşelaţi se află, cu grămada, chiar şi indivizi care afirmă că sunt (!) sau vor să devină legionari! Mă voi folosi în acest demers de, sper, cea mai eficientă metodă în lămurirea rapidă a lucrurilor, mai precis de prezentarea prin comparaţie a idealurilor şi a faptelor celor două zone politice: cea de factură atee şi cea ancorată în creştinism. Desigur, dat fiind faptul că politicile socialiste, liberale, ţărăniste etc. au avut ţara pe mână atâţia ani, ”materialul clientului” în ceea ce-i priveşte va fi foarte consistent, în sensul că despre ei avem la dispoziţie pe lângă ideologie şi o foarte bogată practică. Practică tristă, însă. Tristă pentru popor, nu pentru ei! Menţionez din capul locului că nu am nici cea mai mică intenţie în a susţine sau lămuri pe cineva asupra ”infailibilităţii” dogmelor socio-politice de factură legionară. Nici vorbă de aşa ceva. Fără de greşeală este doar Dumnezeu şi tot ce emană din El; restul? errare humanum est! Dar, dragi cititori, una este să te inspiri din Catehismul ortodox şi exact inversul acesteia este închinarea la Mamona, pentru că politicienii români, cu preponderenţă cei post-decembrişti, servesc unei singure ”doctrine”: manipularea frauduloasă a banului public în favoarea lor şi a acoliţilor lor. Pe acest fond, pentru manipularea completă a românilor, apar la televiziuni şi vorbesc …

Citeste tot articolul

Mărturia unui jurnalist: Cum am fost racolat de SRI

Cum racolează serviciile secrete jurnalişti pentru a deveni informatori? Vă prezentăm povestea lui Daniel Befu, un jurnalist care, în timp ce lucra la publicaţia Gândul, a fost contactat de un ofiţer recrutator al SRI pentru a colabora cu serviciul, însă a decis să transforme întregul incident într-o anchetă jurnalistică. „Precizez de la bun început, că singura mea armă prin care pot certifica povestea de mai jos este testul poligraf. Veţi râde. Eu nu. Sunt dispus ca orice trust media credibil din România sau de aiurea, să mă supună (pe cheltuiala sa) la câte testări poligraf vrea, legat de autenticitatea şi sinceritatea experienţei descrise mai jos. Atâta timp cât milionarii dâmboviţeni dorm mai liniştiţi şi mai siguri de credincioşia consoartelor lor, după ce le-au dus la poligraf, la fel şi presa poate apela la acest instrument pentru a se convinge dacă subsemnatul e sincer”, scrie Daniel Befu pe investigatiicenzurate.wordpress.com PATRIOT. Toarnă-ţi colegii preventiv, „pentru ţară” Daniel Befu a povestit cum Serviciul Român de Informaţii a încercat să-l racoleze ca „sufleur de informaţii” din interiorul redacţiei Gândul. „Un ofiţer recrutator al SRI m-a sunat pe mobil spunându-mi că este Florin, un fost coleg de liceu şi că ar vrea să ne vedem la o bere, fiindcă are să-mi spună ceva ce m-ar putea interesa. L-am invitat să treacă pe la redacţie însă s-a scuzat, spunând că din cauza jobului său nu poate să se îndepărteze foarte tare de zona Universitate-Romană. Fiind mai mobil, a doua zi dimineaţă ne întâlnim în restaurantul Everest din Piaţa Romană la un ceai. Schimbăm câteva vorbe despre anii de liceu şi cunoştinţele comune, după care Florin mă chestionează cum mă simt la ziar. Apoi mă întreabă de ce mi-am tuns părul. Cum eu în liceu nu aveam plete, îl întreb mirat de unde cunoaşte trecutul podoabei mele …

Citeste tot articolul

Naționalismul – polemici, controverse…

O controversă fără sfârşit este aceea care vizează relaţia dintre naţionalism şi patriotism. Deşi unii susţin că naţionalismul nu înseamnă nimic în plus sau în minus faţă de patriotism – credinţa în idealurile naţionale şi apărarea intereselor naţionale, există şi păreri potrivit cărora naţionalismul e o ramură a patriotismului: toţi naţionaliştii sunt patrioţi, dar nu toţi patrioţii sunt naţionalişti. Aceasta pentru că patriotismul înseamnă loialitate faţă de o ţară, însă nu toate ţările sunt omogene din punct de vedere naţional. Este posibil să fii patriot canadian sau belgian, dar e oximoronic să fii naţionalist belgian sau canadian, pentru că fiecare dintre aceste două ţări include două naţionalităţi: canadienii – francezi şi englezi, belgienii – valoni (francezi) şi flamanzi (olandezi). Charles Maurras stăruia că “patriotismul este pioşenia faţă de solul naţional, pământul strămoşesc şi, prin extensie, teritoriul istoric al unui popor; virtutea pe care o desemnează se aplică apărării acestui teritoriu contra Străinului din exterior. Naţionalismul nu se raportează numai la pământul strămoşesc, ci la strămoşii înşişi, la sângele acestora, la opera şi moştenirea lor morală şi spirituală, înainte chiar de aceea materială. Naţionalismul presupune salvarea tuturor acestor comori, care pot fi primejduite fără ca străinii să treacă graniţa, iar teritoriul să fie efectiv invadat. Naţionalismul apără naţiunea contra Străinului din interior. (…) Naţionalismul impune tuturor chestiunilor diverse care i se înfăţişează un numitor comun: Interesul Naţional”. Naţionalismul îşi propune să promoveze interesele tuturor celor de aceeaşi natio, adică ale unui grup care are o origine şi educaţie comune, cu alte cuvinte, care are obiceiuri de comunicare complementare. Patriotismul îi priveşte pe toţi rezidenţii unui grup etnic, indiferent de originea lor etnică. Naţionalismul îi priveşte pe toţi membrii unui grup etnic, indiferent de ţara lor de rezidenţă. la fel de adevărat este că “naţionalismul e preocupat în primul rând de independenţa …

Citeste tot articolul

Nationalismul este pentru FRUSTRATI

Noi, nationalistii, suntem portretizati constant de media evreiasca ca fiind niste ratati frustrati. Acest lucru este fals. Nationalismul se potriveste fiecarei persoane cu stima de sine si credinta in identitatea proprie. Acesta este si motivul pentru care avem cele mai frumoase femei pe cand clasa politica are o gramada de grase jegoase.

Citeste tot articolul

Eminescu despre corupție

Mihai Eminescu nu a fost doar Luceafărul poeziei românești, ci și un excelent jurnalist, adică unul extrem de INCOMOD. Spre deosebire de ceilalţi, el nu a putut fi cumpărat, nu a fost convins cu niciun chip să renunţe la principiile sale, lucru greu de acceptat și atunci, dar și acum. Iată ce spunea Eminescu despre corupție: „Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi a nulităţii recompensate […]. Această privelişte îi ia poporului încrederea în valoarea muncii şi în siguranţa înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu că, fără a şti ceva şi fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat şi om cu vază […] contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup […] la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetăţeni.” Mihai Eminescu, Opere, XIII, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1985, p.124 „Voi arătaţi prin zilnică pildă că corupţia e mijlocul cel mai lesnicios de trai în România. Acesta este spiritul cel rău care desface societăţile româneşti şi le nimiceşte pân-în sfârşit; acesta este veninul care dă loc la mişcări sociale şi la nemulţumire […] contribuie a destrăma spiritul public, a-l face să nu mai crează nici în drept, nici în bine, a nu mai aştepta nimic de la muncă, totul de la tertip şi de la apucătură”, Mihai Eminescu, Opere, XIII, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1985, pp.111-120

Citeste tot articolul

Sunt NATIONALIST si sunt mandru de asta! Dar TU?

De ani buni se tot încearcă atribuirea unei conotaţii negative cuvântului “naţionalist”. Şi nu doar în ţara noastră, ci mai peste tot în lume. Asta se întâmplă, în mod cert, pe fondul ritmului alert de inoculare a globalismului în rândul popoarelor. Evident, uniformizarea în trăire şi simţiri a 7 miliarde de oameni serveşte intereselor obscure ale câtorva indivizi care-şi doresc să stăpânească lumea şi care ştiu clar că naţionalismul le este piedică. Am fost catalogat, “ştampilat” şi numit drept naţionalist. Foarte bine, chiar aşa mă simt, deşi sunt conştient că mulţi au spus-o încercând să mă includă în grupul celor care duc asta la extrem. A fi naţionalist nu presupune ură faţă de alte rase sau popoare, ci pur şi simplu înseamnă că-ţi iubeşti pământul pe care te-ai născut, ţara, poporul, istoria şi moştenirea lăsată de înaintaşi. Asta este definiţia corectă a naţionalistului. Totuşi, în opinia unora, a fi solidar cu locuitori din Nadăş, de pildă, a lupta alături de ei împotriva abuzului colosal căruia i-au fost supuşi şi în urma căruia le-a fost furat pământurile, este ceva rău. La fel de rău precum este, în opinia aceloraşi oameni fără ţară şi rădăcini, să cercetezi istoria pentru a da acestui popor motive întemeiate care să-l conducă la o schimbare de atitudine în sensul redeşteptării unei mândrii pierdute sau furate. Există scopuri şi idealuri care depăşesc existenţa noastră imediată şi satisfacerea nevoilor personale, de zi cu zi. Noi suntem singurii care putem alege dacă faptele noastre au finalitate imediată şi fără impact sau dacă ele îşi vor revărsa ecoul în viitor. Plecând de la acest aspect, copiilor noştri nu le suntem datori doar cu hrană, grijă şi poveşti spuse seara, înainte de culcare, ci le suntem datori, în primul rând, cu construcţia unui mediu social, economic şi cultural care să-i ajute …

Citeste tot articolul

Nationalismul este viitorul!

Multă vreme am fost tentat să cred că naţionalismul este cu adevărat a treia cale, după capitalism şi comunism. Am fost şi eu, ca atâţia alţii, fascinat de ideea convergenţei sistemelor şi de cea a atracţiei contrariilor. La urma urmei, de ce n-aş fi crezut într-o variantă de mijloc între ce-a fost în Est şi ce-a fost în Vest, în încercarea disperată de a realiza o societate mai bună şi mai dreaptă?! La sfârșitul anilor 90, Adrian Păunescu, după ce a vizitat China, s-a arătat încântat de modelul economiei sociale de piaţă aplicat acolo, îndemnându-i chiar pe socialiştii români să ia aminte şi să ţină seama… Apoi, am realizat dintr-o dată ce mare capcană presupunea ideea că naţionalismul nostru s-ar putea strecura printre coloşii capitalişti şi comunişti, spre a da naştere unui nou sistem, care să reunească magistral părţile bune ale celorlalte două. Greşeala fundamentală pe care o făcusem atunci când fusesem cucerit de ”convergenţa sistemelor” era aceea că le socotisem diametral opuse, când, în realitate, ele aveau aceeaşi origine. Războiul Rece fusese o farsă cinică, menită să justifice cursa dementă a înarmării în care se întreceau marile puteri. (…) Dacă am căzut de acord că modul în care evoluează lumea e produsul unei conspiraţii oculte, atunci devine limpede că plutocaţia occidentală, ca şi burghezia roşie, au avut un numitor comun: caracterul internaţionalist, totalitar şi ateist. În consecinţă, nu văd cum ar putea naţionalismul să aibă vocaţia celei de-a treia căi, din moment ce nu se poate constitui într-o sinteză a celorlalte două, dintr-un motiv foarte simplu: nu are nici măcar un singur punct de tangenţă cu comunismul şi cu capitalismul. La fel trebuie tratată aiureala cu “naţionalişti de stânga” (sau “naţional-comunişti”) şi “naţionalişti de dreapta”. Eu unul, nu mă simt nici naţionalist de stânga, nici naţionalist de dreapta, ci …

Citeste tot articolul

PROBLEMA EVREIASCĂ – de Mihai EMINESCU

,,Românul” ne face o imputare gravă din buna opinie pe care ziarul izraelit ,,Apărătorul”’ pare a fi având despre partidul conservator. Nu ştim ce-o fi zis ,,Apărătorul”, căci am scăpat din vedere articolul în cestiune şi numai pe citatele ,,Românului” nu ne putem întemeia; dar, daca a luat act de repetata noastră declarare că nu urâm pe evrei, desigur de adevăr a luat act.   Marile fenomene sociale se întâmplă, după a noastră părere, într-o ordine cauzală tot atât de necesară ca şi evenimentele elementare şi daca nu putem zice că avem ură în contra ploiei, chiar când cade prea multă, sau contra ninsorii, tot astfel nu ură putem simţi pentr-un eveniment atât de elementar ca imigraţiunea în mase a unui element etnic care-a contractat anume apucături economice ce nu ne convin, sub persecuţiile altor popoare. Dar totodată nici o minte serioasă nu poate pretinde ca poporul nostru, cel nevinovat în chestie, să poarte urmările nefaste ale persecuţiilor ce izraeliţii au avut a le suferi de la alţii. Alte popoare i-au oprit de la meşteşuguri, deci s-au dedat cu negoţul şi, neajungând acesta, cu specula mai ales; de aci nu urmează că putem suporta un element prea numeros, a cărui ocupaţiune de căpetenie să nu consiste în producţiune de valori intrinsece, ci în producerea de valori de loc şi de timp numai, precum se numeşte, cam eufemistic, precupeţirea şi colportajul.   Izraeliţii, în numărul în care sunt astăzi, constituie o putere de a cărei acţiune cată neapărat să se ţină seamă. A face să nu existe această putere nu stă în facultatea omului de stat, precum nu poate cineva desfiinţa Dâmboviţa ori Ialomiţa; cestiunea nu poate fi decât a o face în adevăr folositoare.   Precum un râu de munte îneacă nefiind supus voinţei determinante a omului, pe când cu …

Citeste tot articolul

Cronică târzie – Portretul unui Mareşal

Cel de-al treilea Mareşal al României E greu să faci portretul unui personaj istoric când unii îl văd erou naţional, iar alţii criminal de război. Din fericire, în profesia mea nu există judecată. Psihologia mai mult constată decât face aprecieri de valoare. În ansamblul său, personalitatea umană este determinată de trei factori: zestrea genetică, mediul de provenienţă şi educaţia. Profilul lui Antonescu este cel al unui militar. Natura, modelele pe care le-a avut în copilărie, familia cu tradiţie ostăşească şi şcolile pe care le-a urmat au determinat o combinaţie de trăsături, înglobate într-o personalitate puternică, de marcă. Ştie ce vrea să devină încă de mic copil, eroi fiindu-i marii generali şi comandanţi de oşti de care auzise. Îşi formează de timpuriu o anumită imagine despre felul în care trebuie să se comporte un soldat. O întâmplare care reflectă câteva din trăsăturile de caracter ale viitorului om de arme este cea care descrie cum la terminarea gimnaziului, ca şef de promoţie în toate clasele, părinţii săi hotărăsc să-i ofere un rând de haine, uniforma Liceului Militar.[1] Cadoul părinţilor nu are efectul scontat, tânărul Antonescu se supără, spunând că nu poate purta alte haine decât acelea date de şcoală în condiţiile în care colegii săi nu-şi pot permite „să încalţe nici măcar o pereche de ciorapi particulari”. Întâmplarea aceasta ne vorbeşte despre maturizarea precoce a celui care avea să devină „cel de-al treilea Mareşal al României”. La 14 ani, în general, un copil nu şi-ar fi refuzat plăcerea de a defila şi a face paradă de faptul că-şi poate permite uniformă particulară, dar Antonescu crede că şi-ar sfida colegii prin acest gest. Cu alte cuvinte, este capabil să îi pună pe alţii înaintea sa. Are o anumită imagine despre onoarea unui militar şi nu renunţă la ea nici măcar de dragul părinţilor pe …

Citeste tot articolul

Mircea Eliade: „Luntrea statului nostru este condusă de niște piloți orbi”

„Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor. Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd. Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta …

Citeste tot articolul

Ce este NATIONALISMUL ALB ?

 I. Ce este Naționalismul  Alb? R: Ideea ca albii ar avea nevoie sa creeze o națiune separată drept mijloc de aparare. I. Se simt Nationalistii Albi  superiori in raport cu alte rase? R: Nu! Dorinta lor de a face propria natiune nu are nimic in comun cu superioritatea sau  inferioritatea. I.Incearca ei sa domine alte rase? R: Nu. De fapt, formarea unei natiuni albe inlatura orice posibilitate a Albilor de a domina celelalte rase, precum si plauzibilitatea acuzatiei ca ei dorec sa domine alte rase. I.Incearca ei sa se izoleze de competitia altor rase? R: Nu! O astfel de natiune ar stabili o politica de liber schimb cu noii sai vecini.  Pietele fortei de munca sunt la nivel mondial, si potentiala formare a unei astfel de natiuni nu ar proteja aceasta rasa de competitia econimica. I.Ei bine, daca Nationalistii Albi nu  se simt superiori, nu vor sa-i domine pe altii, si nu vor sa se izoleze de o posibila concurenta cu alte rase, de ce vor o natiune separata?? R:Pentru a evita exploatarea. I.Exploatare? Cum se face ca Albii sunt exploatati? R:Este o lista lunga. Impovaratoare sisteme de preferinte rasiale la angajare, privilegii la admiterea la facultate, credite  pentru afaceri mici. Dincolo de cote, apare negarea  drepturilor la libera exprimare a Albilor, care sunt criticati  de politicile guernamentale. Avem pedepse speciale pentru atacurile comise de Albi pe motiv rasial. In plus, Albii platesc o mare parte din costurile statului asistential, care sunt disproportionate in raport cu beneficiile primite in schimb. Dar cel mai exploatat aspect al situatiei este acela ca nici cotele rasiale, privilegiile in afaceri, pierderea drepturilor noastre la replica/exprimare, nici contributiile excesie aduse de noi statului nu sunt singurele motive pentru care Non-Albii au ales sa traiasca intr-o „tara alba”. Mai multe sacrificii venite din partea noastra, mai …

Citeste tot articolul