Tag Archives: ortodoxie

Pentru edificarea noii ordini mondiale globaliste, trebuie dat afară Dumnezeu din creație. Pe diavol îl arde cumplit prezența lui Dumnezeu și a oamenilor Lui. Biserica Ortodoxă e singurul spin în fața noului antihrist, căci propovăduiește familia, credința, viața, nașterea de prunci, fecioria, abstinența, virtutea, trezvia, moralitatea, umanitatea, viața veșnică. Globalismul vrea exact opusul: concubinajul, necredința, sincretismul, avortul, moartea, păcatul legiferat, desfrânarea, patima, somnolența tâmpă, transumansmul, imoralitatea, iadul. E un război pe viață și pe moarte pentru sufletele oamenilor, anesteziate cu placere, comoditate, abundență, pentru a fi ucise veșnic de demonul mâncător de oameni. Pentru clădirea acestei anomalii antihristice, profeții noii ordini au nevoie de o neo-ortodoxie: sincretică, universalistă, ecumenistă, diversă, tolerantă, globalistă. Trebuie eradicate dogmele, conștiința păcatului, a demonului, vina, pedeapsa, responsabilitatea ptr moarte, noțiunea de crimă. Statele infernale au nevoie de popi docili, benevolenți, ritualiști, inclusivi, toleranți cu mizeria, filosofarzi ai nimicului, gongorici aliturgici, judecători aspri ai Jertfei, vrăjmași ai ascezei, cu dispreț față de canoane, zâmbitori, obsedați de fațadă, atârnați politic prin donații. Spovedania e o suliţă înfiptă în inima păcatului. Trebuie terfelită, înlocuită cu surogate, compromisă prin popi pofticioși, edulcorată, extirpată de lacrimi și de durerea uciderii aproapelui. Împărtășania e uciderea morții veșnice prin Sângele lui Dumnezeu. Ea trebuie amânată, dată în lingurițe de plastic care se aruncă, golită de sens, compromisă de frică cretină de virusuri, decăzută la statutul de simbol, ca la “frații” protestanți. Botezul e intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. El trebuie descărnat de scufundare, împopoțonat cu ursuleți, vociferat și acoperit de mieunat de minijoupe, ori respins de-a binelea de idolatrii raționalismului găunos. Cununia ca unire în Dumnezeu între bărbat și femeie prin iubire născătoare de prunci trebuie parazitată de uniuni ssodomice, de perversiune ființială, de surogate pătimașe, de obsesia transformării ființei umane în organ sexual. Preoția ca legătură de Sânge cu Dumnezeu în …

„În vara respectivă mi-am făcut bani de liceu. Din adunat sticle, dar mai ales din împletit baloane pe stradă principală şi prin bâlciuri. Am fost mereu un tip cu spirit antreprenorial şi destul de creativ” (Iulian Bulai despre prima vizită a lui la surorile din Norvegia în anul 2003, „Adevărul”) „Iulian Bulai mai spune că pentru a putea termina anul universitar, din ianuarie 2009 s-a încadrat cu jumătate de normă ca administrator şi clopotar la o biserica luterană din apropierea şcolii. În decurs de şapte luni a învăţat limba norvegiană, pentru a putea înţelege cursurile, apoi a intrat la Academia Naţională de Arte din Oslo.” („Adevărul”) „Pentru că am fost înzestrat cu darul sculpturii, mi-am confecţionat mască şi un costum impecabil înfăţişându-l pe Henrik Ibsen şi în cursul a două luni de performance pe stradă am reuşit să adun aceşti bani, plus banii de care aveam nevoie pentru întreţinere. În cursul acelei veri, Leonard Cohen a asistat la performance-ul meu artistic, şi m-a vorbit de bine în faţă a 10.000 de oameni”. (Iulian Bulai, „Adevărul”) Fiindcă tot este expert în măști, bolșevicul neomarxist Iulian Bulai și-a confecționat un aspect identic cu al bolșevicului marxist Lev Davidovici Troțki, născut Léiba sau Leib Bronștéin într-o familie de evrei așkenazi (khazari) din Ucraina. Iată ce scrie în Wikipedia despre Lev Troțki: „El a fost un politician influent la începuturile existenței Uniunii Sovietice, mai întâi Comisar al poporului pentru politica externă iar mai apoi ca fondator și prim comandant al Armatei Roșii și Comisar al poporului pentru apărare. A fost de asemenea membru fondator al Politburo-ului. În urma luptei pentru putere cu Iosif Vissarionovici Stalin din anii 1920, Troțki a fost exclus din Partidul Comunist și deportat din Uniunea Sovietică. A fost în cele din urmă asasinat în Mexic de un agent sovietic. Ideile …

Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita din cadrul Bisericii Ortodoxe a Greciei a fost condamnat la 7 luni de închisoare cu suspendare, cu 3 ani termen de încercare, pentru incitare la ură față de homosexuali și abuz în serviciu. A se traduce: A fost condamnat la închisoare pentru o opinie. Și chiar dacă ar fi “incitat la ură”, am ajuns în stadiul în care unele sentimente sunt ilegale? Sentința a fost dată pe 28 ianuarie de Curtea de apel din Aigio. În martie anul trecut Mitropolitul Ambrozie fusese achitat în primă instanță, însă procurorii au făcut recurs. Înaltul prelat a fost acuzat pentru instigare la ură în urma unei postări de pe blogul personal din 2015 în care vorbea de păcatul homosexualității. În articol, Mitropolitul condamna relațiile sexuale între persoanele de același sex și făcea un apel la credincioși să se opună acestora, numind homosexualitatea „o abatere de la legile naturii”. Postarea a venit în contextul în care parlamentul grec tocmai votase în favoarea parteneriatului civil pentru persoanele de același sex: Democrația grecească a ajuns o barbarie. Luminata civilizația elenă, o umbră schimonosită cu tuș de caricatură. „Dumnezeu a creat bărbatul și femeia, și nu o anomalie a naturii. Voi lupta contra celor care sunt împotriva lui Dumnezeu. Homosexualii sunt frații și surorile noastre, dar nu sunt copiii lui Dumnezeu”, scria Mitropolitul Ambrozie pe blog. Sunetul de doliu al clopotelor bisericilor din întreaga Grecie s-a auzit în semn de protest după pronunțarea sentinței: „Este cel mai important moment din viața mea, deoarece sunt persecutat pentru dragostea față de Hristos”, a declarat Mitropolitul Ambrozie la aflarea sentinței. Avocații săi vor ataca decizia la Curtea Supremă. Tăvălugul totalitarismului satanic, acela care disprețuiește libertatea și ar vrea să cenzureze omul în profunzimea ființei lui, să interzică emoțiile și gândul, avansează pe nesimțite și pe plaiurile …

Într-un interviu acordat gândul, conferenţiarul Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” – la rândul său fiu, frate, soţ şi tată – vorbeşte cu bucurie „despre duhul de ocrotire care face din femeie scară spre cer”. Cum vedeaţi femeia la 20, la 30 de ani şi cum o vedeţi acum? Pr. conf. dr. Constantin Necula: Cu acelaşi respect. La 20 de ani nu eram preot ci mă pregăteam să finalizez stagiul militar. Furat de perspectiva unei admiteri la teologie am descoperit teologia Maicii Domnului, care mi-a reconfigurat respectul pentru femeie. La 30 de ani, preot, acest respect s-a configurat într-o icoană nouă. Bunicii, mamei, sorei şi soţiei mele s-a adăugat fiica mea, o feminitate fragilă şi minunată, cum a rămas până astăzi. Ce aţi căutat mereu la o femeie? Pr. conf. dr. Constantin Necula: Decenţa. Linia unei culturi interioare cuminţi. Frumuseţea cuminte, lipsită de vulgaritate. Ce nu aţi înţeles niciodată la o femeie, părinte Constantin? Pr. conf. dr. Constantin Necula: De ce suportă la nesfârşit măgăriile unui soţ violent, de exemplu, punând dinainte nevoia de a avea tată pentru copiii săi. Un tată violent distruge pacea casei şi fură copilăria pruncilor săi. Iar femeii îi distruge feminitatea, darul de preţ al unicităţii ei creatoare. Care este cea mai mare greşeală pe care un bărbat poate să o facă în relaţia cu o femeie? Pr. conf. dr. Constantin Necula: Orice greşeală în raport cu exigenţele unei femei e mare. Nu există relaţii umane perfecte, dar tensionarea pe imperfecţiuni naşte frustrare şi fracturi sufleteşti majore. Părinte, dar cea mai mare greşeală a femeii în relaţia cu bărbatul? Pr. conf. dr. Constantin Necula: Să-l anuleze cu pretenţii absurde. Distrugând tocmai libertatea reacţiei, a voinţei care limpezeşte iubirea. Există femeia ideală? Cum arată ea? Pr. conf. dr. Constantin Necula: Cu riscul de a supăra comentatorii încinşi …

Nu cred că PSD-iștii puteau avea o alegere mai proastă (dacă nu le-a fost impusă din exterior) din punct de vedere al relației cu alegătorii decât să vină în fața acestora cu propunerea unui prim ministru musulman – doamna Sevil Shhaideh, fină a doi condamnați penal din partid: Liviu Dragnea și Nicușor Constantinescu, din gruparea Mazăre. Și nu pentru că doamna Shhaideh ar fi incopetentă sau ar fi expresia nepotismului din PSD. Nici măcar pentru asta, ci pentru că PSD-ul a câștigat alegerile dându-se creștin ortodox, cerându-le votul românilor naivi, cei mai mulți foarte bisericoși. Stupoarea alegătorilor PSD este de aceea cu atât mai mare. Obișnuiți cu corupția din PSD până acolo încât nici nu a mai fost luată în seamă, simpatizanții PSD-ului au primit direct în cap cea mai urâtă măciucă: prin votul lor au pus la conducerea țării o persoană care va jura credință României cu mâna pe… Coran. Pentru omul simplu, de la țară, care merge regulat la biserică, aprinde lumânări și spune adeseori un Tatăl Nostru, surpriza lui Dragnea este năucitoare. Propunerea trebuie privită în contextul sloganurilor din campania electorală cu care PSD și-a aburit alegătorii: „Nu ne vindem ţara străinilor“, „Ne ajunge un preşedinte neamţ şi un premier de la Bruxelles“, „Îl avem pe Klaus şi pe Julien, România trebuie să redevină a românilor“. Tocmai de aceea ipocrizia și ticăloșia PSD-istă nu are limite! Iar acest moment va marca căderea în cap a susținerii populare a PSD. Dacă peste o lună s-ar face alte alegeri parlamentare, timp suficient ca știrea să ajungă și în ultimul cătun de munte, PSD-ul nu ar strânge, probabil, nici 20 % din opțiunile alegătorilor. Deocamdată, românii trădați de PSD, cei care au fost prostiți cu bărbi patriotice și naționalist-creștine, își lasă blstemele pe internet, pe paginile mai-marilor PSD. Vedeți mai …

Când am aflat că sunt însărcinată eram în cel mai prost moment din viaţă: tocmai murise mama, aflasem că soţul meu mă înşela cu cea mai bună prietenă şi voia să divorţăm, iar la serviciu nu-mi mergea prea bine. Credeam că nu se poate mai rău, dar, în timp, aveam să aflu că niciodată nu poţi să zici că ai atins pragul cel mai de jos al vieţii. Am decis că pentru momentul acela cea mai bună soluţie este întreruperea sarcinii. Aveam doar 25 de ani, viaţa era înainte şi aveau să mai fie şi alţi copii, cu siguranţă. Mătuşa cu care m-am sfătuit atunci m-a încurajat spunându-mi că ea are vreo trei avorturi la activ, în vremea comuniştilor când se făceau mai degrabă empiric şi puteai oricând să mori din aşa ceva. Am mers împreună la o clinică privată şi totul s-a terminat în câteva ore. Pentru un scurt moment, înainte de a fi băgată în sala de operaţii, am avut un gând fugar şi o tresărire când s-a apropiat de mine o femeie în negru şi mi-a zis că fac o prostie. M-am uitat la ea curioasă pentru că n-am înţeles de unde mă cunoaşte şi ştie ce vreau să fac. În plus, nu vezi prea des persoane îndoliate într-o clinică unde majoritatea oamenilor sunt îmbrăcaţi în alb sau în culori deschise. Femeia nu era bătrână, ci mai degrabă între două vârste, avea faţa blândă, dar nişte ochi negri ca tăciunele din care ieşeau parcă flăcări. M-a privit intens şi mi-a spus să nu fac prostia să scap de copil, că acest avort mă va bântui toată viaţa. Mătuşa mea a alungat-o spunându-i că nu e treaba ei să se bage în vieţile oamenilor aşa aiurea şi m-a luat de mână ca să mă calmeze. Mi s-a părut …

VA BATE DUMNEZEU!!! AU AJUNS CRESTINII SA PUPE PORCII …??? Conform unor informatii venite pe surse in racla Sfintei Parascheva, s-au aflat defapt “moaste” de porc.  Nu, nu este o gluma! S-au mai intamplat astfel de lucruri si in trecut. Nu stiti? Pai uitati aici: INSELATORIE la manastire. Credinciosii au pupat oase de PORC pe post de moaste ale sfintilor.  Mii de romani au fost lasati sa se inchine la oase de animale, intr-o manastire din Tulcea. Ani la randul, oamenii au pupat ramasite de porci si oi in loc de moastele sfintilor Epictet si Astion, informeaza Romania TV.  Manastirea Celic Dere din Tulcea este loc de pelerinaj pentru mii de romani. Niciunul dintre credinciosii care i-au trecut pragul nu a stiut ca se inchina de fapt la oase de porci si oi, in loc de osemintele sfintilor Epictet si Astion. Moastele celor doi sfinti au fost dezgropate impreuna cu oseminte de animale si aduse la manastirea din Tulcea. Au stat acolo mai multa vreme, apoi ramasitele sfintilor au fost mutate la Arhiepiscopia Tomisului, in timp ce la manastire au ramas doar oasele de animale. Surprinzator, insa, credinciosii si turistii au continuat sa se inchine la ele. ,,Resturile acestea au ramas depozitate la demisolul bisericii mari, deci nu propriu-zis in biserica si nu expuse venerarii credinciosilor. Ghidul manastirii spunea ca nu sunt osemninte de sfinti, dar oamenii aveau ocazia sa vada si acel sicriu”, a spus Lucian Feleix Neculai, consilier Episcopia Tulcea.  Turistii nu au stiut niciodata ce contine cu adevarat racla pe care o vedeau si in fata carei se inchinau. Dupa ce totul a iesit la iveala, oasele de animale au fost ingropate in cimitirul manastirii. Anul trecut, Patriarhia Romana a cerut ca toate moastele din lacasurile de cult din Romania sa fie inventariate. DETALII MAI MULTE AICI: VIDEO SOCANT! POSEDATA …

Farmecele sunt lucrarea vrăjitoarelor. Ele există, dar citind din Vechiul Testament Cartea lui Iov, putem înţelege că Satana poate face rău, însă numai cu îngăduială şi numai cît îi îngăduie Dumnezeu: „Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el (Iov) este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mîna ta. Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu”(Iov 1;12). Deci farmecele sunt lucruri ale lui Satan şi ele nu se vor apropia niciodată de omul cel bun şi corect, iar de cel ce face rău se vor lipi chiar de ar avea toate hainele îmbrăcate pe dos, aşa cum rezultă şi din cuvintele Sfîntului Apostol Pavel în epistola către Romani: „Fiţi înţelepţi spre bine (faceţi numai bine) şi nevinovaţi la rău (să nu faceţi nimănui nici un rău). Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe Satana” (adică, nu-i va îngădui diavolului să vă facă rău, chiar dacă cineva vă face farmece) (Romani 16;19). Sursa: parohiamacin4.org VEZI SI: Adormirea Maicii Domnului. Spunem sau nu „La mulți ani!” celor ce poartă numele ?

Dacă vezi femeia numai prin prisma sexului şi nu a afectivităţii ei, atunci nu am realizat nimic, pentru că o soţie, când pregăteşte ciorba şi taie mărar şi mai pune ceva pe acolo, lucrul ăsta îl face cu afecţiune; apoi, când vii la masă tu, ca soţ şi îţi aşază farfuria în faţă (sau îţi pui singur, dacă ai un pic de bun simţ, pentru că ea este ocupată), tu mănânci o mâncare plină de afecţiune. Dacă nu se întâmplă lucrul ăsta, atunci nu mai este cazul să ne căsătorim, pentru că putem mânca o ciorbă poate mai bună şi mai diversificată la restaurant, iar dacă vreţi, pentru rufe există spălătorii. Scopul este să vedem în soţia noastră ceea ce Hristos a văzut în Biserică. Şi dacă reuşim acest lucru, atunci totul este bine. Dacă însă o folosim pe soţia noastră (în creştinism, după 2 milenii de creştinism) ca obiect de plăcere, închipuiţi-vă unde ne situăm în istorie. După 2000 de ani de creştinism ne folosim soţia tot ca obiect de plăcere! Acest lucru se întâmplă încă în zilele noastre, căci ne culcăm cu soţiile noastre, dar tot ce rezultă din asta trebuie omorât. Cu mâinile noastre o ducem la clinică, la „uzina” de omorât copii. Sau acum ne-am mai deşteptat, zicem noi, îi dăm pastile anticoncepţionale şi o folosim pe soţia noastră tot ca simplu obiect de plăcere. Pentru că între noi şi ea nu există decât un singur scop: plăcerea. Aceasta este situaţia reală. Nu generalizăm, ci numai spunem aşa. Ne folosim soţiile ca obiecte de plăcere şi condamnăm păgânismul de până în Hristos, care adusese femeia în stadiul acesta. Hristos S-a silit până la jertfă şi a ridicat-o în starea binemeritată ei, iar noi ne înjosim soţia în halul acesta. Atunci înseamnă că ea nu mai este …

Scrie în Biblie (Galateni 6:7): “Să nu vă lăsaţi înşelaţi; să nu râdeţi de Domnul: căci ce a semănat omul, aceea va şi culege”. Iată povestea câtorva bărbaţi şi femei care L-au luat în râs pe Domnul: John Lennon (Cântăreţ): Cu câţiva ani înainte de a muri, într-un interviu pentru o revistă americană, el a declarat: “Creştinătatea va lua sfârşit, va dispărea. Nu este nevoie să îmi susţin această idee. Sunt sigur. Nu am ce spune despre Iisus, însă cei ce-L urmau erau oameni prea simpli, astăzi noi suntem mai cunoscuţi decât El” (1966). Lennon, după ce a declarat că membrii formaţiei Beatles erau mai cunoscuţi decât Iisus Hristos, a fost împuşcat de şase ori. Tancredo Neves (Preşedinte al Braziliei): În timpul campaniei prezidenţiale, acesta a declarat că, dacă ar obţine 500.000 de voturi din partea partidului său, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea îndepărta de la Preşedinţie. Bineînteles, a obiţnut voturile, însă s-a îmbolnăvit cu o zi înainte de a deveni preşedinte, apoi a murit. Cazuza (Compozitor, cântăreţ şi poet bi-sexual): În timpul unui spectacol în Canecio (Rio de Janeiro), în timp ce îşi fuma ţigarea, a pufăit fumul în aer şi a spus: “Doamne, asta e pentru Tine.” A murit la vârsta de 32 de ani, de CANCER pulmonar, într-un fel groaznic. Cel care a construit Vasul Titanic După ce s-a încheiat construirea Vasului Titanic, un reporter l-a întrebat cât de sigur era Vasul. El a răspuns cu un ton ironic: “Nici chiar Dumnezeu nu îl poate scufunda”. Cred că ştiţi cu toţii ce a urmat. Marilyn Monroe (Actriţă) A fost vizitată de Billy Graham, în timpul unei reprezentaţii a unui spectacol. Acesta a declarat că Spiritul Lui Dumnezeu l-a trimis să îi predice. Dupa ce a ascultat ceea ce a avea de spus predicatorul, ea a replicat: …

Jilava a devenit închisoare de tranzit în 1948, când s-au comandat arestări masive în întreaga ţară. Aici se făcea trierea deţinuţilor şi „depozitarea” lor până la anchete. Director al temniţei era „un găgăuz înalt, negru, ciupit de vărsat”, vestitul Maromet, sub a cărui „domnie” Jilava a cunoscut o vreme de cruntă înfometare şi interminabile bătăi. Înghesuiţi, om lângă om, în camere cu geamuri bătute în cuie, mulţi au murit asfixiaţi. Totul se făcea pe „răspunderea” lui Maromet, care îşi asumase rolul de a spulbera cu „argumentul ştiinţifico-contodent” (ciomagul), pe toţi vrăjmaşii „clasei muncitoare”. În plin avânt revoluţionar, după explicaţia sinistrului şef, „clasa muncitoare” îşi trata „bandiţii” ştiinţific,adică cu nu mai mult de 1000 de calorii pe zi şi cu o cantitate măsurată de aer… Mulţii bătrâni, bolnavi, abia îşi mai trăgeau răsuflarea în aceste uriaşe hrube de beton şi cărămidă. Unii nu mai puteau vorbi, alţii mureau sub priciuri, la „şerpărie” (sub priciuri nu se putea intra decât pe brânci şi sta decât întins, cu capul afară, iar ieşirea de acolo se făcea tot târâş, uneori sinuos chiar, motiv pentru care locul luase numele de „şerpărie”). Conducătorii Partidului stabiliseră ca întemniţaţii să fie terorizaţi prin maltratări şi schingiuiri, însă, deoarece miliţianul nu putea identifica persoana vizată, mulţi tineri ieşeau în locul celor vârstnici. Să urmărim mărturia deţinutului Virgil Maxim: „Nică Voloşniuc, Românaşul, cum îi spuneam noi, bucovinean, era unul dintre aceştia. Odată, ofiţerul politic a identificat victima şi a constatat substituirea. A dat o palmă zdravănă miliţianului care administrase pedeapsa, lăsându-l fără replică: -Tu nu vezi, mă ce fac ăştia? Tu ai fi în stare să mori în locul meu? A doua zi miliţienii ne priveau ca nişte minuni. Mulţi şi-au cerut demisia, dar nu li s-a aprobat. Arme nevăzute, duhovniceşti, îşi făceau lucrarea de înfruntare a răului: dragostea lucrătoare, căci nu …