Tag Archives: nkvd

Iar copiii noștri vor fi, la rîndul lor, șefii copiilor voștri!

După 1945, pentru o foarte scurtă perioadă de timp, s-a petrecut următorul fenomen: dacă în ultimul secol în țările creștine occidentale, evreii urcau pas cu pas în fruntea acestora, în noul lagăr socialist aceștia au urcat peste noapte la conducere, instalați de tancurile sovietice. În cele peste 200 de note de subsol ale cărții „Codul lui Lucifer” (cap. VIII, XI, XIII, XIV, XVI, XVIII și XIX) am prezentat sute (sau mii, nu am stat să contabilizez) de nume de evrei care în ultimii 3.500 de ani au ajuns să aibe rol în conducerea țărilor antice sau moderne ale lumii (desigur, Iosif, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov, ajuns mîna dreaptă a faraonului Egiptului, sau Estera, ajunsă soția împăratului persan Ahasveros, s-ar putea să fie mituri biblice), au ajuns să conducă cele mai importante țări creștine, în special membre UE sau NATO (nu am găsit evrei în conducerea Ciprului, Maltei și Luxemburgului, dar aceasta nu înseamnă neapărat că nu au existat). Este prezentată evoluția sistemului bancar, plecînd de la prima firmă de cămătărie din lume (firma Murașu șii fii, înființată la Nippur în sec. V î. Ch., mai exact între 455-403 î. Ch. de foștii robi evrei din Babilon) și pînă în prezent, cînd îl domină aproape în exclusivitate. Mai sînt prezentați miliardarii lumii, magnații presei, laureații premiilor Nobel, patronii marilor cluburi de fotbal, șefii serviciilor secrete, etc. – funcții care parcă toate au fost create pentru evrei (din păcate, multe din completările la aceste note sînt doar în ediția a V-a a cărții la care încă lucrez de ani de zile, fără să știu dacă voi reuși să o termin). Stalin și-a condamnat la moarte tovarășii de drum, toți evrei, dar nu din motiv de antisemitism, ci pentru a scăpa de concurență. Astfel, au fost executați în 1939 …

Citeste tot articolul

Generalul Avramescu, „tătuca“ soldaţilor români în Al Doilea Război Mondial. A dispărut într-o operaţiune NKVD

Generalul Gheorghe Avramescu (1884-1945) este un personaj legendar al Armatei Române. Născut într-o familie de ţărani şi ajuns general prin merite personale, Avramescu a fost un „războinic de fier“ al secolului al-XX-lea, decorat cu cele mai înalte distincţii militare în cele două războaie mondiale. Sfârşitul său este un mister neelucidat până astăzi, un secret bine păstrat în arhivele NKVD-ului, fostul serviciu secret al URSS. Ridicat prin merite personale pe treptele gradelor militare şi cu pieptul înţesat de cele mai importante decoraţii militare ale vremii, generalul Gheorghe Avramescu a fost un adevărat exemplu de ambiţie, de disciplină şi de umanitate în Armata Română. Un militar pursânge, aşa cum îl descriu contemporanii, conştiincios, „excesiv de corect“, care nu ezita să ofere pâine adversarului învins şi să se opună agresiunilor împotriva civililor din teritoriile ocupate. De altfel, povestea celui supranumit „Tătuca“ de soldaţii aflaţi în subordinea sa poate constitui oricând un subiect de roman sau de scenariu de film. Deşi a fost o legendă în rândul armatei române, despre viaţa şi activitatea generalului Avramescu se ştiu puţine lucruri. Un specialist botoşănean, însă, doctor în istorie şi şeful Secţiei de Memorialistică de la Muzeul Judeţean Botoşani, Sergiu Balanovici, a reuşit după un efort documentar deosebit să prezinte din punct de vedere ştiinţific o incursiune inedită privind viaţa generalului Avramescu, din copilăria sa şi până la moarte, o lucrare unicat în România. „De numele generalului Avramescu se leagă eliberarea nordului Bucovinei în 1941, dar şi eliberarea nord-vestului Transilvaniei la 25 octombrie 1944, zi stabilită ulterior ca zi a Armatei Române. Cu toate acestea, subiectul Gheorghe Avramescu a fost tratat până în prezent numai în articole şi studii de mică amploare, menite să lămurească misterul arestării de către sovietici şi al morţii sale în plină campanie militară“, precizează Sergiu Balanovici. Fiu de agricultor din mahalaua Botoşaniului …

Citeste tot articolul

Masacrul prizonierilor români din lagărul de la Bălţi

Oasele celor asasinaţi de către trupele N.K.V.D. au fost adunate într-o piramidă imensă, la marginea oraşului Bălţi Unul dintre cele mai cutremurătoare episoade ale celui de-Al Doilea Război Mondial s-a petrecut la marginea oraşului Bălţi, din Basarabia. Zona mlăştinoasă din lunca râului Răut a devenit mormânt pentru mii de soldaţi români. Deocamdată, nimeni nu a organizat vreo campanie sistematică de săpături pentru a identifica proporţiile crimelor din Bălţi, aşa că ele pot fi doar estimate. În timp ce unii istorici avansează cifra de 10.000 de victime, un călugăr, iehomonahul Nicodim Şchiopu, estimează că militari sovieticii din trupele N.K.V.D. au lichidat peste 50.000 de prizonieri.Ceea ce este cert este faptul că masacrul din Bălţi poate fi comparat (chiar surclasează – n.n.) cu cel de la Katyn. În pădurea de pe vechiul teritoriu al Poloniei, sovieticii au împuşcat şi au îngropat circa 14.000-15.000 de prizonieri în anul 1940. Vreme de cinci decenii, sovieticii au negat faptul că ar fi fost implicaţi în masacrul de la Katyn, aruncând vina pe germani. Apoi, au fost nevoiţi să recunoască implicarea lor în acest masacru şi să îşi ceară scuze. Acest lucru nu s-a putut întâmpla în Basarabia, în condiţiile în care Republica Moldova a fost condusă până recent de către comuniştii lui Vladimir Voronin, iar Transnistria este, practic, feuda unui regim promoscovit corupt, care rezistă sprijinit de trupele ruseşti. Cum s-au petrecut faptele În anul 1944, după 23 august, ca urmare a ordinului Regelui Mihai prin care, se interzicea militarilor români să opună rezistenţă armatei sovietice, aceasta a luat un mare număr de prizonieri. Mărturiile celor care au luptat pe Frontul de Est arată că mulţi dintre prizonieri erau lichidaţi, pur şi simplu, cu un glonţ în ceafă. Însă unii au fost concentraţi în lagăre. Unul dintre cele mai mari lagăre a fost înfiinţat în …

Citeste tot articolul