Tag Archives: orori

Ororile comise de Ministerul de Interne din Romania, sistem politienesc care a trimis la moarte sute de mii de romani – Hidrocentrala de la Vidraru: batuti pana la moarte!

Viata pe şantiere nu a fost niciodată uşoară, iar Vidraru şi Transfăgăraşan nu a făcut excepţie. Civili şi militari lucrau în condiţii de muncă precare şi dormeau în barăci friguroase pline de igrasie, cu grup sanitar la comun. Muncitorii care aveau nevoie de îngrijiri medicale erau duşi la cel mai apropiat dispensar cu basculanta. Aceeaşi soarta o aveau şi cei accidentaţi la locul de muncă, fericiţi însă că au scăpat cu viaţă. Zeci de poliţişti asigurau liniştea în coloniile muncitoreşti, însă stăpâna absolută era Securitatea. Câţiva securişti aveau birouri permanente în cadrul şantierului şi se ocupau de supravegherea tuturor muncitorilor. Nu exista nici o vizită importantă a vreunui lider comunist sau şedinţă la care acesta să participe alături de oamenii muncii, fără ca muncitorii să nu fie foarte bine verificaţi Transfăgărăşanul – “drumul spre cer” Transfăgăraşanul a fost construit în perioada martie 1970 – septembrie 1974 de tinerii îmbrăcaţi obligatoriu în haina militara la 18 ani, de constructorii civili şi militari, de ţărani şi intelectuali, de toţi cei care, într-un fel sau altul, au fost obligaţi să ajungă acolo. Ideea a fost a lui Nicolae Ceauşescu ce a vrut să asigure un drum strategic peste munţi, folosit îndeosebi de militari. Până la construcţia acestuia, Munţii Făgăraşi, în acea zonă, nu puteau fi trecuţi, nici măcar folosind calul. Drumul construit ajunge în apropierea tunelului de lîngă Lacul Bâlea, la altitudinea de 2042 m şi trece peste 830 podeţe, 27 viaducte. Pentru construcţia lui, a fost necesar să fie dislocate trei milioane de tone de rocă;pentru aceasta s-au folosit 6520 tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul Capra – Bâlea. Unul din tronsoanele cele mai dificile ale Transfăgărăşanului este cuprins între Lacul Bâlea şi Bâlea Cascadă pe o lungime de 13 km. Drumul s-a realizat cu eforturi materiale …

Citeste tot articolul

Ororile Aliaţilor in al II-lea Razboi Mondial – introducere

Despre ororile naziştilor, japonezilor, ungurilor, italienilor şi celorlalte armate care au luptat alături de Axă in WWII, s-au scris mii dacă nu zeci de mii de pagini. Tot globul pământesc s-a îngrozit şi a fost oripilat de nume ca Hitler, Mussolini, Hirohito, Goebbels, Himmler, Mengele, etc. Memoria colectivă este bântuită în continuare de: holocaust, Auschwitz-Birkenau, Dachau, Manciuria, Nanjing, şi multe alte nume ale terorii, măcelului şi exterminării. Nimeni şi nimic nu le poate justifica ! Toate aceste monstruozităţi au fost adevărate şi aparţin “învinşilor”. Ce facem, în schimb, cu acelaşi tip de manifestări: masacre, crime oribile, lagăre de concentrare, venite din tabăra “învingătorilor” ? Cu ce sunt ele mai prejos, mai inocente, mai puţin condamnabile ? De ce violatorul sovietic este mai bun decît cel japonez ? Sunt masacrele naziştilor mai oribile decât cele ale englezilor ? Lagărele de concentrare păzite de americani au fost mai “umane” faţă de cele naziste sau japoneze ? Nu cred… De ce “învingătorilor” li se uită, sau se încearcă a fi justificate, aceleaşi fapte îngrozitoare, oribile, în care specia umană este batjocorită în cel mai josnic mod ? Doar pentru că “învingătorii scriu istoria” ? Această sintagmă nu este corectă în primul rând pentru respectul faţă de adevăr. Trăind în lumea amăgitoare a minciunii, nu putem deveni mai buni. Femeia germană violată şi cu sânii tăiaţi de baioneta soldatului rus, copiii japonezi arşi în incendiile americane, bătrânii morţi sub clădirile prăbuşite, prizonierii maltrataţi în lagărele aliate, nu diferă cu absolut nimic faţă de ororile celeilalte tabere. Adevărul trebuie cunoscut în totalitate, chiar daca de multe ori poate fi incomod ! Sursa: http://istoriaincomoda.wordpress.com/2012/10/01/ororile-aliatilor-introducere/

Citeste tot articolul